Rozmeritza

Divort Sau Rabdare?

Postări Recomandate

Rozmeritza

Buna.

M-am inregistrat pe acest forum pentru a cere un sfat sau o parere despre cum arata situatia din alt unghi....

 

Ne-am casatorit cu sotul meu peste 6 luni de la momentul cind am facut cunostinta.Atunci nu stiam ca diferenta de virsta dintre noi e de 17 ani.Cind am aflat eram deja indragostita si nu am acordat nici o importanta deja acestui fapt. Am fost pripiti si din cauza faptului ca eram insarcinata. Am nascut un baietel minunat care a devenit cea mai mare bucurie pentru noi si toata familia noastra. Insa cam de la inceputul casatoriei, lucrurile nu mergeau tocmai bine. Parintii mei erau contra casatoriei noastre, insa nu au avut incotro si s-au inpacat cu gindul si au incercat sa il primeasca pe sotul meu in familie ca pe un fiu. Si mama lui imi facea zilele amare , dar credeam ca si asta o sa treaca, ca doar il gelozeaza pe sotul meu, ca ma rog asa sunt toate soacrele.....

Dar urmatorii ani au decurs dupa unul si acelasi scenariu : o luna era totul minunat si bine in familie, 2-3 luni eram in cearta si in prag de divort, eu imi stringeam lucrurile si cu baietelul ne mutam la parintii mei. Apoi el isi cerea scuze pentru insulte, strigate si scandaluri, si eu cedam si ma intorceam inapoi. De multe ori reusea sa ma convinga ca eu singura sunt vinovata si am meritat acele scandaluri sau insulte, si eu incercam sa analizez si sa devin mai " ascultatoare". De mica am fost educata ca femeia trebuie sa fie cea mai buna gospodina, bucatareasa si sotie. Am urmat toate aceste reguli si am depus enorme forte si puteri pentru a salva casatoria noastra pentru ca visam la o familie cu cel putin 3 copii, unde fiecare weekend e sarbatoare si toti petrecem impreuna, iar seara dupa serviciu ne stringem toti la o masa mare sa luam cina si sa urmarim un film sau ceva.  Dar numai lucrurile incepeau sa mearga bine, si iar parca ceva aparea si incepeau certurile, si aproape de fiecare data din acelasi motiv " ca toti sunt mai importanti decit el pentru mine", imi reprosa si vizitele la mama, si timpul petrecut cu bebe, si greselile facute de parintii mei in casatoria lor, si relatia mea cu soacra mea....si asa mai departe.... Pe mine tot multe lucruri nu ma aranjau asa ca se incepeau reprosuri reciproce, adevarate "bombordamente". Cel mai mult ma deranjeaza comportamentul lui in societate, sau chiar cind e cu noi la o plimbare. Vorbeste cu cuvinte necenzurate si nici nu se rusineaza. Poate sa strige la mine daca ceva nu-i place si sa ma ofenseze cu cuvinte urite. Nu e din genul care sa faca complimente sau sa daruiasca flori macar din cind in cind la sarbatori. Dar cel mai dureros inca pentru mine era lipsa de respect pentru parintii mei, care sunt oameni de treaba, si ofensele in adresa lor, mai ales in adresa mamei mele.

 Dar, din nou dupa fiecare scandal eu cedam, fie pentru ca el promitea ca o sa schimbe aceste lucruri si o sa fie tot bine, fie pentru ca ma linisteam ca are alte calitati pozite care nu le au alti barbati, si anume ca duce un mod sanatos de viata ( nu consuma alcool, nu fumeaza, merge la sala de forta), nu dispare cu prietenii pentru citeva ceasuri sau nopti ca eu sa ma dubii daca nu ma inseala, cind il rog frumos tare ma ajuta prin casa sau cu copilul, si inainte foarte des imi spunea ca ma iubeste tare, si o spunea foarte sincer...

In aceasta primavara am avut iarasi o cearta puternica, si chiar de ziua mea cind el s-a facut indiferent eu am merd la judecatorie si am dat documentele la divort. I-am comunicat si lui despre asta.... Treptat in citeva saptamini situatia in familie s-a normalizat si a inceput o perioada frumoasa in viata familiei noastre. Copilul era fericit, eu eram fericita si el parea ca este fericit si nu poate nimic deja sa distruga aceasta fericire. Am inceput discutie de planificare a celui de-al doilea copil in familie, am mers  la medic am dat analize si dupa cum era totul perfect, din prima incercare am ramas insarcinata. 

Acest eveniment a coincis cu faptul ca am piedut afacerea unde lucram amindoi si s-a inrautatit starea financiara. Nu era o afacere mare dar pentru un trai decent si pentru odihna de 2 ori pe an ne ajungea. De la inceput a spus ca eu nu trebuie sa imi fac griji, si trebuie sa ma preocup numai de copilul care trebuie sa apara. Insa in citeva satamini s-au inceput probele si scandaluri cu insulte si reprosuri. Mi s-a reprosat ca parintii mei nu imi dau bani, ca dupa ce m-au maritat si au scapat de mine au uitat ca trebuie sa mai ajute fiica, ca numai el se gindeste cum mai departe noi o sa traim, ca eu toate salariile mele le cheltui pe mama mea, ca eu m-am schimbat pe parcursul acestor 5 ani de zile si nu ma gindesc la el deloc. Dupa cum in primele luni de sarcina am avut toxicoza grava, des erau momente cind aveam necesitatea sa ma odihnesc, si iar incepeau reprosuri de gen "nimic nu faci si de nimic nu esti buna". Era un infert in casa mea si eu am cautat un loc de munca numai sa nu mai stau acasa si sa am ceva bani de cheltuiala. Seara cind vin acasa ma ocup numai de baietelul meu, ca acum mergem la logoped ca corectam un pic litera "r", mergem la bazin pentru a ne invata a inota sau pur si implu petrecem timpul impreuna. 

Cu sotul practic nu comunicam, pentru ca fiecare discutie se termina cu cearta si represuri, iar la ultima cearta parca si-a dat arama pe fata : a spus ca uraste toata familia mea, si asta cu asa " maturi " cum nu am auzit vreodata, ca eu trebuie sa ii sarut picioarele pentru ca pentru mine si copil el a lucrat si avem unde trai si ce minca, m-a trimis in toate directiile si mi-a spus ca mai bine imi cautam alt sot....  Nu a fost pentru prima oara cind mi-a spus asa cuvinte dar de data aceasta chiar nu imi ajungeau puteri sa ma opresc din plins sub perna in alta camera. L-am cuprins pe baiatul meu si simteam si fetita care o port sub inima, si nu imtelegeam ce vina au ei in aceata situatie.....si ce trebuie eu sa fac mai departe? nu am unde sa ma duc , la parintii mei cu 2 copii nu sunt conditii, sa inchiriez un apartament nu o sa imi ajunga bani, pentru ca peste 3 luni nu o sa mai pot lucra, iar din banii "compensatie pentru intretinerea copilului in concediu de maternitate " nu o sa pot procura nici scutece... plus incep a plinge numai cind ma gindesc la ce intrebari o sa imi dea baiatul meu, el asa de mult il iubeste pe "tati", pentru el e ca un idol si spune mereu ca e "baiatul lui tati cel puternic"... 

Dar daca continui in asa infern o sa ajunga sa aiba copii o mama nebuna sau "meduza" care numai o sa taca si o sa rabde mereu....

As vrea sa mergem la un psiholog sau sa primim un ajutor din afara dar sotul categoric refuza ori de cite ori deschid aceasta tema. 

 

Acum imi face aluzii ca numai eu am dorit acest copil de aceea el a cazut de acord si sa nu il santasez cu starile de greata sau cu necesitati de gravida.... daca vreau pot sa dau la divort sau sa imi caut alt barbat... lui deja ii este indiferent cit timp o sa mai stam impreuna....

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
ircat7

Sa ma iertati daca gresesc. Sunteti foarte buna cu sotul, prea ascultatoare, din cauza asta si-si piermite sa va injoseasca. Este o greseala facuta inca de la inceput, acuma cred ca e tirziu sa-l educati ca trebuie sa va stimeze cel putin si pe intreaga ta familie. Este o situatie pe care eu multi ani am urmarit-o la sora mea cu lacrimi in ochi si mila. Istoriile voastre foarte mult se aseamana, doar ca la ea mai erau si batai (trebuia sa stau sub usa sa urmaresc cind sa chem politsia daca situatia iesea de sub control). Sora mea a divortat, avea deja doi copii mari, nu avea un leu si nici unde sa se duca. Acuma pot sa spun doarca e cel mai fericit om, e libera, acuma e ea (asa cum o stiam inainte de casatorie). Are si bani, si casa, si mergind pe strada cu un zimbet larg intoarce privirile la totsi barbatii, isi lecuieste ridurile care s-au creat ani de zile tinind fata incruntata si indurerata timp de 15 ani. Cind vorbeam cu ea fiind casatorita, ea imi spunea ca e fericita, ca el o face sa se simta femeie (gospodina si sclava mai degraba), nega orice cearta si era certata practic cu toata familia ei. Nu stiu ce sa va sfatui, dar parerea mea este ca acuma nu-i momentul potrivit pentru un divort. Fiti mai puternica, bateti cu pumnul in masa, trimiteti-l cind va insulta. Tu esti femeie, tu ai dreptul sa fii fericita si iubita. Iar momentul potrivit pentru a deveni libera inca va veni. Va veni timpul cind o sa lucrezi si o sa-ti piermiti si gazda, iar parintii la sigur nu te vor lasa pe strada cu doi copii. Succese si multa multa rabdare, putere si Invata sa te stimezi si sa te iubesti.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Seemoon

Am citit textul de mai sus azi la ameaza si pe parcursul zile pina in seara ma gindeam la un singur lucru: La cit de tare trebuie sa-ti fie urit de tine ca sa-i permiti cuiva sa te injoseze atit de mult. Halal de asa iubire....

Nu as putea sa traiesc in asa conditii si cu un asa "sot". Nu vad mai sus nimik care sa insufleteasca cuvintul "familie", fiecare cu viata lui, citeodata cite o tangenta, urit de tot. Citeste bine ultima propozitie pe care a scris-o fata de mai sus si incearca sa fii tare, abtine-te sa plingi mereu in perna.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Rozmeritza

Sa ma iertati daca gresesc. Sunteti foarte buna cu sotul, prea ascultatoare, din cauza asta si-si piermite sa va injoseasca. Este o greseala facuta inca de la inceput, acuma cred ca e tirziu sa-l educati ca trebuie sa va stimeze cel putin si pe intreaga ta familie. Este o situatie pe care eu multi ani am urmarit-o la sora mea cu lacrimi in ochi si mila. Istoriile voastre foarte mult se aseamana, doar ca la ea mai erau si batai (trebuia sa stau sub usa sa urmaresc cind sa chem politsia daca situatia iesea de sub control). Sora mea a divortat, avea deja doi copii mari, nu avea un leu si nici unde sa se duca. Acuma pot sa spun doarca e cel mai fericit om, e libera, acuma e ea (asa cum o stiam inainte de casatorie). Are si bani, si casa, si mergind pe strada cu un zimbet larg intoarce privirile la totsi barbatii, isi lecuieste ridurile care s-au creat ani de zile tinind fata incruntata si indurerata timp de 15 ani. Cind vorbeam cu ea fiind casatorita, ea imi spunea ca e fericita, ca el o face sa se simta femeie (gospodina si sclava mai degraba), nega orice cearta si era certata practic cu toata familia ei. Nu stiu ce sa va sfatui, dar parerea mea este ca acuma nu-i momentul potrivit pentru un divort. Fiti mai puternica, bateti cu pumnul in masa, trimiteti-l cind va insulta. Tu esti femeie, tu ai dreptul sa fii fericita si iubita. Iar momentul potrivit pentru a deveni libera inca va veni. Va veni timpul cind o sa lucrezi si o sa-ti piermiti si gazda, iar parintii la sigur nu te vor lasa pe strada cu doi copii. Succese si multa multa rabdare, putere si Invata sa te stimezi si sa te iubesti.

Da, intr-adevar sunt asemanatoare situatiile.... si eu sunt certata cu toate rudele, iar cu prietenii si colegii de clasa sau facultate comunic doar pe retele de socializare, unde mai poti ascunde multe aspecte si poti crea cu ajutorul pozelor frumoase iluzia de o familie completa si sanatoasa, asta pentru ca mi-e rusine ca am renuntat la foarte multe lucruri si aspecte pentru familie si pentru ca toti sa fie multumiti.... si in final au ramas numai vorbe urite si lacrimi din familia care credeam ca o am....

 

stiu si eu ca nu e momentul pentru divort doar pentru ca urmeaza vreo 2 ani cind nu o sa pot lucra si intretine copiii mei, si ca el nu o sa imi acorde nici un ajutor financiar sau o sa ma santajeze ca trebuia sa "stau ca o femeie la casa ei" dar nu sa umblu pe la gazde.... insa acest fapt ma umileste si mai mult... pentru ca concluzi este ca trebuie sa rabd nu pentru o familie sau pentru copii, si pentru a putea cumpara scutece si a creste baiatul....

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Rozmeritza

Am citit textul de mai sus azi la ameaza si pe parcursul zile pina in seara ma gindeam la un singur lucru: La cit de tare trebuie sa-ti fie urit de tine ca sa-i permiti cuiva sa te injoseze atit de mult. Halal de asa iubire....

Nu as putea sa traiesc in asa conditii si cu un asa "sot". Nu vad mai sus nimik care sa insufleteasca cuvintul "familie", fiecare cu viata lui, citeodata cite o tangenta, urit de tot. Citeste bine ultima propozitie pe care a scris-o fata de mai sus si incearca sa fii tare, abtine-te sa plingi mereu in perna.

 "  Nu vad mai sus nimik care sa insufleteasca cuvintul "familie", fiecare cu viata lui, citeodata cite o tangenta, "

Aceste cuvinte au fost ca o sageata in inima, pentru ca acum inteleg ca e chiar adevarat, aproape in toate planurile avem viata noastra aparte.... Finananciar eu ma intretin din salariul meu din plan de alimente in casa si haine la copil sau necesitatile copilului, el plateste apartamentul, gradinitza, masina si celelate necesitati care apar, nu avem un buget comul care sa il calculam in functie de necesitati, pentru apoi necesitatile copilului meu si ale mele merg pe planul cel mai indepartat.... acum de exemplu merg cu copilul la logoped si stomatolog, si normal ca la fiecare vizita la logopedului acasa (  pt ce de la 8-18 sunt la munca) platesc cite 100 lei, la stomatolog la fel practic la fiecare vizita cite 200-300 lei, si au fost deja 5 vizite, si nu ii spun aceste cifre pentru ca incepe a striga " pentru ce lasa ca toti copii vorbesc asa" sau "lasa ca oricum o sa ii cada toti dintii de lapte".....  Cu educarea e la fel, eu ii acord mai mult timp si rabdare, el il grabeste si il preseaza ca trebuie sa fie " mujik" si sa rabde.... 

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Rozmeritza

Sa ma iertati daca gresesc. Sunteti foarte buna cu sotul, prea ascultatoare, din cauza asta si-si piermite sa va injoseasca. Este o greseala facuta inca de la inceput, acuma cred ca e tirziu sa-l educati ca trebuie sa va stimeze cel putin si pe intreaga ta familie. Este o situatie pe care eu multi ani am urmarit-o la sora mea cu lacrimi in ochi si mila. Istoriile voastre foarte mult se aseamana, doar ca la ea mai erau si batai (trebuia sa stau sub usa sa urmaresc cind sa chem politsia daca situatia iesea de sub control). Sora mea a divortat, avea deja doi copii mari, nu avea un leu si nici unde sa se duca. Acuma pot sa spun doarca e cel mai fericit om, e libera, acuma e ea (asa cum o stiam inainte de casatorie). Are si bani, si casa, si mergind pe strada cu un zimbet larg intoarce privirile la totsi barbatii, isi lecuieste ridurile care s-au creat ani de zile tinind fata incruntata si indurerata timp de 15 ani. Cind vorbeam cu ea fiind casatorita, ea imi spunea ca e fericita, ca el o face sa se simta femeie (gospodina si sclava mai degraba), nega orice cearta si era certata practic cu toata familia ei. Nu stiu ce sa va sfatui, dar parerea mea este ca acuma nu-i momentul potrivit pentru un divort. Fiti mai puternica, bateti cu pumnul in masa, trimiteti-l cind va insulta. Tu esti femeie, tu ai dreptul sa fii fericita si iubita. Iar momentul potrivit pentru a deveni libera inca va veni. Va veni timpul cind o sa lucrezi si o sa-ti piermiti si gazda, iar parintii la sigur nu te vor lasa pe strada cu doi copii. Succese si multa multa rabdare, putere si Invata sa te stimezi si sa te iubesti.

 

 

Am citit textul de mai sus azi la ameaza si pe parcursul zile pina in seara ma gindeam la un singur lucru: La cit de tare trebuie sa-ti fie urit de tine ca sa-i permiti cuiva sa te injoseze atit de mult. Halal de asa iubire....

Nu as putea sa traiesc in asa conditii si cu un asa "sot". Nu vad mai sus nimik care sa insufleteasca cuvintul "familie", fiecare cu viata lui, citeodata cite o tangenta, urit de tot. Citeste bine ultima propozitie pe care a scris-o fata de mai sus si incearca sa fii tare, abtine-te sa plingi mereu in perna.

Va multumesc enorm pentru aceste cuvinte .... aveam nevoie de ele ca de aer...cu mama nu pot sa ma destainui pentru ca sufera si ea apoi, cu rudele apar apoi vorbe si priviri dispretuitoare, cu nasa e departe in alta tara si ea il cunoaste cum e  el dar nu vrea sa divortam.....asa ca mi-a ramas doar aceasta cale sa incerc sa ma descarc.... unica raza de lumina sunt copii mei, baiatul meu si fetita care trebuie sa apara, toata dragostea mea si caldura sufletului o pastrez pentru ei....am adormit aseara cu baiatul cuprinsi si el mi-a spus " esti cea mai buna mamica de pe toata planeta. te iubesc pina la soare!" , mai mult decit atit nu pot cere....

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Ленуля

vorbiti cu parintii Dvs

deja nu o data ei v-au sustinut cind ati avut certe cu sotul si cred ca in asa moment decisiv aveti nevoie de sustinere si dragoste

poate ar fi bine si un psiholog sa va acirde o consultatie

 

si ginditi-va constructiv - al cui este apt in care locuuti acum? poate fi divizat?

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
micaela

daca un barbat se crede 'buricul pamintului" si santajeaza si preseaza pe apropiati pentru sa se invirte cu totii in jurul lui ( inclusiv copii) nu merita nici cel mai mic respect

familia nu e formata din imparat si slujutori

 

* eu as pleca, chiar cu doi copii - chiar daca va faceti griji pentru mama, mai bine sa fiti aproape decit fara nici-un sprijin

* alta solutie - sa va lingusiti pe linga el , sa-l maguliti pentru a il inmuia si sa obtineti ce doriti - pina al doilea copil va creste putin. - dar asta depinde daca el poate fi influentat asa

manipulare totala, iar apoi ... ii dati papucii

daca alegeti asta va recomand sa vorbiti cu un psiholog, incepind de la cei de pe forum

 

nu plingeti, lacrimile nu va ajuta cu nimic, doar ii demonstreaza la asa tipi de oameni cu sunt mari si tari, apoi  va va intimita si santaja mai mult

 

iar privind copiii: ginditi-va , au ei, oare, nevoie de un asa exemplu, vor fi fericiti in asa anturaj?

Fiti puternica. Meritati mult mai mult.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Fericire

Autor, sunteti intr-o situatie nu din cele mai bune, chiar aiurea, as spune eu.

 

Sotul se comporta urit si isi permite asta caci stie ca nu va puteti acum duce nicaieri cu 2 copii.

Fara suparare, dar cred ca el e din categoria tranilor, care nimiceste femeia prin diverse metode. La dvs sunt evidente unele:

-Vorbeste urit despre parinti si va insufla ura fata de ei

-Va cere maxima atentie, va gelozeaza si la copii, nu mai vorbesc sa va duceti undeva sa va relaxati sau plimbati.

-Vorbeste urit si deseori va injoseste

-Va mentioneaza ca va intretine si va ofera lucruri elimentare, care  e si normal un barbat sa ofele familiei

 

Aveti un sot cu mentalitate tipica, care considera ca sotia e nimeni, iar el e mare imparat si tre sa va inchinati.

 

Doar dvs sunteti in drept sa alegeti ce sa faceti. Dar sa stiti, asa oameni nu se schimba, si speriatul cu duca de acasa si dat la divort, merg pina la o vreme, mai departe apare si la asta imunitate si nu mai faceti nimic si nu-l mai speriati cu nimic.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Rozmeritza

vorbiti cu parintii Dvs

deja nu o data ei v-au sustinut cind ati avut certe cu sotul si cred ca in asa moment decisiv aveti nevoie de sustinere si dragoste

poate ar fi bine si un psiholog sa va acirde o consultatie

 

si ginditi-va constructiv - al cui este apt in care locuuti acum? poate fi divizat?

Este apartamentul lui... din cauza asta si umileste parintii mei si ii face in diferite cuvinte, pentru ca nici apartament nu mi-au cumparat si nici nu au de unde bani sa imi dea.... mai intii tatal meu a muncit in mai multe tarii ca sa ne poata intretine pe mine si fratele meu, cind s-a descoperit ca are diabet si tensiune foarte inalta , s-a intors in tara.... si acum un an mama mea a fost nevoita sa plece in Rusia sa lucreze dadaca la un baietel de un an.... Tata si fratele (liceean) traiesc din salariul 3000 lei.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Rozmeritza

daca un barbat se crede 'buricul pamintului" si santajeaza si preseaza pe apropiati pentru sa se invirte cu totii in jurul lui ( inclusiv copii) nu merita nici cel mai mic respect

familia nu e formata din imparat si slujutori

 

* eu as pleca, chiar cu doi copii - chiar daca va faceti griji pentru mama, mai bine sa fiti aproape decit fara nici-un sprijin

* alta solutie - sa va lingusiti pe linga el , sa-l maguliti pentru a il inmuia si sa obtineti ce doriti - pina al doilea copil va creste putin. - dar asta depinde daca el poate fi influentat asa

manipulare totala, iar apoi ... ii dati papucii

daca alegeti asta va recomand sa vorbiti cu un psiholog, incepind de la cei de pe forum

 

nu plingeti, lacrimile nu va ajuta cu nimic, doar ii demonstreaza la asa tipi de oameni cu sunt mari si tari, apoi  va va intimita si santaja mai mult

 

iar privind copiii: ginditi-va , au ei, oare, nevoie de un asa exemplu, vor fi fericiti in asa anturaj?

Fiti puternica. Meritati mult mai mult.

Stiu ca aveti dreptate, ca cu cit mai mult pling  cu atit apar cuvinte mai dureroase si umilinte mai dure... Iar ultima data cind m-am mutat la parinti si i-am spus ca vreau sa ne despartim pnetru ca nu face fata nici ca sot si nici ca tata, a spus ca este doar pentru a-l santaja si pentru ca sa il intretin pe tata si pe fratele meu, cit este mama plecat apeste hotare, ca e pentru ca sa le fac mincare si sa le spal hainele, adica sa le fiu roaba...

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Rozmeritza

Autor, sunteti intr-o situatie nu din cele mai bune, chiar aiurea, as spune eu.

 

Sotul se comporta urit si isi permite asta caci stie ca nu va puteti acum duce nicaieri cu 2 copii.

Fara suparare, dar cred ca el e din categoria tranilor, care nimiceste femeia prin diverse metode. La dvs sunt evidente unele:

-Vorbeste urit despre parinti si va insufla ura fata de ei

-Va cere maxima atentie, va gelozeaza si la copii, nu mai vorbesc sa va duceti undeva sa va relaxati sau plimbati.

-Vorbeste urit si deseori va injoseste

-Va mentioneaza ca va intretine si va ofera lucruri elimentare, care  e si normal un barbat sa ofele familiei

 

Aveti un sot cu mentalitate tipica, care considera ca sotia e nimeni, iar el e mare imparat si tre sa va inchinati.

 

Doar dvs sunteti in drept sa alegeti ce sa faceti. Dar sa stiti, asa oameni nu se schimba, si speriatul cu duca de acasa si dat la divort, merg pina la o vreme, mai departe apare si la asta imunitate si nu mai faceti nimic si nu-l mai speriati cu nimic.

Exact acest moment si a venit acum....cind nu se mai teme daca plec de acasa si cind stie sigur ca trebuie sa ma supun pentru ca mai astept un copil si " cui trebuiesc eu cu 2 cozi dupa mine" ....

 

Ma gindesc ca pentru inceput sa merg un timp sa stau la gazda ca sa pot sa ma linistesc si sa fiu singura cu baietelul meu, apoi cind o sa apara fetita cred ca o sa se intoarca mama in tara si o sa ma ajute, si la urma urmei, o sa stea mama cu fetita de la un an si eu o sa ies la munca inapoi....

 

Dar pentru inceput trebuie sa am curajul sa plec de acasa....

Cind in primavara am dat la divort s-a stabilit judecata pentru luna octombrie acum.... si ma gindesc ca ar trebui sa merg la judecata pentru a comunica cel putin despre violenta verbala si urletele in adresa mea si a copilului....

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
LILLIA

Draga autor.. daca intradevar nu aveti unde pleca acum, atunci cred ca o sa aveti nevoie de 3 ani ca sa rabdati.. pina dati fetita la gradinita si atunci o sa puteti lucra si intretine singurica. Atunci scapati de el...

Dar o sa isi muste miinele el.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
micaela

cind mai pomeneste ca stat la parinti si sunteti "roaba lor" ginditiva ca cu el sunteti tot roaba, dar si injosita

 

violenta trebuie sa o declarati nu doar verbal la judecata, dar si in scris la politie

 

faptul ca ii spuneti ca plecati si nu o faceti, ii confirma ca sunteti legata de dinsul si nu aveti incotro

 

rupeti cercul asta vicios, nu lasati sa va manipuleze si sa detina controlul, nu sunteti roaba nimanui

pe forum sunt organizatii pentru sustinerea victimelor violentei

una din ele Casa Marioarei

fara el aveti oricum sustinere

 

am vazut mai multe persoane care au avut de afacere cu asa soti si acum sunt libere si fericite (chiar cu 2 copii)

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Roxolana

chiar infern...

va dati seama daca toata atitudinea asta a lui si atmosfera asta bolnava va afecteaza in asa masura pai cum e afectat psihicul copilului.

daca credeti ca va veti descurca cu situatia  si suporta insulte si umilinte zi de zi poftim continuati sa traiti tot asa..dar ginditi-va la copilasi.

...doar dupa divort ve-ti primi pensia alimentara si plus indemnizatia pu copil ,la sigur ca si mama dvs va va ajuta  si timpul trece dar cit de mult conteaza linistea si pacea sufleteasca.

succese.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Kralya

есть такое выражение "в тесноте,да не в обиде".

ваши родители вас примут, лучше жить скромнее, но чувствовать себя человеком.

не уйдете сейчас - не уйдете никогда.

он вас опустошит внутренне полностью. бегите! нет ситуации, которые нельзя разрешить.

и помните,что самая темная ночь перед рассветом!удачи!

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Aries

к родителям.

Зря вы заранее прогнозируете их реакцию. Поговорите с мамой. Я вижу по вашим текстам что вы можете быть убедительны. Мама вас поймет. Вы справитесь.

А ваш муж.. самоблюбленный маменькин сынок, который может и старше вас по паспорту, но только не по жизни.. И еще и хамло..

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
LILLIA

Vreau sa va povestesc istoria mea. Am trait si eu ceva asemanator in viata.. ne-am casatorit repede dupa 2 luni de intilniri...am nascut primul copil in primul an de casatorie, iar apoi s-au inceput betiile, vorbele urite si injositoare, cu mama mea la fel se certa si o numea cu cuvinte murdare si urite, macar ca traia in apartamentul ei.  Un timp am rabdat speram ca se v-a schimba, caci il iubeam nespus de mult, rugam pe Dumnezeu in rugaciuni sa ii trimita dragoste si lui pentru mine ca vedeam ca nu mai este.. speram, pina cind incet incet a murit dragostea mea... drept se spune ca de la dragoste pina la ura e un pas...ii ziceam ca am sa merg si am sa divortez de el.. dar pe o zi se facea mai blind mai bun si apoi iarasi... pina am obosit...am depus cerere de desfacere a casatoriei la judecatorie si l-am anuntat ca poate sa isi stringa castrafutele.. atunci el s-a speriat ca a vazut ca am intentii serioase, si ca nu ma mai joc cu el.. a umblat 3 zile in genunchi, nu s-a dus la servici statea si imi bocea ca fara noi nu o sa poata trai.. si ca ne iubeste, isi cerea scuze doar sa ii mai dau o sansa si sa iau cererea inapoi. Eu l-am iertat.. o perioada mai lunga cam un an era ft bine la noi, ca in luna de miere.. am hotarit impreuna ca mai vrem un copil asa ca am ramas insarcinata... si iarasi s-a inceput istoria cea veche de la inceput, cuvinte urite, ma numea cum ii placea.. imi zicea deja ca el nu vroia al doilea copil, putea sa nu vina o noapte acasa..am plins mult, imi parea rau ca l-am iertat atunci si am ales sa fiu insarcinata de la el iarasi... am aflat apoi ca ma inselase... dar eu nu aveam incotro..trebuia sa nasc si macar ca aveam apartamentul meu, eu nu ma puteam intretine singura cu doi copii de una singura... M-am gindit mult, si am inteles ca nu am de a alege decit sa rabd pina creste si al doilea copil si am sa pot iesi la servici, atunci o sa divortez de el. II mai speriam din cind in cind ca am sa divortez de el, doar ca el nu imi zicea ca poti sa iti cauti alt barbat.. ca sotul dvstra, ci imi zicea...  "hm, printesa adormita ce esti... uita-te la tine, cui ii trebuiesti tu....." Da, atunci eram mai plinuta, neodihnita, nu acordam timp mie personal ca sa ma ingrijesc caci acordam tot timpul meu casei si copiilor, sa fie spalat, curat, gatit gustos, si mai ales ca al doilea copil s-a nascut bolnav si mult timp am petrecut prin spitale cu el. Cind s-a nascut copilul, a venit la mine la maternitate si mi-a zis; cui am nascut eu urodul asta, ca noi aveam deja un baiat frumos si ce ne mai trebuie si asta. Acele cuvinte nu am sa le uit niciodata, m-a durut iments. Drept ca peste ceva timp l-a indragit ft mult, si il iubea enorm. Cu mine era zgircit, ca sa imi cumpar ceva trebuia sa ascund si sa string cite putin din cumparaturile care le faceam pentru casa.. si daca imi cumparam ceva trebuia sa mint si sa spun un pret ft mic, alfel ma certa si imi iesea pe ochi. Cind avea al doilea copil cam 2 ani jumate ne certasem si m-a zis niste cuvinte urite despre mine, mi-a zis uite ce  hoit ai... Acele cuvinte au schimbat viata mea.....mi-au dat un imbold sa fac schimbari in viata. Am inceput sa caut de mine, am slabit cu 10 kg, faceam sport si incepusem sa arat mult mai bine, chiar mai bine ca pina la casatorie, haine mai sexy, tocuri, rujuri si unghii vopsite si mai lasam in casa sa mai fie desordine, am inceput sa il mai las fara cina.  La urmatoarele  2 certe am luat geanta sii i-am aruncam in ea toate hainele lui si i-am aratam usa.. si ca ma duc si pina vin inapoi sa fie bagajele lui strinse... ma gateam frumos si ieseam din casa, ma duceam si ma plimbam si cind veneam acasa ii spuneam ca am depus la divort si ca nu mai vreau sa traiesc cu el. Vai ce se petrecea cu el.. in genunchi cu flori ca moare, ca doar o sansa sa ii dau.. ultima...si eu am sa fiu cea mai fericita femeie din lume...

Acum pot sa zic ca au trecut 2 ani jumate de atunci, el a fost plecat dupa hotare 3 luni in care a inteles ft multe, murea de dor.. si astepta mai repede sa vina acasa. Viata s-a schimbat ft mult. El ma iubeste enorm chiar a devenit fanatic in dragoste pentru mine. Ma alinta, ma rasfata, sunt puiul si iubita lui, zaya lui si in fiecare zi imi suna si imi trimite sms de la servici cu texte de dragoste. Este gelos ca sunt barbati care imi atrag atentia si fricos ca poate sa ma piarda. Acum eu am devenit mai rea, mai iritata.

  Am inteles ca nu trebuie sa rasfeti barbatul ft tare si nu conteaza cel mai mult curatenia si mincarea in casa ci femeia sa fie frumoasa, ingrijita si sexy. Cit am fost iubitoare, rabdatoare si gospodina isi stergea picioarele de mine.. cind am devenit frumoasa ingrijita, in atentia barbatilor, sunt cea mai buna sotie din lume si cea mai iubita si nu conteaza daca nu am facut mincare sau curat, ca face el cu drag, eu sa stau sa ma odhihnesc la TV sau PC, nu imi mai permite sa tirii greutati ca pe timpuri, acum eu sunt femeie, genul femenin slab sii ma roaga sa ii permit lui sa fie Barbatul cu literea mare in viata noastra.... apropo si cu mama s-au schimbat relatiile, acum e cea mai buna soacra din lume, si chiar tin unul la altul, acum mama il jeleste si ma cearta pe mine )).

 

Nu stiu ce sa va sfatui draga autor, dar asta e cazul meu.. poate puteti lua ceva invatatura. Poate rabdati pina mai creste putin copilita si atunci ii aratati pe unde se pisa cucosul.

Puteti lua doar doua decizii sau plecati acum sau mai tirziu... dar sper ca daca lasati pe mai tirziu sa aveti parte de schimbari din partea lui... la fel cum s-a intimplat la mine...

  Va doresc succes din toata inima!

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Rozmeritza

Draga autor.. daca intradevar nu aveti unde pleca acum, atunci cred ca o sa aveti nevoie de 3 ani ca sa rabdati.. pina dati fetita la gradinita si atunci o sa puteti lucra si intretine singurica. Atunci scapati de el...

Dar o sa isi muste miinele el.

 Ca o sa isi muste si coatele nu ma preocupa si nici nu ma indoiesc e fapt, are linga el o sotie cu 17 ani mai tinara, frumoasa,gospodina,  fidela si pentru care cea mai mare bucurie sunt copii.... ma intreb cum naiba le duc in palme pe femile care fumeaza, nu lucreaza, nici o mincare nu pot face.....

Dar cu termenul  casatoriei deja nu mai depinde numai de mine..... daca o sa continue sa fie agresiv apoi asta o sa dauneze sarcinii si nu o sa pot rabda...

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Rozmeritza

есть такое выражение "в тесноте,да не в обиде".

ваши родители вас примут, лучше жить скромнее, но чувствовать себя человеком.

не уйдете сейчас - не уйдете никогда.

он вас опустошит внутренне полностью. бегите! нет ситуации, которые нельзя разрешить.

и помните,что самая темная ночь перед рассветом!удачи!

спасибо за последнею фразу !!!  очень мудрые слова....

Multumesc mult de ajutor!

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
LILLIA

 ma intreb cum naiba le duc in palme pe femile care fumeaza, nu lucreaza, nici o mincare nu pot face.....

 

Pentru ca eu am inteles ca asa trebuie cu barbatii. Ca cind esti prea buna si prea gospodina isi sterg picioarele. Pentru ei in primul rind tre sa fii sexy si frumoasa, ca ei permanent sa fie in stres ca ar putea sa ne piarda si sa se lupte ca sa fim a lor... la restul ei inchid ochii.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
azar

Если мужчина может себе позволить критиковать родителей жены за то, что они что-то там не дали, тем более в таком возрасте? Да и прямо говорить что ты мне не нужна/ надоела?

Какое рэбдаре?

Как бы тяжело не было, бежать без оглядки.

Или разрушить себя полностью, если терпеть еще 3 года.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
ircat7

Sotului surorii mele i-au ramas doua apartamente si doua masini, au trecut deja vreo 3 ani de la divort si inca nu s-a facut partajarea. In plus e permenent santajata si pentru inceput criticata de majoritatea neamurilor care ii stiau ca o familie frumoasa (iluzie). Dar in pofida la acest fapt, a gasit puterea si stimulul de a fi puternica, si-a gasit un job foarte bine platit si merge inainte. Nu te gindi ce-o sa fie dupa divort, o sa fie totul bine, caci acum Tu vei hotari ce sa faci cu viatsa ta, pe ce sa cheltui banii etc. Cind sora a fugit la mine, deseori ne puneam seara si discutam, ii se cascau ochii cind analiza prin cite a trecut si cit de mult s-a inselat privitor la "fericirea ei". Sfatul meu, discuta despre asta, cu prietenii, cu mama si-ti vei deschide ochii, vei fi incurajata si sustinuta si astfel vei deveni puternica si atunci cind te va injosi te vei ridica cu fatsa indiferenta si mindra si il vei scuipa in suflet. Mult mult succes!

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
ircat7

Cea mai mare greaseala a ta e ca taci. Spune la totsi ce te doare. Intuitia de mama intodeauna are dreptate, mama mea a nimerit in spital cind a aflat ca sora e gravida si se marita.

In plus, cind s-a aflat adevarul violent, totsi i-au sarit in ajutor, si financiar si cu gazda. Nu dispera, ai o viatsa inainte. Barbatii mai sunt si foarte cuminti care apreciaza femeile da nu le injosesc.

Editat de ircat7

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum