Postări Recomandate

Blanche

Cred ca au mai fost asa teme , dar nu prietenesc cu arhiva si nu stiu cum sa le gasesc.

De citeva zile viata mea s- a schimbat. Se zice ca fulgeru nu bate de 2 ori in acelasi loc, dar se vede ca nu e cazul nostru. 3 ani in urma in chinuri groaznice a murit socrul meu de cancer la intestin si acum  si tatal meu a fost diagnosticat cu cancer. Saptamina viitoare se va interna in oncologie pentru operatie.  In aceste citeva zile a imbatrinit si a slabit considerabil. 

In capul meu este un haos. Intrebari de tipul de ce iar noi, de ce copiii mei nu au parte de bunici, cine ar putea sa ne sfatuie ce trebuie de facut dar ptincipalul- sunt intr- o depresie nebuna, pling permanent, ma uit ore in sir intr- un punct, nu pot face nimic, ma culc cu dureri de cap si ma trezesc la fel.  Inteleg ca ar trebui sa fiu calma , am 2 copii care au nevoie de mine, o mama care e distrusa si ea, dar nu fac fata la toate. Toate problemele de pina acum mi se par asa fleacuri. In jur toti isi traiesc viata mai departe, fac planuri, se bucura de tot, dar pentru mine viata s- a oprit intr- un moment.  

Cum sa trec peste tot si sa fiu puternica pentru cei dragi? Sa iau niste pastile de linistire ceva?   Cine a avut asa cazuri in familie cum a trecut,  as vrea niste recomandari, niste sfaturi, poate niste modalitati de tratament naturist, nci nu stiu. 

Tata e foarte tare speriat si noi toti. Are 60 de ani.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
fania

Autor,fiti tare si intradevar aveti grija de copii; la mine tata spontan a murit,si asa tragedii nu se uita insa citeodata,cind copii mei sufera eu mai mare grija nu am, adica zic mai bine ceva cu mine sa se intimple decit cu copii ;lacrimile si stresul dvs nu va aduce nimic bun; un lucru regret ca nu am petrecut mai mult timp impreuna 

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Blanche

Multumesc mult, ma stradui sa fiu tare dar e foarte greu. 

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Fericire

Nata, sfaturi universale cum sa lupti sau sa treci peste asa ceva, clar ca nu sunt.

Stiu ce inseamna a pierde oameni foarte dragi care au jucat un rol foarte important in viata ta, te inteleg perfect prin ce treci. Acum esti intr-o stare care nu-ti permite sa te epuizezi cu intrebari "dece eu?", "de ce noi?" , "pentru ce ni s-a dat asa ceva?"

Astea sunt intrebari la care poti sa nu gasesti raspunsuri, dar te vor scoate din minti. Cu cit mai mult vei cauta raspuns, cu atit mai mult te vei ingloda, la moment. Raspunsul, poate, va veni mai tirziu, cind veti fi toti linistiti si impacati, dar poate sa nu vina. Pentru ca nu tot ce se intimpla e un plan special, e pur si simplu o adunatura de mai multe momente si factori (ereditari, fizici, mecanici...) Asa ca, lasa balta acest moment si nu cheltui aiurea fortele, iti spun din propria-mi experienta - la nimic bun asta nu duce.

Unica ce as putea sa-ti recomand, sa consulti vre-un medic sa-ti prescrie ceva medicamente de calmare pentru ca vei avea in continuare nevoie de multa energie, mai ales cu copiii tai. Cit de  banal nu suna, dar copiii cresc, se dezvolta si au nevoie de parinti. La fel au nevoie de tine si parintii tai.

Faptul ca vei plinge si te vei distruge, oricum nu va face minuni, nu va schimba nimic. Concentreaza-ti fortele la "acum", ce poti face frumos pentru tata la acest moment. Nu te gindi cit va trai, gindeste-te la momentul de fata, cum puteti sa va sustineti si petrece timpul impreuna. Uneori, in asa momente, sprijinul celor dragi e cel mai important, iti da aripi si speranta la viata. 

Lasa medicamentele, medicina sa-si faca partea ei, voi, cei apropiati, emotional si moral sustineti-l pe tata. 

Nu stiu ce stadie de cancer are tatal tau, dar de multe ori dupa tratamente, viata pacientului se lungeste considerabil, in multe cazuri este remisia. In alte cazuri, din cauza virstei si metabolismului mai incetinit, incetineste si dezvoltarea cancerului. Cine stie cum va fi... Moral pregatiti-va la orice varianta, dar in suflet, mereu sa sperati la bine.

Consulta numaidecit medicul sa-ti propuna ceva calmante, tine-te in miini si mult succes in continuare!

 

PS: Nici de tine sa nu uiti. Croieste-ti si pentru tine ceva timp care te-ar ajuta sa iti revii, sa te calmeze, sa iti aduca placere (inot, masaj, elementar o ceasca de cafea cu o ciocolata buna intr-un coltisor linistit si placut tie)  sau alte maruntaie.

Editat de Fericire

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Blanche

Multumesc, aveam nevoie de asa cuvinte. M-am inglodat in internet, am citit atitea, chiar nu mai stiu nimic. Copiii vor la mare dar eu inteleg ca nu voi putea pleca cu ei, ca gindurile mele vor fi in alta parte. Sotul ma sustine dar in suflet el isi deplinge doar tatal sau decedat.

Nu stim inca ce stadiu este, asta va arata operatia.

Dar dimineata cind m- am uitat in oglinda la mine- m- am speriat, ochii rosii si umflati, capilarele sparse la unul, probabil mi sa ridicat tensiunea. Iata acum va avea sotul meu femeie slaba dar cu ce pret.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Fericire

Nata, tot ce poti face tu acum, e sa ai grija de tine fiindca si altii au nevoie de tine (familia ta). Bine, astia mari se mai descurca, dar copiii - NU. Asa ca, tu porti raspundere de ei fiindca ei nu se descruca singuri. 

Cancerul e foarte des in zilele noastre. Recent ma uitam la noutatile locale (canadiene) si cercetarile locale zic ca fiecare al doilea canadian este diagnosticat cu cancer si fiecare al patrulea moare de la el. Niciodata nu stii ce si cum poate fi... 

Nu-ti umple capul acum cu de toate, o sa le rezolvati pe toate pe parcurs. Acum ia-te in miini, fa-ti o masca pe fata, pune niste picaturi in ochi sa scoata tensiunea, durerea si inflamatiile, ia calmante si mergi inainte. Internetul, e bine sa-l rasfoiesti caci sunt multe sfaturi utile, dar e bine sa stii si sa filtrezi informatia. Multa aiureala si exagerari pot fi citite. Eu in multe cazuri evit sa citesc, mai ales cind sunt in panica, fiindca orice informatie o iau tare in serios si ma baga si mai tare in sperieti. 

Crede-ma, mai bine acum sa acorzi maximal timp si suport, decit sa te maninci pe urma ca n-ai reusit asta fiindca mereu boceai si nu stiai pe ce planeta te afli. La mine asa a fost si inca mult timp ma mustram pentru asta (ca puteam sa acord mai mult timp persoanei, dar nu sa stau cu ochii inflati fara tolc).  Eu refuzam sa ascult de sfatul celor apropiati sa iau calmante (credeam ca ma cred nebuna), refuzam sa accept multe lucruri, eu eram concentrata pe durere si nimic altceva nu vedeam. Noi traim in societate si depindem unul de altul, de asta,  e benefic sa accepti idea ca nu esti atotputernicul si sa mai ceri si ajutor de la altii. 

Editat de Fericire

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Blanche

Referitor la ajutor de la altii- ieri m- a sunat o cucoana de la serviciu care a auzit noutatea de la spital, m- a sunat sa intrebe daca e adevarat.   In rest- nu prea am spus la nimeni, rudele tot nu stiu. Nu vreau bocete si vaicareli.

 

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Fericire

Din astia curiosi o sa aveti multi, care vor doar sa se informeze si mereu se baga in sufletul tau cu intrebari inutile.

Eu vorbesc de ajutor de la cei in care aveti incredere, va sunt dragi si aproape sufletului. Un cuvint de sustinere, o pereche de urechi libere care sunt gata sa te asculte intr-un moment foarte dificil, conteaza foarte mult. 

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Blanche

Eu mai mult m-am destuinuit aici decit cu persoanele reale. Lumea nu stie cum sa reactioneze in asa situatii, ce sa zica. In tara noastra ar trebui dupa ce te trimit cu eprubeta in mina tremurinda sa platesti analizele, ar trebi sa te trimita la un oncopsiholog care sa- ti spuna cum si ce trebuie sa faci. La noi te socheaza cu noutatea, apoi repede te intreaba unde vrei sa te operezi- in spital sau tot la ei dar in privat, si te trimitai departe sa- ti vezi de treaba. 

Noroc de internet care a oferit mai multe informatii, macar de ordin general.

 

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Blanche

Apropo, niciodata nu intelegeam cum functioneaza peste hotare grupurile astea de sustinere( alcoolici anonimi, narcomani, oameni bolnavi). Pentru mine era straniu cum poti sa vii si sa te destainui unor oameni straini tot ce ai pe suflet, dar acum inteleg si- mi pare rau ca la noi nu se atrage atentie partii psihologice a maladiei sau a unei probleme. Fiindca doar ascultind omul ce are pe suflet , poti sa- l ajuti.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Blanche

Fericire, daca tot vorbeati despre canadieni, acolo ce ajutor primeste persoana bolnava, doar medical sau si psihologic? 

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Fericire

Nata, eu putin pot povesti la acest capitol. Nu am fost, dar stiu ca sunt grupuri diferite: si pentru cei ce au pierdut copiii, si pentru cei cu diferite boli, si pentru cei ce sunt in stadie terminala s.a.

Daca ai nevoie de ajutor psihologic, de obicei, poti cere sfatul la medicul tau de familie si el deja iti propune diverse organizatii sau cam ce ti s-ar potrivi (fie sedinte individuale, fie in grup).

Cind ma duc la un specialist nou, mai ales ginecolog-obstetrician si povestesc istoria mea, mereu aud "I'm very sorry for that" apoi ceva cuvinte de incurajare. Pare a fi un fleac, dar asta ma face sa ma simt mai confortabil, ca in fata mea nu e numai un medic, dar si om care simte si intelege prin ce trec. Prima data cind m-am inregistrat la un centru de reproducere, am indeplinit o ancheta in care am inclus absolut toate problemele, plus la asta erau si intrebari vizavi de ajutorul psihologic, daca am nevoie de el.

Eu stiu ca in md nu e nicio brinza referitor la ajutorul psihologic, eu m-am ciocnit cu asta in 2008 si am crezut ca imi ies din minti, nu destul ca tie ti-i greu si nu mai vezi iesire din problema, dar si atitudinea asta prosteasca te stoarce complet emotional si fizic.

Recent am fost la un ginecolog renumit (am avut nevoie inca de o opinie la un anumit moment), la clinica particulara (asta a fost dorinta mamei mele, sa ma duc anume la acel specialist) si vreau sa zic ca consultatia nu e deloc ieftina, dar nu am vazut decit sa-i c@ce pe medicii canadieni, sa zica cit de tare el iubeste sa le faca pe femei gravide, sa mi se plinga ca acum a scazut natalitaea si putini ii vin in clinica, plus la asta, in timpul consultatiei i-a sunat telefonul, am mai auzit ce probleme are in familie... Eu in genere aveam senzatia ca duc o lupta cu el, eu am venit absolut cu toate testele facute acolo (gratuit) si i le-am aratat si i-am cerut opinia, dar el tot incerca sa ma trimita  sa fac un test de singe, al doilea, al treilea ... si mereu trebuia sa-i rasfoiesc sa-i arata ca deja le-am facut si ca rezultate sunt. Ma tot lua in caruta sa vada cit de bine stiu ce teste am dat, ca sunt pozitiva la o infectie, la alta... Eu am suportat toata aiureala asta numai pentru ca i-am promis mamei ca ma duc la acea consultatie, dar daca sincer, tre sa fii mereu pregatit si din timp informat.

De asta si ti-am porpus sa imparti durerea cu cei mai aporpiati, in care ai incredere si te simti bine. Pe mine doar asta m-a scos din rahatul emotional in care eram la acel moment. Sa nu fi fost citeva sufletele atunci aproape de mine care ma sustineau mereu, demult eram la "Durduleni"...

 

 

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Fericire

Apropo de grupurile de anonimi, acolo nimeni nu te forteaza sa vorbesti, poti veni si asculta pe altii si numai cind esti gata vorbesti. Conditia e sa respecti ep altii, sa nu discuti si divulgi numele altor persoane din grup care vor sa ramina in anonimat.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Fericire

Nata, ce tip de cancer are tatal tau?

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Blanche

Cancer de colon sigmoid, stadiul inca nu stim.

 

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Fericire

Eu tare sper sa fie la stadia in care  e posibil de tratat. 

Nata, daca doresti, poti sa-mi scrii in privat. Eu acum am destul timp la taifas))

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Blanche
15 минут назад, Fericire сказал:

Nata, eu putin pot povesti la acest capitol. Nu am fost, dar stiu ca sunt grupuri diferite: si pentru cei ce au pierdut copiii, si pentru cei cu diferite boli, si pentru cei ce sunt in stadie terminala s.a.

Daca ai nevoie de ajutor psihologic, de obicei, poti cere sfatul la medicul tau de familie si el deja iti propune diverse organizatii sau cam ce ti s-ar potrivi (fie sedinte individuale, fie in grup).

Cind ma duc la un specialist nou, mai ales ginecolog-obstetrician si povestesc istoria mea, mereu aud "I'm very sorry for that" apoi ceva cuvinte de incurajare. Pare a fi un fleac, dar asta ma face sa ma simt mai confortabil, ca in fata mea nu e numai un medic, dar si om care simte si intelege prin ce trec. Prima data cind m-am inregistrat la un centru de reproducere, am indeplinit o ancheta in care am inclus absolut toate problemele, plus la asta erau si intrebari vizavi de ajutorul psihologic, daca am nevoie de el.

Eu stiu ca in md nu e nicio brinza referitor la ajutorul psihologic, eu m-am ciocnit cu asta in 2008 si am crezut ca imi ies din minti, nu destul ca tie ti-i greu si nu mai vezi iesire din problema, dar si atitudinea asta prosteasca te stoarce complet emotional si fizic.

Recent am fost la un ginecolog renumit (am avut nevoie inca de o opinie la un anumit moment), la clinica particulara (asta a fost dorinta mamei mele, sa ma duc anume la acel specialist) si vreau sa zic ca consultatia nu e deloc ieftina, dar nu am vazut decit sa-i c@ce pe medicii canadieni, sa zica cit de tare el iubeste sa le faca pe femei gravide, sa mi se plinga ca acum a scazut natalitaea si putini ii vin in clinica, plus la asta, in timpul consultatiei i-a sunat telefonul, am mai auzit ce probleme are in familie... Eu in genere aveam senzatia ca duc o lupta cu el, eu am venit absolut cu toate testele facute acolo (gratuit) si i le-am aratat si i-am cerut opinia, dar el tot incerca sa ma trimita  sa fac un test de singe, al doilea, al treilea ... si mereu trebuia sa-i rasfoiesc sa-i arata ca deja le-am facut si ca rezultate sunt. Ma tot lua in caruta sa vada cit de bine stiu ce teste am dat, ca sunt pozitiva la o infectie, la alta... Eu am suportat toata aiureala asta numai pentru ca i-am promis mamei ca ma duc la acea consultatie, dar daca sincer, tre sa fii mereu pregatit si din timp informat.

De asta si ti-am porpus sa imparti durerea cu cei mai aporpiati, in care ai incredere si te simti bine. Pe mine doar asta m-a scos din rahatul emotional in care eram la acel moment. Sa nu fi fost citeva sufletele atunci aproape de mine care ma sustineau mereu, demult eram la "Durduleni"...

 

 

Aveam 31 de ani cind am pierdut un copil, a murit in burta( malformatie la inimioara). Cind m-au adus noaptea singerinda la spital, plingeam da o asistenta med care mi- a facut niste injectii ridea si mi- a zis- ce plingi proasto, ca ai sa mai ai! Parca ai unu acasa, ce mai bocesti! Tin minte ca in noaptea aceea nu am permis sa mi se faca investigatii pina nu fac ecografie sa ma conving. Dupa injectii am adormit si prin somn imi parea ca plinge copilul, cs aud glasuri de copil, de fapt cu un etaj mai jos se afla pediatria si probabil plingeau acolo copiii. Am trecut foarte greu pierderea. Si acum cite o data stau si calculez citi ani ar fi avut. Asa ca atitudinea unor cadre medicale socheaza. Nu zic, sint si specialisti foarte buni, sufletisti, dar mai rar.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Vizitator
Adaugi comentarii ca vizitator. Dacă ai un cont, te rog autentifică-te.
Răspunde la acest topic...

×   Alipit ca text avansat.   Alipește ca text simplu

  Doar 75 de zâmbete maxim sunt permise.

×   Linkul tău a fost încorporat automat.   Afișează ca link în schimb

×   Conținutul tău precedent a fost resetat.   Curăță editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini din URL.