Lullaby

Cum Sa Te Inveti Sa Pretuiesti Ce Ai?

Postări Recomandate

Lullaby

Salutare, fetelor.

Ajutati-ma si pe mine cu un sfat: cum sa pretuiesc sotul pe care il am?

Daca stau si ma gandesc logic, la rece, eu imi dau seama ca el e foarte bun si ca sunt norocoasa ca sunt cu el. Insa cand stam fata in fata nu stiu de ce se porneste in mine un reflex de a fi intotdeauna impotriva lui (cu alte persoane eu mult mai usor cad de acord, insa cu sotul tre sa ma cert asupra unei probleme pana, posibil, sa ajungem la un compromis cat de cat). Si deseori sunt chestii nu asa de importante (de ex. probleme de serviciu, ca lucram impreuna, sau sa mergem expromt in sat la parintii lui) ca ar fi mult mai simplu sa fiu de acord cu el, dar eu ma aprind asa usor si insist foarte tare asupra parerii mele. Si deseori daca el cedeaza atunci eu imi dau seama ca nu e atat de important pentru mine ceea ce insistam eu si pana la urma ii spun sa faca asa cum vrea el (bineinteles avand tonul "ei hai, dara ,daca vrei tu asa de tare...")

Parca as avea "razdvoenie licinosti": "la rece" vreau sa fim intr-o barca, dar "face to face" ma bat pana la sange ca sa am alta parere, diferita de a lui. Ca rezultat: dupa cearta, dormim spate la spate.

Cateodata ma impun, concretizez "impun", ca sa nu-i zic nimic si il cuprind "cerez sebea" si daca el nu zice nimic atunci destul de repede trece dorinta de cearta. Asa si am zis un timp ca daca o sa vrem sa ne reprosam ceva atunci trebuie sa tacem si sa ne pupacim. Un timp a tinut, dar rutina te face sa nu mai ai chef de asa copilarisme.

Cum sa fac ca sa-l pretuiesc si sa nu caut probleme cu lumanarea?

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
LissyFox

Mda... Poate prea mult sunteti impreuna shi nu vi se face dor unul de altul seara?

Ca eu tot lucrez cu sotul in aceeasi organizatie. Cind am trecut aici sa lucrez, asa m-am bucurat ca o sa fim impreuna toata ziua. Ma duceam la el in birou la fiecare ora. Si am observat si eu ca ne cam saturam unul de altul (mai ales eu). Acum intentionat nu ma duc pe la el. Daca am sa-l intreb ceva, il sun su ii scriu. Ne vedem numai in pauza de masa.

Si acum, ca s-a incalzit un pic, mai facem plimbari prin parc - ne amintim de tineretze :rolleyes:

 

Nu stiu daca asa e situatia si la tine, dar sper din suflet sa gasesti o solutie. :wink:

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Lullaby
Acum intentionat nu ma duc pe la el. Daca am sa-l intreb ceva, il sun su ii scriu.

Eu ca sa nu-l vad tre sa stau si sa ma uit spre usa cabinetului (stam la juma de metru unul de altu).

Nu stiu daca e vorba de dor, pentru ca in atunci cand stateam acasa cu baiatul, nu prea era diferita situatia, doar ca atunci puteam sa ma jelui ca stau toata ziua in casa si sunt "cea mai chinuita".

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
MultiColor

imi pare mie ca problema e in altceva - adica pe tine te irita ceva la el sau te enerveaza ceva ce face el si de aia tu te porti asa 'agresiv'. Poate mai bine sa-i spui direct ce te deranjeaza?! :wink::rolleyes:

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
irusik
Si deseori daca el cedeaza atunci eu imi dau seama ca nu e atat de important pentru mine ceea ce insistam eu si pana la urma ii spun sa faca asa cum vrea el (bineinteles avand tonul "ei hai, dara ,daca vrei tu asa de tare...")

 

Ca rezultat: dupa cearta, dormim spate la spate.

 

Asa si am zis un timp ca daca o sa vrem sa ne reprosam ceva atunci trebuie sa tacem si sa ne pupacim. Un timp a tinut, dar rutina te face sa nu mai ai chef de asa copilarisme.

 

Cum sa fac ca sa-l pretuiesc si sa nu caut probleme cu lumanarea?

 

Deci, deseori cedeaza el... :wink: La sigur e ca problema e in tine, nu in el. Este o vorba in rusa "Жена должна быть не умной, а умницей!". Fii mai hitra. Cedeaza tu, dar cu avans. "Bine sunt de acord, dar ia in consideratie ca daca procedam astfel..." si enumara partea negativa a alegerei lui. Daca parti negative nu-s, atunci necedarea ta este doar un capriciu de-al tau.

 

Dupa orice cearta nici intr-un caz nu trebuie sa dormiti spate la spate, mai mult ca atit, chiar daca el s-a intors cu spatele la tine, intoarcete tu spre el si cuprinde-l gingas. Cred ca nici un sot nu ar respinge sotia care se lipeste de el ca o pisicutza :rolleyes: . Te asigur "jertfa" ta va fi pe deplin rasplatita. Si sa-ti fie ca un obicei sa adormi cuprinzindu-l.

 

In nici un caz sa nu taceti. Ai ceva de spus zii la moment, dar in toane linistite, motivandu-i neplacerile tale. Daca vei acumula, prima intrebare care va fi: "De ce nu ai zis atunci?" El va considera ca tu intentionat cauti sa te certi.

 

Ca sa-l pretuiesti? Nu cauta probleme cu luminarea! Будь умницей!!! Doar poti! Sau nu?

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Lullaby
Poate mai bine sa-i spui direct ce te deranjeaza?! :wink::rolleyes:

Ceea ce ma deranjeaza la moment eu ii spun, dar simt ca problema de moment nu e cea mai importanta, e ceva fictiv creat de dorinta mea de a confrunta cu el.

 

 

Cedeaza tu, dar cu avans. ...

 

Daca parti negative nu-s, atunci necedarea ta este doar un capriciu de-al tau.

 

Si sa-ti fie ca un obicei sa adormi cuprinzindu-l.

Poate ai dreptate ca e un capriciu. Problema e ca nu intotdeauna pot sa ma lupt cu acest capriciu al meu, parca ar fi partea componenta a mea, nu un obicei. Mai ales cand ma aprind atunci simt ca ar trebui sa ma opresc, dar nu pot.

Eu ma stradui sa-l cuprind in fiecare seara la somn, dar foarte des eu ma culc mai devreme, ca el se uita la sport pana tarziu, iar mie mi-i somn dupa ce il adorm pe cel mic.

 

может меня надо усыпить чтоб не мучила других

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
irusik

Cedeaza si vei fi rasplatita pe deplin... Nu cauta nod in papura, ca el nu este... Ma repet: Будь умницей! Doar el cedeaza...

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
MultiColor
Cedeaza si vei fi rasplatita pe deplin... Nu cauta nod in papura, ca el nu este... Ma repet: Будь умницей! Doar el cedeaza...

Absolut de acord!

 

Ceea ce ma deranjeaza la moment eu ii spun, dar simt ca problema de moment nu e cea mai importanta, e ceva fictiv creat de dorinta mea de a confrunta cu el.

 

 

 

Poate ai dreptate ca e un capriciu. Problema e ca nu intotdeauna pot sa ma lupt cu acest capriciu al meu, parca ar fi partea componenta a mea, nu un obicei. Mai ales cand ma aprind atunci simt ca ar trebui sa ma opresc, dar nu pot.

Eu ma stradui sa-l cuprind in fiecare seara la somn, dar foarte des eu ma culc mai devreme, ca el se uita la sport pana tarziu, iar mie mi-i somn dupa ce il adorm pe cel mic.

 

может меня надо усыпить чтоб не мучила других

esti tare autocritica, drept ca mai mult in teorie :da2: Vreau sa te mai intreb DE CE te confrunti, DE CE cauti nod in papura?

Intr'adevar te porti ca un copil care cauta perepetii :val17: Nepotelul meu de la cumnata, cand era mai micut si se plictisea, maraia si-i spunea mamei sale "Мам, а, мам - придумай что я хочу!" :da2:

Ah, inca un gand - poate te intereseaza altcineva si asta e buba :da2:

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
evenness

Daca iti revin aceleasi ginduri, senzatii, "apucaturi" atunci cred ca e rutina tb sa schimbi cite ceva in viata de zi cu zi incercati ceva nou, ca sa ti schimbi gindurile care se repeta citeste ceva interesant si cred ca e important singura sa te stradui sa nu permiti acelorasi senzatii sa te "domine" :pardon:

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
licusor

Fără supărare, dar cred că noi femeile, uneeori cînd e totul prea bine începem să ne alintăm. E destul soţul uneori să ridice glasul şi să vezi ce repede îţi revii, probabil soţul tău e prea bun şi nu vrea s-o facă. Atunci tre să-l preşuieşti şi mai mult. Dar poate eşti nervoasă că ai careva prebleme de sănătate. Eu am "zob", din care cauză uneor inu am dispoziţie bună sau sunt nervoasă.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Lullaby
E destul soţul uneori să ridice glasul şi să vezi ce repede îţi revii, probabil soţul tău e prea bun şi nu vrea s-o facă.

Nu este cazul nostru. Din contra mie mi se pare ca el prea repede ridica glasul. Noi amandoi suntem din anul cocosului si poate de asta ne certam des. Asa a fost dintotdeauna.

Poate fi si cauza ca suntem ambii foarte stresati acum: el cu serviciu, eu cu sanatatea copilului si dam ambii vina unul pe altul ca de ce nu acorda destula atentie problemei celuilalt.

Chiar ieri aproape toata ziua nu m-am putut calma. Ma straduiam sa-mi treaca supararea pentru o chestie, si hop aparea alta. Dar dupa o zi intreaga de impuneri a nu ma enerva, seara nici nu mai avea dorinta asta.

Posibil ca sunt alintata (cu toate ca din copilarie eu nu tin minte asa ceva, din contra au fost foarte multe chestii care nu trebuie sa le traiasca un copil), si astept prea multe de la el, dar am impresia ca pana nu-i spun eu ce sa faca, nu se apuca. Si cand nu am dispozitie, toate acestea mi se urca in cap. Nu vreau sa devin ca soacra-mea care face totul din urma sotului si verifica ceea ce a facut el.

Of, e asa de greu sa descrii o problema in scris.

P.S. sotul asa si mi-a zis: ca mie mi-i dat sa fiu intotdeauna nemultumita. :girl_wacko:

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Cosmica

Daca, tot ai amintit de cucosi :). Eu si cu tatal meu suntem ambii din anul cucosului. Si practic permanent ne contram...de la nimicuri, la care dadeam importanta :(. Desi intotdeauna am simtit un profund respect si dragoste pentru el, fiindca chiar era destept si original. Chiar e greu sa scrii tot ce simti... Mamica intotdeauna imi spunea, el te iubeste foarte mult, desi nu putea(nu era invatat) sa mi-o spuna. Problema nostra se rezuma la CEDARE, nici unul nu eram in stare sa cedam --chiar daca intelegeam si doream sa o facem. Acum, in relatia cu sotul meu, deseori el cedeaza primul-dar si eu am invatat sa inteleg ca cu cit mai repede voi vorbi despre nemultumirea mea, pe un ton calm, fara invinuiri, insinuari si cu mare incredere in el si dragostea lui. Sunt sigura ca persoanele care se iubesc si se respecta, vor face totul si chiar imposibilul ca sa se schimbe. Incerca sa te accepti aca cum esti si sa incerci sa schimbi atitudinea. Nu lasa nimicurile acestea sa te irite, gindeste mai profund si chiar poate mai global. Incerca sa analizezi actiunile sotului si fii receptiva. Adica tre sa-l auzi :) Succese noua la toate :)

Si inca un secret de la mama mea: cind unul e nervos, celalalt tre sa taca(sa nu se enerveze) si vice versa. cel putin pt. mine functioneaza, dar inca mai invat....

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Lullaby
Si inca un secret de la mama mea: cind unul e nervos, celalalt tre sa taca(sa nu se enerveze) si vice versa.

Nu de enervat nu prea se primeste, dar de tacut incerc si eu, daca inca nu m-am aprins de tot.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
licusor
Nu de enervat nu prea se primeste, dar de tacut incerc si eu, daca inca nu m-am aprins de tot.

Ştii, şi eu sunt o tipă care cam retrăiesc şi mă inervez din cauza nimicurilor, dar mă gîndesc aşa, copii sunt bine, sănătoşi ( au avut probleme de sănătate cam grave ambii, sper să fi trecut de ele), noi suntem bine cu soţul, atunci de ce să trag eu atenţia la nişte fleacuri? Pe mine mă ajută mult. Mai am noroc că soţului îi trece mai repede ca mie supărarea, cu toate că nu ne certăm aşa des. Şi apoi în viaţă sunt şi aşa persoane străine care îţi încearcă nervii, de ce tre s-ă facă acasă şi 2 oameni care trebuie să fie cei mai apropiaţi. Şi apoi să nu uităm că cei care suferă cel mai mult din cauza certurilor nostre sunt copii.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
TES
Deci, deseori cedeaza el... :lol: La sigur e ca problema e in tine, nu in el. Este o vorba in rusa "Жена должна быть не умной, а умницей!". Fii mai hitra. Cedeaza tu, dar cu avans. "Bine sunt de acord, dar ia in consideratie ca daca procedam astfel..." si enumara partea negativa a alegerei lui. Daca parti negative nu-s, atunci necedarea ta este doar un capriciu de-al tau.

 

Dupa orice cearta nici intr-un caz nu trebuie sa dormiti spate la spate, mai mult ca atit, chiar daca el s-a intors cu spatele la tine, intoarcete tu spre el si cuprinde-l gingas. Cred ca nici un sot nu ar respinge sotia care se lipeste de el ca o pisicutza :blink: . Te asigur "jertfa" ta va fi pe deplin rasplatita. Si sa-ti fie ca un obicei sa adormi cuprinzindu-l.

 

In nici un caz sa nu taceti. Ai ceva de spus zii la moment, dar in toane linistite, motivandu-i neplacerile tale. Daca vei acumula, prima intrebare care va fi: "De ce nu ai zis atunci?" El va considera ca tu intentionat cauti sa te certi.

 

Ca sa-l pretuiesti? Nu cauta probleme cu luminarea! Будь умницей!!! Doar poti! Sau nu?

+1 Fii desteapta.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
lady_marmalade

la inceput si la noi era asa eu ma faceam luntre si punte sa fie asa cum vreau eu .. dar sincer nu aveam o explicatie de ce asa ... apoi cu timpu am inceput sa gindesc altfel .... ma gindesc ce plus si ce minus am in situatia cutare si apoi yi zic la sot uite ma asa ,asa si asa si daca imi pare mie ca oricum decizia mea e mai buna eu yi inspir precum ca nu e alegerea mea dar am inteles ca el vrea asa , si cu timpu sotu a ajusn sa nu mai ea decizii fara mine sau chiar sa ma lase pe mine singura sa rezolv dilemele care ne stau in cale

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Lia

de regulă se zice: Cînd pierzi pe cineva drag, doar atunci începi să preţuieşti persoana dragă. La noi în familie se mai întîmplă cîteodată (rar) neînţelegeri, eu nu strig, nu mă enervez ci doar tac, nu vorbesc deloc. Iar lucrul ăsta pentru soţul meu e cel mai tragic, mai bine iaş trage o palmă (spune el). Toate probleme care apar le discutăm proaspăt avînd răbdare să ne ascultăm unul pe celălat, real că există şi opinii diferite. Chiar înainate de a ne căsători ne-am înţeles că ca să nu ne pierdem unul pe celălat, să ne expunem totul ce este pe suflet. Se întîmplă cîteodată cu mică întîrziere , dar ştiţi că se primeşte şi totul în rezultat merge bine.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
GINGA

Explicatia e foarte simpla la starea pe care o ai: RUTINA. E foarte normal intr-o relatrie care dureaza de ceva timp, ca unul din parteneri sa devina iritat chiar daca totul pare a fi in regula. Grijile de zi cu zi, aceiasi atmosfera, aceliasi lucruri zilnice facute impreuna la aceiasi ora, aceleasi discutii... plictisesc. De fapt iti apreciezi mult sotul dar se intimpla uneori sa dispara pasiunea cea de alta data. Incearca sa vezi lucrurile altfel: ai un job bun, ai un sot care te adora si cu care poti face multe lucruri, aveti un viitor si mai ales un prezent in care trebuie sa va implicati. Relatia e o munca asidua, nimeni nu a zis ca va fi simplu... de asta incearca sa treci peste criza, incearca sa vezi lucrurile din alta perspectiva, din cea pozitiva iar plictiseala alung-o cu o ocupatie, propune sotului sa faceti ceva ce nu ati mai facut niciodata. Succes!!!

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
WindWhisper

Salut! Am si eu stari de astea descrise de tine, si stiu exact cum te simti. Doar ca starile mele se rasfring cel mai mult asupra celor apropiati. Nu sunt casatorita, deci nu e vorba de criza in relatii sau ceva de genul.

 

In respectivele crize simt o mare nemultumire ca nu am exact ceea ce vreau (un apartament), o mare frustrare ca nu am curajul sa intreprind ceva care mi-ar schimba radical viata (o afacere), si toate astea le dau afara prin conflicte cu cei din jur. E un fel de a-ti reprosa tie anumite lucruri. E o nemultumire launtrica, uneori simt ca ma deranjeaza pina si prezenta celor din jur in spatiul de linga mine.

 

Posibile solutii:

1. pe cit posibil, schimba anturajul - e posibil sa simti nevoia de a schimba ceva material din jurul tau sau doar ambianta.

2. Ia-ti o saptamina liber si mergi undeva singura sau cu copiii (dar fara sot). Scapa de serviciu si de casa pentru o perioada scurta. Faptul ca vei sta singura iti va da o noua perspectiva de a vedea si percepe lucrurile cu care te-ai obisnuit. Le vei vedea dintr-o parte si le vei putea analiza fara grijile rutinice (exista asa cuvint? :) ) care la moment te fac sa explodezi.

3. da-ti seama de ce anume vrei si incearca sa-ti permiti lucrul asta; dupa cum am spus mai sus, agresivitatea aceasta vine din nemultumirile launtrice. Ceva iti este interzis sau nu mai este posibil de infaptuit din cauza responsabilitatilor la serviciu si acasa si fata de sot etc.

4. Cind iti dai seama de ce anume vrei, stabileste-ti prioritatile. Ceva merita anumite jertfe, altceva poate sa nu mai para asa de important in raport cu ceea ce ai deja :)

 

La moment, atit. Sper sa-mi mai vina idei. Tu te poti gindi la ceva mai concret, in dependenta de serviciu, sot, copii, casa, obligatii etc. Fa-ti un plan pe termen scurt si implementeaza-l :)

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
simonas

eu tot ma ciondanesc des cu el. da cea mai mate teorie a mea care si functioneaza este sa vorbesc calm cu el si sa ii spun ce vreau si ce ma intereseaza, fara secrete si rusinari. daca tipa il rog sa coboare tonu. daca nu ia atitudine parasesc incaperea si el singur vine dupa mine si incearca sa vorbim calm. a fost o situatie limita si atunci l-am amenintat cu divortul si de atunci s-a schimbat si alfel se uita la viata si incearca sa discute problemele ori de cate ori este nevoie!

 

 

m136475.gif

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
ElenaMD

Lullaby, daca sfaturile expuse aici nu iti pot ajuta la rezolvarea problemei, atunci incearca sa consulti un psiholog.El la sigur iti va ajuta sa depistezi cauzele irascibilitatii tale.Nu lasa asa, sa nu se agraveze situatia :pardon:

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Lia

Salut Lullaby, nu vreau să zic că problema e în tine - ea este în ambii. Noi cu soţul lucram în acela SRL, înainte să ne căsătorim am decis că acasă nu descutăm despre serviciu, iar la serviciu suntem pur colegi. Cu mult timp înainte lozinca mea era acolo unde înveţi si lucrezi nu trebuie sa ai relaţii, insa aşa a fost să fie să fim împreună şi nu-mi pare rău.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Lia

Am fost şi eu în situaţie analogică ţie. Sunt de acord cu fetele că trebuie să ştii cînd trebuie să cedezi, că nu trebuie să fii capricioasă şi trebuie să-i zici ce te deranjează. Fă o analiză ce te deranjează la el si apoi discutaţi toate probleme date. Cît de mici nu ar fi ele, ttrebuie discutate si puse la locul lor. La tine pur si simplu prea multe sau adunat si aui tinut in tine, asa cum am făcut-o şi eu. Şi încearcă cind discutaţi, să poţi asculta şi auzi ceea ce spune. Nu yic să fii întru totul de acord cu el. Eu de exemplu am început să caut ocupaţie, să am mai puţin timp liber. Cînd sunt stresata crosetezi ceeea ce nu puteam anterior, acum e mai bien sau poti faace un puzzle, citeşte ş.a. Sincer cu cit mai puţin timp liber am cu atit mai bine, eu spre exemplu lucrezi, in timpul mesei merg cu Liuţa la şsoala CeCeFel,, seara suntem ambii obosiţi nici nu avem timp şi puteri, si nici pentru ce să ne certăm, Cred că nu obsservăm si nu atragem atenţie la negativism. Poţi să-i fcai si ceva surprize, mic dar din suflet. Foloseşte timpul şi orice clipă ce o ai să nu stea în aer. Şi vei vedea că totul va fi bine. Fii optimistă. Îţi propun să citeşti Natalia Pravdina este un set de cărti foarte bun pentru starea în care te afli (dacă ddoreşti pot săţi împrumut o carte să vezi poate te ajută). Stii bărbatul este capul iar femeia este gîtul. Cred că totule ste în minele tale. Sunt convisă că te vei descurca. Şi cred că fiece familie trece prin asa situaţie. AAaai grijă noi cind eram în starea dată si Liuţa era mai bonăvicioasă, copilul simte ce este cu starea părinţilor. Am făcut o analiză după mai multe cazuri si am simţit-o si pe pielea mea. Dacă ceva poti să mă scrii pe privat , iti voi da nr. meu. Ai grijă de familia ta şi vei vedea că negativismul faţă de soţul tău va dispărea. Totul va fi bine. Discută, ascultă şi timpul toate le va pune la loc , trebuie doar să ai răbdare. Şi găseşte cu ce să-*ţi ocupi orice clipă. Baftă. Si vei vedea că dragostea fată de soţul tău va reînveia si va fi asa :girl_impossible:

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Ianna

In clipele mai dificile, asemanatoare celor descrise mai sus imi place sa vizionez doua filme ("Premonitia" cu Sandra Bulock si "50 first dates" cu Adam Sandler si Drew Barrymore). Superbe filme care te fac sa vezi lucrurile altfel si sa apreciezi ceea ce ai. Recomand :xm_10:

Editat de ianna

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Svetlana Racovita

Cred ca noi femeile suntem toate la fel.Vrem sa fim capul familiei si toti sa depinda de parerea noastra.Asa si tu vrei sa fii mai ,,ceva,,ca sotul tau,dar evita cearta si lasate mai moale.

Fii mai linistita cind vine vorba de parere si pina la urma lasa sa fie parerea lui cea mai buna.Si vei vedea cum va fi situatia voastra...

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum