Mariancik

2 Anisori

Postări Recomandate

Mariancik

Deci, incepem.

Baiatul acus are 2 anisori. E o virsta importanta si o perioada delicata. Vrea de toate, nu poate spune multe. Respectiv, face isterii si mofturi de tot felul. Azi mi se pare ca mi-a facut in ciuda, chiar. A facut pipi pe un matras in alta camera.

Se joaca. Ceva nu i se primeste, arunca jucaria sau cartea. Sau o bate. Sare pe pat. La un moment dat incepe sa bata cu pumnii in cap sau sa bata peretele. E o priveliste destul de stranie. Sau cu capul de perete. Ai avea impresia ca ceva nu e in ordine. Dar nu e asa. Stiu ca sunt niste capricii si mofturi, ca vrea ceva, dar nu stie ce anume.

Ce fac eu. Sau il ignor cu toate capriciile lui, sau incerc sa-l opresc cum pot. Nu stiu ce are efect mai repede, ignorarea sau strigatele mele. Oricum trebuie sa astept catevai minute.

Inca mai merge daca asta se intampla acasa. In locuri publice e destul de dificil de controlat procesul. Unicul lucru, sa-l iau pe sus si sa fug de acolo, sub privirile stranii ale oamenilor.

Traim intr-o tara unde nu se accepta educarea copiilor cu violenta si strigate. Deci, situatia e si mai dificila, pentru o mamica din Moldova, cred ca ati inteles ce am avut in vedere.

 

Ce intreprindeti in aceste cazuri? Cat dureaza aceasta perioada? Cu ce se finalizeaza aceasta criza de varsta?

 

Nu prea am intalnit asa teme pe forumul nostru si as dori sa fie discutii pe tema crizelor de varsta.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Noela

Salut voua, ati plecat deja? stiam eu ca intentionati, dar nu stiam unde, poate ca ai scris in alta tema pe care n-am citit-o, oricum sper sa va mearga bine la locul nou.

 

Ce sa-ti spun, la capitolul asta am experienta nu din auzite - ai vazut-o si tu pe Deniza mea :girl_in_love::whistle3:

adeseori si eu o iau de subtioara si o duc in tipete si batai din picioare sau mai are crize cand mi se tavaleste pe jos - doar tata o pune la loc - de aceea fara tata nici nu incerc sa merg departe.

Dar totusi am impresia ca incepe a se cuminti - a inceput a merge la gradinita si se pare ca de educatoare asculta mai bine ca de mama. Cum stai la capitolul asta? in sens ca, daca nu esti aici in Moldova, ai posibilitatea sa-l dai la gradinita? eu cred ca copii astia au nevoie sa petreaca cat mai mult timp cu semenii sai - se joaca, se zbenguie, se mai cearta, dar le trece repede - in fine, pentru ca nici eu nu am gasit mari solutii la criza (una ar fi distragerea atentiei) zic ca e cazul sa-i gasesti prieteni. Si eu continui sa cred ca copii nostri, cu educatia noastra sovietica-moldoveneasca sunt cei mai bine crescuti copiii din lume - cu un pic de disciplina, de stima de cei mai mari, asa ca nu te da influentata de caracterul atotpermitator european

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Mariancik

Daa, tin minte foarte bine cum e Deniza :girl_wacko: Ma bucur ca s-a mai linistit putin.

Eu tot sunt de acord ca educatia noastra e mai buna, prea multa libertate strica. Deja vad cu ochii mei ce inseamna prea multa libertate si putina pedeapsa.

 

Dar cum sa patrez traditia, daca aici e cu totul invers? Nu pot sa strig la el, nu pot sa-l mai zgaltai putin ca sa-l opresc din isterie? Sa ma conformez si sa cresc un copil rasfatat caruia i se permite totul? Si ce fac cu sanatatea mea mintala dupa asta???

 

Suntem aici de 2 saptamani. Prieteni desigur ca nu am reusit sa ne facem. Cum n-ai da, e dificil sa-i gasesc prieteni. Cu copiii nu prea se joaca, ii analizeaza mai mult dintr-o parte. Si apoi se duce in alta parte. Ii place sa se joace cu copii mai mari ca el, sa-i imite, sa fuga cu ei. Cei mici nu prea ii intereseaza. Desi, acest lucru l-am observat la foarte multi copii.

 

Cu gradinita, chiar nu stiu cum o sa fie. Mai avem de rezolvat unele chestiuni pe aici. As vrea sa-l dau la cresa pe cateva ore pe zi, sa invat si eu limba.

 

Cum sa-l invat sa aiba rabdare sa se joace, sa faca ceva, fara ca sa arunce totul in jur?

 

Aaa, a inceput sa spuna despre un anumit obiect, ca e al lui. Deja a aparut simtul proprietatii. Mi-i groaza sa ma gandesc la ce o sa fie peste o luna, cand o sa inteleaga definitiv ce e al lui.

 

Nu stiu ce sa fac cu faptul ca se loveste intentionat de perete. Sa-l indemn sa deie mai tare? Poate o sa-l doara si n-o sa mai repete faza? Daca il opresc, face o mutra, ca pot sa cad pe jos de uimire.

 

Apropo, si eu ma stradui sa nu ies la plimbari lungi fara tatic. Nu am atata putere si rabdare sa ma duc singura cu el. Iata de ce, de multe ori iesim doar seara.

 

Cu cumparaturile e jale. Daca a pus ochiul pe ceva, apoi gata, asa ramane. Nici la casa nu da produsul. Ultima data tare a vrut o ciocolata, desi nu o mananca. A rupt ambalajul ca s-o desfaca pe loc. La casa a tras un urlet, ca am vrut s-o platesc. Nu a mers deloc explicatia ca tanti trebuie sa faca pic-pic si apoi o sa desfacem ciocolata.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Noela

of, stiu cum e, daca isi baga ceva in cap :lol: - de aia aproape niciodat nu merg cu ea prin magazine - daca are nevoie de ceva - jucarie, carte etc - merg si i-o iau singura, pentru ca atunci cand incepe criza de isterie nici o explicatie nu mege - pur si simplu nu poti sa strigi mai tare ca ei :girl_wacko:

Cu cresa ai face bine sa rezolvi cat mai repede posibil - sigur ca se va cuminti....

....si eu cand eram mica ma dadeam cu capul de pereti (tin minte)? Slava Domnului ca Deniza macar acest obicei nu l-a preluat :lol: Dar daca ii place.... da poate sa iai vreo jucarie care ii place si s-o dai cu capul de perete si apoi sa-i spui ca s-a lovit si plinge si trebuie de mers la doctor (de asta ei se tem)

 

sa te conformezi sau nu? oricum societatea dicteaza un anumit comportament ne place noua ori ba, asa ca intr-o masura anumita te vei conforma cel putin in public, ceea ce poti face e sa incerci sa stai pe pozitiile tale acasa.

Un pic de rabdare, crede-ma dupa 2 ani mai aproape de 2 si jumate ei incep a intelege mai multe, evident problemele nu se termina, dar oricum e mai usor (un pic)

 

Posesivitatea.... asta tot e o chestie interisanta.... a mea de ex cand trece pe langa vreo vitrina care o impresioneaza zice - totul al meu ..... iaca asa extreme. Straniu ca intelege cand ii zic ca pentru ca totul sa fie al ei trebuie de le cumparat si acum nu pot s-o fac. oricum, pentru sanatatea ta - incearca sa reduci vizitele cu el pe la locurile care ii stirnesc pofte de posesie

 

Asta poate e perioada cea mai dificila la voi - adaptarea - atit a voastra maturilor (poate mai grea) cat si a celui mic - apar banuiesc niste probleme legate de locuinta, transport, serviciu, care sunt vitale si trebuiesc rezolvate, dar poate si mai greu e faptul ca inca nu aveti prieteni, cunostinte, bariera lingvistica si psihologica. Cred ca tre sa te pregatesti pentru cateva luni mai dificile, dupa care trebuie sa te convingi ca va fi mult mai usor.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Mariancik

Ca bine ai mentionat anumite lucruri

Despre adaptare, desigur ca e greu. Prieteni avem, dar ne vedem 1 data pe saptamana, caci sunt la serviciu si ei.

Dimon nu prea stie de medici. Si degeaba o sa-i spun de durere si interventii medicale :scratch_one-s_head:

 

Eu simt ca o parte din problema imi apartine si mie. Lipsa de atentie. Nu zic ca permanenta, dar oricum este. Nu pot sa-i atrag atentie non-stop. Sau sa ma ocup cu el toata ziua. O ocupatie dureaza maxim 10 minute si asta cand e in toane bune.

 

A, am uitat sa mentionez. Imi face un scandal de fiecare data cand vorbesc pe skype. Si asta era si cand eram acasa. Nu pot vorbi mai deloc. Sau vorbeste el, asta imi convine, sau incep capriciile, ceea ce nu e chiar bine.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Noela

chestia cu Skype-ul sau telefonul o cunosc - ai dreptate e dorinta copilului de a avea atentia ta

 

daca tu stai acasa - incearca sa vezi pe unde sunt diferite centre de recreare pentru copii (sunt sigura ca tre sa fie mai multe ca aici) - indiferent ca se vorbeste alta limba, pentru el nu e problema si mergeti mai des pe-acolo, alte locuri care i-ar stirni interes - menagerie de ex - ideea e sa-l ocupi cu ceva nou, care l-ar impresiona - terenuri de joaca, copii etc - nu stiu cum in plan fizic e posibil (realizez ca distantele nu sunt cele de la Chisinau) - dar asta e ceea ce v-ar sustrage pe toti de la capricii, cred

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Laura

Mariancik,

e grea perioada.

Cred ca La Dima e in primul rand adaptarea la o noua situatie, locuinta necunoscuta, oras necunoscut. Totul e nou si ciudta.

Intalnirea cu tata, pe care nu l-a vazut atata timp.

 

Dupa aia intervine criza.

 

Noi ne luptam de mai bine de 7 luni. Cresa nu a ajutat mare lucru, cel putin acasa. Acasa trebuie sa recupereze si face prostiile pe care nu le-a facut la cresa.

Ce fac eu ?

 

Acasa aplicam metoda time out ( nu functioneaza in sensul ei, dar dupa o criza de urlete disperate, se linisteste si zice ca va fi cuminte ).

In public totul depinde unde suntem.

In magazin incerc sa fac cu el un targ inainte de a intra, adica sa nu faca mofturi si sa fie cuminte. Daca totusi a insfacat ceva de pe raft, incerc sa-l conving sa puna la loc produsul si sa luam altceva. ( Functioneaza destul de rar).

Alte ori, daca nu vrea sa cedeze, il iau pe sus si-l scot afara, fara sa fi facut cumparaturile, nebagand in seama urletele lui.

Sau ii mai spun ca daca el are chef sa faca ceva, nu are decat sa faca, dar eu am plecat.

Incepe sa urle si cand ma pierde din privire , vine dupa mine.

 

Aaaa, este gelos cand vorbesc eu mult cu sotul, adica se simte neglijat si incep capriciile.

 

E greu, unde mai pui ca la unii copii criza trece neobservata, la altii dureaza cateva luni, iar la unii din ei cativa ani.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Businka

Mariancik, am vrut sa-ti scriu inca ieri, dar site-ul nu lucra.

 

Deci iti povestesc cum a fost la noi.

Am avut asa isterici la un an si doua luni, imi parea ca imi ies din minti. Ignorul nu ajuta, dar facea isteriile mai puternice.

Dupa multa cautare prin internet am inteles ca trebuie sai atrag atentia in alta parte, переключить внимание. Cind cera ceva, ce este interzis, o chemam sa ne uitam la pestisori, ii propuneam sa ne jucam impreuna. In 2 saptamini am scapat de aceste isterii.

 

Alta situatie: am fost la tara, ea acolo era centru atentiei. Cind am venit acasa, ea a devenit insuportabila, vroia permanent atentia mea. Eu aveam de spalat un munte de vesela, de facut mincare, curatenie. Am avut o zi nenormala. A doua zi iar, nu-mi dadea pace. Eu am hotarit in primul rind sa ma joc cu ea, dar apoi sa ma ocup de treaba. In casa nu avem ce face, de aceea ieseam la plimbare. Veneam de la plimbare, adormea adinc si eu repede imi faceam treburile. Cind avem ceva urgent, o puneam in ergo in spate si faceam repede. Peste o saptamina copilul s-a schimbat.

 

Te inteleg, ca acum esti foarte ocupata, dar planifica timpul, lasa Dimon sa fie Primul in lista treburilor. El acum e stresat, are nevoie de atentia ta. Cu timpul o sa-i treaca.

 

Eu is de acord cu Noela, ca trebuie sa-l inveti sa stimeze parintii. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa-l inveti cu strigate si palme. In primul rind intoarcei increderea in tine. Apoi o sa-ti fie foarte usor.

Mie nu-mi place educatia sovietica, caci copilul este mereu injosit si lipsit de atentie, copilul nu trebuie numit cu cuvinte urite. Dar nici intr-un caz nu socot ca copilului trebuie totul sa-i permiti, se face rasfatat.

 

Succese!

Nu disparea!

 

Scrie cum merge. Te vom ajuta.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Mariancik

Va multumesc mult pentru sfaturi si recomandari. Sper ca aceasta tema o sa fie utila si la alte mamici cu pici capriciosi.

 

Olea, stiu foarte bine faza cu prea multa atentie din partea rudelor. Scapase cu totul de sub controlul meu. Cu citi mai multi adulti in capul copilului, cu atit mai putina autoritate au parintii. Si mai este un moment, cind se ocupa altii de copil, vrei nu vrei, incepi sa-l neglijezi si iti cauti de alte interese.

 

Lecuiesc niste capricii, dar am dat de altele.

Am citit nu stiu unde prin acest forum, ca in momentul cind copilul vrea sa faca ceva ce ii este interzis, sau cind il apuca isteria, sa-l imbratisez, dar nu-l iau un brate. Merge de minune, se calmeaza foarte repede, si uita ce a pornit sa faca.

 

Sa-l las sa urle, nu prea vreau, caci deja ne stiu toti vecinii si mi-i in grija sa nu vina politia intr-o zi si sa intrebe de ce urla puisorul meu asa de tare. Si apoi, nu are butonul Stop cind se pune pe plins.

 

Insa!!! daca se loveste, a cazut jos, s-a obosit sa mearga, taticul l-a certat, vine direct la mine si se cere in brate. Si daca il refuz, incepe scandalul. Ca un cerc inchis. De multe ori vrea in brate cind mergem pe strada si foarte bine ar putea sa steie confortabil in carut. Si atunci ii pun centura de siguranta si intelege ca n-o sa-l scot de acolo pina nu ajungem la punctul de destinatie. Face un pic scandal, dar e scandal artificial, si se calmeaza foarte repede. Am impresia ca parca ar cere sa fiu stricta cu el, sa fiu mai autoritara.

 

Ma stradui sa nu intru in magazin cind este obosit si aproape de somn, si in general, evit orice activitati solicitante cind se apropie ora de somn, ca de altfel e mare jale.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Diana

Citesc despre Dumitras si il vad pe Mihaita al meu :heat:

Nu stiu ce sa fac si eu :girl_dance: . Ceilalti copii au fost mult mai linistiti.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Noela

referitor la cererea de autoritate - in mai multe locuri citisem ca de fapt copii au nevoie sa stie care sunt limitele si pentru ca in multe privinte nu le cunosc - ne incearca noua parintilor nervii sa vada pina unde se poate - adica e o chestie normala.

Altceva, tot pe undeva citisem despre time-out - decat sa strigi sa-l lovesti in momentele de loose control (al parintilor) se zica ca tre sa iesi tu din camera - ce sa zic - a mea daca nu o iau in brate imi face isterii si mai mari - eu plec din camera, ea vine din urma mea, se planteaza in fata mea si cere - In brate! si nu ai unde sa te ascunzi :girl_dance:

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Mariancik

Nici la noi nu merge asa varianta, am incercat de citeva ori cind eram acasa. Aici nici nu indraznesc, ca face niste urlete, de Doamne fereste :girl_dance: . Daca as incerca sa fac acest lucru, e ca si cum as pune gaz pe foc.

 

Am facut o mica greseala nu demult, l-am lasat pe citeva ore in grija la o persoana straina, desi mai erau acolo copii, si nici nu am reusit sa-l pregatesc moral. De atunci, nu ma lasa nici la wc singura. Si daca aplic metoda cu izolarea in alta camera, ma tem de complicatii.

 

Eu ma gandesc ca inca e prea mic sa inteleaga unele lucruri. Acum merge metoda cu imbratisarea, mai tirziu o sa mearga metoda cu izolarea, posibil....

 

Cum va luptati ca sa nu umble la prizele electrice, la masina de spalat si alte aparate care nu pot fi izolate de copii?

La noi merge atita timp cit nu vede nici un cablu, nici un bloc de la mobil, sa nu pun la spalat nimic. Adica nu este ceva care sa fie pus in functiune. Ideal ar fi sa fie casa curata, ceea ce este imposibil, dupa cum stiti.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Businka
referitor la cererea de autoritate - in mai multe locuri citisem ca de fapt copii au nevoie sa stie care sunt limitele si pentru ca in multe privinte nu le cunosc - ne incearca noua parintilor nervii sa vada pina unde se poate - adica e o chestie normala.

 

 

+100000000000

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Mariancik

Eu tot simt acest lucru, ca ma incearca, sa vada pina unde poate sa ajunga, insa cind vede ca deja nu se poate, apare limita, el nu le recunoaste, pur si simplu refuza sa asculte, da din cap, sau striga, sau plinge. Si asta se repeta pina la nesfirsit. Sau spune "Nu, nu, nu!", adica el stie ca nu se poate, ca nu are voie, dar o face mai departe, desi eu ii repet in continuare ca nu e voie. Cum anume de luptat cu incapatinarea asta? Oricum iti vine sa cedezi la un moment dat si sa-i dai voie sa faca ce vrea, stiind ca poate sa reprezinte un pericol pentru el.

Chiar cu fierul de calcat. Stie ca nu are voie, ca e fierbinte, s-a convins de asta de 2 ori, ambele cazuri au fost cu rani, si acum recent iarasi pune mina, sa vada daca e fierbinte. Oare chiar trebuie sa se raneasca ca sa inteleaga? Explicatiile mele parca se duc in aer, numai nu la el in cap.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
September

Of, Mariana......... Am ajuns si eu sa te inteleg :(

 

De cateva zile copilul meu e insuportabil, parca mi l-au schimbat.........Din

tr-un copil cuminte si foarte ascultator a devenit unul incapatinat si foarte-foarte plangacios :(

 

Si cand ma gandesc ca in curand incepem a merge la gradinita, ma apuca groaza.........Ce vom face atunci????

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Mariancik

Pe forumurile rusesti este notiunea de Criza de la 2 ani. De asta si incerc sa ma clarific cu comportamentul lui, sa gasesc solutii corecte. Am inteles ca se cam linisteste atunci cind incepe a vorbi ca lumea, cind isi poate exprima dorintele si frustrarile. Cind intelege cit de cit ce vrea, dupa cit ii permite virsta.

 

Dintr-o parte as spune ca e un copil ideal, e cuminte, asculta, se joaca in liniste. Acestea au loc in public. Cind e acasa, se incepe batutul cu pumnii in cap si de perete, exact ca smile-ul :dash1: . Nu e normal acest lucru.

 

Renata, dar el stie ca se duce la gradinita? Poate simte ca o sa va despartiti in curind? Ati mai fost pe acolo?

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
September

Mariana, nu stie inca (de fapt nici nu ar intelege prea bine daca i-as spune :)). Vreau sa vad de cand incepem a merge la gradinita si apoi voi incepe treptat "sa-l pregatesc".

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Businka

eu am vazut la Polina - cind se incepe faza cu "nu-nu", cit mai tare o conving, cu atit mai mult se incapatineaza, eu incetez si ii atrag atentia in alta parte.

Caci daca ii repeti cuvuntele tale de mai multe ori, ele scad in pret.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
September

Si la noi la moment e doar "nu-nu-nu". Orice nu i-as zice sau i-as propune, prima reactie e nu-nu-nu, apoi poate sa accepte :)

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
liubic

Fetelor,deja imi este strasnic de ceea ce ma asteapta.

Pentru moment facem si noi niste crize de isterie, ca iti vine sa-ti i-ai lumea in cap si sa fugi si asta e acum cind avem doar un 1 si 7 luni. Dupa cele scrise de voi sa inteleg ca asta e doar inceputul?... :pardon:

pentru moment incerc sa pastrez calmul, sa le atrag atentia la altceva. Dar oricum este foarte dificil.

 

Cred ca trebuie sa ne incarcam cu multa rabdare si calm, si sa facem fata tuturor capriciilor.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Laura

Eu vreau sa cred ca incet-incet iesim din isteriile crizei de 2 ani.

 

E tot incapatanat, e tot greu sa te intelegi cu el, dar facem progrese.

 

Acuma mai accepta explicatiile, poate sa renunte la o idee( ceea ce acum cateva luni era de neimaginat).

 

Asa ca, fetelor, rabdare, va trece si perioada asta.

 

Cu DAniel am observat ca crizele se intensifica in momente de disconfort( foame, somn, durere).

Daca evitam pe cat posibil toate astea, se reduc si crizele.

 

Multa bafta si rabdare in continuare.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
albinutza

Buna fetelor.

Si baiatul meu in august face 2 ani si avem aceleasi probleme, citesc si am impresia ca toti copii acum sunt facuti de o mama :girl_in_love:. La noi totul a inceput dupa ce am stat in spital o saptamana prin martie si am primit injectii, :girl_haha: cand am venit acasa raceala s-a intors inapoi plus si intocsicatie de la atatea siropuri am avut, si iar injectii, iar plansete si isterii. In fiecare zi era tot aceea minzi minzi si iar minzi. Pana nu mi-am luat inima in dinti si nu m-am dus la neurolog, mi-a spus ca nimic deosebit la copil nu vede, mi-a dat doar niste preparate. Dar eu totusi cred ca e si din cauza coltilor. Primii trei normal au iesit, nu prea am avut scandaluri, dar al patrulea parca nu da Dumnezeu sa iasa, si de mancat rau mananca si mofturi toata ziua. Dar................. curaj fetelor, tot noua ne e dat sa trecem cu BRIO peste toate.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Ziurica

Noi facem crize "de baza" in urmatoarele cazuri: 1. in magazin. aici ma stradui sa gasesc defect la jucariile pe care le vrea-uite, Florin, masinuta asta n-are acoperis.. vrei o masinuta fara acoperis? (astea fiind spuse cu mutra incretita). De obicei are efect si o pune la loc.

2. Kind dam sa plecam din parc, sau de afara sau din ospetie. Nu am ce-i spune. kite n-am incercat, n-au efect. Il iau pe sus si-i trimit in capul meu "la origini" pe toti care casca gura la noi.

3. Kind vrem jucaria altui copil. Aici ne starduim sa facem skimb. daca copilasul celalalt coopereaza. e ok. Daca nu, ii explic ca e jucaria lui si face ce vrea cu el si ca Florin "acum e furios, dar furia trece repede, pentru ca Florin e baiat intelept si mama il iubeste.." kit trancanesc, trec si lacrimile.

Avem, desigur, si crize neplanificate. De exemplu, nu imbracam "camasoiul ita!" sau "vei la gadina boStanica".. ma stradui sa-i sustrag atentia cu altceva, sau urlu la el, apoi ma mustra constiinta.. totul e ca la toti.

Eu nu stiu KIT dureaza criza asta, ca noi ne luptam cu ea de vreo 7 luni deja.. dar vreau sa va spun (si mie insami imi spun asta) - RABDARE SI TIUTIUN, fetelor..

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Madi

In asha cazuri incerc sa-i sustrag atentia,dar nu tot timpul merge depinde de caz in parte shi de dorinte

73.png

 

3_3_14252_00CCFF_42757274696361206e6f617374726120617265.png

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Sandrina

Daaa, inteleg ca si la noi e ca la majoritatea, mai ales dupa ce-am stat in spital citeva zile... eu rabdare am cit duce trenul, sotul zice ca tre sa fiu mai dura,nu pot sa fiu dura...functioneaza numai luatul pe sus cind se incep istericile, asta-i pedeapsa, mergem acasa daca nu ne purtam frumos, ori il distrag cu alt joc...dar o sa treaca perioada dificila, ca-i baiat intelept si eu cu morala o duc bine... :tease: Undeva am citit ca educatia se face cu dragoste si seriozitate, nu cu indiferenta si violenta.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum