Mihaela1387

Buna ziua

Postări Recomandate

Mihaela1387

Buna ziua, am ales sa va scriu aici cu speranta ca poate o sa gasesc niste sfaturi bune.Trec printr-o perioada destul de grea.Poate o sa primesc si vb dure dar m-ar ajuta ft mult o incurajare, persoane care pot sa inteleaga durerea ce o port in suflet.Sa va povestesc, eu sunt casatorita de aproximativ 15 ani, de la o varsta frageda nestiind ce inseamna cuvantul "casnicie"..acest lucru sa intamplat la insistenta mamei mele, nu o judec e mama mea.Problema este ca nu l.am iubit pe acest om, in el am gasit ce imi lipsea de la parintii mei(dragostea, afectiunea)..Bun am facut nunta tot pe la 17 ani,toate bune si frumoase pana intr-o zi in care m-am indragostit de cineva, aveam 24 ani atunci..a fost ceva ce nu pot exprima in cuvinte..acel om.ma completa..simteam la el tot ce mi.a lipsit, stiam ca fac o mare greseala dar l-am iubit ft mult si inca si acum..povestea este lunga dar incerc sa fiu cat mai subiectiva.Totul sa petrecut in decurs de o luna in care eu am ramas insarcinata,era primul meu copil pe care mi.l doream ft mult, insa din pacate cu sotul nu ramasesm gravida,sotul are ceva probleme de sanatate si i.am fost alaturi mereu chiar si la momentu acesta sunt cu el fiindca s.ar distruge fara mine.Acel barbat a refuzat sa auda aceea veste..ma asteptam, voia sa fac avort insa nu puteam sa fac asa ceva mai ales ca a fost primul meu copil, nu puteam sa fac o crima.Atunci ne.am certat si am rupt relatia.Mi.am vazut in continuare de viata si familia mea, dar am trait cu o durere mare in suflet pt ca nu puteam sa.i spun sotului adevarul.Ne.am crescut copilul frumos, sanatos desi sotul banuia ca nu e a lui..pana intr-o zi cand barbatul cu care am copilul ma cautat dupa 5 ani, am ramas socata, nu mai stiam nimic de el..doar intamplator ne intalneam pe strada dar ne evitam.Cumva ma resemnasem dar gandul meu era tot la el.A dat de mine pintr.un cont de facebok eu nestiind cine este apoi intr.un final mi.a zis, pe moment nici nu stiam cum sa reactionez,eram bulversata.:((
L.am iubit atat de mult incat am acceptat sa ne revedem sa vorbim.Revederea a fost pt mi e ca un fulger, nu stiam daca e bine sau nu ce fac daca acest om mai merita sau nu sa vb cu el in conditia in care 5 ani de zile nu ia pasat de copil de mine.Oarba si naiva de iubirea ce io purtam am acceptat sa ne vedem din nou.Mereu l.am intrebat de ce a revenit dupa atatia ani??Ce mai vrea de la mine stii d cat de mult am suferit si sufar.Am tinyt ascunsa toata aceasta durere in suflet atata timp si acum sa reintors sa ma distruga si mai rau.Il iubeam atat de mult incat am acceptat din nou sa ne vedem.Insa in toata aceasta perioada mai multe certuri existau intre noi,el imi propusese sa plec in strainatate ca doar acolo vom putea fii impreuna..ma derutat atat de tare incat eram pe punctul de a pleca de a face greseala vietii mele.Acum de o sapt am inceput sa ma lucidez sa imi revin din acest cosmar,i.am.spus sotului meu adevarul pt ca ma vedea ca nu sunt bine, imi vedea comportamentul nu mai puteam trai in minciuna asta.El cumva a inteles situatia, ma iubeste ft mukt si stie ca el nu poate face copii..dar am hotarat eu impreuna cu sotul sa ai spunem si sotiei lui desi ma tem ca am gresit:(Am ajuns sa iau calmante zi de zi ca sa ma pot linistii, am atacuri de panica..)
Am discutat cu sotia lui..este si ea terminata, a zis ca ea nu ma crede pe mine vinovata cat il considera pe el ca si.a batut joc si de mine si de ea atatia ani.Nu mai puteam.continua asa, am.preferat sa recunosc totul..altcel ma distrugeam pe zi ce trecea.In acei 5 ani incepusem sa imi revin..si a intrat din nou in viata mea sa ma termine pt ce oare???El nu voia sa renunte nici la sotia lui si nici nu voiam.eu asa ceva, insa voia sa mearga paralel mai departe..iar mie mi s.au afunat am izbucnit.Acum tot ce ma rog la Bunul Dumnezeu sa fiu sanatoasa sa imi cresc copilul si sa il vad mare iar eu sa imi revin din trauma asta care ma macina de atatia ani.
 

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Fericire

Eu nu sunt deloc expert in relatii amoroase, dar o sa iti scriu cite ceva, pe unde sa te incurajez, pe unde sa mai deschizi ochii.

Uite, tu te-ai casatorit la o virsta foarte frageda, 17 ani e virsta cind adolescentii incep a "cauta" si intelege cine sunt ei, ce vor de la viata, incep intilnirile cu diferite persoane si multe alte prostiute, pe care tu, nu ai reusit sa le faci/treci, pentru ca de-odata te-ai cufundat in viata de familie si a trebuit s-o faci pe adultul.

Bulica acela care a aparut in viata ta, e taman ceea ce trebuia sa se intimple cu tine in adolescenta - virtejuri, gidilit in burta, dar nimic serios, doar experienta si cucuie, de care, mai departe, te stradui sa fugi "ca dracul de tamiie". Chiar daca l-ai intilnit la 24, oricum emotiile tale (daca am pot asa exprima), erau la ai cei 17-18 ani. Tu ai trait cu el ceea ce trebuia sa traiesti ani in urma, pina a-l intilni sotul tau. Asta nu e o scuza si nu te indreptateste. Cum s-ar zice, kktul e facut si tu nu ai putut sa te opresti, tu ai mers mai departe. Dar asta e.

Poate nu am dreptate, dar nu consider corect ca ai zis pe sleau ce ai pe suflet. Inca o data ai demonstrat ca nu ai reusit sa cresti. Faptul ca pe tine te chinuia sovistea si iti era greu pe suflet, nu iti da dreptul sa arunci rahatelul tau spre altcineva, ii am in vedere acum pe sotul tau si sotia lui Bulica, ei nu au meritat una ca asta. Dupa cum banuiai, sotul tau isi dadea seama ca nu e copilul lui, dar el a acceptat asta. Asta demonstreaza ca sotul tau ori e tare necajit de soarta si nu are incotro, ori tare te iubeste. Tu mai bine stii raspunsul. Si nici sotia lui Bulica nu a meritat asta. Cine stie ce e la ei in familie. Ce ai demonstrat tu prin faptul ca i-ai zis sotiei lui cine e sotul ei? Poate si ea stie minunat cu cine traieste, dar din anumite motive, ale ei personale sau nu, ea a ales sa traiasca cu el.

Uite cum vad eu situatia ta, draga autor.

Tu trebuie sa intelegi in primul rind ce vrei TU de la viata. Eu ti-as recomanda sa te duci la niste sesiunii la psiholog (nu stiu daca iti permite bugetul, dar ar fi minunmat sa faci asta). Tu trebuie sa scoti tot rahatul ce il potri in suflet, sa-l rugumi bine acolo, sa-l imprastii si sa desfaci totul pe firisoare. Tu trebuie sa te inveti sa vezi situatia din exterior, sa poti analiza si gindi cum asta se va reflecta in continuare asupra ta si asupra celor ce te inconjoara.

Despre Bulica: Eu tare sper ca nu tre sa iti scriu multe despre el, da? Ai inteles si singura ca asta a fost o aventura nereusita si tu lui nafig nu-i trebuiesti, nici tu si nici copilul (care, apropo, e al lui). Uita de el ca de un cosmar. Stiu ca nu e usor, dar tu ai acum la ce te concentra si asupra la ce lucra.

Despre sot: Iarasi, sper ca ai inteles, linga tine, nu e cel mai rau om, care, posibil te iubeste enorm si iti iarta toate "copilarizmele", dar la tot este o limita. Poate el se simte distrus si deprimat ca nu poate face copiii lui genetici, dar sa stii, pentru un barbat, mai ales cei din post-soviet, nu e o problema sa gaseasca sotie cu copii. Daca le este confortabil si caldut la poponeata, ei nu se vor da inlaturi sa aleaga anume confortul. Nu ca vreau sa te sperii si sa mergi acum sa-i sufli in bors, dar tema sotului merita mult mai multa atentie. Voi trebuie sa discutati, sa incercati sa depasiti situatia asta si sa mergeti mai departe. Daca si daca nu iese, atunci ramine sa mergeti pe cai diferite.

Sa stii un lucru, tot ce repede se aprinde, repede se stinge. In viata de familie, niciodata nu o sa ai doar gidilit in burta. Viata de familie e o munca grea, rutina si pe alocuri mare plictis. Viata de familie nu e un film unde totul iti cade din cer si emotiile nebune continua mereu. Emotii nebune inseamna stres pentru organism si daca el e mereu in stres, organismul nu rezista, pur si simplu arde.

Asa ca, ia-te in miini si incercatii ambii sa rezolvati problemele ce le aveti si sa le depasiti. Cred ca acum a venit momentul pentru voi ambii sa cresteti, sa depasiti mocirla in care ati stat ani de zile si sa invatati ambii cum sa va fie bine impreuna. Nu o sa fie deloc usor, o sa treceti inca prin multe grele si dureroase, care vor iesi la iveala in timpul lucrului. Dar crede-ma pe cuvint, in unele situatii merita sa lupti  si sa rezolvi, decit sa lasi totul balta si sa treci la ceva nou.  Daca ceva nu este rezolvat, fix asta te asteapta in urmatoarea relatie. Si nu stiu daca ai atras vreodata atentie, eu da. Deseori cinvea cind divorteaza, pur si simplu ca s-a saturat si nu mai vrea nimic, nici macar nu a incercat sa rezolve, da de un partener la fel sau chiar mai rau decit precedentul. Si eu consider asta stagnare personala. Cind tu vrei multe, dar nu faci nico brinza pentru a te dezvolta si creste, ci ai doar cerinte. Ca sa ai ceva bun, trebuie spre asta sa tinzi, sa te dezvolti si tu, sa intelegi multe s.a.

Succes si nu da miinile in jos. Lucru, lucru si iar lucru!

 

 

 

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum