Vizitator _

Sarcina....

Postări Recomandate

Vizitator _

Sunt insarcinata, am 11 sapt. Sunt tare fericita, am 24, necasatorita dar facem nunta degraba. Sarcina a fost planificata de mine, pentru ca deja de un an aveam o dorinta nebuna de a prinde gravida, poate ca simteam nevoia de-ami indeplini dorinta Nr1, plus aveam o frica ca greu am sa prind insarcinata, deoarece deja de 10 ani intrtin relatii sexuale cu contact intrerupt si niciodata nu am prins gravida pina acum. Mie imi parea straniu.............Ei bun, ce vreau sa zic, eram tare nerabdatoare sa vad acele 2 liniute, ca deja de jumate de an imi masuram temperatura, urmaream fiecare simptom si ma apuca plinsul cind imi venea menstra. Credeam ca daca s-a primi, o sa fiu cea mai, cea mai, cea mai fericita de pe lume. Creadeam ca o sa fie atit de romantic, ca deodata o sa ma simt altfel si totul se va schimba. Insa.................asha a fost primele doua sapt, apoi nimik..........nu mai simt nimik, sunt foarte rece fata de stare mea, ma gindesc doar la mincare, iar sentimentul ala cald, romantic a disparut.......Abia ashtept sa simt ceva, burtika sa creasca sau sa-i simt mishcarile. In fiecare noapte am cosmaruri legate de beibik, ma apuca o frika shi parca stau pe loc.........Sunt confuza shi parca nu asha de fericita precum trebuia sa fiu.......E normal??? Shi cind incep sa apara acele sentimente calde pentru bebe, caci eu acum inca nu-i vorbesc shi nu-i prea atrag atentia.......Asta ma cam framinta dar nici nu vreau sa ma impun, trebuie sa vina de la sine, eu cred.........Intreb fetele care au nascut sau is gravide, ati simtit deodata dragostea enorma pentru copil sau a aparut cu timpul?

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
alya

отвечу на русском. Это нормальное состояние. после долгого ожидания у вас все получилось и ... а что дальше? чего ждать, как поступать... море вопросов. у меня так было. я тоже не знала, куда пропало это чувство, а потом мне на узи показали маленькие ручки, он первый раз толкнул меня и случайно попал папе в нос, вот из таких моментов складывалась моя любовь к сыну. когда родила, все вокруг говорили, какой красивый мальчик, а я думала - мальчик как мальчик, главное, что мой. я поняла как сильно я его люблю, когда у него начался период коликов и я не знала как ему помочь, потому что ничего не помогало. готова была забрать всю боль к себе. Ваша любовь начнет проявляться постепенно. радуйтесь своей беременности, представляйте личико малыша, выбирайте имя ему и постепенно то чувство вернется с троицей.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Aleena

In cazul meu,dragostea aparut cu timpul...desi copilul era foarte asteptat si dorit atat de mine,cat si de sot...

 

Primele 3-4 luni,pe langa fericire, eram intr-o stare se 'soc dominant'...realizam ca de acum incolo viata mea nu va mai fi niciodata cum a fost pana acum,nu-mi voi mai apartine numai mie,va fi mereu cineva care va conta pentru mine mai mult decat propriile dorinte si scopuri...Mai pe scurt: imi era frica de ceea ce avea sa urmeze...de responsabilitate...

Ma speriau si shimbarile pe care le suporta corpul meu...aveam si vise urate despre nastere,despre copil,etc...

Dar incepand cu primele miscari ale piciului...totul a inceput sa se schimbe!!! Am realizat ca port sub inima un 'OMULETZ VIU"...care e rodul dragostei noastre...si cea mai mare minune care ni se poate intampla mie si sotului.

Curand am aflat si sexul copilului,i-am ales un nume...si de atunci micutul era privit ca membru deplin al familiei noastre!!!! Si mai mult am inceput sa ma atasez de el cand a raspundea prin lovituri la mangaielile mele...cand 'recunostea' vocea taticului...cand 'ma saluta 'de buna dimineatza''...si cu cat crestea burtica...cu atat scadea egoismul meu de pana la sarcina...nu ma gandeam decat sa-i fie bine lui...ce sa fac sa se nasca sanatos si sa nu duca lipsa de nimic...Mergeam la shopping doar pentru copil...daca imi doream ceva deosebit...era doar pentru el...si toata ziua o petreceam asteptand urmatoarea lui miscare...Incepusem sa ii iau si o multime de lucrusoare...si nu aveam rabdare sa treaca timpul...ca sa-l vad pe pici bucurandu-se de tot ce-i pregatim noi...

 

Acum doarme linistit in patutul lui...si,de fiece data cand il sarutam cu sotul inainte de somn,realizam ca suntem cei mai fericiti...pentru ca il avem in viata noastra!!!!

 

Asa ca,draga ''óaspete''..sentimentele pe care le incerci acum sunt firesti si trecatoare...si vor ceda locul unora mult mai placute!!!!

 

Mult succes si sarcina usoara,si bebe sanatos!!!!

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Vizitator _

Ma bucur ca mi-ati raspuns, si pina la urma m-am linistit putin. Credeam ca nu e normal, caci acum.......da..........pot spune ca sunt egoista. Ar trebui sa ma gindesc cit mai mult la sanatatea bebeului, iar eu ma gindesc sa pap cit mai bine si sa nu fac nimic toata ziua caci ma obosesc.....Nustiu inca ce inseamna sa te cuprinda un beibic, sau sa-i simti miscarile in burtica, dar imi dau seama ca trebuie sa fie un sentiment extraordinar........de aia, nu mai am rabdare sa-mi creasca burtica, taticul sa fie mai atent si mai gingas cu noi, ca acum nici el nu realizeaza nimic, unicul lucru ce face - imi aduce multe fructe si ma cearta daca nu pap la timp. Visurile urite legate de bebe imi strica dispozitia si ma enervez singura pe mine ca nu-i atrag mai multa atentie bebeului...........Sper ca totul se va schimba cu timpul, multumesc pentru sustinere.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Gwen

De la 14 ani relatii sexuale?? holly shit

 

Felicitari cu sarcina!

Editat de Gwen

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Радуга

автор, когда у Вас нет любви к себе и беременность Вы планируете самостоятельно, а не потому что к этому все само идет, то откуда взяться неземной любви к будущему ребенку? ничего... родите и постепенно все придет, надо полагать. а для начала бы Вам понять, зачем Вам ребенок и что Вы ему можете дать. 30 недель на минимальное саморазвитие - весьма достаточный срок, имхо

легких родов!

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
musea

De la 14 ani relatii sexuale?? holly shit

 

 

Si eu la asta m-am gindit :girl_wacko:

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Infinity

Si eu la asta m-am gindit :girl_wacko:

oi-oi-oi, cine are fete cred ca s-au pus pe calculat :girl_wacko:

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
alya

De la 14 ani relatii sexuale?? holly shit

 

Felicitari cu sarcina!

у каждой сексуальные отношения начинаются в разное время, у кого-то в 14, а у кого-то и в трицать никаких подвижек в этом плане. какая кому разница? проблема у девушки ведь не в этом, а в том, что она не понимает, что с ней твориться. Автор, вы хоть отпишитесь, что у вас и как.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Vizitator _

eu tot nu prea am inteles chestia cu relatii la 14 ani ca pentru cineva e o mirare. Da poate acum regret de unele chestii, acum cind inteleg ma apuca o frica, dar atunci nu-mi parea asa straniu - relatii la 14 ani, mai ales ca s-a intimplat cu actualul meu sot, nu vad in asta nimic rau. Pentru mine sunt mai stranii avorturile sau alte chestii urite. Asta mi-a dat experienta buna in viata si m-a invatat multe, nu regret nimic, cu toate ca nu as vrea ca fica mea sa inceapa viata sexuala asa devreme. Totul depinde de imprejurarile in care te afli, eu am crescut la oras si aici relatii de la 14 nu e stranietate. Si intradevar, cu-i ii pasa, acum la mine e totul ok din punct de vedere fiziologic, altele nasc la 12-14.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
deepmind

...Asta ma cam framinta dar nici nu vreau sa ma impun, trebuie sa vina de la sine, eu cred.........Intreb fetele care au nascut sau is gravide, ati simtit deodata dragostea enorma pentru copil sau a aparut cu timpul?

eu sincer spun ca eu nu aveam nici eu acea euforie de la sarcina,munceam toata ziua asa ca eu nici nu cintam sau vorbeam burticii,si chiar imi parea jenant,ma rog...,nici nu stateam doar cu mina pe burta cum stau majoritatea gravidelor,atingeam doar cind se misca, ei.. in fine ...insa in noaptea cind am nascut,si deja sedeam linga bebe mi sau trezit niste sentimente de fericire in mine ca nici nu am putut sa inchid ochii de la emotiile ce ma cuprindeau, asa ca va fi bine si la voi :poka1:

 

eu tot nu prea am inteles chestia cu relatii la 14 ani ca pentru cineva e o mirare. Da poate acum regret de unele chestii, acum cind inteleg ma apuca o frica, dar atunci nu-mi parea asa straniu - relatii la 14 ani, mai ales ca s-a intimplat cu actualul meu sot, nu vad in asta nimic rau. Pentru mine sunt mai stranii avorturile sau alte chestii urite. Asta mi-a dat experienta buna in viata si m-a invatat multe, nu regret nimic, cu toate ca nu as vrea ca fica mea sa inceapa viata sexuala asa devreme. Totul depinde de imprejurarile in care te afli, eu am crescut la oras si aici relatii de la 14 nu e stranietate. Si intradevar, cu-i ii pasa, acum la mine e totul ok din punct de vedere fiziologic, altele nasc la 12-14.

sincer nu cred ca ar trebui sa va indreptatiti in fata cuiva :scratch_one-s_head:

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Vizitator _

multumesc, deepmind, asta am vrut sa aud........Ca va veni cu timpul dragostea pentru beibic, nu zic ca nu-l iubesc sau ca nu-l vreau......Doar ca vreau sa fiu mai atenta la starea mea, la ceea ce se intimpla cu mine, sa ma bucur de schimbari, sa simt ceva.....Problema ca pina cind nu simt ca-s gravida :(, intr-o saptamina ma duc la uzi, poate atunci am sa inteleg mai multe.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
lina

eu tot nu prea am inteles chestia cu relatii la 14 ani ca pentru cineva e o mirare. Da poate acum regret de unele chestii, acum cind inteleg ma apuca o frica, dar atunci nu-mi parea asa straniu - relatii la 14 ani, mai ales ca s-a intimplat cu actualul meu sot, nu vad in asta nimic rau. Pentru mine sunt mai stranii avorturile sau alte chestii urite. Asta mi-a dat experienta buna in viata si m-a invatat multe, nu regret nimic, cu toate ca nu as vrea ca fica mea sa inceapa viata sexuala asa devreme. Totul depinde de imprejurarile in care te afli, eu am crescut la oras si aici relatii de la 14 nu e stranietate. Si intradevar, cu-i ii pasa, acum la mine e totul ok din punct de vedere fiziologic, altele nasc la 12-14.

nu stiu dece- dar multe asa gindesc

nu vb pt toti

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
musea

eu tot nu prea am inteles chestia cu relatii la 14 ani ca pentru cineva e o mirare. Da poate acum regret de unele chestii, acum cind inteleg ma apuca o frica, dar atunci nu-mi parea asa straniu - relatii la 14 ani, mai ales ca s-a intimplat cu actualul meu sot, nu vad in asta nimic rau. Pentru mine sunt mai stranii avorturile sau alte chestii urite. Asta mi-a dat experienta buna in viata si m-a invatat multe, nu regret nimic, cu toate ca nu as vrea ca fica mea sa inceapa viata sexuala asa devreme. Totul depinde de imprejurarile in care te afli, eu am crescut la oras si aici relatii de la 14 nu e stranietate. Si intradevar, cu-i ii pasa, acum la mine e totul ok din punct de vedere fiziologic, altele nasc la 12-14.

In nici un caz nu am vrut sa condamn pe nimeni, fiecare cu viata lui...pur si simplu pentru mine 14 ani se asociaza inca cu copilaria, mintea zburatoare, prostii in cap...relatiile sexuale sunt un pas mai serios care trebuie bine gindit si nicidecum nu se asociaza cu asa virsta in acceptiunea mea...la virsta asta putem vorbi despre dragoste platonica primele saruturi s.a.m.d. Asta e opinia mea personala si nu o impun la nimeni. Referitor de fetele de la oras...eu din contra as zice ca fetele de la sat au mai putina educatie in acest sens si mai repede isi incep viata sexuala.

Referitor la problema Dvs...Eu de ex.toata sarcina mi-am mingiat burtica si am vorbit cu bebeul dar cind am nascut mi*a trebuit citeva luni ca sa imi revin de durerile de la nastere si sa realizez cu mintea, adica sa simt pe pielea mea ca sunt MAMA. Poate in cazul Dvs va fi invers, asa ca nu va deranjati, oricum sentiimentul se va trezi.

Mult succes!

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
elenka

multumesc, deepmind, asta am vrut sa aud........Ca va veni cu timpul dragostea pentru beibic, nu zic ca nu-l iubesc sau ca nu-l vreau......Doar ca vreau sa fiu mai atenta la starea mea, la ceea ce se intimpla cu mine, sa ma bucur de schimbari, sa simt ceva.....Problema ca pina cind nu simt ca-s gravida :(, intr-o saptamina ma duc la uzi, poate atunci am sa inteleg mai multe.

bucurati-va ca aveti o sarcina usoara fara vome, pofte, stare de lesin si dureri. Nu cred ca era sa fiti mai fericita si mai constienta daca ati fi simtit pe deplin sarcina. O sa miste bebe si poate o sa apara si afectiunea, dragostea si nerabdarea care spuneti ca va lipseste acum

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Flamingo

Nici eu nu prea am stat la taifas cu burtica, si nici nu-mi sta in fire, asa ca doar ma gindeam f mult la ce se intimpla, cum se intimpla, cautam zile intregi informatie pe net, parca incercind sa inteleg cum creste BB in fiecare moment.

 

Dar emotii foarte puternice am avut cind am mers la prima ECO si i-am vazut inimioara (punctisorul mic ce se zbatea cu asa o viteza) batint. Am avut asa o senzatie ca el lupta acolo din rasputeri sa creasca mare si sa fie totul bine si parca deja simteam ca ce aveam in burtica (la acel termen inca nu se vedea nici o burta evident) nu mai era ceva, insa CINEVA!

 

Deci eu cu gindul l-am iubit, nu cu vorbe si mingiieri ... avind mare grija la ce maninc ca sa creasca BB sanatos in burta. Tot ma simteam vinovata, dar asta era comportamentul meu firesc.

 

Sarcina usoara si BB sanatos! Si fara nici un dubiu - o sa va indragostiti unul de altul!

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
aleona

pur si simplu v-ati speriat de schimbari, nu-i nimic strasnic cu timpul o sa va deprindeti si o sa-l iubiti mult. Dar cind o sa va amintiti de aceste ginduri, veti zimbi. Si eu am trecut prin aceasta. Primul nu a fost planificat s-a primit la 3 luni data dupa nunta. Dar fata am visat-o doi ani si eu si sotul. Plingeam de fiecare data cind se incepea. Dar cind s-a primit, cred ca de la inceput ne-am speriat. Acum e marea noastra bucurie. Succese totul o sa fie bine. Va doresc o sarcina linistita si o nastere usoara :det02:

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Vizitator _

In nici un caz nu am vrut sa condamn pe nimeni, fiecare cu viata lui...pur si simplu pentru mine 14 ani se asociaza inca cu copilaria, mintea zburatoare, prostii in cap...relatiile sexuale sunt un pas mai serios care trebuie bine gindit si nicidecum nu se asociaza cu asa virsta in acceptiunea mea...la virsta asta putem vorbi despre dragoste platonica primele saruturi s.a.m.d. Asta e opinia mea personala si nu o impun la nimeni. Referitor de fetele de la oras...eu din contra as zice ca fetele de la sat au mai putina educatie in acest sens si mai repede isi incep viata sexuala.

Referitor la problema Dvs...Eu de ex.toata sarcina mi-am mingiat burtica si am vorbit cu bebeul dar cind am nascut mi*a trebuit citeva luni ca sa imi revin de durerile de la nastere si sa realizez cu mintea, adica sa simt pe pielea mea ca sunt MAMA. Poate in cazul Dvs va fi invers, asa ca nu va deranjati, oricum sentiimentul se va trezi.

Mult succes!

Nu sunt deacord, ati vrut sa spuneti ca nu am fost educata.......Eu am studiat la colegiu si acum la universitate sunt inconjurata de fete de la sate, care va spun sincer sunt mult mai retinute in ceea ce priveste viata sexuala, nu de aceea ca sunt mai educate ca mine, ci ca traiesc in mahala unde totul repede se afla si e o rusine. La oras insa nu e vorba de educatie cit de libertatea pe care o ai. Eu daaca am avut interesul de a afla ce ascund baietii in pantaloni, nu am ezitat sa ma uit, si nu-mi pasa de educatie sau e frumos sau nu. Depinde ce fel de om esti, cit de devreme iti incep ati juca hormonii, ce copilarie ai avut. Eu si sora-mea foarte repede ne-am dezvoltat si maturizat. Cind am inceput sa ma intilnesc cu actualul sot, el avea 17, eu 14, si-a pus miinile in cap cind a aflat ca-s clasa a 8-a. Si m-am dat eu la dinsu, nu el la mine, din pur interes dar m-am atasat foarte serios la problema contraceptiei. Adica eu nu fac ceva daca sunt putin informata. Dar pot sa spun ca eram destul de informata pentru virsta aia, cu toate ca acum stau si ma gindesc de unde stiam eu atitea, doar nu era internet..........

Acum insa sunt fericita, sunt insarcinata si vreau sa ma dedic totalmente acestui eveniment care sunt sigura ca o sa treaca foarte repede, deja au trecut 3 luni, parca nici n-au fost. Am vrut doar sa inteleg de ce sentimentele mele de caldura si afectiune s-au schimbat in indiferenta fata de starea mea. Poate e o chestiune hormonala, poate starea de rau ma face mai putin emotionala. Sunt sigura ca totul o s afie bine, cel mai mare cosmar al meu este sa fiu o mama rea........Multumesc, fetelor pentru sustinere.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
musea

Nu sunt deacord, ati vrut sa spuneti ca nu am fost educata.......Eu am studiat la colegiu si acum la universitate sunt inconjurata de fete de la sate, care va spun sincer sunt mult mai retinute in ceea ce priveste viata sexuala, nu de aceea ca sunt mai educate ca mine, ci ca traiesc in mahala unde totul repede se afla si e o rusine. La oras insa nu e vorba de educatie cit de libertatea pe care o ai. Eu daaca am avut interesul de a afla ce ascund baietii in pantaloni, nu am ezitat sa ma uit, si nu-mi pasa de educatie sau e frumos sau nu. Depinde ce fel de om esti, cit de devreme iti incep ati juca hormonii, ce copilarie ai avut. Eu si sora-mea foarte repede ne-am dezvoltat si maturizat. Cind am inceput sa ma intilnesc cu actualul sot, el avea 17, eu 14, si-a pus miinile in cap cind a aflat ca-s clasa a 8-a. Si m-am dat eu la dinsu, nu el la mine, din pur interes dar m-am atasat foarte serios la problema contraceptiei. Adica eu nu fac ceva daca sunt putin informata. Dar pot sa spun ca eram destul de informata pentru virsta aia, cu toate ca acum stau si ma gindesc de unde stiam eu atitea, doar nu era internet..........

Eu de fapt am avut in vedere de educatie in ceea ce priveste viata sexuala, de contraceptie, boli s.a. Personal stiu multe fete de la sat care sunt mult mai destrabalate decit cele de la oras si din lipsa de cunostinte dar si din prostie nasc la 12-14 ani. Astea de fapt sunt consecintele nedorite ale inceperii unei vieti sexuale timpurii, nu atit moralitatea...

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Alexxxa

Думаю ваше сегодняшнее состояние вполне нормально для такого срока беременности .Да и эмоционально мы все разные.

Когда у меня в течении 2-х лет не получалось забеременеть, я думала, что если вдруг увижу 2 полоски на тесте, то буду самая счастливая в мире... Но реакция моя была вообще странная... Узнав что беременна я была в глубоком шоке, мне казалось что мир вокруг перевернулся. Я плакала и истерила первые несколько месяцев и не могла понять что со мной вообще происходит... Не могла понять саму себя, почему нет той радости и эмоций к ребенку. Потом я поняла, что видимо это была гормональная перестройка организма. Со временем все наладится и у вас!

Легкой беременности! Все у вас получится!

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Vizitator _

Alexxxa, la mine cam aceeasi situatie. Merci pentru raspuns....

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Vizitator _

Eu m-am saturat, in ultimul timp in fiecare zi pling, ma cert, ma enervez....................Sotul nu ma intelege deloc, lucreaza mult si este tare obosit si la orice obiectie de a mea reactioneaza tare agresiv, am impresia ca incep sa-i joc pe nervi. Stau si ma gindesc, sunt insarcinata, chiar nimeni nu vede ca nu trebuie sa ma supere, toti ceva vor de la mine - sa ma scoata din sarite, eu ma enervez doar din cauza ca toti neglijeaza starea in care ma aflu. Vreaaauuuu atentie, gingasie, oare e atit de greu......Sau eu nu-s corecta?

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Flamingo

Va inteleg ffff bine! Asa a fost si la mine la prima sarcina, si chiar imi ziceam - las ca noi in doi (cu copilul), las ca am eu grija de tine, am sa-i ignor pe toti si o sa fac asa cum e bine pentru tine, raii ce-s ei! Si ... a trecut primul trimestru si lucrurile s-au aranjat foarte bine! Pai daca eu singura, fiind cea mai responsabila pentru BB al meu - ma inervam si eram rea, dapoi ce sa mai am pretentii la cei din jur? Sunt hormonii ... raii de ei :) La moment am pentru dvs. doar sfaturi banale: ascultati muzica linistitioare, faceti plimbari in aer liber cit mai mult (chiar si cu umbrela ... daca tot ploua azi), beti lapte cu miere sau ceai de tei - ajuta la calmare, faceti putina miscare daca aveti posibilitatea, si cind va simtiti linistita - vorbiti cu sotul si spuneti-i ca sunteti asa de iritanta din cauza hormonilor, ca va trece in curind, dar ca acum starea asta e foarte grea, si ca e f important pentru copilas ca sa nu va stresati, caci il influenteaza in modul cel mai direct si pe el! S rugati-l macar sa va ignore cind aveti starile astea de nervozitate sau cum se manifesta ele la dvs. Rugati-l sa nu ia in serios tot ce spuneti cind va inervati ... sa rabde 2 luni ... sa fie matur si sa inteleaga.

 

Stiind prima experieta, cind am ramas a doua oara insarcinata, din start i-am spus sotului: Dar vreau ca sa-mi faci sarcina una din cele ami frumoase perioade! Sa-mi acorzi cit de multa atentie poti, sa imi rabzi toate starile extremale de nervi, emotii si disperare, s.a.! Promit ca oricit de mult ma vei alinta - asta nu ma va face rasfatata, doar stii ca nu sunt profitoare, cer numai atunci cind chiar am nevoie! Ei nu vad un pericol pentru copil faptul ca sunteti trista, suparata, s.a., incercati singura sa cereti ceea ce doriti, dar intr-un mod frumos. Sa o faca pentru placerea dvs., daca nu intelege ca e necesar pt. BB.

 

Oricum ar putea sa nu functioneze ... nu sunt toti barbatii la fel. Dar starea dvs. e trecatoare, asa ca alintati-va singura cit puteti, caci meritati! Si fiti mai indiferenta la ceilalti care va supara, ei habar nu au ce comoara cresteti si ce giuvaier responsabil sunteti!

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Cireshika

Asa a fost si la mine, dar totul s-a schimbat atunci cind a inceput bebe-ul a se misca. De parca esti in al 9-lea cer de fericire. Iti dai seama ca sub inima ta mai creste o inimioara micuta,si care are nevoie de dragostea ta. Si chiar daca nu il vezi, dar il simti si asta e mai mult ca o privire. Nu iti fa griji, st sigura ca o sa fii o mamica de nota 10. :poka1:

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum