Auritzza

Povestea A Doi Ingerasi Fratiori!

Postări Recomandate

Auritzza

Buna fetelor,citind povestirile voastre dre aparitia pe lume a puilor vostri,am hotarit sa va impartasesc si eu din experienta mea.O sa va postez mai jos 2 istorioare,scrise cu ceva timp in urma,scrie pe alocuri cu greseli,dar nu mai am timp sa le redactezi,sper voi sa le intelegeti.

 

Poveste unui ingeras:Era vara lui 2005, caldura si o droaie de pici in jurul meu, eram cu fetele de la colegiul pedagogic la practica si ca sa nu fiu pur si simpul un observator mi-am luat si eu o grupa din 32 de copii jumatate din ei fiind fetite si jumatate baietei.Tabara de odihna era tocmai in nordul tarii in padurile Ruseniului si ma gindeam ca daca e aproape de casa copilariei mele(eu sunt tot din rainonul Edinet) copiii vor fi mai cuminti si imi va fi mai usor sa lucrez, adevarul e ca babe frumoase si copii cuminti mai rar gasesti si cum mi sa nimenrit grupa cea mai mare dupa virsta probleme oricum au fost mai ales siara cind trebuiau sa mearga la culcare.Cu sotul eram ciondanita rau, nu mai tin minte de ce dar intraseram in conflict si mai ca nu vorbeam de cit o data de doua ori pe zi cu el si atunci printre dinti, ca da marog eram tare suparati noi pe acele vremuri,el find inca si in oras, eu la 200 si ceva km departare.

Se incepusera postul Sf.Apostoli si in tabara se hranea numai cu mincaruri de frupt, asa ca eu am facut greva foamei si rezistam numai cu ciaiul de dimineata si acela baut fara nimic, activitatile insa ma solicitatu, se organizau diverse concursuri intre grupe si ma implicam direct organizarea si petrecerea diverselor concursuri, ma urcam cu copii pe scena(educatorii mai in virsta ziceau ca nici nu ma deosebesc dintre ei)desenam cu ei pe asfalt, faceam totul ca sa nu luam nici cum un loc mai mic de primul la vri- astfel de competitie, si asa a si fost.totusi cam la o sapamina de la acest regim cu totul nesanatos de viata am avut prima mea voma, mare atentie nu iam dat fiindca credeam ca e din pricina faptului ca nu maninic pe parcursul zilei mai nimic, apoi imi era din ce in ce mai somn si ma urinam din ce in ce mai des. Ei bine de somn mii somn ca sunt obosita, dar parca apa nu prea beau ca sa vreau atit de fregvent la wc, vai ,peste citeva zile ma incepeau a durea sinii, aha, e clar , trebuie sa am vri-un ingeras in burtica!!!Oricum astept sa vina data inceperii menstrei, trebuia sa fie pe 5 iulie,dar scurgerea sa lasat asteptata, e mai mult ca sigur ca am un bebe mic in burtica,dar pina nu fac un test nu-i zic sotului, macar asa sa il pedepsesc pentru cit de mult ma suparat, totusi el banuieste ceva, ma intreaba daca ma simt bine, eu ii spun ca e ok,imi zice ca ii pare lui ca ii ascund ceva, eu ii zic ca nu am cei ascunde decit cit de bine mii printre copii si ca as vrea si eu unul,aha, mam prins, caci ma intrebat ca poate este cumva deja si eu nu ii spun, il lamuresc ca se greseste:))

A venit si ziua terminarii zilelelor de tabara, am plins impreuna cu picii mai ceva ca la plecarea in armata sovietica si ma rugau sa in si la anul viitor, fac cu fetele totalurile, le pun notele la practica, le scot pina la trasa sa ia ruta cu destinatia Chisinau ca de aici sa se poata duce unde au nevoie si eu ma pornesc cu rucsacul in spate pe trasa spre Edinet cu gindul ca ma va ajunge vri-o rutiera si ma va lua pina in oras, ironia sortii, e o cladura de ti se usuca mintea de fierbinteala si rutele toate sunt pline de parca tot Chisinaul sa hotarit intro zi sa vina la Edinet, ajung asa pe arsita pina in Edinet, am mers vrio doua ore pe acea caldura si primul lucru care il fac intru in farmacie iau un test de sarcina cu trandafirel pe el si o sticluta de apa plata pe care o beau parca din o inghititura si fuga la rutiera pina in sat,si acolo ironia sortii nu am unde ma aseza, hai iarasi in picioare, ajung acasa, le las pe toate si ma arunc asupra unei salate mari de rosii si castraveti incit mamica incepe a plinge de cit de foame imi era. pap binisor si ma culc un pic cu testul in buzunar ca cind am scol sa il fac, nu pot adormi, ma duc sa fac testul..m duc sa fac testul...si adorm in sfirsit. ma trezesc peste jumatate de ora si sar ca arsa, ce mult am dormit e acusi ora 17, iar eu mam culcat la 16 si 20. ies repede si merg sa fac testul, wow E POZITIV!!!!!!!!!

nu spun nimanui, merg in casa sa il sun pe imparatul tatic, ma rugase sa vin de la tabara direct in Chinau dar sa isi mai puna pofta in cui ca eu merg la parinti sa ma odihnesc un pic, il sunt, raspunde si el de pe som,era pentru citeva ore la bunicii lui, "puiu ai ajuns in chisinau, vai si eu am adormit de citeva ore, doamne ce somn am mai tras, ia un taxi si mergi acasa eu ma pornesc cu masina chiar acum de aici, intro ora sunt si eu in oras"

il pun sa se uite de pe ce nr sun si abia atunci isi da seama ca mie ca sa ajung in chisinau mi-ar trebui cel putin 5 ore :) dar ii spun ca ma duc miine ca am ceva de ii spus, ceva foarte serios, nu-i zic acum ii voi spune miine fata in fata, ei cum sa nu, insista nevoie mare, ii zic, sunt insarcinata si copilasul e al tau"dapoi al cui sa fie, ura, voi fi tatic!!!!"

A doua zi eram in oras, am mers la medic care mia confirmat sarcina,5 saptaminele, vai un ingeras atit de mic, prima care a stiut a fost mamica mea, apoi bunica, si de acum in colo nu mai stiu cui sa laudat barbatelul meu caci eu eram ocupata cu pregatirile pentru plecarea la mare.

Am mers apoi sa ma pun la evidenta, mi sa nimerit un medic ca vai de capul lu care nu stiu ce mia gasit dar ma trimis de urgenta la avort, ca nu voi putea naste, sau voi perde saricina la cel mult 6 luni si atunci imi va aprea mai tare rau, dar chiar de si voi naste va fi un handicapat si o sa ma chinui toata viata si imi va parea rau ca nu am ascultat-o.

Am mers acasa distrusa, stiu ca am plins o zi intreaga, sotul, ma linistit si a spus ca noi suntem ambii sanatosi si vom avea un bebe la fel de sanatos, se incepea postul Sf.MArii si am tinut cu strictete postul, niam impartasit si ne rugam ca totul sa fie bine, am mers la spital aproape de 4 luni, noroc mare, pe usa ginecologului nu mai scrie acel nume ca data trecuta, intru si ma cearta de ce nu am venit pina la 12 saptamini, ii spun ca am venit si ca doamna care era in acel cabinet ma trimis la avort, ginecologul imi d de urgenta toate analizele si toti specialistii, ma urca pe fotoliu, e totul in ordine, o sa nasti un copil sanatos daca o sa ma asculti, imi zice ea, eram cea mai fericita:)

Avem o sarcina de poveste, nu ma lateam , nu mi se schimba fizionomia fatei, luam un pic mai mult in greutate dar nu era peste norma, ce bine ma simteam, doar ca burtica era mica de tot, mai ca nu se observa, dar are ea cind creste:)

Prima miscare, era duminica dupa amiaza, toti icep sa imi spuna ca voi avea o fetita si ca se va naste ziua, daca pretind ca am simtit atit de devreme copilul la aproape 16 saptamini, medicul spune ca sunt sensibila:)

Intro dupa amiaza incep niste dureri insuprtabile din spate care continua in burta, incep a vomita, oare ce ami este, nu pot practic merge, cheama sotul salvarea, piedere de sarina, vin medicii cam peste o ora, e colica renala, ma interneaza, nu-i colica e pielonefrita puternica, spitalizare, picuratori, crapa venele, unde sa mi le mai puna, trece pericolul intrun final si ma externeaza.Peste u timp se icnepe criza din nou, opteaza pentru cateter, vai nu vreau, asta inceamna o operare fara anestezie, merg la tara la mamica si ma consult cu un medic urolog care imi spcrie niste ciaiuri, intradevar eficiente, le iau pina spre sfrisitul sarcinei si totul este bine, merg la usg cu doppler, vom avea un baietel, se va chema Veniamin, asa ne doream inca de cind nu eram casatoriti, daca va fi sa fie un baietel Veniamin se va numi, incepem cumparaturile si la 38 saptamini aveam totul pregatit, inteleasa cu doctorita careia nu ii venea sa creada ca am tocmai 38 de saptamini fiindca burtica imi era relativ mica, un lucru ii ingrijora, sa nu se intimple ceva cu rinichii de la inpinsaturi si sa nu fie nevoie de o operatie urgenta, pe mine ma ingrijora faptul ca bebe era cu cordonul ombilcal in jurul gitului de 2 ori strins.

Timpul trecea, imi era tare dor de bebele din burtica si il tot intrebam de ce nu arpare, sunete de la toti cunoscutii, nu am nascut inca...E 6 martie, luni dimineata si ca in fiecare saptamina trebuie sa merg la ora 8 la doctorita cu care ma inteleseseram pentru nastere la control, sotul insinta sa me duca cu masina, eu ii spun sa stea acasa ca oricum trebuie sa am intilnesc si cu cea mai buna prietena a mea si ca ma va insoti ea la maternitate, prima zi din postul mare, grija sa fac mincare nu am asa ca am si timp sa mai intorc si citeva magazine cu susul in jos.Ajung la maternitate, mai era o gravida innaintea mea, dar doctorita ma ia pe mine, acea incepe a striga ca astepata de la ora 7, ea ii spune ca trebuia sa vina la 8:30caci la 8 am eu programare, ma urca pe fotoliu, cin nastem?"Cind vrei ?"ma intraba, eu ii zic ca vreau cit mai repede ca vreu sa imi vad ingerasul."Azi maine nastem"si iar se ride, Of, femeea asta nu poate vb serios.Imi pune sa merg la doctorita de pe sector sa imi iau indreptare la spitalizare caci ea vrea sa ma tin putin sub opservatie, ii spun ca deja in acea zi nu mai reusesc si ca vin a doua zi(in gindul meu insa imi fac socotelile, miane e marti 7 martie, doctorita lucreaza dupa masa, merg maine la ea si iau indreptarea, apoi pe 8 nu mai vin , ca de, cine se interneaza pe 8 martie, asa ca daca ajung joi pe 9 o sa fie bine)

Vreau sa trec prin piata, insa nu am putere, oare de ce ma doare asa de tare de cind am coborit de pe fotoliu, ma duc acasa, era 10:00 si un cutit oarca mi se imfibge in burta, aouleu, sa fie oare ca bebe sa soseasca, oricum mai astept, 10:10 iarasi ma sageteaza, asta e, nasc astazi, ii spun sotului"o sa ne fie noua foarte vesel astazi"

se emotioneaza si el si nu ii vina sa creadca, ma culc in pat si stau, durerile se intetesc, dar oare de ce nu sunt mai rare, citiseram ca ar trebui pentru inceput sa fie cam la jumatate de ora una de la alta, la mine cea mai mare diferenta de timp a fost doar 10 minute si de atunci la fiecare 5, sau 3 minute am dureri, oricum nu chem salvare pina nu ami pot sa rezist, nu vreau sa ma duc si sa se ute toti in fundul meu, imi trimit sotul de acasa, el se uimeste ce am apucat, eu ii spun sa se duca mai devreme la biserica(la 16 trebuia sa fie canonul lui Andrei Criteanu)nu prea vrea sa mearga, eu ii spun ca nu am dureri si sa se duca sa se roage un pic sa nasc, el ca niciodata face ce ii spun eu, ramin singura in casa, merg si fac un dus, durerile cresc, ma simt tare murdara, parca am fost o zi intreaga la prasit, mai merg la un dus inca o data, sunt telefonul, eu nu ami pot de durere, e soacramea, oare ce vrea,ma intreaba de ce nu mam dus la biserica, inacel moment nu mai pot respira, ii spun ca ma chinui, incepe sa faca panica, "vai cum asa, de ce, mare nevoie si ce faci!!!!!!" Tare ma mai incurajat, pun maina pe telefon sai sun mamicai mele, nu o pot face, sar speria, gata pina aici.., trebuie de sunat la amibulanta...suna iar telefonul...oare cine este?Nicolae, se porneste de la biserica, sa sun la Dodu(doamna cu care urma sa nasc) sa vedem ce imi spune ea, ii sun ei, ma intreaba din cit in cit ma doare, ii spun ca din trei in trei minute, imediat salvare si vino la maternitate. Ajunge acasa si sotul si imi smulge telefonul din maina si suna la ambulanta sa vina urgent ca naste o femee, intreaba a cita sarcina, sotul ii spune ca e intiia si vin fetelor peste o ora, icit eu aviam impresia ca nasc acasa de dua ori.Ma iau imediat, ajung la maternitate se coboara doctorita ma urca pe foltoliu si imi zice, deschis de 2 cm…aoleu inca 8 imi ami ramine ma gindesc, oricum spune asistentei sa pregateasca sala 3 de nastere si ma une sa ma dezbrac , ma cobor de pe fotoliu, se rupe apa, vain u seaman deloc cu un pipi, e multa si de culare roza, e normal ma linisteste asistenta si imi zice sa merg la clisma, ii spun ca nu am mincat nimic toata ziua, ma cearta si oricum imi face o clisma mica, darn u mai avea ce iesi din mine, ma urca cu ascensorul sus, imi cere cersafurile pentru pet, noroc ca aveam cite 2 ca apoi am avut si pentru sala de dupa nastere, ma culc si imi spune sa dorm ca s aprind la putere…Sa dorm???Cum??? Ma doare din ce in ce mai tare, mii sete, de acasa nu am luat apa si cana, il trimit pe sot sa ceara de la asistente sau de la moasa o canuta, nu au ii spune el vine si imi zice ca se coboara pina jos la magazinul 24/24 cumpara o sticla de apa si un paharel, intra moasa si tipa san u imi dea apa, ii spun ca mor de sete si macar sa imi ud gura, imi piermite, nici nu pot bea mai mult de citeva picaturele caci vomit, dar ce sa vomit daca nu am ce fiindca nu am micat toata ziua, nu mai pot de durere, vine din cind in cind la mine doctorita, ma controleaza si la 22 cheama ansetezista si imi pune o anestezie, dar imi zice ca nu ma voi deschide cit voi dormi, care anestezie, simt totul, durerile se intetesc sin u pot dormi, alturi mai naste o femee alaturi si tare mai tipa, o rog sa taca caci daca tipa va avea rupture, darn u ma aude oare de ce ca doar eu strig atit de tare sa o ajut ca sa nu se rupa……in fine vine la 23 medicul iarasi, wow, deschisa de 2 cm inca, ce minune, de regula in timplul anesteziei femeile nu se deschid, dar eu mam deschis, la 00 imi pune un somn si vine la mine aproape de ora 2, acusi nastem, se icnepe nasterea pe pat, imi spune sa merg pin ala fotiliu, cum nu po?nu imi simt picoarele, se cam sperie, string copilul intre oase, am muta cu tot cu pat, care din fericire era pa roticele si impreuna cu sotul am trece pe fotoiu, , intra studentii, tip sa iasa ca eu am semnat sa nu intre practicanti la mine, una mai iute de gura dintre practicante sa supara, ca daca ar fi toate ca mine nu sar putea ele invata cum sa lucreze, oricum doctorita le spune sa iasa, vai ce de-a tati in halite albe intra, una e pediatra, alta e moasa, alta e sefa sectiei, care doar sa uitat ca la film, si asitente, in fine, ma pun sa imping, moasa ma intreaba daca stiu ce voi avea, ii spun ca va fi un baietel, ma intreaba cum il va chema, ii spun ca Veniamin, si ea incepe”hai Veniamin vino la noi, uite mamica vrea sa te vada”imi spun sa respire eu , nu imi pot trage aer, sa imping, vad cum mi se invinitesc mainile, dar imping, nu am aer, nu pot sa respire, dar imping…impinnnnnnnnggggg cu ultima forta si iese!!!!!!!!UN INGERAS, mi-l pun pe burta, ce bine imi e, pot sa respire si u ma doare nimic”FRUMOSUL MAMEI”primul cuvint care I lam spus, taticul de la capul meu ii atinge mainuta, Doamne ce frumos este, mi-l ia si il cintareste 3100gr si 51 cm, aveti un baietel nascut la 02:20 pe 7 martie 2006,ce fericire, ce mai face doctorita nu mai stiu, ma curate, ma coase, habar nu am eu vb cu taticul meu pe telefon si ii spun ca e bunel, o asistenta se ride, “u 2 minute in urma nu pute respire acum e eroina cu telfonul in maina iar doctorita ii prelucreaza ranile ei insa nu-I pasa decit de dat nouatti” cam rautacioasa interventia ei lingvistica, dar pe mine chiar nu ma intereseaza.peste iteva minute ma transfera pe pat si imi dau ingerasul pe piepit, ce e de frumos, papa, ce placere nemaipomenita, eu insa nu imi simt picoarele, nu le zic insa nimic, probabil asa si trebuie sa fie.pina in zori nu am dormit de loc la ora 5 mau transferat in salon darn u am atipit nici o clipita, nu imi venea a crede ca am o asa minunatie, pe la 6 ma scol singura si merg la dus, intra asistenta, ce oare cauta la acea ora? Ma striga si se sperie cind ii raspund din baie, imi deschide usa, eu insa ma spalam si o rog sa o inchida, ea ma intreaba la ce ora am nascut, eu ii spun ca la 2:20, ea striga sa merg iemdiat in pat, eu ii spun ca o fac cidn ma termin de spalat si ii inched usa in nas.

Cind sa ajung la pat ameteam si mai ca nu vedeam unde e patul, dar mam descurcat fiindca ma astepta in patuc puiul meu si stiam ca am pentur cien si linga cine sa ma culc.Ma ingrijorez insa c anu se scoala sal hranesc, vine vizita smi-l ia de urgenta in reanimare, nimeni nu imi expica ce este, nu se stie daca va trai, Doamne numai nu asta, le platesc la toti si cui trebuie si cui nu trebuie numai sa imi salveze copilasul, ma trimit in salon la mine sa imi vad de treaba si imi dau un paharut ca la ora 12 sai duc laptic, intru in salon si mai aduce o mamica, ce frumos plinge ingerasul ei, dar al meu nu se stie daca va trai, vine sotul I se piermite in urma a ceva aruncat in buzunar s ail vada si el ii spune formula de botez, ca daca moare macar sa fie ingeras.Un mare chin incepe, ma durea sufletul sa il vad cu picuratoarea incap, nu ma puteam urca pe scari incit spre siara ma urcam in genunghi cu paharelul de lapte in maina,caci cu ascensorul se urca numai personalul, ma rog sa traiasca, peste 4 zile ne trasfera in patologie pediatrica si mai sam acolo 6 zile apoi venim acasa!!!!

E mult de povestit si in continuare, si inca multe mai sunt de spus si aici, dar si asa cred ca o sa adormiti citind atita, cel mai important e ca pe lume se intimpla minuni si copilul meu e o minunie.Ca lovida de soarta mam simtit si in augus anul trecut caci dupa viziunia specialistilor nu as mai fi putut ramine gravida, eu insa am luptat, de data aceasta insa cum am stiut eu, departe de medicina si doctori si cind testul de sarcina a iesit pozitiv si de acesta data inca o minunie a prins viata sub inima mea, incit cind am mers cu confirmarea de la usg la medic, sa mirat si am intrebat daca nu cumva e o greseala, dar cea ce nu a fost cu putinta la ei, e cu putinta la mine.

In fine fetelor va spun un singur lucru:e minunat sa fii mama, e cea mai mare bucurie pe care Dumnezeu a putut sa o sloboada din mila lui pentru noi femeile!Luptati ca sa dati viata, luptati sa gustati din fericirea eternitatii, din bucurie ce te incerca de foarte putine ori in viata!!!

 

 

POVESTEA CELUI DE-AL DOILEA INGERAS!!!!!

Totul inceput demult ,cu mai bine de un an in urma....

Veniaminus se apropia de un ansor jumatate si noi,parintii lui care il iub la nebunie tare ne doream sa-i facem un fratior sau o surioara.

Asa ca inca pe la mijlocul verii lui 2007,eu si sotul am uerces serios la realizarea ceui de-al doilea mare proiect al vieti noastre.

Ne chinuim noi, tot muncim, transpiram,dar lunile trec si ecograful se incapatineaza sa nu ne arate nimic interesant pe monitor.Luna de luna citeva teste, aceasi rezutat,o liniuta:(

Raaaaaaauu...e caz de mers la medici.Se incep:analize, ecograii, controale, stimulari, specialisti,toti pesmisti,Stratila nu da nici el mari sanse de reusite, poate doar un tratament hormonal de la 6 la 8 luni si apoi vedem ce facem.Mai mergem noi la citva domni si doamne in halate albe si toti string din umeri, atii ma incurajeaza ca am deja un copl si sa zic merci ca atii nici asta nu reusesc, iar citiva medici imi vorbesc ferm desre un posibil fiv.

Valeleluuuu...oare de ce?

Incep sa nu mai fiu eu, ma pun pe bocit citeva zile bune si ma hotaras sa imi adun din nou toate analizele si investigatiile si merg la nenea Ostrofet.Asta contrar la toti ma linisteste!

Imi spune sa fiu fetita cuminte si sa nu ma apuc de pastilute si prostii ci sa traiesc liber cu sotul,asa nici sa nu-l chinui dar nici sa nu-l las sa doarma cu lunile,iar daca nu se intimpla nimic pina n marte sa ma prezint frumsel la el!

Vai tocai in martie ma ginsesc eu,doctorul asta ori e timpit ori se face.

Oricum felul in care mi-a vb parca ma linisteste, ei dar mintea oricum incepe sa se opuna cu vehemnta la poztivism si am gidesc sa accept tratamenul,of, dar asta inseamna hormoale, iar eu sunt predsusa spre igrasare:(Mai astept,hotarasc eu in octombre anul trecut.

Eram ins ain isterie totala,pazesc ovultatia car enu stiu e ce vine doar o data in luna,masuraturi de temeratura, ei nebunie toatala.

In noiembrie ma apuc sa folosesc si niste produse de la herbalife, cca vor ajuta garantat si totul va eolua spre bine si mlt ma bine.

Astept,nnoiembrie nmic, decembrie martieni vin pe 26, interesnt de ce mereu veneau pe 27,indiferen de cite zle avea luna,oricum deci iar nimic,plinsete si jale,cum sa il las eu e Veniaminus singurel pe lume?

Ince sa cred ca nici herbaliful nu ajuta,trec si sarbatorile de iarnala Nasterea Doului Il rog si eu pe micutul Prunc abia nascut,sa-mi ofera bucura de ai rodi dn nou pintecele.

25 ainuarile,iar vin rosiorii si din nou cu o zi inainte.Oricum pin ala data coresunsatoare in fece una mai fac cite un test, doua, trei, oate poate arata at ceva decit o singura linie.

sa terminat si postul si sper eu cu mai mult dirzenie sa se rimeasca ceva.

Asa ca pun gigeii sotului la lucru chiar din rima zi dupa ce ma lasa rosiorii.

La servicu itro zi observ ca erg ca des cu micul la wc,vai, oare sa fie ceva?cind ramaseseram graida cu Veniaminut ,urinarea fregventa a fost simptomul cel ma simtitor pina la absenta menstrei.Asaaaa,in aceas noapte ma scoala vizica din somn, straniu nu merg la baie niciodata aptea.

A doua zi la serviciu fac un test,ei ,o sigura liniuta, imi zic insa ca e prea devreme,intuitie nu saga:)

Duminica 24 februarie!Vin de la biserica si ma apuc sa gatesc ceva caci sotiunia trebuie sa vina la masa, de dimineata imi promisesera ca imi ia un test , ca tot trece pe linga farmacie.Pe la 13 gaseste insa el de cviinta si am sunca ca nu vine acasa decit tocmai sprea siara pe la 19.Ehei ma suar rau de tot, i tip in receptor ca i astetm cu testul si ii pregatiseram masa,iar el nu gaseste 30 de minute sa vina sa mannce.

Nu mninc nici eu,imi arunc resul pe umeri si intru in subsolul blocului vecin la net,iau un cop s cind sa deschid si eu ceva suna sotul, a ajuns acasa si ia luat testul ,nu ramine la masa cac trebuie neaparat sa se intoarca caci sunt trebuinte.

Las eu netul si in acasa, testulp t orice moment al zilei ma astapta pe masa linga un trandafiras,semn ca iubirea mea isi cere iertare a nu a ramas la masa si ca ma suparat.Merg in baie si fac testul,astept...in minte imi zic ca vor fi doua liniute(!!!)si culmea,am dreptate!!!!!!!!!!!

URaaa,imi trece tata suararea e sot si il sun sa ii spun marea este se bcura enorm si stabilim sa iesim siara i ras sa ne bucuram din plin de marele eveniment.Sun desigur si la Edinet,sunt insarcinata!!!!ii spun eu si lui Veniminus ca lealea pe care a cerut-o de la Mos Craciun e pe drum!

In centru mai si era concert, caci se serba draobetele, dar cui ii pasa de ce fac ei acolo.din farmacia familiei mai iau un test si ii zic sotului ca il facem a oua dimineata desi si asta e pt orice moment al zilei.dar sotul isinta sa il fac cit el comanda o pizza si ceva pe acolo, cam mira isinstenta lui si ii zic ca doar nu voi merg in wc localului sa fac un test de sarcina, dar sotul nu are radare sa mai vada confirmarea o data,astfel cedez isinstentelor lui si execut"miscarea"

Rezultatul acelasi,2liniute frumase si pline de pozitivism.a doua zi merg la usg,dar doctorul ne zice ca oul fetal nui bine fixat si sa revin la el este doua satamini.im calculez eu asa cum stiu in conformitate cu prima zi a ultemei mstruatii data posibila a nasteri si realizez ca vom veni "cu bruma pe palarie" adica la inceput de noiembri.

nu am eu rabdare pina este 2 satamini s la doar citeva zile merg la nr 1 si mai fac o usg,care imi confirma ca e totul ok.Mai optin o poza si sunt super fercita ca sub inima mea am un punctisor de viata.

Oare bebe va fi fetita sau baietel?Pt Veniaminus vreau un fratior, dar nici de la o srioara

nu mas da in laturi.in fine trec si de toxicozacare din nefericire ma tine doar citeva zile si nu luni ,slabesc si nu iau in greutate pia la 5 luni de sarcina.

La 16 saptamnele de arcina prnsticul meu se adevereste:port in burtica un baietel.Acum unem la bataie alegerea numelui care neaparat trebue sa fie crestin dar si cev rar si deosebit.

Timpul trece si apar primile miscari mai repede decit crede medicul, dar eu sunt deja obisnuita ca ea sa nu acorde atentia la asa ceva, si e Veniamin l-am simtit destul de devreme , cu mult naite de 18 saptamini.

eminunat sa vad cum creste burticamai ales ca la prima sarcina nu mam putut bucura de asa delectare fiindca burticuta a fost micuta.

merg i la ostrofet pe care lam ales sa fie medicul nr 1 pt noi si cu care il voi aduce pe lume e bebe.ma si interneaza pentru citeva zile la el in patologie unde ma si bucur de toata atentia ,apoi dupa externare ii mai facem vizite pe tot parcursul sarcne si el meru ne incurajeaza ca totul va fi ok.Ori de cite ori ajungeam linga usa lui ma gindesc pt o clipa ce o fi stiut dinsul atunci cind am mers prima data la el si mia zis sa stau linistita si sa astept,nu am inteles motivul nici pina astazi dar nici nu am intreabt nciodata.

Cu cartea de nume intro duminica ma asez frumusel si aleg numele lui bebe.Ma oprec asupra citorva variante dntre care aleg ca bebe se va numi Avenir, e si sotul deacird si de atunci asa sii vb cu burtia, spunindui pe nueme.

Loviura sub centura a fost atunci cind sa hotarit ca voi naste cezarianic din ricina placentei os inserate si a spuselor sonoristulu ca Avenirus e cu cordonul facut fular in jurul gitului.

Trece timpul, trece asemeni unui torent montan ce curge vertiginos la vale parca nepasindui de cea ce distruge in calea sa,clipe greleuneori, iar aleori s momente frumoase.

Se face 15 octombrie,data fixata sa-i facem domnului doctor vizita decsiva.Din tim mi-am luat de la clinica indreptarea pt nr 1 ,iar medicul de familie mi-a umplut carnetul cu tot ce nu a reusit sa scrie timp de 9 luni:0

Dimineata pe 15 dupa ce imi sun medicul, il au pe sot de brat si mergem.Dnul Constantn ne primeste galant ca mai mereu ,se uita in carnetel, vede fisa simi spune sa vin a 2 zi cu tot inventarul ca sa ma pregateasca pentru vineri dimineata de ceza. Ma apuca de bine emotiile. A mai ramas atit de putin pina la marea intilnire.

Mai cutreier putin orasul, mai fac niste achizitii ca de, doar e ulima zi de libertate.

Seara privesc in urma. Au trecut 9 luni! Doamne cit de frumoase au fost si cit imi vor lipsi miscarile de sub inima. E minunat sa fii insarcinata, mereu am spuso. Aceasta perioada are un farmec aparte, e un miracol si nimic mai mult!

Buuuuun! se face 16.10 imi iau tot bagajul pentru mine si bebe ne urcam in masina si pe aici tii drumul spre strada Melestiu 20.

Nenea doctor ne astepta deja, ma trece intrun salon de 2 persoane, ma instalez binisor, imi expediez sotiunea acasa si zic cal astept dupa 17 seara in vizita :)

Mie mi se fac toate analizele, merg EKG si sunt prevenita ca miine dimneata mi se va face clizma (offff...). Mai tirziu vine Dnl Constantin si ma intreaba ce anetezie vreau, fara sa ma gindesc ii spun ca epidurala, nu riposteaza si merge dupa medicul anestiziolog care vine unele intrebari imi mai explica cite ceva si se uita la coloana.

Gata, pot spune ca incepe numaratoarea inversa, tind sami pastrez calmul, incerc sa citesc ceva dar nu intra nimic in cap, noroc ca colega de salon se dovedeste a fi desteapta si sociabila atfel reusind sa discutam pe cele mai diverse teme. Sotul imi aduce ciocolata neagra pentru singe si staileste cu Ostrofet ca a 2 zi sa vina inapoi pregatit moral pentru marele eveniment.

Stau de voba cu colega de salon pina upa miezul noptii si ea detasat adoarme intrun final, pe cind eu reusesc sa-l prind pe Mos Ene abea spre 5 dimineata. La 6 sunt deja in baie si ma fac uratica. La 6:15 vine infermera cu 3 litri de apa calduta si sunt curatita si de ceea ce nu am in mine. Mai tirziu ine sotul gatit de marea inilnire. Vin si asistentele care se asigura ca am totul pregatit petru bebe ca sunt bine "coafata" , si ca am dezbracat totul de pe mine inafara de camasa. Minune mare dar reusesc sa strecor de ochii lor sub minica mobilul. Sunt dusa in sala de operatie. Incep sa vina ba unul ba altul, sora anestezista imi pune cateterul si ma "conecteaza" la o picuratoare, vine medicul anestezist si incepe veselia. Am inflamatie la spate si nu mi se reuseste, imi pun 3 injectii si incearca... nimic, intru si eu in panica si ma rog la toti sfintii sa fie OK. Ma lasa un pic sa ma relaxez si dupa citeva minute se incearca din nou, a 4 gaurica in coloana si BINGO se reuseste!!!

Anestezia incepe sasi faca efectul, mi se monteaza la mina dreapta un aparat pentru masurarea tensiunii si pulsului, ma pufneste risul cind ma gindesc ca au aparut si pe la noi asemenea dotari, Eiii can filme nu alta. O droaie de asistente se lovesc fund in fund silinduse sa ma acopere si ince sa intre in sala zeci de studenti dar si si citiva domni si doamne prea in virsta pentru studentime, adica medici in toata firea. Alaturi de mine din dreapta se uita la burta un tinerel, rezident. Ma priveste u 2 ochi negri mari simi spune ca in curind o sa fiu super fericita. Cineva intreaba sora anestezista de ce cezareana, aia da din umeri, eu zic din otiv ca am placenta jos inserata, rezidentul ma netezeste pe cap simi spune sa nu am emotii, apoi paraseste camera aia rece. Anestezistul se asigura ca ma simt bine simi spune sai anunt daca ma simt rau. Revine rezidentul echipat din cap pina in picioare. Mai intra si altii prin cealalta usa. Incerc sai numar ajung pina la 15 si cind dau sa ma uit peste cap sa ma uit citi sunt colo simt ca mii rau. Sora anestezista e in stinga mea linga aparatul de oxigen sii zic ca nu ma simt bine, probabil nu a auzit caci nu a reactionat in acelas timp incepe sa tipe apraratul, aud Valentin Ivanovii, 80 ? anestezistul iute ma intreba de ce nu iam spus ca ma simt rau si gata, numi mai dau seama ce e inimpla, aud doar aparatul tipind si o rezidenta: Valentin ivanovici 60, 40 si vocea anestiziologului : adrenalina! Si din clipa in clipa imi revin si vad cum sora imi administreaza in cateterul din vena adrenalinul. Intreb rezidentul dn dreapta burtii mele daca Dnl Ostrofet este in sala, imi spune ca va veni foarte curind si intradevar intrun minut vine si SALVATORUL. Nu spune nimic, se aprind luminile alea mari deasupra mea si din fericire din cele 8 reflectoare gigant unul nu lucreaza. Imi tintesc imediat ochii spre el fiidca imi vad burta ca in oglinda. Dnl Constantin observa si se uita la mine, imi schimb privirea apoi din nou pe reflectorul ce nu functioneaza, iar el ma fixeaza din nou cu privirea ma uit si eu increzuta in ochii lui si intelege ca nu ma va convinge sa renunt a ma delecta privind procesul cezareanei.

In acelas timp ia bisturiul si face incizia. Parca ma apuca frica dar e OK, intru iar in reactia de la anestezie, imi mai pun ceva in cateter apoi iarasi ceva si tot asa de vreo 4 ori. Mai tirziu era sa aflu ca fusesera vorba despre alte componente anestezice. In fine deja nu mai inteleg foarte clar ce se intimpla in mine. vad cum se aspira singele si ma deranjeaza zgomotul produs de aspirator fiindca nu il aud pe Ostrofet cei spune rezidentului. Deja ma ambalez fiindca nu inteleg din ce motiv nu se face expulzia fatului, sunt la aproximativ 15 minute de la nceputul operatiei, ei trag acolo, e atit de neplacut ce se intimpla cu mine in acele momente, medicul e transpirat foarte iar rezidentului ii citesc ingrijoararea in priviri, cineva ma intreaba daca mai am acasa un copil,le raspund repede ca mai am un baietel si inteleg ca vor sa imi distraga atentia,fiindca reactia de la anestezie nu poate fi cu nimic dezbatuta.

Tipa aparatelul cela din nou si mi se administreaza iarasi adrenalina.

Medicii trag, se aud doar pocnturi inct am impresia ca rup toate oasele de acolo. Apoi Ostrofet spune: "GURITA", in acel moment aud un tipat fn, frumos din ce in ce mai puternic.

Lacrimile ma doboara si nu mai reusesc sa vad in reflector nimic. Aud doar tipatul si astept sa vad minunea, si minunea apare!!! Pe palma medic imi ridica un botisor alb, alb si frumos cu doar citeva urme de singe pe el. Tipa rau de tot iar eu sunt fericita. Si medicul il fixeaza pentru un moment scurt cu privirea si sa disfacut il pune in scutec la asistnta care de ceva vreme astapta sa i se inmine darul. E 9:40. Mai tirziu mi se spune ca are 3100 gr., extraordinar aceeasi greutate ca si Veniaminus la nastere. Ostrofet ii explica in nou ceva rezidentului iar anstiziologul il intreaba daca sa imi mai puna un anumit preparat, asta da afirmativ din cap si Dnl Valentin se apropie de mine simi spune ca imi va administraceva care voi dormi vreo 20 minute. Dar ma trezesc mult mai repede, el imi mai spune sa mai dorm, eu ii zic ca numi mai este somn. Ce fac ei acolo eu habar nu mai am ,nu simt nimic.

Imi aduc piticutul sil pun la pieptul drept, EEEEEEhhheeeee parca nu a mincat de un secol. Suge cu putere si toti il scuipa sa nu fie de de ochi ce reflexe bine conturate are piticania cu ochi de peruzia.Medicii isi termina munca iar eu imi cer telefonul. Pedatra imi sune ca am un bebelus bine mersi, ceea cem doream eu cel mai mult, sa fie sanatos. II sus sotului care astepta jos sii spun ca avem un baitel de 3100, apoi anunt bunicii si desigur pe flacaul cel mai mare. Nu mai am ajung bine in salonul la terapie intensiva ca ma sunat Inga T. Mai tirziu am vazut ca mia trimis si un SMS dis de dimineata dar probabil eram in sala de observatie si nu lam observat.

In fine, ce fuseseram mai usor trecusera :), ceea ce a urmat dupa vreo 6 ore de la operatie pentru mine a fost o veselie mare. Dureri sfisietoare care nu reuseau cu nimic sa mi le amelioreze, am primit vreo 12 injectii si degeaba, abea pe la 2 noaptea contractiile au incetinit si am reusit pina la ora patru sa adorm putin. Din somnul strins ma trezit clinchetu unu schincet, puiutului meu ii era foame, nu mincasera de la ora 1 si vroia schimbat. A fost grele acele clipe si socot ca asta a si reprezentat cel mai dificil moment, nu te poti scula, misca dar trebuies sa ai grija de ingeras. Am avut insa noroc de asistenta care si cind am dorit a venit sa ma vada cum sunt. Tot ea a chemat moasa de sus care a venit si mia schimbat porumbelul. Ce sa linistit imediat ce a aflat pieptul meu cu laptic. Acum daca ar fi sa fac o comparatie intru o nastere naturala si cea cezareana as afirma fara rezerve ca dor rau ambele.

La naturala doare pina nasti si nu ai siguranta ca bebe nu va avea de suferit.

Cezareana totul e bine si frumos pina iese efectul anesteziei, pe urma sunt aceleasi dureri ca cu citeva momente inainte de o nastere pe cale naturala, insa deja iti stii ingerasul alaturi si gasesti puteri de a depasi acest chin ingrozitor.

Oricum e dureros de frumos sa fii mama, doar in acele momente o femeie intelege ca fericirea e data si pentru ea. Noianul iubirii neconditionate te copleseste, fiindca puiutul din brate e asemeni unei flori fragile si plapinde si tot ce poti face e sai oferi dragoste si protectie, iar maternitatea e un factor prea puternic in fata caruia o femeie adevarat nu poate ramine neschimbata!

Am fost externata marti pe 21 octombrie si am plins, imi lipseste burtica iar cnd am iesit pe usile maternitatii ma apucat o nostalgie apasatoare, ma gindesc ca asta nu inseamna nimic altceva decit ca flacaii mei vor dori peste citiva ani un fratior sau o surioara...

 

Cu lacrimi in ochi

Aurelia - mamica de 2 ingerasi: Veniamin si Avenir

 

 

 

Fetele sper sa nu va plictisiti de atita citit,reamintesc ca aceste istorioare sunt scrise inca de pe cind eram insarcinata cu al doilea copilas,care acum e flacaut mare,curind face 2 anisori din acest motiv anii si datile nu corespund timpului actual si la fel cum am intuit atunci cind am scris ultima povestioara,intradevar am hotarit sa le facem baieteilor si o surioara,care va veni pe lume in ianuarie 2011.e minunat sa fii mamica,e cea mai mare binecuvintare de pe acest pamint!

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
TashaRu

Felicitari Aurelia. Sa stii ca istorioarele chiar au fost interesante si mau facut sa si pling un pic. Sa-ti creasca flacaii sanatosi si voi pe linga ei, si osarcina, apoi o nastere usoara.

Si eu adesea imi amintesc de acea perioada cind eram insarcinata si imi dau seama ca tinjesc mult dupa ea. Vreau si eu burticaaaa!

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Auritzza

Merci mult Natalita,eu acum ca am recitit ce am postat ieri imi dau seama cite greseli de scriere sunt,insa deja...sper inca o data sa ma iertati si sa intelegeti voi ce am avut a va spune.

Iar tu,nu te gindesti sa ii faci ingerasului tau o surioara sau un fratior inca?

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Cosinzeana

foarte frumos! bravo!

pina la urma si am lacrimat de bucurie pentru tine! in povestioarele tale este atita fericire!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

 

multa sanatate tie si familiei tale :smile:

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Auritzza

Merci Elena,eu de regula pling cam dupa fiecare povestioara citita pe forumuri,tare ma mai emotioneaza astfel de momente!

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
TashaRu
Merci mult Natalita,eu acum ca am recitit ce am postat ieri imi dau seama cite greseli de scriere sunt,insa deja...sper inca o data sa ma iertati si sa intelegeti voi ce am avut a va spune.

Iar tu,nu te gindesti sa ii faci ingerasului tau o surioara sau un fratior inca?

Sigur ca as vrea mult, dar inca nu ne putem permite finaciar

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
KISEONOK

Frumoase istorioare...le-ai povestit atit de real ca de parca am trecut eu peste asta.

Sa-ti fie ingerasii sanatosi si-ti urez nastere usoara...esti bravo!!!

vreau sa te intreb voi si-n timpul postului v-ati ocupat de realizarea planului...sau faceati pauza?

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum