Vizitator A

De ce ?

Postări Recomandate

Vizitator A

Am 35 de ani, 2 copii si sint bugetara cu un salariu mic. Am un sot cu care traiesc de 11 ani. El permanent merge pe la cistig in rusia dar bani face putini ( lucreaza "охранник" ). Problema e ca eu am ajuns sa-l urasc si inteleg ca traiesc cu el doar din mila pentru copii. El merge des la biserica, e credincios poate mai mult ca mine. Doar ca permanent toate problemele noastre sint din cauza mea. Avem datorii- eu sunt vinovata ca nu ma rog indeajuns, ca nu merg regulat la biserica si din cauza asta el nu poate face bani mai multi. In toate situatiile el da totul la fundul meu. Cind era fiica mai mica am vrut sa ne despartim dar mia fost jale de copil si am trait mai departe. Dupa asta el mia spus ca avea de gind daca nu ne impacam sa fure fata si so ascunda in fundul rusiei. Stiu ca sint proasta si ca mocirla in care ma aflu ma scufunda tot mai mult dar nu mai stiu cum sa-i explic ca incapacitatea lui de asi intretine familia nu e cauzata de credinta mea slaba. Sa divortez-nu vreau ca copiii mei sa creasca fara tata. M-am saturat sa rabd si sa inchid gura ca sa fie bine in familie. Ce sa fac? Cum sa-l fac sa inteleaga ca nu e normal sa faci pe altii vinoveti de esecurile personale?

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
ircat7

In primul rind nustiu daca l-ati putea convinge de ceva, chiar si daca tare ve-ti incerca sa-i explicati. Ar fi o solutie doar daca l-ati minti ca va rugati in fiecare seara si va duceti duminica la biserica. Ar mai fi o solutie daca si-ar cauta si aici ceva de lucru, daca macar ar cauta, s-ar stradui ceva sa schimbe. Insa stiu ca in relaitate totul nu-i deloc usor. Desigur ca nu sunteti cu nimic vinovata de esecurile lui si ca el nu-i capabil sa faca bani. I-as raspunde ca unica vina pe care o duc, ca mi-am ales asa sots care nu poate avea grija de familie. 

Situatia mea nu-i la fel, dar foarte apropiata. Ma simt ca o piedica, caci din cauza mea, ca eu cheltui banii lui, el nu se poate imbogati :)))). Sfaturi n-o sa va dau, doar o sa va sustin.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Vizitator A

Multumesc mult de sustinere. Mi se pare ca am intrat intr-un cerc de unde nu pot iesi. Bani avem dar putini, oricum sint nevoita la orive pas sa economisesc. Si cel mai rau e ca dintr-o parte el e sfint, munceste pentru familie. Iar eu trebuie doar sa ma supun si sa scriu pe hirtiuta cit am cheltuit si pentru ce.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
ircat7

De o perioada si la noi in familie sunt certuri legate de bani, el a inceput sa cistige mai putin, eu am prins a doua sarcina, stau cu primul copil acasa si nu lucrez, cu toate ca foarte tare vreau. Si s-au inceput economiile, deja am inceput sa string cecurile sa-i demonstrez ca nu arunc banii in dodii dar cumpar strictul necesar. Conflicte apar si inca din alte motive. Si am inteles un lucru, pina nu i-ai tu tot in miinile tale, pe nimeni nu te potsi baza. De aceea femeile noastre ajung sa cistige mai multi bani ca barbatii, sa aiba grija de casa, de copii. Barbatii nostri sunt nishte lenesi "la minte" pentru ca ii usor a invinui pe cineva, si nu a recunoaste ca tu esti cel care NU VREA. Cum se spune, atunci cind barbatul nu are ce oferi unei femei, o acuza ca ea vrea prea multe.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Silk

 

 

 deja am inceput sa string cecurile sa-i demonstrez ca nu arunc banii in dodii dar cumpar strictul necesar

Incercati sa-l faceti pe sot sa mearga la cumparaturi. Cu atit mai mult, daca sunteti iarasi insarcinata, o sa aveti cu o responsabilitate mai putin. 

 

Autorului ii doresc putere!!!

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
ircat7

Incercati sa-l faceti pe sot sa mearga la cumparaturi. Cu atit mai mult, daca sunteti iarasi insarcinata, o sa aveti cu o responsabilitate mai putin. 

 

Autorului ii doresc putere!!!

L-am trimis odata si a intrat in casa socat comentind ca uite pachetul e aproape gol, dar 200 lei nu-s, cum asa-i posibil? Si i-am zis atunci " Vezi, dar tu vreai ca eu sa cumpar totul de mincare cu o suta de lei?"

Acuma si preturile sunt exagerate, nushtiu, de dupa fluctuatiile cu euro si dolari, e ireal sa te alimentezi normal.

Editat de ircat7

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Silk

Iata asa. Daca o sa mearga mai des la magazin, nu o sa mai aiba pretentii. 

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
andreea77

Mi-a placut sfatul cu cumparaturile. Numai ca nu trebuie de comentat "Ahaaa, vezi, dar eu ce ti-am spus")

Şi mai este o nuanta, de care e necesar de debarasat. Am urmarit-o initial la maica-mea, apoi am depistat-o si la mine si la alte femei. Nu ne place noua ceea  ce cumpara barbatii "Asta-i ciucită, asta-i cîrnită......" in sens că "ai fi putut procura la un preţ mai mic şi de o calitate mai buna".

Nu, nu e corect aşa de procedat. Greseală) 

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Vizitator A

Referitor la cumparaturi la noi e simplu-cind vine acasa el face toate cumparaturile si probleme nu sint. Doar ca noi mai avem si niste cheltuieli speciale- mama soacra, nu demult i am cumparat noot-book ca sa poata comunica cu fiicasa si aparat de masurat tensiunea. Fata noastra demult il roaga pe sot sa-i cumpere o tableta sau laptop dar el zicea ca avem un calculator stationar , da cum mamica a cerut -gata, astai lege !

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Irinica

Gasiti-va de lucru de acasa din Internet si lasati-l dracului, puteti cistiga mai bine, vad ca este si o tema aici pe forum. Am mai scris aici intr-o tema despre femeile de 40 ani care gindesc astfel despre barbati: зачем покупать целую свинью ради одной сардельки? Fostul meu sot tot zicea ca asa-i in Moldova, nu se platesc salariile, economia e proasta. Dar eu i-am spus: da ce, in Moldova copiii nu maninca si nu se imbraca? Si intr-o zi i-am pus farfuria goala dinainte si i-am spus: tu ne hranesti cu promisiuni goale, si eu te voi hrani cu farfuria goala. De 8 ani suntem divortati, si e singur si liber ca pasarea, alimente plateste o data in an, si tot, mititelul, i-i greu, de lucru isi gaseste dar putin platit. El vrea peste tot nacealnic sa fie, nu cumva sa lucreze vreun lucru mai murdar. Cind i-am cerut sa-mi mai dea niste bani, el a zis ca pe cei de data trecuta i-a imprumutat si inca nu i-a intors. Aistia-s alfonsi care vor sa traiasca pe spatele femeilor.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Fericire

Greseala noastra, a femeilor, e sa credem ca-i putem schimba, pe ei (berbatii).

 

Cu asa gind, mai mult de 30 de ani de casatorie traiesc multe familii din cercul nostru de rudenii si cunostinte.

Si, deseori observ, unde sotia se "screme" ani la rind sa schimbe sotul, sa-l faca gospodar, sa-i schimbe atitudinea, gindirea s.a. prin "pileala" a creierilor, in asa familii, multi barbati devin nimicuri, ori umbla cu bautul, ori haisa, ori te uti la el si vezi o cirpa de podele imbracata pe teu. Te uiti la ea, si vezi o femeie nemultumita de viata, inraita si cicalitoare.

 

Cu cit mai mult vrem sa schimbam un om, cu atit mai mult il distrugem si avem efecte cu totul inverse.

 

Sunt de acord cu Andreea, si la fel, m-am prins la gindul ca si eu am copiat de la maica-mea unele modele. Incerc din rasputeri sa le remodelez, caci vad cit de distructive pot ele fi.

 

Autor anonim, nu stiu ce sfat sa va dau, aici fiecare e in drept sa-si croiasca soarta. Ati spus ca nu vreti sa va despartiti caci aveti copii - e dreptul si alegerea dvs si trebuie sa fiti constienta de acest fapt. Cind accepti un om in viata ta, il accepti nu numai pe el, dar si toate apucaturile lui, inclusiv si nemureala:)

 

Cum au zis fetele mai sus, nu va certati aiurea, nu-i scoateti ochii - n-o sa duca la nimic bun. Incercati sa puneti frumusel pe umerii lui si alte lucruri, mai ales acelea de care el nu este multumit (cumparaturile ca de exemplu). Cu cit mai mult va fi implicat in nevoile casnice, cu atit mai putin timp va avea la ginduri aiurea (ca nu va rugati s.a.:))

 

Pe mine, in genere, ma aumaza cind oamenii incearca sa invinuiasca fortele ceresti in nesuccesele lor pamintesti:)

 

Oricum, cu scandal, invinuiri si cicaleli - 0 rezultat. Doar comunicare, conlucrare...

Daca nu ajuta, atunci... nimic nu-l mai schimba pe om, din pacate. dar poate gresesc...

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Georgia

Fericire și Andrea dar ce obiceiuri vreți sa schimbați în voi înșivă? Mă gindesc și eu mult la ăsta. ..Autor merci mult de tema data..Am sa mai ascult și eu aici dar din alt pdvedere.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Fericire

Pai, cred ca fiecare doreste ceva sa mai perfectioneze:))

 

Iata, un moment, de care mi-a pomenit sotul, ca am obiceiul sa-i readuc aminte de ceva :da1:

A facut ceva nu asa cum trebuie, am discutat, am convenit - am uitat. Dar, daca ceva similar se mai intimpla, eu pot sa-i readuc aminte de cazul precedent, fie in gluma, fie mai in serios :scratch_one-s_head:

 

Sotul insa, nu face asa ceva. El daca a inchis o tema din trecut, nu se mai intoarce la ea. Eu insa, exact ca si maica-mea procedez, desi singura ii ziceam deseori sa nu procedeze asa:)

Editat de Fericire

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
ircat7

Of, tema asta ii tare dureroasa. Iata sotul meu nu crede ca se poate de gasit un lucru care sa-i placa si sa mai fie si platit. E capabil de multe insa a ramas blocat si nu se poate hotari sa mearga la risc si sa inceapa ceva nou. La inceput il incurajam si asa si altfel, ii spuneam ca totul va fi bine, ca se va descurca, ca e bravo.....pina nu mi-a ajuns cutsitul la git...acuma el imi afirma ca se straduie, ca munceste, dar de aici permanent sta moroconit, obosit si necajit pe viatsa....eu trebuie sa fug pe dinaintea lui, sa-l mingii pe cap si sa-l multumesc de tot binele pe care-l avem. Acuma insa mi-o venit mintea la cap si am inteles ca toate "oprovdaniile" astea a lui, ca salariile sunt mici, ca nu-i de lucru, este doar o frica si acuma deja ii spun direct "Hai nu te mai jalui, la totsi lii greu, nu esti tu primul si ultimul care-si hraneste familia" etc. Acuma inghite noduri si macar nu mi se plinge ca o babutsa pe viatsa. 

Chiar alt exemplu. Sotul meu rar duce copilul in brate, pentru ca rar e cu noi. Si odata i s-au rupt minile cind ea o adormit si erau in orash. O venit cu niste ochi mascati ca asa-i de grea, ca-i imposibil s-o duci in brate. Eu i-am facut nishte ochi, eu gravida in a 5-a luna si sunt nevoita uneori s-o duc in brate cind adoarme, si nu ma jalui. El peste tot cu masina, eu cu troleibuzul cu copil prin tot orashul, si nu ma jalui. Acuma nu barbati, da babe avem, alti copii de hranit si educat. M-am saturat. Dar asa vreai citeodata sa lasi toate grijile pe seama cuiva, ca cineva sa aiba grija de tine, sa-ti zica stai iubit-o fac eu. ........

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Fericire

In genere, analizind educatia mea si nu numai, pot zice ca noi, femeile din MD, suntem crescute pentru a fi mame, gospodine, cele care isi urmeaza sotii, nu si personalitati desinastatatoare, care au dorinte, idei, visuri si inca alte planuri pe linga familie.

 

Din start ni se baga in cap ca sotul e totul, ca el e un "bojika" mititel in casa. Dar ce avem in realitate? Femei care duc totul, caci ele lucreaza la serviciu in  schimbul I, apoi mai au schimbul II acasa. Sotul daca are serviciu, el acasa se odihneste.

 

Bine, acum lucrurile se schimba, femeile nu mai sunt asa de "ascultatoare", ele isi inteleg importanta in societate, vor egalitate, dar societatea oricum te influienteaza, oricum femeia noastra intilneste obstacole. Chiar si la serviciu, toti doresc ca femeia sa fie cu experienta in domeniu si fara copii mici. Nimeni n-o sa se deranjeze ca barbatul are copii mici, pe nimeni in fund nu doare, caci la noi, anume sotia sta cu copilul pe foi de boala.

 

In spitale, la fel. Citi tati ati vazut ca stau cu copiii? Eu, n-am vazut niciunul. Sotul meu cu mare greu ruga sa stea uneori noaptea cu mine  si copilul la spital, caci era o perioada foarte dificila.

La toti le e totuna cum te simti tu, ca ai nascut, ca nu esti in stare sa tii copilul s.a. Toti asa au facut, toate prin asta am trecut - vei trece si tu.

 

Daca tinara femeie intelege ca si ea e importanta, nu numai sotul ei e buricul universului, ea va incepe lupta cu familia si cu altii care o vor invata cum mai bine sa-i slujeasca sotului.

Eu am avut o lupta scurta, dar si dura cu maica-mea, care tot, considera ca nu sunt atit de buna gospodina. Mintanim ca am avut curajul sa ii explic ca viata mea e doar a mea si fac cum consider eu. Dupa multe argumente, uneori si suparari, ea a vazut ca ceea ce fac eu, imi merge mie si familiei mele spre bine. Dupa scurt timp, s-au terminat "sfaturile utile" de transformare in "gospodina ideala".

 

Eu as divisa problema in doua: 

1 Barbati crescuti cu titlu de "bojika"

2 Femei crescute "gospodine ideale"

 

Cind se va termina acest model de educatie si se va pune accent nu pe fata sau baiat, dar pe personalitatea copilului, cred ca atunci va fi o alta societate.

Editat de Fericire

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Vizitator A

Multumesc mult fetelor de raspunsuri! Citind si analizind am ajuns la concluzia ca si eu am facut multe greseli cind am lasat sa ma domine sotul de la inceput. Intre noi e diferenta de virsta de 8 ani si tot imi parea ca el stie mai bine dar am ajuns sa fac eu totul in casa. El la noi tot e un fel de "bojica" care crede ca daca el e barbat atunci toate hotaririle trebuie sa le ia el si desigur ele sint cele mai corecte. Lupt si voi lupta ca n-am incotro. Aduc si eu in casa bani, putin 3000 de lei dar copiii sint bine si casa e la nivel.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Vizitator A

Fericire te admir pentru curajul cu care vorbesti. As avea multe de invatat de la voi .

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
andreea77

Fericire și Andrea dar ce obiceiuri vreți sa schimbați în voi înșivă? Mă gindesc și eu mult la ăsta. ..Autor merci mult de tema data..Am sa mai ascult și eu aici dar din alt pdvedere.

Georgia, nu aţi încercat să vă răspundeţi la întrebarea ce se ascunde de facto in spatele acestei dorinte de a vă schimba? E ceea ce vă doriţi dvs sau sunt cerinţe impuse de alţii?

 

O trăsătură caracteristică multor contemporani de ai noştri este tendinţa spre perfecţionism. Nu e rău să vrei să schimbi ceva spre bine, numai ca asta să nu se transforme în obsesie. Am citit că conform unui studiu 2 persoane din 5 au înclinaţii spre perfecţionism. Iar reţelele sociale în mare măsură contribuie la răspîndirea fenomenului.

In articolul de mai jos sunt indicate principalele caracteristici ale perfecţionistului

http://adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/perfectionismul-boala-grea-1_50ae29b97c42d5a6639a38ab/index.html

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Vizitator A

Dar cum se numeste cind faci ceva sau spui ceva si dupa te macini in interior ca mai bine faceam altfel sau spuneam altfel si imaginatia iti descrie 1001 variante pe care apoi in viata reala nu ai curaj sa le faci sau sa vorbesti ?

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Lorika

Am 35 de ani, 2 copii si sint bugetara cu un salariu mic. Am un sot cu care traiesc de 11 ani. El permanent merge pe la cistig in rusia dar bani face putini ( lucreaza "охранник" ). Problema e ca eu am ajuns sa-l urasc si inteleg ca traiesc cu el doar din mila pentru copii. El merge des la biserica, e credincios poate mai mult ca mine. Doar ca permanent toate problemele noastre sint din cauza mea. Avem datorii- eu sunt vinovata ca nu ma rog indeajuns, ca nu merg regulat la biserica si din cauza asta el nu poate face bani mai multi. In toate situatiile el da totul la fundul meu. Cind era fiica mai mica am vrut sa ne despartim dar mia fost jale de copil si am trait mai departe. Dupa asta el mia spus ca avea de gind daca nu ne impacam sa fure fata si so ascunda in fundul rusiei. Stiu ca sint proasta si ca mocirla in care ma aflu ma scufunda tot mai mult dar nu mai stiu cum sa-i explic ca incapacitatea lui de asi intretine familia nu e cauzata de credinta mea slaba. Sa divortez-nu vreau ca copiii mei sa creasca fara tata. M-am saturat sa rabd si sa inchid gura ca sa fie bine in familie. Ce sa fac? Cum sa-l fac sa inteleaga ca nu e normal sa faci pe altii vinoveti de esecurile personale?

nu va temeti ca intr-o buna zi tot copiii va vor reprosa ca ati rabdat aiurea si ei nu v-au cerut asta??

 

oare cand la femeile noastre va ajunge ca , copiii au nevoie de mama FERICITA si nu de jertfe aiurea? 

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Lorika

Dar cum se numeste cind faci ceva sau spui ceva si dupa te macini in interior ca mai bine faceam altfel sau spuneam altfel si imaginatia iti descrie 1001 variante pe care apoi in viata reala nu ai curaj sa le faci sau sa vorbesti ?

la francezi e "efectul scarii"... 

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Irinica

Fericire te admir pentru curajul cu care vorbesti. As avea multe de invatat de la voi .

Si eu o admir pe Fericire.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Irinica

nu va temeti ca intr-o buna zi tot copiii va vor reprosa ca ati rabdat aiurea si ei nu v-au cerut asta??

 

oare cand la femeile noastre va ajunge ca , copiii au nevoie de mama FERICITA si nu de jertfe aiurea? 

Frate-meu la 18 ani i-a zis mamei "te dispretuiesc pentru ca l-ai rabdat pe tata"

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Georgia

Mulțumesc, Andreea.De fapt, eu deja am depistat la mine "boala perfectionismului" și Cum a scris Fericire mereu sunt stresata ca pot sa nu fiu "gospodina ideala"))Ca nu sunt mama ideala care mereu acorda atenție copiilor și mereu se ocupa cu ei dar de fapt nu poți mereu sa fii ideala. Eu întrebasem deoarece vreau sa văd alții "bolile" care le au Cum le trateaza)))În genere profit de tema data sa spun Mulțumesc, Fericire! Ești o persoana care as vrea sa o cunosc în realitate și în ceea ce scrii mă regăsesc 90% fiind diferite doar datele dar gindurile sunt practic identice.De multe ori citeam diverse teme și dacă tu (am trecut la tu) ai scris acolo doar citesc pentru ca știu exact ca vei scrie ceea ce gindesc și eu. Cind ai scris despre cărbune activat rideam pentru ca fix și eu mă tratam cu carbune)))Sper sa nu supăr pe nimeni cu off top

Editat de Georgia

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Georgia

Dar cum se numeste cind faci ceva sau spui ceva si dupa te macini in interior ca mai bine faceam altfel sau spuneam altfel si imaginatia iti descrie 1001 variante pe care apoi in viata reala nu ai curaj sa le faci sau sa vorbesti ?

Am avut si eu asa problema, si acum uneori mai reapare dar mult mi-a ajutat cartea lui Carnegie. Stiu ca sfatul cu cititul cartilor e banal dar din propria experienta m-a ajutat.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum