Vizitator Misterul

vreau sa-mi gasesc un suflet

Postări Recomandate

Vizitator Misterul

Buna seara, nici nu stiu cum sa incep tema. Sunt singura, am aproape 42 de ani, vreau sa-mi gasesc un suflet care sa-mi fie alaturi si la bine, si la greu, si deja sunt disperata si am inima grea. Am un copil cu nevoi speciale, pe care nu am cu cine s-o las, dar cred ca merit si eu sa am o persoana alaturi. Sunt asistent personal la fata, mergem cu ea impreuna peste tot. Deja nu mai sper sa mai gasesc pe cineva, m-am inregistrat pe site-uri de matrimoniale, dar acolo gasesc doar traktoristi care lucreaza pe la Moscova, sau persoane care vor sa plece peste hotare ... eu nu pot pleca de aici. Sau vor indata sa ramina peste noapte. Eu am copil cu autism, si nu pot sa permit ca sa-mi ramina peste noapte cineva indata, trebuie sa se deprinda copilul cu omul, ca altfel nu stiu ce reactie va avea ... va rog frumos, numai nu critica la adresa mea ... am nevoie de o persoana care va avea multa rabdare cu noi ... ce sa fac si unde sa gasesc ... Ca doar n-am sa trag lumea de mineca sa vorbesc pe drum ... la petreceri nu ne ducem ca avem doar cunostinte mame singure care nici ele petreceri nu prea fac, si nici ele nu au pe nimeni ... as avea multe de scris, dar acum parca am uitat tot ... O sa citesc aici, nu stiu daca voi raspunde ... dar poate voi gasi vreun sfat util ... Mergem pe drum cu fata si zimbim, dar nimeni nu stie ce am in suflet ... Uneori nu rezist si pling chiar pe drum, mai ales in public nu ma pot abtine. Sa nu credeti ca-mi place sa ma pling, sunt puternica, dar si cei puternici pling ... Sa nu-mi propuneti s-o las cu cineva ca sa ma intilnesc ... daca am scris ca nu am cu cine, apoi nu am ... Pot sa ies doar pe vreo jumatate de ora si s-o las in casa singura ... va rog frumos cine poate scrie fara critica si fara a judeca ... ca din astia si asa sunt destui. Noi cu fata suntem mereu impreuna, la scoala stau cu ea la lectii, si acasa. Multumesc pentru intelegere.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Vizitator Гость

Vreau stabilitate, liniste si rutina ... si asa traiesc in fiecare zi ca pe o bomba care acus-acus va exploda ... cind trebuia sa ma duc undeva cu copilu, trebuia sa ma pregatesc mai ceva ca de o nunta, acum parca s-au mai linistit lucrurile, dar anul trecut nu puteam intra in magazin daca erau toate luminile aprinse, daca era podeaua uda trebuia sa asteptam sa se usuce, da acolo permanent era uda ca persoana de serviciu spala mereu in magazinele mari, dulapul nr. 9 trebuia sa fie mereu deschis nu stiu de ce ... acum am scapat de aceste lucruri, dar oricum daca ne ducem intr-un loc nou, nu se stie ce reactie poate fi ... si se mai uita lumea la noi si poate zice fel de fel de lucruri, ca nu-i copil educat daca nu da locul in troleibuz, s.a. Deaceea am nevoie de rutina ...

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Vizitator Misterul

Nu vreau un sac cu bani, noi ne straduim sa ne descurcam in privinta asta, vreau pe cineva care sa-mi ofere sprijin si sustinere, si caldura ... dar desigur sa aiba si un serviciu stabil aici, in Moldova, ca sa am stabilitate cu persoana data, si siguranta.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Vizitator Misterul

Numai nu spuneti ca eu cred ca am mama ... am ... dar, sincer, mi-i cu mult mai usor acum fara ea. Am invatat ca pot sa ma descurc singura, cu toate ca mereu imi spunea ca n-am sa reusesc nimic, ca nu ma ocup indeajuns cu fata, toate la ea erau rele ... la care eu intrebam: da ce recomanzi tu, de facut bun, la care ea zicea: "nu stiu". Medicamente daca-i dadeam fetei, apoi mereu zicea ba ca-s unele-s scumpe, ba altele ca au efecte adverse, ba ca altceva ... (medicamente nu pentru autism), la care o intrebam: "da ce este bun"? Zicea "nu stiu" (ea fiind farmacista). Mereu critica la adresa mea, ca nu fac una si nu fac alta ... daca era curat in casa apoi mereu gasea altceva ca nu e facut ... Dupa toate acestea de stres tipam la copil, si plingea ... acum am redus contactul cu ea, si e tare liniste la noi, si tare bine ... numai un suflet care sa ne incalzeasca nu-i. Daca-i ziceam sa facem terapie cu ea, apoi zicea ca-i scump, ca noi singure trebuie sa ne ocupam, ii ziceam ca nu rezist, a zis ca o sa termine ea ce are de facut si se va ocupa, si asa si n-a mai terminat multi ani la rind ... La toate incercarile mele de a propune ceva, gasea lucruri negative ... Acuma, sincer, mi-i mult mai usor fara ea. Am inceput sa caut un terapeut ABA pentru fata, si inca nu sunt sigura, dar imi pare ca am gasit pe cineva (o sa vedem saptamina viitoare). In genere, fara mama e cu mult mai liniste si cu mult mai usor de rezolvat problemele cu capul limpede. Si asa am regrete foarte mari ca n-am incercat tot ce am vrut mai inainte, pentru ca eu zic ca-i mai bine sa regreti ca ai facut, decit ca n-ai facut ... Am si un frate care traieste departe de noi, si el de mult timp ne-a zis sa ne despartim de mama, daca putem, ca-i o forta distructiva, si eu nu-l credeam ... pentru ca pe mama o iubesc enorm, la toata critica si descurajarile pe care le-am primit toata viata de la ea. De la inceput el a renuntat sa mai comunivce cu ea, pentru ca nenumaratele discutii de a-si schimba comportamentul fata de copiii ei au suferit esec. Cu noi mai comunica, pentru ca zicea ca noi nu suntem vinovete de nimic. Acum a zis ca nici cu noi nu va comunica, pentru ca vede si-si aminteste de mama ... deja nu mai comunica cu noi de mai multe luni. Chiar ieri am fost nevoita sa comunic cu mama, si m-a facut sa ma simt vinovata, mi-a zis ca vreau s-o arunc la gunoi, atunci i-am zis ca o iubesc enorm, si nu vreau s-o arunc la gunoi, dar pentru a prinde aripi si pentru a simti puteri, trebuie sa reduc la maximum comunicarea cu ea, pentru ca imi face rau, si ma simt mult mai bine si in siguranta cind nu vorbesc cu ea. I-am zis ca vine mereu si-si descarca nervii la noi, si nu accepta nicio varianta de rezolvare a problemelor pe care i-o oferim noi, si am intrebat-o "da eu unde sa-mi descarc nervii, si ce-mi oferi tu bun in schimbul nervilor acestia descarcati pe noi? Mi-ai gasit vreun barbat care sa ma poata linisti, sau ce mi-ai dat bun in schimb? A tacut. Eu stiu asa: daca un om imi spune sa nu-i mai spun despre anumite probleme, ca i se face rau, apoi eu daca tin la omul cela nu i le mai spun, mai ales ca omul mi-a oferit si solutii la ele si eu pur si simplu nu le-am acceptat. Si consider un pur egoism din partea mamei sa-si descarce nervii pe mine, stiind ca mie mi-i rau dupa asta (mereu i-am spus sa nu o faca!). Daca tii la copilul tau, si el te roaga sa nu-i spui anumite lucruri, apoi tu nu o faci, nu? ea a continuat s-o faca, si deaceea eu pe ea nu mai pot miza. Am gasit mai multa sustinere si incurajare din partea unor oameni straini, din pacate. Si tare as vrea un suflet alaturi, stiu ca sunt o femeie puternica, doi ani am tacut pina m-am incumetat sa scriu aici, dar iata ca nu gasesc ... Am gasit unc entru unde mergem mai multe mame singure la consiliere psihologica, si de cind mergem acolo, mama mi-a zis ca m-am facut obraznica, da eu nu m-am facut obraznica, pur si simplu psihologul m-a invatat cum sa-mi exprim gindurile, si sa spun exact ce vreau ... si ea nu mi-a putut reprosa nimic decit ca m-am facut obraznica ... Eu niciodata in viata nu mi-am inchipuit ca pot sa nu ascult de cei mai in virsta ... mereu credeam ca ei stiu mai bine decit mine ce trebuie sa fac ... si acum regret enorm ca nu mi-am facut greselile mele, si am trait viata altcuiva ... asta nu mi-a adus bucurie deloc ... Abia nu demult am inteles, ca de la o virsta anumita trebuie deja sa-ti faci greselile proprii, si sa nu asculti de ceilalti, fie ei si mai mari ca tine ... pentru ca ceea ce au rezut ei ca-mi trebuie mie, nu mi-a trebuit. Ajunsesem sa ma cred nebuna daca nu-mi place ceea ce-mi propune mama, doar ea e mai mare ca mine si trebuie sa stie mai bine. La care psihologul mi-a spus ca tot ce vroiam eu si ce-mi placea mie e absolut normal si omenesc, si e normal si omeneste ca sa nu poti accepta uneori ce-ti propun cei mai mari ... Am scris prea multe acum, si nu stiu daca totul e pe intelese, vreau doar sa mai adaug ca acum dupa ce o vad pe mama, mi se face rau la stomac si am si vomitat chiar de citeva ori. Asa ca e mai bine sa ma tin deoparte de ea. Acum, cit nu e ea, e liniste la noi, cum vine, cum ma incarca de negativism si fara ca sa vreau ma descarc pe fata, pentru ca fata solicita multa atentie.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Vizitator Misterul

Si sti ca am pornit pe o cale buna, am si niste variante de lucru suplimentar, si am inteles, ca nu stiu cum altii, dar pe mine critica deloc nu ma mobilizeaza sa fac lucruri bune, omul care ma critica eu il izovez, si ma laud singura pe mine pentru reusitele pe care le am, si n-am avut inca nimic de pierdut din asta, numai de cistigat! Cind ti se spune din aprtea mamei ca niciun barbat nu m-a iubit pina acum, apoi ... da eu stiu sigur ca sunt puternica!!! si ca am pentru ce sa ma iubeasca pur si simplu asa cum sunt eu!!! Si MERIT SA FIU IUBITA!!!!!!!!! Va spun, ca noi cu fata mereu ne straduim sa mergem zimbind inainte! Doar ca, iata, nu-i un suflet linga noi ... si nu stiu unde sa-l gasim ... Acum stiu ca mai am un pas de facut: trebuie sa caut sustinere de la straini, ca de la ai mei n-am de unde, si voi gasi! Cu cit mai mult cauti ajutor, cu atit mai mult il gasesti! Numai nu stiu unde si cum sa-l caut ... ca lume buna stiu ca voi gasi ... Orice sfat va fi binevenit din partea voastra.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Vizitator Misterul

poate cineva o sa-mi spuna ca sunt slaba de caracter ca nu i-am putut riposta mamei nimic pina la asa o virsta, dar eu dupa ce am nascut copilul (e fata), n-am stiut ce-i acela somn vreo 5 ani, nu inca sa mai pot riposta, [pina la un an si ceva i-am facut mereu masaj, ca zicea medicul ca nu va putea merge si va fi invalid, dupa asta am dat-o la gradinita si a umblat acolo doar 2 ore pe zi pentru ca se imbolnavea si plingea mereu ( atunci nu era lege ca putem sta cu fata la gradi ca asistent, fata are 11 ani), o saptamina mergeam la gradi, si 3 acasa ca avea viroza ... tatal ei cum nu ne ajuta atunci, ca zicea ca n-are bani sa vina s-o vada, asa si acum nu ne ajuta ... Acum, multumesc Domnului, merge, alearga, respira, se imbolnaveste rar ... pentru cineva acestea sunt lucruri obisnuite, pentru noi e o minune ... si eu stiu ca am forte sa merg mai departe si pot!!!!!!! ca am facut lururi multe!!!!!!!! cu tot cu critica !!!!!!!!! Dar fara critica pot si mai multe, pot rasturna muntii!!!!!!!!! Doar am nevoie de un suflet alaturi (( ca seara mi-i plina inima de singuratate ....  Cu toate ca fata imi zice "Mama, d-apoi eu spal blidele si matur, ce ajutor iti mai trebuie"? Dar numai eu stiu, ca noi cu ea 2 ani de zile am invatat culorile, ceea ce alti copii invata intr-o saptamina ... si un an de zile am invatat sa spunem, ce am mincat la gradinita ... Pentru ca ea ca sa scape de mine insira tot ce stia, spunea toate mincarurile de pe lume ... Dar ei ii era rau la stomac, si nu intelegeam de ce ... si aveam nevoie sa stiu ce anume a mincat ... O intrebam: "Ce ai mincat"? Zicea; "Bors, pirjl=oale, piine,unt, varza, pateuri, cartofi ... tot odata ... alege, mama, din asta ce-ti place ... Si peste un an de zile, cind a spus clar ca a mincat OREZ ... era o zi de toamna, eu am inceput a plinge de bucurie ... un an de zile sa inveti ce ai mincat la gradi ... Sunt puternica, dar am nevoie si eu de un suflet alaturi, si il MERIT, NU ?! Un barbat obisnuit, ca sa ma simt si eu iubita, care nu serveste alcool, si are un serviciu stabil la Chisinau ... Oare chiar nu-i posibil de gasit?

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Experia

       Din pacate, nu am cum sa va ajut, pentru ca nu cunosc pe nimeni potrivit care v-ar putea alina singuratatea. Parerea mea e ca bine faceti ca sunteti foarte selectiva in privinta barbatilor. In cazul Dvs. chiar trebuie sa fie un om cu suflet de aur,pentru ca nu doar trebuie sa fie barbatul potrivit pentru Dvs. dar si unul care sa va iubeasca si copilul asa cum e,ceea ce mai greu gasesti in ziua de azi. Mamele isi iubesc copii oricum ar fi. Barbatii, chiar daca sunt considerati puternici, nu toti pot s-o faca si nici sa reziste,pentru ca, in realitate sunt mult mai slabi.

       Va-nteleg si dorinta sa aveti un umar pe care sa va bazati, pentru ca imi dau seama ca , orice s-ar spune, e obositor si fizic si psihic sa duceti povara. Si chiar n-as intelege daca cineva ar indrazni sa va judece. Pentru ce sa va judece? Ca va duceti crucea cu capul sus? Ca sunteti alaturi de copilul Dvs, oricit de greu ar fi ? Ca nu ati renuntat la ea ? Ca, practic, toata viata v-o dedicati ei ? 

        Eu cred ca multi din cei care va vad in cazurile de care spuneti sunt iritati nici nu-si dau seama ca este un copil special. Si-s sigura ca,dintre cei care-si dau seama, sunt si multi care se gindesc la Dvs si va trimit ginduri bune, chiar daca nu va spun direct,pentru ca iarasi, nu toti au curajul.Chiar si eu,acum v-am scris,dar daca v-as vedea fata-n-fata, nu stiu daca as fi putut sa va zic ceva,pentru ca m-as fi gindit daca poate as deranja,sau poate Dvs nu ati vrea sa vorbiti despre asta.

    Cred c-ati auzit de multe ori ca Dumnezeu da fiecarui atit cit poate duce. Si daca Dvs puteti duce povara asta, sa stiti ca sunteti o femeie foarte puternica. Nu toti pot. 

Aveti si o situatie grea ca nici macar familia apropiata nu va ajuta nici fizic si nici moral,iar faptul ca ati vorbit cu psihologul ,cred ca e un lucru bun si vital, care trebuie sa continue si pe viitor,daca aveti posibilitate, altfel nu stiu cum reusiti sa rezistati.Pacat ca nici mama,care ar trebuie sa fie omul care sa va-nteleaga si sustina in primul rind, n-o poate face. Eu , poate undeva o inteleg ca ea simtind neputinta ei,bate cumva in retragere si ca nu sunteti persoana cea mai pozitiva,cu care sa poti mentine relatii ideale.Dar cu povara,pe care o purtati, nici nu e de mirare .

    Si faptul ca scrieti aici,tot e un pas bun spre a va aduce o usurare cit de mica.Chiar daca va scrie cineva ceva nepotrivit, desi cum am spus, asta chiar n-as putea intelege cum i s-ar da mana cuiva s-o faca,puteti usor nici sa nu cititi, ci sa va incarcati bateriile doar din comentariile pozitive.

    Eu ,una ,va doresc ca-n viata Dvs ,sa apara acel cineva , potrivit pentru a imparti cu Dvs si bune si rele, chiar daca minunat ar fi sa fie doar bune. Sa puteti si Dvs sa ziceti ca viata e frumoasa si minunata, orice ar fi ! Sa reusiti tot ce v-ati planificat si nu in ultimul rind,sa aveti progrese cu fetita. Pentru ca-s sigura ca daca va fi bine ea si Dvs va va fi de o mie de ori mai bine ! Sanatate si puteri s-aveti mereu! 

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Fericire

Draga autor, vreau sa-ti zic ca esti o mama excelenta! Si asta nu pentru ca ai copil cu nevoi speciale, ci pentru ca faci tot posibilul sa vezi lumina in intuneric, pentru ca cauti solutii chiar daca altii iti zic ca ele nu-s, ca tii capul sus, chiar daca altii cu forta ti-l apleaca in jos si inca pentru multe alte calitati.

 

In primul rind, imi place mult ca nu gindesti ca copilul tau e o "greutate" pe umerii tai. (sa ma scuzi ca zic asa, nu o fac pentru a ofensa) La noi, asa se gindesc multi, ca un copil cu desabilitati e o pedeapsa pentru pacatele din trecut, cruce care tre dusa toata viata si inca multe ce spune lumea. Dar eu zic ca asa cum nu alegem parintii, tot asa nu alegem copiii. Fiecare are drept la viata si la toate bunurile pamintesti. 

 

In al doilea rind, vad ca tema cu mama te cam dojenste, te inteleg - se simte ca tii la ea si te doare ca nu puteti fi mai apropiate, dar fiecare om isi are calea sa. Tu nu poti fi responsabila de toti tarakanii mamei. Mama nu degeaba se comporta asa, probabil, ceva ea in viata a avut ca nu mai vede nimic senin si mereu cauta clengi si gaseste doar negativul in toate. Oamenii, relativ fericiti si multumiti de viata, n-o sa reproseze propriului copil la fiecare pas, n-o sa-l manipuleze emotional si n-o sa-l faca vinovat in toate relele de pe pamint.

Ajut-o cu ce poti, zi-i ca tii la ea, dar, zic eu, bine faci ca mai rarut te vezi cu ea. Daca si-ti spune ceva negativ, tu pur si smplu treci informatie pe alaturi. Si tie mai putini nervi si ei mai putine suferinte ca e ignorata.

 

Ceea ce tine de fata, eu sunt tare bucuroasa pentru succesele voastre. Situatiile pe care le-ai descris mai sus cu fata ta, mi-au amintit de istoria unu baiat (acum barbat)cu autism din UK, Daniel Tammet. Eu multe videorui am urmarit si multa info despre el am citit. E o persoana deosebita. Poti sa citesti despre biografia lui si daca intelegi in engleza, poti viziona pe youtube multe interviuri cu el. O istorie de succes, desi, nimeni nu credea ca ceva bun va iesi din el, acum scrie carti si participa la diverse conferinte legate de matematica. Da cum vorbeste el si glumeste, e ceva fantastic. 

Dra sunt sigura ca tu deja tare multe ai citit/vizionat despre asa persoane.

 

Ce tine de partener, vreau sa-ti urez mult succes si sunt sigura ca vei gasi sufletul apropiat, doar sa nu te opresti sau sa te gindesti cumva ca s-a terminat lumea barbatilor teferi. 

Tare multi barbati se tem de copii cu nevoi speciale, nu multi vor sa-si asume asa o responsabilitate. Dar sunt si de cei bravi pe care nu-i sperii cu una cu doua.  Dar ce zici daca ai cauta un barbat care are si el copil? Mi se pare ca asa sansele se maresc considerabil. 

Nici intr-un caz nu vreau sa zic ca nu vei gasi pe cineva si fara copii, doar ca mentalitatea noastra... si singura stii, ce sa mai scriu. 

 

Mult succes iti doresc!

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Vizitator Misterul

Draga autor, vreau sa-ti zic ca esti o mama excelenta! Si asta nu pentru ca ai copil cu nevoi speciale, ci pentru ca faci tot posibilul sa vezi lumina in intuneric, pentru ca cauti solutii chiar daca altii iti zic ca ele nu-s, ca tii capul sus, chiar daca altii cu forta ti-l apleaca in jos si inca pentru multe alte calitati.

 

In primul rind, imi place mult ca nu gindesti ca copilul tau e o "greutate" pe umerii tai. (sa ma scuzi ca zic asa, nu o fac pentru a ofensa) La noi, asa se gindesc multi, ca un copil cu desabilitati e o pedeapsa pentru pacatele din trecut, cruce care tre dusa toata viata si inca multe ce spune lumea. Dar eu zic ca asa cum nu alegem parintii, tot asa nu alegem copiii. Fiecare are drept la viata si la toate bunurile pamintesti. 

 

In al doilea rind, vad ca tema cu mama te cam dojenste, te inteleg - se simte ca tii la ea si te doare ca nu puteti fi mai apropiate, dar fiecare om isi are calea sa. Tu nu poti fi responsabila de toti tarakanii mamei. Mama nu degeaba se comporta asa, probabil, ceva ea in viata a avut ca nu mai vede nimic senin si mereu cauta clengi si gaseste doar negativul in toate. Oamenii, relativ fericiti si multumiti de viata, n-o sa reproseze propriului copil la fiecare pas, n-o sa-l manipuleze emotional si n-o sa-l faca vinovat in toate relele de pe pamint.

Ajut-o cu ce poti, zi-i ca tii la ea, dar, zic eu, bine faci ca mai rarut te vezi cu ea. Daca si-ti spune ceva negativ, tu pur si smplu treci informatie pe alaturi. Si tie mai putini nervi si ei mai putine suferinte ca e ignorata.

 

Ceea ce tine de fata, eu sunt tare bucuroasa pentru succesele voastre. Situatiile pe care le-ai descris mai sus cu fata ta, mi-au amintit de istoria unu baiat (acum barbat)cu autism din UK, Daniel Tammet. Eu multe videorui am urmarit si multa info despre el am citit. E o persoana deosebita. Poti sa citesti despre biografia lui si daca intelegi in engleza, poti viziona pe youtube multe interviuri cu el. O istorie de succes, desi, nimeni nu credea ca ceva bun va iesi din el, acum scrie carti si participa la diverse conferinte legate de matematica. Da cum vorbeste el si glumeste, e ceva fantastic. 

Dra sunt sigura ca tu deja tare multe ai citit/vizionat despre asa persoane.

 

Ce tine de partener, vreau sa-ti urez mult succes si sunt sigura ca vei gasi sufletul apropiat, doar sa nu te opresti sau sa te gindesti cumva ca s-a terminat lumea barbatilor teferi. 

Tare multi barbati se tem de copii cu nevoi speciale, nu multi vor sa-si asume asa o responsabilitate. Dar sunt si de cei bravi pe care nu-i sperii cu una cu doua.  Dar ce zici daca ai cauta un barbat care are si el copil? Mi se pare ca asa sansele se maresc considerabil. 

Nici intr-un caz nu vreau sa zic ca nu vei gasi pe cineva si fara copii, doar ca mentalitatea noastra... si singura stii, ce sa mai scriu. 

 

Mult succes iti doresc!

Nu sunt contra unui barbat care are si el copil, si nici n-am fost niciodata. Am cunoscut si din acestia, numai ei pot sa intrebe "de cind esti divortata", restul intreaba "de cind esti singura" )). Pentru ca ei daca sunt divortati sunt si singuri, dar ei nu se gindesc ca o femeie divortata nu-i singura niciodata, pentru ca are copii. 

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Vizitator Misterul

Fericire, eu chiar m-am gindit ca o sa scrii aici, pentru ca ai raspuns de mai multe ori la mesajele mele, si in ceea ce ai scris am gasit mereu sustinere! Multumesc mult!

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
mersedes

Вы не хотите ничего менять в своем укладе жизни, а хотите что то изменить. Так не получиться.

Желаю удачи и терпения.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Vizitator Misterul

Вы не хотите ничего менять в своем укладе жизни, а хотите что то изменить. Так не получиться.

Желаю удачи и терпения.

De ce? Eu am eliminat deja persoanele care imi fac stres si ma trag inapoi. Restul o sa vina de la sine, natural. Mergem inainte si rezolvam ce e posibil cu pasi mici. 

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Vizitator Misterul

Si apoi, cam de ce ar trebui eu sa schimb ceva, daca pe mine ma aranjeaza linistea in care traiesc, si caut o persoana care ar putea sa se integreze in linistea asta? Am trait pina acum cum au vrut altii, a venit vremea sa traiesc si cum doresc eu, nu-mi ajunge doar un suflet linga mine. Daca se gaseste, bine, daca nu, mergem si asa inainte, ca doar nu putem avea in viata toate celea, mai trebuie si sa renuntam la ceva, nu? Eu nu suport galagia si lumea multa, mi se face rau si incep a plinge. Linistea imi face bine, am intrebat doar unde pot gasi persoana potrivita, poate mai este cineva obosit si dornic de liniste si stabilitate. Poate persoana asta este undeva alaturi, si eu n-o vad.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Vikashi

Mister e greu cu barbatii seriosi si normali la noi in tarisoara,chiar daca e totul ok ,totuna iti gasesc cusuri,o groaza de alfonsi,afemeiati ....aste e realitatea la noi.sfatul meu e sa va inregistrati pe un sait strain de matrimonii,acolo aveti sanse reale sa gsiti pe cineva,plus ca barbatii de peste hotare sunt mai toleranti cu astfel de copiii,ei ii iubesc ,acolo ei sunt priviti normal,nu ca la noi in tara ....cu parere de rau.fetitei o sai fie usor ,acolo e facut tot pentru ei. la noi in tara sansele de a intilni pe cineva destoinic de dumneavoastra si fetita sunt slabe de tot.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
delia

Au dreptate fetele care zic sa luati in calcul si o eventuala relatie cu cineva din afara tarii, motivele sunt enumerate mai sus si sunt niste motive foarte intemeiate. Luati in calcul si retelele de socializare, chaturile pe langa saiturile de matrimoniale. In zilele noastre este destul real de gasit pe cineva cu ajutorul internetului, chiar si eu bunaoara l-am cunoscut pe sotul meu pe internet in ICQ si deja de 11 ani suntem o familie foarte consolidata. Poate gasiti o persoana de incredere care sa vrea sa stea cu fetita cateva ore, ca sa puteti sa iesiti din cand in cand, o bona care sa stea cateva ore cu ea si asa incetul cu incetul o sa iasa si pe ulita voastra soarele. Dar ideia cu saiturile de matrimoniale straine este foarte buna. Din pur interes urmaresc in youtude mai multe video bloguri a persoanelor care s-au integrat peste hotare si in special SUA pentru ca si eu sunt plecata. Am dat de blogul unei doamne care s-a casatorit cu un american. Are niste filmulete foarte interesante si utile anume femeilor care sunt in cautare.

 

 https://www.youtube.com/channel/UCEltLPNxA0bdI7Hdl2NdfMQ

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Alinushka

  Автор, у вас совершенно нормальное желание иметь рядом с собой мужчину который вас бы поддерживал и был бы с вами и в беде и в радости. Но...может не зря он еще не появился в вашей жизни? Вы и в правду готовы к тому что он у вас будет? Вы уверенны что сможете ему дать теплоту, любовь, ласку и внимание?  Я очень извиняюсь за такие вопросы, но если все так как вы пишете и 24 часа в сутки вы вынуждены посвящать своему ребеночку и по другому вы никак не видите выход из ситуации, может по этому у вас его и нет на данном этапе? Мужчина это тоже может почувствовать. Вы четко решили для себя что вы хотите наладить свою личную жизнь и тем самым осчастливить кого-то? Если да, то скоро вы его найдете, я уверенна.

Editat de Alinushka

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Vizitator Misterul

  Автор, у вас совершенно нормальное желание иметь рядом с собой мужчину который вас бы поддерживал и был бы с вами и в беде и в радости. Но...может не зря он еще не появился в вашей жизни? Вы и в правду готовы к тому что он у вас будет? Вы уверенны что сможете ему дать теплоту, любовь, ласку и внимание?  Я очень извиняюсь за такие вопросы, но если все так как вы пишете и 24 часа в сутки вы вынуждены посвящать своему ребеночку и по другому вы никак не видите выход из ситуации, может по этому у вас его и нет на данном этапе? Мужчина это тоже может почувствовать. Вы четко решили для себя что вы хотите наладить свою личную жизнь и тем самым осчастливить кого-то? Если да, то скоро вы его найдете, я уверенна.

Наверное Вы правы. То, что я сейчас знаю точно, это то, что я очень устала от жизни. И в этих случаях я заметила, что для меня это время просто нужно переждать и ничего не предпринимать, в таких случаях если я предпринимаю что-то, то только хуже делаю, а Бог сам расставляет все на место, и как раз так получается, как мне нужно. Иногда все, что нужно делать, это не делать ничего, жизнь сама расставляет все по местам. Просто нужно время.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Vizitator Misterul

Сейчас я смогла бы просто выйти и гулять с кем-то, общаться, просто как друзья, большее - не знаю.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Vizitator Misterul

Eu vreau sa explic de ce am nevoie de timp. Acum as putea doar sa ies a discut cu cineva, sa ma plimb pur si simplu cu un prieten un timp indelungat, pentru ca nu stiu cum sa-i lamuresc fetei anumite lucruri. Fata mea a fost prima care au fost diagnosticata cu autism la noi in Moldova. Mai sunt citiva copii mai mari ca ea, dar ei toti au fost diagnosticati in Romania sau la Kiev. Am avut un barbat cu care am locuit 2 ani, dar noi am facut cu el cunostinta vara, la bunica, si el a venit la noi cam vreo 2 luni zi la zi si vorbea cu noi, minca la noi, era si bunica acolo, fata s-a deprins cu el, si apoi asta a devenit natural, ca cind am venit la Chisinau, el a venit sa traiasca cu noi. Atunci pentru ea n-a fost un soc, a fost ceva natural. daca ar fi si acum asa, ca sa ma intilnesc cu cineva ca sa ne plimbam pur si simplu, sa discutam diferite lucruri de viata cred ca tot cam vreo 2 luni, ca ea sa se deprinda, ar putea veni barbatul cela cu noi, dar altfel ... nu stiu, pentru ca chiar n-are cine-mi spune cum sa procedez. Psihologii care lucreaza la noi in Moldova nu-mi pot spune cum sa procedez, pentru ca ea tot ce vede ca fac eu, zice ca are voie sa faca si ea. Eu n-am dreptul la greseala, pentru ca pe urma trebuie cu anii sa corectez greseala pe care o repeta ea dupa mine. Specialistii care lucraza la noi, lucreaza cu copii mai mici ca virsta, si majoritatea copiilor sunt baieti cu autism, nu fete, cu fetele se lucreaza altfel un pic in anumite lucruri. Ei nu-mi pot spune cum sa-i explic fetei cine e barbatul dat, ca el e prietenul mamei,ca ea cind va creste mare poate sa aiba asa prieten, nu acum cind e mica. Pur si simplu specialistii nostri n-au avut de a face cu o fata cu autism mare, care intelege multe lucruri, mama careia o creste singura. Noi incercam toate celea, si uneori incercarile pot fi fatale, copilul poate avea un stres si sa regreseze, si eu asta nu-mi pot permite. Da barbatii vor mai repede sa ajunga la relatii mai apropiate, si  eu nu le pot interzice asta, sunt maturi si e dreptul lor sa aleaga pe cineva cu care nu vor umbla de minuta 2 luni de zile. Iata asa-i situatia, tare as vrea sa am acum un suflet alaturi, dar care sa aiba rabdare sa depaseasca starile acestea cu noi ((.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Vizitator Misterul

Poate ati fost voi divortate si cu copii, si ati putea sa-mi spuneti din experienta voastra, cum le-ati explicat copiilor ca ati facut cunostinta cu un barbat cu care vreti sa incercati sa locuiti impreuna? Ca eu am doar mame singure prietene, si nici una care si-a refacut familia. Poat voi putea adapta ceea ce-mi spuneti voi la mintea ei? Eu stiu ca ea este un copil foarte blind si prietenos, pe toti ii iubeste.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Vizitator Misterul

Sa va spun acum de ce greselile mele ma costa scump sa le repar printr-un exemplu: O doamna i-a promis fetei mele ca-i va arata motanul ei, si n-a putut. Asta a fost in septembrie. Eu cu doamna ceea ne telefonam zilnic, apoi in fiecare zi nu lipsesc plinsetele: cind vom vedea motanul ... Numai ce nu i-am spus: ca motanul s-a dus in vizita la maica-sa, ca-i bolnav si-i la spital si nu=l putem vedea o luna, doamna tot ii zicea ca-i bolnava si ea, pentru ca asa si era, si NIMIC! Anume motanul acesta vrea sa-l vada, daca doamna i-a zis ca va veni sa-i arate motanul, asa si trebuie sa fie! Chiar daca i-as aduce motan in casa, oricum ei ii trebuie sa-l vada anume pe acela! I-am aratat deja si la calculator si i-am spus ca-i motanul doamnei, SI NU, EA TREBUIE SA MEARGA LA DOAMNA RESPECTIVA SA-L VADA, CA ASA I-A PROMIS DOAMNA SI ATIT! Ca sa uite ea de motan, trebuie sa treaca vreun an, roi trebuie sa-mi vina ceva prin cap care nici nu-mi trece prin minte ca sa-i spun. Am preintimpinat-o atunci pe doamna sa nu promita daca nu-i sigura ca i-l va arata, si ea a zis ca la sigur vom veni in ziua respectiva sa-l vedem ...Iata asa fel de fel de incercari de-ale mele se soldeaza cu probleme pe care trebuie sa le rezolv cu lunile si anii. Noi asa am patit cu broasca testoasa, si acum avem una daruita acasa si ea are grija de ea. Da de alt motan sa-l vada la noi in casa ea zice ca nu-i trebuie, dar ANUME PE ACELA SA-L VADA DACA I S-A PROMIS, si doamna are o situatie ca nu i-l poate arata acum ...Fata iubeste foarte tare animalele si oamenii, ea nu stie ce inseamna sa urasti pe cineva, dar daca am scapat ceva din vedere, ma costa scump.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Vikashi

asa sunt mai toti copii,nimeni nu va da garantii ca daca o sa aveti o relatie,o sa fie totul ok,in genere in partea masculina nu trebue de avut incredere,o spun din propria experienta si experienta prietenelor si colegelor mele de servici.o gresala pentru noi e durereosa tare ,dar pentru copiii poate deveni o trauma sufleteasca pe mult timp.Am avut o experienta neplacuta de concubinaj de 6 luni,barbatul respectiv a promis multe si frumoase ,dar in final totul a fost doar fum,intre timp copilul se atasase de el ,la indragit,acum cind nu suntem impreuna ea sufera mult,e mica are 4 ani,dar deja a suferit din prostia mea o deceptie in oaameni.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Vizitator
Adaugi comentarii ca vizitator. Dacă ai un cont, te rog autentifică-te.
Răspunde la acest topic...

×   Alipit ca text avansat.   Alipește ca text simplu

  Doar 75 de zâmbete maxim sunt permise.

×   Linkul tău a fost încorporat automat.   Afișează ca link în schimb

×   Conținutul tău precedent a fost resetat.   Curăță editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini din URL.