kisitoka

Cum s-a nascut micutul nostru de baitel

Postări Recomandate

kisitoka

Baitelul meu in mai implineste 2 anisori
A trecut ceva timp dar oricum totul imi amintesc ca ieri.

Sarcina a decurs bine , daca sa nu socotim toxicoza strasnica. Am gasit multe remedii care m-au jutat, gutuile, apa minerala cu lamie, muraturile, PESTELE, tare mult peste am mincat, alta carne nu puteam, nu mincam deloc dulce.

De la inceput am stiut ca voi avea baitel, asa simteam. Primul copilas, bucurie si frica. 
Pina la 30 saptamini mergeam la serviu, locuiam nu departe asa ca faceam drumul pe jos. 

A trecut iarna, aveam o scurta de iarna larga, si nimeni in transport nu ceda locul , bine ca ne deplasam mai mult cu masina. In primavara am inceput sa frecventez yoga la Evghenia. Ea ma invatat multe, un MULTUMESC ei mare aparte. 

Am iesit in concediu de maternitate mai devreme, stateam acasa dormeam ma odihneam.Traiam la parintii sotului. In apartamentul nostru din scara de alaturi s-a inceput reparatia, reparatia nu va fi terminata pina la aparitia celui mic. 

Cu o dimineata inainte de a naste dimineata au inceput niste eliminari roz, am sunat medicul meu, a spus ca pina cind nu e nimic strasnic, sa o sun daca va fi ceva mai grav. Eu am inteles ca gata azi miine nasc. M-am facut frumoasa, Gentile erau deja gata. Seara incepe sa ma inghimpe prin burta, eu stau in pozitia pisicii, mai usor. 
Socrii isi fac griji, eu stau linistita. Pina la urma am decis sa chemam salvarea si sa plecam la spital. Am trecut toata procedura , loc pe etaj nu este, mi-au pus un pat in coridor si astept, sotului nu-i da voie, eu sun medicul meu, ea a spus sa astept si sa ma plimbu, timpul dintre contractii era tare diferit si inca nu se astepta nimic, am adormit. Pe la orele 5 a venit si medicul nostru Tatiana Petrovna, o buna prietena a mamicai mele. Cel mai straniu pentru mine, nimeni nu a anuntat mamica mea ca eu sunt in spital nici eu , asa eram de buimacita. 
Contractiile au inceput a fi mai frecvente durerea mai mare, mi-au facut o injectie, am adormit. Deja sotul meu intrase cu medicul nostru odata, era linga mine pe tot parcursul nasterei .Medicul ia spus sa nu atrag atentia daca eu voi incepe a vorbi prin somn, asa si era ,vorbeam vrute si nevrute, credca ceva puternic mi-au pus in injectie, Pe la orele 8 si ceva m-au mutat pe scaunul unde sa nasc , fara sa tip din trei incercari s-a nascut Matveika la 8:49 dimineata, eu l-am vazut cum a iesit ca nasteam aproape asezata. Aveam 2,700 49 cm , era micut si tare plingea. Numai cum l-am sarutat pe frunte el s-a linistit deodata si se uita la mine cu ochisorii sai mici. Sotul era fericit pina la al 9 cer. Medicul nostru o suna pe mamica sa o felicite ca a devenit bunica, noi spuneam medicului ca ea inca nimic nu stie, mamica era in shoc :D. dar credca mai bine pentru ea, de-ar fi fost alaturi avea sa-si faca mari griji.

Totul parea perfect , dar pentru mine maternitatea, acele 4 zile petrecute acolo erau un cosmar .
Matveika nostru nu vroia si nu putea lua pieptul ,nu minca, medicii au incepu a face panica. Mi-au adus lapte praf si au spus sa-i fac lapte si sa hranesc copilul. eu am inceput sa-mi amintesc istoriile povestite e Evghenia la yoga, eu am refuzat sa-i dau laptele praf , incercam din rasputeri sa-l pun la piept si sa manince, nimic. Pina la urma am cedat. storceam laptele si dadeam din seringa fara ac, noaptea faceam sticluta. Posibil de la shocul de la nastere si plus injectia care mi-au facuto , am inceput sa-mi pierd memoria, nu tineam minte nimic, cind l-am hranit , cind a adormit, dormea mult chiar nici nu vroia sa manice, s-a ingalbenit de la biluribina aceaa. Ne-au trimis la UZI apoi le renghen. Mamica mea isi facea emotii, ea e chirurg de urgenta pe copii. Apoi am trecut o multime de medici. CE CAUTAU?eu ma intrebam, ce vor ei la acel copilas? Vroiam sa ne mute in sectia unde sunt copii cu ceva probleme... acolo m-ar apuca depresia precis.

Pina la urma impreuna cu mamica, am scris refuz si la a 4 zi am plecat acasa, ei spuneau ca sa stam vreo 5 6 ...
Acasa deja era altfel, eu mi-am luat chestiile din silicon pentru mamelon, datorita lor baitelul nostru micut a inceput sa mamince piept, peste o luna am scapat si de ele. Nu am mai dat lapte praf deloc. Am inceput a tine jurnal in care scriam totul ca memoria mea inca mai suferea, peste o luna m-am restabilit. L-am hranit cu piept pina 1,5 ani fara regim , cind vroiam minca, a crescut un flacau mare si sanatos, multumesc Domnului ca ma ajutat sa salvez alaptarea si sa pot sa-i dau tot ce pot ca mama. 
Peste trei luni ne-am mutat in casuta noastra, mama sotului ma ajutat mult cit eram la ea.
Acuma sta cu bunicile jumate de zi iar eu merg la serviciu acele 5 ore :) E un baitel cuminte, merge la olita de la 1,3 ,adoarme singur la amiaza si seara in patuc, maninca peste mult ca si mine in sarcina, si brinza la fel. Mai face pozne de tipul: mi-a scos teapa de la chiuveta si am umplut bucataria cu apa sau mi-a scos plintusul de sub perete din toata camera si altele.
E o minune dulce. Il iubim toti nespus de mult.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
kataleya223

Sa fie sanatos,si asa aveti parte numai de bucurii!!!

Tot  la Petrova am nascut.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
kisitoka

Sa fie sanatos,si asa aveti parte numai de bucurii!!!

Tot  la Petrova am nascut.

Doamna Petrova tare bun medic. La mine in timpul nasterei tare s-a ridicat tesniunea, peste 160 credeam co mor acolo , mai nu mi-am pierdut constiinta. Ea tare ma ajutat, sa nasc repede, si pe tot parcursul sarcinei o telefonam si mereu imi raspundea la orice intrebare. 

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum