Vizitator Emy

Viata de familie

Postări Recomandate

Vizitator Emy

Dragi mamici, ajutati-ma si pe mine cu un sfat. 
Suntem casatoriti de 3 ani si ceva, avem un copilas minune. De ceva timp, cam de un an(mai degraba chiar de la inceput) mereu ne certam, mereu sunt neintelegeri in familie. Pina la casatorie eu ma consideram o fata desteapta capabila frumoasa muncitoare increzuta in sine si multe altele. Acuma totul s-a pierdut. din toate a ramas doar muncitoare credca si multe alte neajunsuri care i-au luat locul celor pozitive. Am stat cu copilul un an si ceva acasa, dupa aceea am iesit inapoi la lucru. Cistig destul de bine. Pina a  iesi la lucru eu nu imi permiteam sa-mi iau ceva frumos si placut , cu gindul sa nu stau pe umerii cuiva si sa cheltuii banii. Acuma s-a schimbat putin situatia. Problema in toate e faptul ca de cind m-am casatorit ma simt mai rau decit cind eram singura. Nu stiu , problema e in sot sau in mine.... Sotul mereu imi spune ca in casa e bardak, ca eu sunt neingrijita, ca nu fac mincare cum trebuie, ba supa nu e sarata ba carnea nu e condimentata ba cafeau e arsa, ba undeva a gasit colb, sau multe altele. Astea  toate se aduna si intr-un moment exploadeaza!!! Dupa o cearta de zi eu deja nu am mai putut si am plecat de acasa pe o ora si ceva, pur si simplu am iesit, nu aveam in casa unde sa ma ascund, nu mai puteam.... Acuma mereu imi aminteste acel caz. Cind spun ca sunt obosita si sa ma ajute, el ajuta dar cu pretextul ca toate femeile fac mincare spal vesela si fac curat + copilul. Ok... dar si sotia lucreaza, vine de la lucru ca si toti . si din coridor direct in bucatarie pe toti sa-i hranesti apoi cu copilul sa stai, si dimineata aceeas istorie, hraneste imbraca du la gradi de acolo fuga la lucru seara acasa si iar totul de la inceput. in privinta la mincare nu as spune ca gatesc rau... dar din cauza ca mereu ceva nu ii place, deja nici nu am placere sa gatesc. ma gindeam sa dau Cv la alta companie care platesc mai bine... acuma stau si ma gindesc dar pentru ce? iarasi sa trec prin perioada de adaptare stagiere si nici o sustinere din partea celui care ar trebui sa fie cel mai apropiat: sotul. Si va fi aceeasi istorie numai ca inca mai complicata, pentru ca voi lucra mai mult, mai mult stress griji si probleme, pina ma voi ridica... Simt ca sa nu fi fost copilul eu demult plecam.Poate asta si ma tine, poate asa si trebuia sa fie, Copilul tine familia. El se supara cind spun ca pina cind nu vreau copii. Nu vreau iarasi sa se repete aceleasi momente. Eu din maternitate din parte lui nimic pozitiv nu am primit: mereu spunea ca "Tu poti macar la amiaza sa dormi!". Doar cit copilul ma mai bucura.. dar pina cind nu mai vreau copiii. Eu in familia mea am trait tare greu: suntem multi frati si mamica ne-a crescut singura. Tata o batea si pe noi  la fel ...pina la urma ea a luat toti copiii si a plecat. Posibil multe momente din viata mea de copil m-au traumat si vad altfel viata. Pentru mine, daca in familie nu e armonie, atunci nu se merita. Atunci mai bine singura, dar totusi incerc sa mentin familie, si simt ca nu mi se primeste. Doar la gindul sa fiu singura imi dau totusi lacrimile si inteleg ca totusi imi iubesc mult sotul si copilul ...dar ceva atunci nu merge bine.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Lucy

e putin sa iubesti numai tu, acest sentiment e frumos cand e reciproc.. nu face sa rabzi pentru copil.. timpul trece, apoi te trezesti ca anii cei mai frumosi au trecut, copiii sunt maturi si au interesele lor si viata lor..iar tu ramai "tipa" casatorita, dar singura si nefericita. eu as pleca.  la timpul meu asa si am facut si nu-mi pare rau. da, e greu - dar..  чтобы стало лучше-должно стать хуже.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Saraswati

in primul rind cred ca trebu sa va adresati la un psiholog, sau la un preot daca aveti de incredere, si sa povestit povestit povestit, pina nu o sa gasiti singura solutia perfecta pt dvs

nimeni nu va poate da sfat mai bun decit dvs

desigur multe in comportamentul si priceperea a lumii o luam din familia noastra de la rude, asta este, cel mai degraba ca supararile pe care le pastrati fata de tatal dvs si nu va permit sa construiti o relatie armonioasa, teama si frica din subconstient creaza situatii de stres si criza

cind veniti acasa incercati sa explicati sotului ca sunteti obosita si aveti nevoie de ajutorul lui, si incercati sa impartit lucru prin casa la doi, ce facti dvs si ce sotu, daca nu o sa doreasc anu faceti nimic ca si el

pina la urma urmii odihnitiva si nu va istoviti, iesiti cit mai des in oras cu copilu, in ospetie, facetiva alt plan decit sa stati in casa, dupa gradinita plimbati copilu o ora afara

daca cistigati bine, puteti sa procurati mincarea sau sa gatit ceva mai simplu, nu trebu sa va omoriti la bucatarie

mai pescurt odihnitiva si cheltuiti cit mai multi bani si timp pe dvs

vret ati lucru mergeti la alt lucru, faceti tot ce va face sa va semtit bine

un articol foarte bun, cum sa tu te superi pe cei lalti

 http://po-tu-storonu-mira.com/kak-nauchitsya-nikogda-ne-zlitsya-3-soveta-ot-neyrobiologov/

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
mersedes

Поговорите с мужем. объясните ему ваши претензии, не все женшины так живут, как он пытается вам внушить... если ты даже  и готовишь обстирываешь мужа, то хоть ты получаешь от этого его душевную или материальную отдачу... а у вас только упреки... скажите ему... что вы так больше не можете и если он намерен и дальше так относиться к вам то вы хотите развода. посмотрите его реакцию...

 По мне, чем так то лучшее раздельно... дети от этого не умирают, за то вы здоровее будете. А ваш муж обычный психологический тиран... имейте это ввиду... 

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Vizitator Гость

Nu sunteti singura! Si eu am asemenea ginduri,desi cu o situatie diferita. Poate,daca as sti un raspuns pentru mine,l-as impartasi sa v-ajute si pe Dvs. Ca si Dvs, ma gindesc tot mai mult ca-ar fi fost mai bine singura cum am fost inainte de casatorie(desi atunci mi se parea o mare tragedie). Nu m-am considerat nicicind o super-femeie,dar nici cea mai rea, urita,proasta parca n-am fost.Si totusi,mi-am gasit greu 'jumatatea'cum credeam la inceput. De fapt toti care ajung la divort incep de la ceva frumos si stau si ma intreb,de ce se face asa,unde si de ce dispare frumosul in timp? Si-am ajuns sa simt pe pielea mea ca, intr-adevar, de la iubire pina la ura nu e decit un pas.

La fel sunt intr-o relatie in care ma tine doar copilul,pentru ca n-s vrea sa sufere. Plus ca, dac-as divorta,stiu ca va face orice ca sa obtina copilul sau macar sa nu-mi dea pace sa traiesc normal.

Inteleg ca acum nu e viata normala de familie,mai ales ca sotul a facut in asa fel incit sa-mi dispara toate sentimentele si atractia pentru el. Dar in acelasi timp, mi-e frica sa fac un pas definitiv care, desi cum au spus si fetele,ar putea duce spre bine, pe mine tot ma infioara ca oricum mai bine nu va fi. Pur si simplu,cind ma gindesc ca sunt atitea fete singure si care nu-si pot gasi un barbat potrivit, eu,cu un copil si cu o dezamagire atit de mare in barbati, la sigur n-am sanse. Mai ales, c-ar trebui sa fie un barbat care sa vrea cit de cit s-accepte un copil strain. Si-atunci ma gindesc ca trebuie sa-ndur relatia,ca macar copilul sa nu sufere. Desi ,imi dau seama ca nu va fi nici pentru el usor in viitor,pentru ca va intelege din ce in ce mai mult ca parintii nu au o relatie normala.

Ar fi bine sa gasim ambele si restul femeilor in situatia noastra raspunsul la intrebarea unde am gresit. Am ajuns in situatia in care nu credeam niciodata ca vom ajunge. Si daca se-ntimpla inainte de a se naste copilul, la sigur ca divortam si nici nu ma hotaram la a da nastere. Sa nu fiu inteleasa gresit, copilul e totul pentru mine si unicul motiv in viata, deci nu-l consider nicidecum o povara. Dar,inteleg ca nu-i pot oferi acea familie minunata la care speram.

Stiti,ma gindesc ca poate anume copii ne-au facut sa-ntelegem ca n-am facut alegerea corecta? Sotii au fost oricum asa si inainte,doar ca noi n-am vrut sa vedem din cauza sentimentelor si am si sperat ca se vor schimba(desi eu stiam mereu ca e aiurea sa speri,pentru ca omul rar se schimba). Dar acum suntem dezamagite nu doar de atitudinea fata de noi,dar si fata de copii,de aceea nu mai putem inchide ochii?

 

Acum intreb si eu celelalte mamici cu familii minunate, ca sa-nteleg si eu mai bine cum trebuie sa fie intr-o familie fericita.Poate am cerinte prea mari de la el ca tata? Dar mie nu mi se pare normal ca sa vina seara si sa "aiba grija" de copil intins pe pat,privind tv,sau lucrind la calculator. Se mai hirjoneste cu el un pic,dar de jucat,citit ,alergat dupa el prin casa tot mai mult eu trebuie sa fac,ca el e obosit, ca doar a fost sa faca bani. Desi n-o zice,dar din atitudine asa reiese. De parca eu,daca stau acasa, ma odihnesc, alergind toata ziua dupa copil,facut mincare,avut grija de el etc. Si stiu ca atunci cind voi iesi la munca,va fi la fel ca la Dvs.,pentru ca, inainte de copil,el oricum nu ridica un pai de jos in casa,ca doar el munceste mai mult ca mine,nu are job de birou,ca al meu. Asa ceva am trait in familia parintilor mei si-s sigura ca marea noastra majoritate tot asa exemple au avut. Dar ma gindeam ca timpurile s-au schimbat si viziunile la fel. Cert e faptul ca,desi eu visam sa-i dau copilului meu o cu totul alt fel de familie,exact ceea ce n-am vrut s-a intimplat.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Vizitator Emy

Fetelor, mersi mult de pareri. Oricum fiecare spune din propria experienta. Eu pina cind nu vreau sa divortet, ca inca il iubesc si trebuie sa ma starui sa mentin aceasta dragoste. Cel mai important e de schimbat atitudinea lui fata de mine. El e un tata minunat, se ocupa de copil: citesc se joaca, merg la teatru, muzee... dar ca mama mie imi revina cel mai mult din grija, si e normal. 
In cazul meu , cum spunea Saraswati problema e tatal meu, care parca demult nu mai este alaturi, dar ceea ce a fost si comportamentul lui a avut un efect negativ, de neincredere in sine. Si in cazul cind apar probleme totul ce e in subconstient iese la iveala. Dar e greu sa iuti, si sa intelegi ca sunt si alti barbati care poti fi buni si grijulii.Posibil eu singura am adus situatia data pina la momentul dat. 
Ceea ce tine de schimbat oameni, ei se pot schimba daca o vor cit de putin singuri. Dar totusi cred, ca familia e un lucru in comun, dar nu asa: eu stau pe divan ca eu mai mult lucrez. desi si la noi erau situatii de tipul: "Tu stai acasa cu copilul si macar poti dormi la amiaza", dar nici nu tine minte de cite ori te-ai trezit noapte, si cit e de greu sa stai cu un pici super energic acasa.

Pe linga toate eu sunt un om tare independent. Totul ma starui sa fac singura si nu cer ajutor, dar barbatilor asta nu le place, ei vor sa simta ca cineva are nevoie de ei. Ei sunt ca copiii mari. 

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
TigriZZa

Вообще женщина с маленьким ребенком,часто находится в состоянии депрессии.Наблюдается рассеяное внимание,забывчивость,еда для всех как для малышей,без соли,приправ на пару...муж жалуется,делает замечания,но это я думаю в каждой семье!И если мне мой муж говорит,что другие женщины все успевают,я ему говорю,что у всех так,и не нужно мне понижать самооценку,не нравится-пусть уходит!квартира моя.я тоже работаю,ращу ребенка,готовлю стираю убираю,и если хочу отдохнуть- отдыхаю,я не робот и иногда мне просто не хочется ничего делать.бывают дни когда в доме бардак,но мой муж уже ничего мне не говорит.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
tanya_g

Pe linga toate eu sunt un om tare independent. Totul ma starui sa fac singura si nu cer ajutor, dar barbatilor asta nu le place, ei vor sa simta ca cineva are nevoie de ei. Ei sunt ca copiii mari.

Nu toti barbatii gindesc la fel. Unii dimpotriva iubesc mult femeile puternice si independente. Dar faptul ca mincarea nu-i place, ca vede praf si dezordine peste tot, asta cred ca-i repulsie mai degraba, dar motivul deja treb sa incercati dvs sa va dati seama care-i, de ce a devenit asa.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum