optimistka

Cum Am Nascut Eu Trei Ani In Urma...

Postări Recomandate

optimistka

Am citit povestirile voastre si sunt acum foarte emotionata, poate din aceasta cauza si scriu acum. Eu am nascut in 2002, si vreau sa vad daca mai sunt acele amintiri si emotii pe care le-am trait atunci. Deci, era pe 9 august si la fiecare 3 minute deja erau contractii, dar deloc dureroase...Eram acasa si ca sa ma conving ca s-a inceput nasterea am mers in ospetie la mama. Ea m-a incurajat si mi-a urat succes. Am venit acasa si asteptam...asa am asteptat toata noaptea, si dimineata am chemat salvarea ca deja credeam ca gata nasc chiar acum...

Am ajuns la spital cu toate cele necesare m-au controlat si de frica contractiile mele s-au stins...nu mai erau, sau erau foarte slabe...m-au trimis in patologie si a venit medicul sa ne controleze dimineata... Cind colo vine medicul meu, am stat la ea la evidenta in timul sarcinii si ma cunostea... Atunci am discutat cu ea ca r fi bine sa-mi primesca nasterea...si ea mia spus ca daca vreau tre sa ma stradui pina pe 12 august sa nasc, caci ea pleaca le odihna... dar pina incolo incoace sa mai maninc niste arahis, poate incepe mai repede...Dimineata pe 12 imi spune: ce? Nasti azi? Du-te si te plimba pina la 12-00 dupa care te controlez. Zic...Bine, merg in parc, pe linga lacul de la Valea Trandafirilor si am gasit niste scari multe pina-n virful dealului (care ies la carusel), pe care le-am ridicat de foarte multe ori, pina de acum eram obosita si de alergat si de arahis...Am mai gasit si o veverita pe care am hranit-o cu arahide..

Pe la amiaza, am mers la spital si m-a vazut medicul, si m-a bucurat ca pina miine o sa nasc, si ea este noaptea de serviciu...m-am bucurat foarte mult, am chemat sotul si zic hai sa ne mai plimbam cit inca mai pot....Pina pe la 5 seara ne-am plimbat, dupa care zic, gata merg sa adaog puteri pentru nastere...

A venit in salon si ma odihneam...cind colo vine o fata insarcinata la 43 saptamini, saraca nicicum nu i se incepea nasterea... eu ii zic: uite mi-a mai ramas niste arahis mie mi-a ajutat, poate si tie iti ajuta...Pe la vreo 7 seara eram deja in sala de nasteri si faceam grimase dintre cele mai timpite pe acolo...erau dureri dar mai rabdam...feervercul a inceput dupa control. Totusi cel mai strasnic imi era cind eram unita la toate aparatele celea care masoara numarul batailor inimii copilasului, era imposibil sa te misti, sa te ridici, si in acelas timp si dureri insuportabile. Pe la 9 deja deschiderea era 10 si m-au catarat pe fotoliul cela... Dar acolo nu mi-a fost vesel de loc... Dureri timpite, eram unita de aparat, medicii speriati ca copilasul se asfixia, incercam sa fac tot ce spuneau ei dar era fara nici un folos...aproape

Atunci au incercat cu vacuum, dar eu deja nu mai puteam gindi de loc, si aproape ca nu-i auzeam, in plus mi-au pus si masca cu oxigen care si mai mult ma incurca sa ma concentrez..

Cu mult efort din partea medicilor am nascut totusi pe la 22:20. Eram foarte fericita cind l-am simtit pe burta mea. Peste putin timp mi l-au dat la piept si micutul a supt putin...M-a sunat sotul si l-am bucurat ca acel care plingea tareee era fiul lui. Peste citeva ore am mers in salon. A doua zi nascuse si fata care a mincat arahisul...nu stiu daca din cauza lui dar a adus si ea o bombonica de fetita pe lume...

Din cauza emotiilor nu am inchis un ochi toata noaptea... Imi priveam fericirea si nu imi dadeam seama cum s-a intimplat ca suntem deja doi in patul de spital...

Dimineata a venit medicul sa ma vada, dupa care a plecat linistita la mare, iar eu am ramas fericita cu copilasul meu...

 

Iata ce imi amintesc eu despre nasterea mea...totusi a fost un shok superputernic, si eu nu sunt gata nici acum pentru o noua aventura.

 

:xm_14:

Cu toate ca as vrea foarte mult si o fetita cu cositeŞ=

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Svetlana Racovita

Felicitari sa va creasca baiatul!

Dar inca un bebe pe cind planuiti???

:) :) :)

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Lilicika
Am citit povestirile voastre si sunt acum foarte emotionata, poate din aceasta cauza si scriu acum. Eu am nascut in 2002, si vreau sa vad daca mai sunt acele amintiri si emotii pe care le-am trait atunci. Deci, era pe 9 august si la fiecare 3 minute deja erau contractii, dar deloc dureroase...Eram acasa si ca sa ma conving ca s-a inceput nasterea am mers in ospetie la mama. Ea m-a incurajat si mi-a urat succes. Am venit acasa si asteptam...asa am asteptat toata noaptea, si dimineata am chemat salvarea ca deja credeam ca gata nasc chiar acum...

Am ajuns la spital cu toate cele necesare m-au controlat si de frica contractiile mele s-au stins...nu mai erau, sau erau foarte slabe...m-au trimis in patologie si a venit medicul sa ne controleze dimineata... Cind colo vine medicul meu, am stat la ea la evidenta in timul sarcinii si ma cunostea... Atunci am discutat cu ea ca r fi bine sa-mi primesca nasterea...si ea mia spus ca daca vreau tre sa ma stradui pina pe 12 august sa nasc, caci ea pleaca le odihna... dar pina incolo incoace sa mai maninc niste arahis, poate incepe mai repede...Dimineata pe 12 imi spune: ce? Nasti azi? Du-te si te plimba pina la 12-00 dupa care te controlez. Zic...Bine, merg in parc, pe linga lacul de la Valea Trandafirilor si am gasit niste scari multe pina-n virful dealului (care ies la carusel), pe care le-am ridicat de foarte multe ori, pina de acum eram obosita si de alergat si de arahis...Am mai gasit si o veverita pe care am hranit-o cu arahide..

Pe la amiaza, am mers la spital si m-a vazut medicul, si m-a bucurat ca pina miine o sa nasc, si ea este noaptea de serviciu...m-am bucurat foarte mult, am chemat sotul si zic hai sa ne mai plimbam cit inca mai pot....Pina pe la 5 seara ne-am plimbat, dupa care zic, gata merg sa adaog puteri pentru nastere...

A venit in salon si ma odihneam...cind colo vine o fata insarcinata la 43 saptamini, saraca nicicum nu i se incepea nasterea... eu ii zic: uite mi-a mai ramas niste arahis mie mi-a ajutat, poate si tie iti ajuta...Pe la vreo 7 seara eram deja in sala de nasteri si faceam grimase dintre cele mai timpite pe acolo...erau dureri dar mai rabdam...feervercul a inceput dupa control. Totusi cel mai strasnic imi era cind eram unita la toate aparatele celea care masoara numarul batailor inimii copilasului, era imposibil sa te misti, sa te ridici, si in acelas timp si dureri insuportabile. Pe la 9 deja deschiderea era 10 si m-au catarat pe fotoliul cela... Dar acolo nu mi-a fost vesel de loc... Dureri timpite, eram unita de aparat, medicii speriati ca copilasul se asfixia, incercam sa fac tot ce spuneau ei dar era fara nici un folos...aproape

Atunci au incercat cu vacuum, dar eu deja nu mai puteam gindi de loc, si aproape ca nu-i auzeam, in plus mi-au pus si masca cu oxigen care si mai mult ma incurca sa ma concentrez..

Cu mult efort din partea medicilor am nascut totusi pe la 22:20. Eram foarte fericita cind l-am simtit pe burta mea. Peste putin timp mi l-au dat la piept si micutul a supt putin...M-a sunat sotul si l-am bucurat ca acel care plingea tareee era fiul lui. Peste citeva ore am mers in salon. A doua zi nascuse si fata care a mincat arahisul...nu stiu daca din cauza lui dar a adus si ea o bombonica de fetita pe lume...

Din cauza emotiilor nu am inchis un ochi toata noaptea... Imi priveam fericirea si nu imi dadeam seama cum s-a intimplat ca suntem deja doi in patul de spital...

Dimineata a venit medicul sa ma vada, dupa care a plecat linistita la mare, iar eu am ramas fericita cu copilasul meu...

 

Iata ce imi amintesc eu despre nasterea mea...totusi a fost un shok superputernic, si eu nu sunt gata nici acum pentru o noua aventura.

 

:xm_10:

Cu toate ca as vrea foarte mult si o fetita cu cositeŞ=

Felicitarile mele!

intradevar o poveste emotionata, ca mia eshit si o lakrima!

Succes! :xm_01:

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Vinchik

Felicitari!!! Sa va fie baietelul sanatos si sa va aduca multe bucurii! :xm_01:

Ai scris foarte emotionant!

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
m'amy
Din cauza emotiilor nu am inchis un ochi toata noaptea... Imi priveam fericirea si nu imi dadeam seama cum s-a intimplat ca suntem deja doi in patul de spital...

Sincere felicitari!!!

shi sa-tzi aduca feciorashul doar zimbet pe fatza... shi, poate dorintza de a avea o fetitza se va realiza, shi ne vei scri shi povestea cu s-a nascut ea!!!

Mult noroc shi sanatate!

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
optimistka

Multumesc mult tuturor si numai bine familiilor voastre...

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
karapuzik

O istorie foarte emotionanta. Bravo imi aminteste un pic de nasterea mea. Felicitari si sa va creasca baiatul mare si sanatos.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum