VikaCotorobai

Copii Mei Sunt Viata Mea

Postări Recomandate

VikaCotorobai

In curind se fac 2 ani si jumatate de cind am devenit mamica, doar ca eu am reusit intr-un timp asa de scurt sa devin mamica a doi copii, un baietel si o fetita.

Cind am aflat pentru prima data ca sunt insarcinata, m-am speriat foarte tare, desi planuiam cu actualul sot sa ne casatorim, sarcina aparuta nea luat prin surprindere, si prima reactie a fost una destul de negativa, chiar inainte de a merge la medic, ma rugam la Dzeu s anu fie adevarat, ziceam, "Doamne nu mi-l da mie acum, da-l celor care il asteapta" dar n-a fost s afie asa. eram deja pornita s amerg sa avortez, si cind iam spus prietenului meu, el a fost categoric impotriva, a spus ca ne vom casatori, nui nici oproblem avei naste si totul va fi bine.

Si asa am inceput sa asteptam venirea pe lume a primului nostru copil, si ce e cel mai interesant, e ca dupa asta am inceput deja s am arog Domnului sa fie copilul sannatos, sa fie totul bine, si sa am o sarcina usoara. Si asa si sa intimplat, multumesc domnului, totul a decurs foarte bine, pina a venit si momentul mult asteptat, ziua in care am nascut. Tin minte si acum cum inainte de a merge la spital seara alergau toti prin casa in jurul meu, si cind venea cite o contractie, ma asezam si cineva imi facea masaj la spate. nasterea pot sa spun ca a trecut si greu si usor, usor pentru ca trecut repede in comparatie cu alte femei, greu pentru ca am facut un baiat mare, eu fiind mica si mam rupt foarte tare, plus la asta am fost sedata cu mai multe medicamente si nam putu sa ma bucur atit d emult de momentul nasterii.

dar probabil niciodata nu voi uita acea senzatie cind mia fost pus pe burta prima data, si desi eram intro stare foarte proasta nu prea imi dadeam seama de multe, eu dej aincepusem sa caut cu okii, sal cercetez sa vad daca e totul in ordine si e perfect sanatos. si dej adupa ce miam revenit, am venit acasa, de mult eori stind si uitinduma la el, pling, si ma simt vinovata pentru faptul ca odata am vrut sal dau afara, si poate nu aveam sa ma bucur niciodata de el, de pofta cu care ride el cind e cu alti copii sau cind se joaca cu taticul lui....

asa a trecut trecut timpul si la 11 luni, am ramas insarcinata cu al doilea copil, desi inca il hraneam pe primul cu piept.

Si chiar daca trecusem printr-o situatie similara, reactia la fel a fost ca prima data s afac avort, dar am vrut sa fac, pentru ca nu ma simteam in stare sal duc, eram foarte obosita, si cind am mers la ECG, ni sa spus ca copilul are deja 10 saptamini, el are deja si manute, a inceput deja sa se formeze, cum sa omor un om,si am zis cu sotul daca a aparut inseamna ca asa si trebuia s fie. astfel a aparut magdalena, bomboana noastra de fata. A fost o nastere foarte usoara, in 20 de minute de strigate si aoleuri eram deja cu ea pe burta. Atunci a fost cred c aprimele zile in care a stat fara baietelul meu, si atit de tare am plins cind mi l-au adus la spital, a alergat la mine, sa prins cu mainile de gitul de meu, si asa a si stat pina a plecat, nici na vrut sa se uite in jur.

....................

Acum deja sunt maricei, se joaca impreuna, nici nu m-am gindit vreodata ca vor fi asa prieteni. Si de fiecare data cind ii privesc mi se umple inima si de bucurie, dar si de lacrimi pentru sentimentul de vinovatie pe care il port daca nui nasteam. Acum tremur si pling numai la gindul ca vreodat s-ar putea intimpla ceva cu ei, si ma rog Domnului in fiecare zi sa mii fereasca de tot raul.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
mariana

Felicitari si sa va cresca mari si sanatosi!!! Eu asa ami fac emotii de 3 zile la maternitate fara primul copil tot. Cand am citic cu al vostru a venit si v-a cuprins ... eu cred ca mai bine sa nu vina de loc o sa mor de jale.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
VikaCotorobai

da, eu incercam sai arat surioara, da el nimik, nici nu vroia sa se desprinda de mine,nici na vrut sa se uite la ea.

da bine ca dupa ce am aduso acasa, a inceput so cerceteze, si pina in ziua de azi nui da pace

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Ianna

Emotionanta poveste.

Sa-ti creasca ingerasii sanatosi si sub paza Domnului.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum