Vizitator Is doesnt matter

А Вы Любите Свойх Мужей?

Postări Recomandate

Vizitator Is doesnt matter

Девочки назрел такой вопрос...я не могу понять люблю ли я своего мужа. До свадьбы и до ребенка я с ума по нему сходила, а после рождения ребенка меня все в нем раздражает, злюсь на него, кричу...как к мужчине вообще к нему не тянет, да и в общем секс мне стал неинтересен, но в тоже время хочу ласки, нежности...Что со мной происходит не понимаю...А как у вас обстоят дела в этом плане? Любите ли вы своих мужей так же сильно и страстно как до свадьбы ?

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Lolly

после рождения ребенка меня все в нем раздражает, злюсь на него, кричу...как к мужчине вообще к нему не тянет, да и в общем секс мне стал неинтересен, но в тоже время хочу ласки, нежности...Что со мной происходит не понимаю...

Гормоны:) И это пройдёт:) Удачи!

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
LadyMaryAnn

Eu personal nu am avut asa ceva pot sa zic cu siguranta ca imi iubesc sotul mai mult ca la inceput.Ce-i drept dupa prima nastrea nu prea vroia sa fac dragoste deloc insa s-a trecut si asta)

Sunt deacord cu Lilia totul e de la oboseala si de la schimbarile care s-au petrucut in viata voastra cum ar fi nastera bebelusului.

Totul o sa treaca cu timpul...rabdare si succese pe mai departe)

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Нежность

Странно, думала сейчас женщины налетят толпой и начнется ярмарка тщеславия.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
alesia1982

Гормоны:) И это пройдёт:) Удачи!

sper si eu sa treaca, inteleg bine autorul, e o situatie care pare ca nu mai trece...

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Vizitator it doesnt matter

Гормоны:) И это пройдёт:) Удачи!

Copilu are deja 2 ani si jumatate si starea asta nu ami trece. Pe de o parte inteleg ca trebuie sa ma schimb, vreau sa am o familie frumoasa dar mii foarte greu, nu am rabdare...Poate in adincul sufletului il iubesc, dar pe din afara asta nu se observa din partea mea. Nu ma trage ca inainte sa il sarut dimineata, sa ma gatesc pentru el, sa am grija de el...acum alerg si sarut copilul din cap pina in picioare dimineata, ingrijesc practic numai de mine si copil... simt ca familia se distruge, el tot mai multe pretenzii imi arata, daca inainte ma suporta cit de cit...trebuie sa intreprind ceva

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
rumegus

In timpul sarcinii si un timp oarecare dupa nastere, femeea are nevoie dubla de tandrete, atentie, dragoste, sustinere. Daca sotul nu-i ofera tot asta, se comporta ca deobicei, sau Doamne fereste, chear mai rece, atunci asa o reactie este inevitabila. V-a trece cu timpul, dar va sugerez sa discutati cu sotul deschis pe aceasta tema. Am citit undeva ca e normal asa ceva. Doar sotul pe care il uriti in acel moment poate schimba lucrurile rapit sau timpul si rabdarea.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
tasham

probabil sunteti surmenata... din start am vrut sa scriu ca aveti depresie post-natala si o sa treaca, dar acum vad ac copilul are deja 2 ani... in opinia mea, sunteti obosita de grijile casei - de ast anu va atrage la sex si romantism - eu as propune sa implicati sotul in anumite chestii casnice - astfel ca dvs., sa fiti mai libera - dupa aceasta neaparat laudati-l ca v-a ajutati si ca recompensa oferiti-i o seara de neuitat :mail: noi toti vrem dragoste, dar uneori uitam faptul ca pentru a o primi trebuie si noi sa o dam!

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
mamikutza

Девочки назрел такой вопрос...я не могу понять люблю ли я своего мужа. До свадьбы и до ребенка я с ума по нему сходила, а после рождения ребенка меня все в нем раздражает, злюсь на него, кричу...как к мужчине вообще к нему не тянет, да и в общем секс мне стал неинтересен, но в тоже время хочу ласки, нежности...Что со мной происходит не понимаю...А как у вас обстоят дела в этом плане? Любите ли вы своих мужей так же сильно и страстно как до свадьбы ?

 

Ce v-a facut soțul de nu-l mai suportați??? De la 'nimic' nu are cum să se ajungă la așa ceva. Trebuie să fie ceva serios de sau schimbat așa categoric lucrurile : din DRAGOSTE / IUBIRE acum cîmpul vostru se pare că e minat numai cu URĂ / DUȘMĂNIE. Și atunci cînd merge vorba de cuplu, atunci nu are cum să fie numai unul vinovat...vinovați sunt ambii, numai că nu totdeauna ambii asta recunosc și de multe ori 'ambii' nu-și văd și nici nu vor să-și știe/ corecteze greșelile.

 

Rareori, am și eu momente cînd sunt SUPER IRITATĂ (din motive-nimicuri diferite)... e o stare foarte parazitară cînd în cap îmi vin felurite gînduri de genul NU-L MAI IUBESC- VREAU ALTCEVA/ALTCINEVA , dar iată cînd ajung să mă gîndesc la CE și CUM aș vrea să fie, ajung la concluzia că eu îs PROSTUȚĂ, căci ceia ce VREAU eu de-acum AM . Cred că din cauza că am imaginația prea bogată, mai întăi îmi inventez fel de fel și... ÎNCEP RĂZBOIUL ,în care mie îmi pare că Eu îs jertva, da de fapt Eu sunt ATACATOR ACTIV și PRINCIPIAL... iar apoi cînd mă dezmeticesc, sincer vorbind mi-e rușine și mă critic singură pe mine pentru aceste MOMENTE... pentru felul cum m-am comport / vorbit cu soțul meu. Îmi IUBESC SOȚUL și NU VREAU SĂ-L PIERD ... !

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
rumegus

Copilu are deja 2 ani si jumatate si starea asta nu ami trece. Pe de o parte inteleg ca trebuie sa ma schimb, vreau sa am o familie frumoasa dar mii foarte greu, nu am rabdare...Poate in adincul sufletului il iubesc, dar pe din afara asta nu se observa din partea mea. Nu ma trage ca inainte sa il sarut dimineata, sa ma gatesc pentru el, sa am grija de el...acum alerg si sarut copilul din cap pina in picioare dimineata, ingrijesc practic numai de mine si copil... simt ca familia se distruge, el tot mai multe pretenzii imi arata, daca inainte ma suporta cit de cit...trebuie sa intreprind ceva

El trebuie sa intreprinda. Daca va iubeste, dupa o discutie serioasa pe aceasta tema, trebuie sa va acorde multa atentie si dragoste, adica sa va cucereasaca din nou. Ai suportat nopti nedormite, sarcina si multe altele, acum a venit si timpul lui sa se lupte pentru a aduce fericirea din nou in familie. Sa cresti un copil pina la 3 ani nu e deloc usor. Pot sa va bucur ca fix dupa trei ani va dati seama ca e mult mai usor, atunci subconstientul va permite sa traiti si pentru dumneavoastra. Copilul devine mai independent, fonul hormonal al femeii se restabileste complet. SANATATE si RABDARE totul v-a reveni la normal.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
mamikutza

 

Ce v-a facut soțul de nu-l mai suportați??? De la 'nimic' nu are cum să se ajungă la așa ceva. Trebuie să fie ceva serios de sau schimbat așa categoric lucrurile : din DRAGOSTE / IUBIRE acum cîmpul vostru se pare că e minat numai cu URĂ / DUȘMĂNIE. Și atunci cînd merge vorba de cuplu, atunci nu are cum să fie numai unul vinovat...vinovați sunt ambii, numai că nu totdeauna ambii asta recunosc și de multe ori 'ambii' nu-și văd și nici nu vor să-și știe/ corecteze greșelile.

 

Rareori, am și eu momente cînd sunt SUPER IRITATĂ (din motive-nimicuri diferite)... e o stare foarte parazitară cînd în cap îmi vin felurite gînduri de genul NU-L MAI IUBESC- VREAU ALTCEVA/ALTCINEVA , dar iată cînd ajung să mă gîndesc la CE și CUM aș vrea să fie, ajung la concluzia că eu îs PROSTUȚĂ, căci ceia ce VREAU eu de-acum AM . Cred că din cauza că am imaginația prea bogată, mai întăi îmi inventez fel de fel și... ÎNCEP RĂZBOIUL ,în care mie îmi pare că Eu îs jertva, da de fapt Eu sunt ATACATOR ACTIV și PRINCIPIAL... iar apoi cînd mă dezmeticesc, sincer vorbind mi-e rușine și mă critic singură pe mine pentru aceste MOMENTE... pentru felul cum m-am comport / vorbit cu soțul meu. Îmi IUBESC SOȚUL și NU VREAU SĂ-L PIERD ... !

 

Comunicați, discutați toate problemele și retrăirile voastre cu soțul ... posibil el nu din prima va auzi și înțelege mesajul vostru, principalul e să nu renunțați și să vă redescoperiți sentimentele unul față de altul.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Vizitator it doesnt matter

 

Ce v-a facut soțul de nu-l mai suportați??? De la 'nimic' nu are cum să se ajungă la așa ceva. Trebuie să fie ceva serios de sau schimbat așa categoric lucrurile : din DRAGOSTE / IUBIRE acum cîmpul vostru se pare că e minat numai cu URĂ / DUȘMĂNIE. Și atunci cînd merge vorba de cuplu, atunci nu are cum să fie numai unul vinovat...vinovați sunt ambii, numai că nu totdeauna ambii asta recunosc și de multe ori 'ambii' nu-și văd și nici nu vor să-și știe/ corecteze greșelile.

 

Rareori, am și eu momente cînd sunt SUPER IRITATĂ (din motive-nimicuri diferite)... e o stare foarte parazitară cînd în cap îmi vin felurite gînduri de genul NU-L MAI IUBESC- VREAU ALTCEVA/ALTCINEVA , dar iată cînd ajung să mă gîndesc la CE și CUM aș vrea să fie, ajung la concluzia că eu îs PROSTUȚĂ, căci ceia ce VREAU eu de-acum AM . Cred că din cauza că am imaginația prea bogată, mai întăi îmi inventez fel de fel și... ÎNCEP RĂZBOIUL ,în care mie îmi pare că Eu îs jertva, da de fapt Eu sunt ATACATOR ACTIV și PRINCIPIAL... iar apoi cînd mă dezmeticesc, sincer vorbind mi-e rușine și mă critic singură pe mine pentru aceste MOMENTE... pentru felul cum m-am comport / vorbit cu soțul meu. Îmi IUBESC SOȚUL și NU VREAU SĂ-L PIERD ... !

Stiti nici eu nu vreau sa il pierd, chiar nu vreau sa il pierd, are multe momente pozitive in el, dar de ce nu ma trage la romantica, la sarutari, la chestii din astea ? Cauza poate sa fie momentele stresante cu care, probabil, multe familii se intilnesc, neajunsul banilor, lipsa locuintei, unele principii de viata ale lui care ma irita si multe multe alte detalii din care se formeaza tot tabloul final

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Vizitator Гость

 

Comunicați, discutați toate problemele și retrăirile voastre cu soțul ... posibil el nu din prima va auzi și înțelege mesajul vostru, principalul e să nu renunțați și să vă redescoperiți sentimentele unul față de altul.

Oi, la noi discutii is multe si indelungate, cu vorbe alde DA EU....DA TU...Da EU PENTRU TINE....care uneori pot sa se termine cu aruncatul lucrurilor in casa. El spune ca eu am prea multe cerinte, ca vreau prea multe...Vreau s aaduc armonia in casa

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
rumegus

 

Ce v-a facut soțul de nu-l mai suportați??? De la 'nimic' nu are cum să se ajungă la așa ceva. Trebuie să fie ceva serios de sau schimbat așa categoric lucrurile : din DRAGOSTE / IUBIRE acum cîmpul vostru se pare că e minat numai cu URĂ / DUȘMĂNIE. Și atunci cînd merge vorba de cuplu, atunci nu are cum să fie numai unul vinovat...vinovați sunt ambii, numai că nu totdeauna ambii asta recunosc și de multe ori 'ambii' nu-și văd și nici nu vor să-și știe/ corecteze greșelile.

 

Rareori, am și eu momente cînd sunt SUPER IRITATĂ (din motive-nimicuri diferite)... e o stare foarte parazitară cînd în cap îmi vin felurite gînduri de genul NU-L MAI IUBESC- VREAU ALTCEVA/ALTCINEVA , dar iată cînd ajung să mă gîndesc la CE și CUM aș vrea să fie, ajung la concluzia că eu îs PROSTUȚĂ, căci ceia ce VREAU eu de-acum AM . Cred că din cauza că am imaginația prea bogată, mai întăi îmi inventez fel de fel și... ÎNCEP RĂZBOIUL ,în care mie îmi pare că Eu îs jertva, da de fapt Eu sunt ATACATOR ACTIV și PRINCIPIAL... iar apoi cînd mă dezmeticesc, sincer vorbind mi-e rușine și mă critic singură pe mine pentru aceste MOMENTE... pentru felul cum m-am comport / vorbit cu soțul meu. Îmi IUBESC SOȚUL și NU VREAU SĂ-L PIERD ... !

In cartile de psihologie scrie ca e posibil asa ceva dupa nastere. Poate dura chear si pina la 3 ani. Am cunoscute care au trecut prin asa ceva. Dupa o perioada trece parca nici nu a fost. Mult depinde de sot. Daca el e rabdator, intelegator si tandru totul revine la normal foarte rapid. Nu e de vina autorul, la mijloc e fonul hormonal pe care nu-l poti schimba cum vrei tu. Am o prietena l-a care s-a inceput asa ceva odata cu sarcina si s-a svirsit cind copilul a implinit 2 ani. Inca din timpul sarcinii au consultat un psiholog ( cei drept in Rominia, la noi nu au gasit specialistul potrivit), el a discutat mai mult timp cu sotul decit cu sotia. L-a sfatuit cum sa se compore corectcu o femee in asa stare si ca este trecator.Totul s-a sfirsit cu bine, acum sunt fericiti. Povestesc despre asta ca despre o aventura, el ride cel mai tare cin isi aduce aminte cu ce ochi rautaciosi se uita ea la el. In cazul D-voastra e alt ceva. Am si eu uneori remuscari dupa unele certuri. Cred ca e specific pentru femei uneori sa-si mai descarece nervii pe cineva, acel cineva e sotul care cade sub mina noastra fiind cel mai aproape. Va doresc dragoste si pace in familie.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
larisa

Мужа люблю . Осталась ли страсть , которая была до замужества , не знаю . Изменились обстоятельства - быт , рождение ребенка , гормоны и много-много чего другого . Было бы лицемерием сказать , что сейчас испытываю те же чувства , что и раньше. Да , сейчас любовь другая , она стала более спокойной и в то же время более надежной , осознанной , глубокой .

Она не хуже . не меньше той , что была в первые года брака . Просто новая грань того же чувства .

Editat de larisa

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
larisa

Еще забыла написать . В первый год ребенка раздражалась на мужа , злилась . Это просто усталость , бытовуха и гормоны .

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
mamikutza

Oi, la noi discutii is multe si indelungate, cu vorbe alde DA EU....DA TU...Da EU PENTRU TINE....care uneori pot sa se termine cu aruncatul lucrurilor in casa. El spune ca eu am prea multe cerinte, ca vreau prea multe...Vreau s aaduc armonia in casa

 

... la aruncat noi nu ajungem... :smoke: cît lui atît și mie cred :lol: că ne pare rău să aruncăm/stricăm ceva cînd știm cu cît greu ni s-au dat toate :heat:

Eu de fire îs foarte, foarte principială, dar oricum în relația cu soțul eu (de-acum) știu și pot să cedez și să transform totul în zîmbete atunci cînd simt că LUĂM FOC... da m-am învățat asta de la el (EU încă multe, multe mai am de învățat de la SOȚ și atunci cum spune : în familia noastră nu va fi numai 1- Derbedeu Zăpăcit , da vor fi 2... EU+EL).

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Пчела

Странно, думала сейчас женщины налетят толпой и начнется ярмарка тщеславия.

 

Подождите, еще чуть-чуь и начнется)))

 

Любите ли вы своих мужей так же сильно и страстно как до свадьбы ?

А как жеж.... Ну а по теме... сколько лет ребенку? То что это гормональный дисбаланс думаю согласятся многие, но вот кто подскажет как с этим бороться? ага, не все так просто.... как заставить себя не истерить и отвечать мужу лаской, когда хочется его об стенку размазать?)))))) Попробуйте обратить внимание, наблюдается ли цикличность в изменении настроения (если оно имеет место быть), что именно раздражает вас, бывают ли моменты, когда он все-таки не раздражает, сколько времени вы себе уделяете на маленькие прихоти (прическа, балдеж в ванной, маникюр педикюр, прогулки и вылазки с подругами без ребенка и мужа, поход по магазинам (опять же - сама, без провожатых))

 

Та страсть которая была до свадьбы и сразу после (до рождения ребенка) как правило постепенно уходит, ее можно назвать игрой гормонов (опять, скажете вы, эти шальные игрушки природы, но что поделать.....) конфетно-букетный период постепенно переходит в рутину быта, и очень часто люди тянут эту лямку, потому что после отлива эмоций остается пустота (смотришь и не понимаешь что же меня привлекало в этом человеке). Чем заменить эту пустоту выбирает только сам человек, никто другой это сделать не в состоянии. Ее можно заменить на уважение, привычку или еще на что-нибудь, ингда люди ждут что оно само заменится, но происходит что на это место вступают негативные чувства, которые и управляют нами дальше. Может кто-то и не согласится со мной, но мое мнение что мы сами выбираем любить нам человека дальше или нет. Не перетупаем через себя и заставляем, а я имею ввиду что мы делаем, когда проходит вихрь влюбленности

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Diviana

Моя жена заболела. Она постоянно нервничала из-за проблем на работе, личной жизни, своих неудач и проблемах с детьми. Она похудела на 15 кг и весила около 40, в ее 35 лет. Она осунулась, постоянно плакала и срывалась на всех и вся. Ее ничего не радовало. Постоянно болела голова, сердце и защемляло нервы в спине и ребрах. Она плохо спала, засыпала под утро, уставала и не высыпалась. Наши отношения были на грани. Ее красота стала куда-то деваться, появились мешки под глазами, она стала сутулится и мало следить за собой. Она отказывалась от съемок в фильмах и вообще от любых ролей. Я потерял надежду и думал, что вскоре мы разведемся... Но потом я решил действовать. Ведь мне досталась самая красивая женщина из всех на земле. Она - идеал большей половины мужчин и женщин на земле, а мне позволено засыпать рядом с ней и обнимать ее плечи. я стал усыпать ее цветами, поцелуями и комплиментами. Я делал ей сюрпризы, радовал каждую минуту. Дарил подарки и жил ради нее. Говорил на людях только о ней. Все темы сводил в ее сторону. Восхвалял ее своим и нашим общим друзьям. Не поверите - она расцвела. Она стала еще лучше, чем раньше. Набрала вес, перестала нервничать и полюбила меня еще сильнее, чем раньше. Я даже не знал что она умеет ТАК любить. И я понял одно: женщина это отражение мужчины. Если любить ее до безумства, она станет им. (с) Бред Питт395200_338817106162646_100001030775512_1087521_1447224670_n.jpg

 

Женщина создана для того , чтобы ее любить , а не для того , чтобы ее понимать. Оскар Уайльд.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
NataLu

Красиво....вот если бы все мужчины так думали и делали....все женьщины бы просто цвели!

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
musea

Красиво....вот если бы все мужчины так думали и делали....все женьщины бы просто цвели!

Tocmai am vrut sa spun si eu....De cele mai multe ori barbatii sunt prea slabi ca sa faca fata la astfel de situatii

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
mamikutza

Моя жена заболела. Она постоянно нервничала из-за проблем на работе, личной жизни, своих неудач и проблемах с детьми. Она похудела на 15 кг и весила около 40, в ее 35 лет. Она осунулась, постоянно плакала и срывалась на всех и вся. Ее ничего не радовало. Постоянно болела голова, сердце и защемляло нервы в спине и ребрах. Она плохо спала, засыпала под утро, уставала и не высыпалась. Наши отношения были на грани. Ее красота стала куда-то деваться, появились мешки под глазами, она стала сутулится и мало следить за собой. Она отказывалась от съемок в фильмах и вообще от любых ролей. Я потерял надежду и думал, что вскоре мы разведемся... Но потом я решил действовать. Ведь мне досталась самая красивая женщина из всех на земле. Она - идеал большей половины мужчин и женщин на земле, а мне позволено засыпать рядом с ней и обнимать ее плечи. я стал усыпать ее цветами, поцелуями и комплиментами. Я делал ей сюрпризы, радовал каждую минуту. Дарил подарки и жил ради нее. Говорил на людях только о ней. Все темы сводил в ее сторону. Восхвалял ее своим и нашим общим друзьям. Не поверите - она расцвела. Она стала еще лучше, чем раньше. Набрала вес, перестала нервничать и полюбила меня еще сильнее, чем раньше. Я даже не знал что она умеет ТАК любить. И я понял одно: женщина это отражение мужчины. Если любить ее до безумства, она станет им. (с) Бред Питт395200_338817106162646_100001030775512_1087521_1447224670_n.jpg

 

Женщина создана для того , чтобы ее любить , а не для того , чтобы ее понимать. Оскар Уайльд.

 

Ce cuvinte, idei, gînduri, fapte înțelepte... Fericirea e reală atunci cînd totul pornește din inimă... Nu contează, femei sau bărbat, pur și simplu persoanele ce formează un cuplu nu trebuie să permită ca egoismul să distrugă sentimentele și familia.

'EGOISMUL este rădăcina oricărui rău...'

 

Soțul meu are tendința de-a fi egoist... îi cresc niște CORNIȚE MARI, cînd are parte de EXCES de dragoste și grijă din partea mea, și uită că și eu posibil aștept și mi-ar fi plăcut să fiu răsplătită cu aceiași monedă... trebuie să fie un BALANS : cît dau și cît mă dedic eu = cît dă și cît se dedică el. Eu nu zic că, mereu tre să ții cont, și să numeri faptele și cuvintele frumoase adresate unul altuia, dar nu trebuie să se simtă diferența între devotamentul unuia față de cel-alt, nu unul se străduie din răsputeri să mențină o armonie, da altul se culcă pe-o ureche și înoată în FERICIREA pe care nu știe să o împartă și cu jumătatea lui...

 

Cîndva am avut o discuție foarte serioasă cu soțul,unde eu mi-am exprimat marea mea NEMULȚUMIRE față de felul cum se petreceau lucrurile în familia noastră, și la un moment dat el îmi spune ba chiar mi-a reproșat : ' Da ce , chiar îs așa de rău eu... Ce , eu nu fac nimic pentru tine...?'

Răspunsul meu a fost simplu : ' Tu faci, numai că ceia ce faci e aproape 'nimic' ...

(și cum la el totul e legat de cifre și programe - așa-i profesia lui - eu i-am adus un exemplu foarte simplu, mai aproape de realitate lui )

-... Iată TU, să presupunem, ai creat 10 super-programe, știi că totul e perfect, le-ai prezentat, le-ai înmînat, șeful e mulțumit,...te-astepți să fii remunerat pe măsură, numai că, atunci cînd îți verifici conta, vezi că în loc de 100.000 E (să presupunem) ,pe care îi meriți și te-așteptai să-i primești pentru tot lucrul și efortul tău, tu ai fost remunerat numai cu 10.000 E , atît... Vezi, simți diferența...??? Îți place ??? se primește că Șeful și-a luat TOT ce TU i-ai dat, dar ți-a întors înapoi doar un mic procent din acel TOT, și crede că așa e bine, tu doar primești plăcere de la ceia ce faci, tu te simți fericit și mulțumit cu însuși LUCRUL/PROFESIA pe care îl îndeplinești, ....și atunci, CREDE el ca, pentru tine nu mai contează dacă vei fi sau nu remunerat... Cam în așa situație suntem și noi doi ' ... și i-am adus un rînd de argumente și exemple din comportamentul și felul lui de-a fi (- la acea etapă în relația noastră de familie ) care demonstrau cu exactitate că el ca ȘOȚ, îndeplinește rolul ȘEFULUI care nu se răsplătește CORECT pentru serviciile ANGAJAȚILOR. Trebuie să fie un echilibru... de altfel se va forma o prăpastie mare , în care o dată și o dată se vor scufunda toate cele bune și rezultatul va fi unul : DIVORTUL !

 

A trecut mult timp , discuția noastră atunci s-a întins pe-o zi întreagă... dar în schimb REZULTATUL a fost cel AȘTEPTAT. Eu una, am înțeles pentru mine și mi-am promis : EU MERIT SĂ FIU FERICITĂ...și în orice relație : Eu merit să AM(primesc) ceia ce DAU.

Editat de mamikutza

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
cinamon

Про гормоны - полностью поддерживаю. По мне, так вообще такой-сякой особой любви не бывает, особенно после нескольких лет брака и появления детей. Возникает другое чувство - дружбы, общего дела, а любви со всеми страстями просто не остается место. Насчет раздражительности - сама страдаю, стараюсь себя контролировать, чтобы не превратиться в мегеру. Если что-то накатывает, чтобы взорваться по пустякам, просто ухожу в другую комнату и занимаюсь своими делами, через 1-2 часа не понимаю, чего я завелась?

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
radazavas

Да , сейчас любовь другая , она стала более спокойной и в то же время более надежной , осознанной , глубокой ..

... стала привычкой, без которой будет в разы хуже...

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Пчела

... стала привычкой, без которой будет в разы хуже...

"кака така лубовь? если мне без него воздуху не хватат..." (с)

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum