Postări Recomandate

Vale13

Am deschis aceasta rubrica pentru a fi actualizata cu toate articolele care apar in presa scrisa si trateaza tematica adoptiei sau reportaje video sau audio la aceasta tema incepand cu anul acesta.

 

Prin urmare, voi incepe mai intai cu un scurt metraj "Cadoul", realizat de catre echipa Wake Up Moldova, a carui tematica are la baza sensibilizarea societatii civile cu privire la adoptie:

 

 

 

 

 

 

Ieri, 23 ianuarie 2013, Emisiunea Spaţiul Public care este realizata de Radio Moldova Actualitati a pus in discutie cum este aplicata legea adoptiei si care suunt problemele din domeniu cu Tamara Plamadeala, Fiodor Sitnic, Catinca Mardarovici si Aurica Saftiuc.

 

http://www.trm.md/ro/spatiul-public/spatiul-public-din-23-ianuarie-2013/

Editat de Vale13

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Vale13

Revin cu actualizarea acestei tematici, in care prezint emisiunea de la Publika Tv - Misterul adoptiilor amanate - http://www.publika.md/emisiuni/publika-news_1311.html;

 

si in continuare un articol - «Выбери меня!» - despre adoptiile in RM aparut astazi in Panorama - http://www.pan.md/news/Viberi-menya-/27317

 

01.02.2013

«Выбери меня!»

В Молдове гораздо больше детей, готовых к усыновлению, чем людей, желающих стать для них родителями. Хотя еще несколько лет назад картина была прямо противоположной.

 

Есть дети, которые по разным причинам остались без семьи, и есть семьи, мечтающие о ребенке. О том, как они могут обрести друг друга, «Панораме» рассказала заместитель начальника муниципального Управления по защите прав ребенка Клара Кац.

 

Кому можно?

 

Вся процедура усыновления регулируется новым Законом №99 «О юридическом статусе усыновления», который вступил в силу в январе 2011 года. В нем более четко, чем в предыдущих законодательных актах, прописаны все процедуры усыновления, в том числе иностранными гражданами.

 

Итак, усыновителями в Молдове могут стать граждане, достигшие 25 лет. При этом они должны быть старше усыновляемых детей не менее чем на 18, но не более чем на 48 лет. Закон не обязывает усыновителя состоять в браке, следовательно, приемным родителем может стать и незамужняя мама, и неженатый папа. Правда, по замечанию Клары Михайловны, одинокая женщина, желающая усыновить ребенка, вызывает гораздо меньше вопросов у специалистов органов опеки и попечительства, чем взрослый одинокий мужчина.

 

Не могут быть усыновителями граждане, лишенные ранее родительских прав или уклоняющиеся от исполнения родительских обязанностей, например от выплаты алиментов. А также люди, ведущие себя аморально или страдающие некоторыми заболеваниями.

 

О тонкостях процедуры усыновления

 

Семья, решившая усыновить ребенка, должна обратиться в органы опеки и попечительства по месту жительства с заявлением о своем намерении.

 

Специальная комиссия предложит потенциальным усыновителям предоставить соответствующий пакет документов, заполнить «социальную анкету» и пройти психологический тест, чтобы убедиться в их соответствии всем тем нормам, которые предъявляются к усыновителям.

 

– Органы опеки обязаны изучить условия проживания заявителя и условия, которые могут быть предоставлены ребенку. Свои заключения должны вынести психолог и педагог, а также медицинская комиссия. Кроме того, закон предусматривает курс обучения усыновителей, включающий лекции юриста, врача и психолога. Потом они получают свидетельство усыновителей, которое действительно в течение года, и допуск к знакомству с детьми с юридическим статусом усыновления. После того как семья определилась с выбором, родители посещают ребенка в течение месяца – идет так называемая «притирка», и, если все хорошо, то решением специальной комиссии малыша вверяют семье на 90 дней, а по истечении этого срока их новый статус закрепляется в суде, — рассказывает Клара Кац обо всех тонкостях процедуры усыновления.

 

Специалисты оценивают также материальное положение семьи, но конкретных цифр относительно того, каков именно должен быть доход потенциальных родителей, законодательство не определяет.

– Мы нередко сталкиваемся с ситуациями, когда люди, живущие в селе, казалось бы, не в состоянии предоставить ребенку каких-либо особенно комфортных условий с материальной точки зрения. Но трехмесячный «испытательный срок» доказывает, что главное – это родительская любовь и нежное отношение к ребенку, а не финансы.

 

Детей больше, чем родителей

 

На сегодняшний день в Кишиневе насчитывается всего 70 семей, обладающих официальным статусом усыновителей, а детей со статусом усыновляемых вдвое больше – 142, и в 80% случаев у них есть проблемы со здоровьем, а следовательно, и особые потребности. При этом кривая статистических данных по усыновлению за последние годы резко пошла вниз. Например, по данным Министерства труда, социальной защиты и семьи, начиная с 2006 года число детей, усыновленных молдавскими семьями, сократилось вдвое. Так, в 2010 году было усыновлено лишь 142 ребенка, в 2011-м – 44, а в первом полугодии 2012-го – всего 7 детей. А вот международное усыновление и вовсе «сошло на нет». Если в 2010 году иностранные граждане приняли в свои семьи 45 молдавских ребятишек, то в 2011-м их было несколько человек.

 

По мнению Клары Михайловны, такое положение вещей частично объясняется тем, что большинство семей мечтают об идеальных детях. Наши соотечественники выбирают ребенка в соответствии со своими критериями. Преимуществом в глазах приемных родителей обладают младенцы и дети до 3 лет, желательно женского пола, на мальчиков почему-то спрос меньше. Естественно, что все хотят абсолютно здоровых детей, а также с относительно хорошей историей биологической семьи. Но, к сожалению, такие «радужные картины» редки. Вот потенциальные родители и ждут, иногда годами, «своего», самого лучшего ребенка.

 

К тому же, если по старому законодательству можно было усыновлять детей, чьи биологические родители умерли либо отказались от них, то сейчас ребенка пытаются реинтегрировать в семьи родственников до четвертой степени: бабушек, дедушек, тетей, дядей, совершеннолетних братьев и сестер.

 

– Вначале мы должны предложить им самим забрать ребенка. Но на их поиски и переговоры уходит много времени, процедура затягивается, а ребенок тем временем растет и выходит из «привлекательного» возраста, — поясняет Клара Михайловна.

 

Лучше маленький и здоровый, чем взрослый и больной

 

На одной из недавних пресс-конференций министр труда, социальной защиты и семьи Валентина Булига отметила, что в прошлые годы иностранные граждане были готовы усыновлять любых детей, но сегодня ситуация изменилась. В настоящее время в республике насчитывается 26 детей со статусом на усыновление иностранными семьями, у 17 из них серьезные проблемы со здоровьем. Однако иностранные усыновители, подавшие заявку, просят детей в возрасте до 9 лет и без серьезных медицинских диагнозов.

 

По новому закону, полгода уходит на получение ребенком юридического статуса на усыновление (раньше его нужно было ждать несколько лет. – Прим. авт.), и если после этого, в последующие два года, его не усыновили молдавские семьи, то он может быть предложен на международное усыновление.

 

В 2011 году была отменена госпошлина, равная 1500 евро, которую должны были заплатить иностранцы в случае усыновления ребенка из Молдовы. Эта сумма включала в себя почтовые и телефонные услуги, перевод документов, а большая ее часть – около 1300 евро – тратилась на перевоз служащих министерства социальной защиты в страну, где проживал ребенок и его приемные родители, для контроля.

 

Вместо этой суммы была установлена фиксированная плата в размере 3000 леев, которую предполагается расходовать на оформление документов, вне зависимости от количества усыновленных детей. Учитывая, что иностранные усыновители довольно часто принимали в свои семьи нескольких детей сразу (законодательство не разрешает разлучение единокровных братьев и сестер), то это существенно облегчило им «материальную нагрузку». И, тем не менее, случаев международного усыновления все меньше.

 

На вопрос, почему за последние годы так мало детей из Молдовы были приняты иностранными усыновителями, специалист по защите прав ребенка ответить затруднилась:

 

– Возможно, ситуация изменится после внесения в процедуру усыновления ряда поправок, представленных правительством республики 1 августа, которые еще предстоит принять парламенту. Законопроект предусматривает разделение детей на две категории: дети без специальных потребностей и дети со статусом ограниченных возможностей. Кроме того, предлагается уменьшить срок, после которого дети со специальными потребностями могут быть усыновлены иностранными гражданами.

 

«Не семье – ребенка, а ребенку – семью!»

 

Потенциальный усыновитель, подавая заявление, должен указать причины, по которым он желает взять ребенка. По словам госпожи Кац, редко можно услышать, что цель усыновления — дать ребенку, оказавшемуся в сложной ситуации, любовь, возможность получить образование, профессию, сделать его счастливым. Чаще всего мотивом является то, что «некому будет на старости лет стакан воды подать».

 

– В прежние годы мы часто руководствовались потребностями семьи, выразившей желание усыновить ребенка. Семья диктовала свои условия – «хочу новорожденную девочку с голубыми глазами» и тому подобное. Сегодня мы руководствуемся принципом «не семье – ребенка, а ребенку – семью», – говорит Клара Михайловна. – Проблема не у взрослых людей, по тем или иным причинам не имеющих детей, а у ребенка, который остался без родителей и нуждается в подходящей именно ему – любящей и ответственной – семье. Принимая ребенка в семью, родители должны быть озабочены, в первую очередь, его здоровьем, постараться подарить ему свою любовь – именно это достойная цель любого усыновления.

 

Абсолютно все усыновители заслуживают огромного уважения, считает главный специалист по защите прав ребенка, ведь воспитать ребенка в наше трудное время, ох, как непросто, тем более чужого. И задача государства – помочь найти достойных людей, готовых пойти на этот шаг.

 

Из досье «Панорамы»:

 

Юридический статус на усыновление может быть присвоен детям, родители которых умерли (оба или один, если это была мать-одиночка); родители которых лишены родительских прав; родители которых лишены судом дееспособности; от которых родители отказались добровольно, и если они не жили с ребенком в течение 6 месяцев и не принимали участия в его содержании и воспитании.

 

Документы, прилагаемые к заявлению об усыновлении:

 

*копия удостоверения личности;

*копия свидетельства о рождении;

*копия свидетельства о браке — при усыновлении лицами, состоящими в браке, или копия свидетельства о расторжении брака — при усыновлении ребенка разведенным лицом;

*справка с места работы о занимаемой должности и размере заработной платы либо копия декларации о доходах или иной подобный документ за последние 12 месяцев;

*нотариально удостоверенная копия документа, подтверждающего его право собственности на жилье или право пользования им;

*справка о несудимости;

* медицинское заключение о состоянии здоровья, выданное медицинским учреждением по месту жительства;

*биографические данные.

 

В зависимости от обстоятельств могут также потребоваться и другие документы.

 

Елена Чайковская

mail@pan.md

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Vale13

Chiar daca nu inteleg prea bine ce a vrut sa spuna autorul prin TITLU, revin cu un articol publicat pe Allmoldova care face referinta la un interviu care pare sa fi fost acordat recent de catre Dna Ministru, Valentina Buliga:

http://www.allmoldova.com/ro/int/interview/valentina-buliga-030212.html

Strainii si moldovenii fata cu adoptia

 

3 februarie 2012

valentina_buliga_030212.jpg Valentina Buliga

 

Totul despre adoptie ne-a povestit doamna ministru al Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei. Ce copiii au sanse mai mari de a fi adoptati, ce conditii trebuie sa intruneasca adoptatorii si cum statul protejeaza copiii adoptati cititi in cele ce urmează.

Câţi copii sunt înfiaţi în Republica Moldova anual? Care este procentul orfanilor care îşi găsesc o familie?

 

Înainte de a ne referi la datele statistice din domeniul adopţiei ar fi bine să menţionăm că adopţia reprezintă o formă specială de protecţie, aplicată în interesul superior al copilului, prin care se stabileşte filiaţia între copilul adoptat şi adoptator, precum şi legăturile de rudenie între copilul adoptat şi rudele adoptatorului. Pe parcursul anului 2010, în republică au fost adoptaţi în cadrul procedurii naţionale 208 copii, cu 4 mai puţini decît în anul 2009. Datele pentru anul 2011 sunt actualmente în proces de colectare de la autorităţile tutelare teritoriale.

 

Este mult sau puţin?

 

O familie pentru un copil este deja o realizare enormă. Oferirea unui cămin familial pentru un copil rămas fără ocrotire părintească presupune asigurarea unui trai fericit alături de părinţi, fraţi, rude. Adică, o soartă mai fericită, decât cea pe care a avut-o, ochi zâmbitori şi multă speranţă în viitor. Sunt elemente mici care creează un viitor mare în viaţa unui copil.

Implementarea unor standarde naţionale în realităţile existente în Republica Moldova nu este un lucru simplu, acesta necesitând eforturi materiale, umane dar în special schimbarea viziunii şi mentalităţii înrădăcinate.

 

Putem spune că procedura de adopţie este una dificilă în ţara noastră sau mai exact, una mai greoaie decât în alte ţări din regiune?

 

Cu toate că Convenţiei de la Haga asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale din 29 mai 1993 a intrat în vigoare pentru Republica Moldova din 26 februarie 1998 până la adoptarea şi intrarea în vigoare a Legii nr. 99 privind regimul juridic al adopţiei din 28 mai 2010 legislaţia naţională şi în special Codului familiei şi Codului de procedură civilă nu reglementau corespunzător un şir de aspecte esenţiale, legate de respectarea interesului superior al copilului în procesul de adopţie. Prevederile legale în domeniul adopţiei puteau fi interpretate ambiguu, intrând uneori în contradicţie cu tratatele internaţionale.

Noua Lege privind regimul juridic al adopţiei înlătură lacunele existente în domeniu.

În mod evident implementarea unor standarde naţionale în realităţile existente în Republica Moldova nu este un lucru simplu, acesta necesitând eforturi materiale, umane dar în special schimbarea viziunii şi mentalităţii înrădăcinate nu numai în mintea oamenilor simpli, dar în special şi cu regret şi la unii funcţionari de diferit nivel.

Adoptarea Legii a fost doar un prim pas, care a deschis posibilităţile pentru realizarea reformei în domeniul adopţiei. Pe lângă o Lege - cadru conformă Convenţiei, e nevoie de un set întreg de acte normative secundare, care să permită la nivel administrativ şi instituţional aplicarea normelor juridice ale legii.

În context, Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei a depus eforturi sporite pentru elaborarea treptată şi consecventă a cadrului normativ în domeniu, punând accent deosebit pe eliminarea formalismului din prevederile normei şi asigurarea calităţii, comprehensivităţii, transparenţei şi valorii practice a documentelor, implicând în acest proces, atât experienţa şi expertiza internaţională, cât şi consultarea cu profesioniştii din domeniu şi organizaţiile societăţii civile.

 

Ce caută de regulă potenţialii părinţi la copii, care sunt cerinţele cel mai des întîlnite?

 

De cele mai multe ori potenţialii părinţi îşi doresc un copil sănătos şi de vârstă mică. Unii adoptatori îşi doresc neapărat fetiţă, alţii băiat.

 

Dar în cazul străinilor, ei ce vor?

 

Adoptatorii străini acceptă cu mai multă uşurinţă un copil care are probleme de sănătate, fie o vârstă mai mare de 7 ani.

Fără o abordare sistemică, majoritatea copiilor cu necesităţi speciale riscă să nu fie adoptaţi niciodată, rămânând adesea în îngrijirea sistemului rezidenţial, nerealizându-şi dreptul la un mediu familial.

 

Cum rămâne cu copii cu necesităţi speciale? Au ei prioritate în fata altor copii fără probleme de sănătate?

 

Copiii cu necesităţi speciale au prioritate faţă de semenii lor, deoarece spre deosebire de copii sănătoşi de vârstă preşcolară, pentru ei, durata menţinerii în îngrijirea statului adesea constituie un element defavorabil, deoarece pe de o parte vârsta lor se majorează, iar starea sanatăţii, dizabilitatea se poate agrava, inclusiv datorită calităţii educaţiei şi îngrijirii de care beneficiază în afara unui mediu familial adecvat.

În context, Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei a elaborat un proiect de lege, obiectivelecăruia constau în modificarea şi completarea Legii privind regimul juridic al adopţiei cu prevederi menite să asigure aplicarea mai eficientă a principiului respectării interesului superior al copilului adoptabil, să optimizeze baza legală privind realizarea procedurilor de adopţie de către autorităţile cu competenţe în domeniul adopţiei din Republica Moldova.

Ghidul de bune practici nr.1 privind implementarea şi aplicarea Convenţiei de la Haga din 29 mai 1993 asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale, conţine un capitol separat (7.3) cu referire la adopţia copiilor cu necesităţi speciale. Astfel, se accentuează necesitatea de a avea o abordare specială faţă de acest grup de copii, motivată inclusiv prin faptul că este nevoie de asigurarea unor condiţii, în baza cărora şi copiilor cu necesităţi speciale să le fie facilitat accesul la protecţie prin adopţie. Fără o astfel de abordare sistemică, majoritatea copiilor cu necesităţi speciale riscă să nu fie adoptaţi niciodată, rămânând adesea în îngrijirea sistemului rezidenţial, nerealizându-şi dreptul la un mediu familial.

Aşadar, introducerea în legislaţie a unor prevederi speciale privind adopţia copiilor cu necesităţi speciale se întemeiază pe o serie de factori obiectivi, pe bunele practici şi experienţa internaţională, astfel obţinându-se o mai bună corelare a legii cu principiului respectării interesului superior al copilului, precum şi asigurarea accesului mai echitabil a tuturor copiilor adoptabili la adopţie ca formă specială şi durabilă de protecţie.

În interesul copilului ar fi mai bine ca acesta să crească alături de ambii părinţi, dar totodată, adopţia de către persoane solitare nu este interzisă.

 

Apropo, se admit adopţiile de către persoane solitare?

 

Adopţia este permisă numai persoanelor care au capacitate deplină de exerciţiu, au atins vârsta de 25 de ani şi sunt cu cel puţin 18 ani mai în vârstă decât cel pe care doresc să-l adopte, dar nu cu mai mult de 48 de ani. Desigur că, în interesul copilului ar fi mai bine ca acesta să crească alături de ambii părinţi, dar totodată, adopţia de către persoane solitare nu este interzisă.

 

De ce le cereţi părinţilor adoptivi să le spună copiilor că nu sunt părinţi biologici, nu credeţi că este o condiţie crudă in raport cu aceşti oameni?

 

Potrivit legislaţiei în vigoare părintele adoptiv va informa copilul că este adoptat, de îndată ce vârsta şi gradul lui de maturitate o permit, dar totodată, trebuie să precizăm că el nu este obligat să facă acest lucru.

Dimpotrivă, persoanele competente cărora le este cunoscut faptul adopţiei sunt obligate să păstreze confidenţialitatea informaţiilor obţinute în procesul de adopţie, inclusiv în ceea ce priveşte datele de identificare ale adoptatorului, precum şi ale părinţilor biologici. În caz contrar, ele poartă răspundere juridică.

 

Cum asiguraţi monitorizarea condiţiilor în care sunt crescuţi în continuare?

După încuviinţarea adopţiei, copilul adoptat se află la evidenţa autorităţii teritoriale de la domiciliul părinţilor adoptivi sau a autorităţii centrale în domeniul adopţiei din statul primitor, în cazul adopţiei internaţionale, până la împlinirea vârstei lui de 18 ani.

Monitorizarea situaţiei postadopţie a copilului se efectuează de către autorităţile în a căror evidenţă se află copilul, pe o perioadă de 5 ani de la încuviinţarea adopţiei, cu următoarea periodicitate:

a) în primul an – 3 rapoarte (la 3, la 6 şi la 12 luni);

b) în al doilea an – două rapoarte (la 6 şi la 12 luni);

c) în anii 3, 4 şi 5 – raport anual (la 12 luni).

În cazul adopţiei naţionale, rapoartele de evaluare se întocmesc de către autoritatea teritorială de la domiciliul părinţilor adoptivi şi se prezintă autorităţii centrale. Evoluţia copilului şi a relaţiilor dintre acesta şi adoptator în perioada postadopţie, în cazul adopţiei naţionale este monitorizată de autoritatea teritorială competentă în domeniul protecţiei copilului prin adopţie. Acestea sunt secţiile/direcţiile de asistenţă socială şi de protecţie a familiei şi Direcţia municipală pentru protecţia drepturilor copilului Chişinău.

În cazul adopţiei internaţionale, rapoartele de evaluare postadopţie se prezintă autorităţii centrale din Republica Moldova de către autoritatea centrală în domeniul adopţiei din statul primitor sau prin intermediul organizaţiilor străine din statul primitor acreditate şi înregistrate în Republica Moldova. Autoritatea centrală din Republica Moldova solicită, în caz de necesitate, misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale Republicii Moldova în statele primitoare informaţii privind monitorizarea postadopţie efectuată.

 

Ion Toma

allmoldova

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Vale13

Un reportaj despre ASA CUM ESTE Adoptia in RM, realizat cu specialistii si parintii experti de la Ungheni -

 

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Vale13

(VIDEO) Uitaţi de părinţi, dar şi de stat. Ce soartă au mii de copii, după ce ajung în internate

 

Articol de PUBLIKA.MD, publicat in data de 18-03-2013, ora 12:19

 

http://www.publika.md/video-uitati-de-parinti--dar-si-de-stat--ce-soarta-au-mii-de-copii--dupa-ce-ajung-in-internate_1308671.html

 

Ştiţi că sute de copii din Moldova nu au familie? Pentru mulţi dintre ei acasă înseamnă centrele de plasament sau internatele. De regulă, odată ajunşi aici, micuţii sunt uitaţi de restul lumii. Devin statistici fără statut juridic. Trec anii, iar odată cu ei scade şansa acestor copii de a avea o familie.

Tamara are 16 ani, dintre care 13 i-a petrecut în orfelinatul din Străşeni. A fost adusă aici împreună cu cei doi fraţi ai ei.

Şi dacă cei care le-au dat viaţă s-au dezis de ei, statul s-a limitat să le asigure doar strictul necesar. Părinţii au fost decăzuţi din drepturi, iar copiii au pierdut şansa la o viaţă normală în familie, fie şi adoptivă.

 

"Mama a decedat, tata acum vreo jumătate de an a fost lipsit de drepturile părinteşti. Nu a venit pe aici niciodată. Decăderea din drepturile părinteşti este o problemă, într-adevăr. Nu se pune accentul pe statutul copilului", a declarat asistenta socială a Gimnaziului internat din oraşul Străşeni, Elena Pleşca.

 

Sunt multe istorii similare. "Acesta este dosarul unui băieţel care a fost luat de la mamă la vârsta de trei luni şi dus la o casă de copii. De la casa de copii, la vârsta de cinci ani şi trei luni a fost adus la noi la gimnaziu. Acum este în clasa a noua. Anul acesta am perfectat documentele, iar mama a fost lipsită de drepturi. Până acum nu s-a ocupat nimeni de această problemă", a mai adăugat Elena Pleşca.

Nepăsarea autorităţilor îşi lasă amprenta şi pe personalitatea copiilor instituţionalizaţi. "Acest copil din instituţie nu are nicio iniţiativă. Dacă îi spui să facă ceva - face, dacă nu-i spui, niciodată nu va face nimic", a menţionat directorul de program al Centrului de Servicii Sociale pentru Copil şi Familie "Casa Aschiuţă", Fiodor Sâdnic.

 

Din cauza că s-a aflat atât de mult în orfelinat, Tamara nici nu înţelege ce ar însemna o familie. Ştie doar una - mereu cineva trebuie să aibă grijă de ea. "Să vină vreo familie să mă ajute pe mine, ca să am o locuinţă", a spus Tamara Cojocaru.

 

În această situaţie sunt 5.000 de copii în toată ţara. "Din aceşti 5.000 de copii, în majoritatea cazurilor nimeni nu se gândeşte la viitorul lor şi la statutul lor. Nimeni nu se ocupă de ei şi în genere a devenit predominantă o tendinţă, copilul a fost plasat într-o şcoală internat, într-un centru de plasament, într-un plasament familial şi este uitat", a mai adăugat Fiodor Sâdnic.

 

Cât de grav este afectat un copil de anii petrecuţi în orfelinat cel mai bine ştiu persoanele care au avut curajul să înfieze un micuţ din astfel de instituţii. Anul trecut, acest cuplu a luat în familie un băiat de 3 ani şi jumătate.

 

"El nu putea vorbi încă. Foarte puţine cuvinte spunea. Era retras, ca un animăluţ neîmblânzit. Acolo sunt mulţi copiii şi nu-i posibil să li se atragă atenţia fiecăruia în parte", a povestita mama copilului adoptat.

 

"În centrele de plasament sunt mari probleme. Când l-am luat acasă, cu maşina mea l-am dus, mi-a spus "vreau apă", i-am dat apă. "Mai vreau apă", iar i-am dat. Nu înţelegeam care-i problema, din ce cauză. Da, era cald. Dar acolo era o problemă că nu le dădea apă, ca să nu se ude", a adăugat tatăl.

 

Ani de zile aceşti oameni au luptat ca să obţină dreptul să adopte un copil. "Birocraţia, sunt oameni cărora le este indiferent de ceea ce vrei să faci şi pentru ce. Ei nu se gândesc cum stau copiii acolo", a subliniat bărbatul.

 

Dar spun că, până la urmă, efortul a meritat. "Ce poate fi mai fericit pentru o femeie decât atuni când îi spune un copil – mamă. E cel mai frumos pe lume. Vrem o mângâiere, o bucurie în casă, o gălăgie în casă. Nu am cuvinte să explic", a spus femeia.

 

Cuplul a înfiat un copil de o vârstă mai mică, pentru ca să-l poată educa astfel încât să le semene cât mai mult. Măcar la comportament, dacă nu la chip. "La şapte - opt ani ar fi foarte greu. Este foarte greu, pentru că el a primit educaţia acolo, în instituţie a primit cei şapte ani de acasă", a declarat tatăl.

 

"Majoritatea îşi doresc copii foarte mici, pentru că îşi doresc să vadă primul pas, să vadă primul zâmbet, să trăiască mult mai mult timp împreună cu copilul pe care şi l-au dorit, să-l simtă ca şi pe copilul propriu. Pe de altă parte, vor ca el să nu aibă amintirea abandonului. Să nu aibă amintirea despre o altă mamă, să nu aibă amintirea despre instituţie", a subliniat directorul Asociaţiei Amici dei Bambini, Stela Vasluian.

 

Autorităţile cunosc starea de lucruri din orfelinate, dar spun că de vină sunt responsabilii de nivel local.

 

"Este o neglijare în serviciu din partea acelor funcţionari care aveau obligativitatea de a lucra la determinarea statutului. O perioadă îndelungată de timp nu s-a lucrat la determinarea statutului", a menţionat şefa de Direcţie din cadrul Ministerului Protecţiei Sociale, Viorica Dumbrăveanu.

 

Oficialii spun că vor prin lege să-i responsabilizeze pe funcţionarii de care depinde soarta copiilor din orfelinate.

 

"În acest proiect, care deja este în Parlament, am prevăzut limite de timp, măsuri concrete, acte juridice concrete şi autorităţile care trebuie să lucreze la determinarea statului copiilor. Venim şi cu măsuri de constrângere. Avem un proiect de lege pentru modificarea Codului Contravenţional şi Codului Penal, prin care încercăm să îi responsabilizăm atât pe părinţi, cât şi autorităţile tutelare pentru că nu au reacţionat în unele situaţii", a adăugat Viorica Dumbrăveanu.

 

În raioane situaţia este văzută cu totul altfel decât în Chişinău. Asistenţii sociali spun că, în primul rând, încearcă să integreze micuţii din orfelinate în familiile rudelor.

 

"Ne ducem odată, de exemplu, la casa buneilor şi ei să nu fie acasă. Altă dată putem merge şi să îi găsim într-o stare de ebrietate avansată şi nervoşi. Nu vor să ne primească. Parcă ar vrea să scrie, dar pot spune că nici nu-l iau, dar nici nu renunţă. "Faceţi ce ştiţi, dă-i pace statul să-l crească", zic unii dintre ei. Sunt cazuri când este dus în Federaţia Rusă, lasă că o să vină peste trei luni şi asta tot lungeşte determinarea statutului copilului", a adăugat specialistul principal al Direcţiei Asistenţă Socială Nisporeni, Eugenia Tulbure.

 

"Soluţia ar fi următoarea: este autoritatea tutelară din raion, care cunoaşte foarte bine situaţia şi ei să spună că este o rudă în Moscova, în Rusia. Nu avem nicio legătură. Cât să aşteptăm? Un an, doi, trei, patru, până când ruda sau autoritatea tutelară spune că nimeni nu cunoaşte adresa. Atunci, ei primesc decizia că nu se ia în consideraţie această rudă", a afirmat directorul de program Centrul de Servicii Sociale pentru Copil şi Familie "Casa Aschiuţă", Fiodor Sâdnic.

 

În acest mod, mai mult de 1.000 de copii din instituţii rezidenţiale au ajuns în familii. Chiar dacă reprezentanţii Direcţiilor asistenţă socială spun că din cauza procedurii complicate mulţi copii nu au şansa de a avea o familie, reprezentanţii Ministerului Protecţiei Sociale şi al Familiei spun că deocamdată nu renunţă la această practică.

"Totuşi noi insistăm asupra faptului că această practică a rezultat din practica şi experienţa existentă anterior. Asta e o definiţie care se menţine şi în legislaţia civilă şi în Codul Familiei, cu privire la integrare, că familia extinsă sunt rudele până la gradul patru", a subliniat şefa de Direcţie din cadrul Ministerului Protecţiei Sociale, Viorica Dumbrăveanu.

 

Pe lângă cei 5.000 de copii din instituţiile rezidenţiale, mai sunt 2.000 în centrele de plasament, iar alţi 700 sunt în case de tip familial. Iar numărul celor care ajung să-şi găsească o familie scade pe an ce trece.

 

În 2009, 182 de copii au fost înfiaţi de moldoveni şi alţi 30 au ajuns în familii adoptive din străinătate. În 2012, doar 80 şi-au găsit părinţi adoptivi, dintre care patru peste hotare.

Datele oficiale pentru anul trecut arată că 168 de copii orfani sau cu părinţi decăzuţi din drepturi aveau actele pentru a fi adoptaţi. Iar 167 de cupluri au depus cerere de înfiere a unui copil. Teoretic, doar un micuţ ar mai fi trebuit să-şi aştepte părinţi adoptivi. Realitatea a fost, însă, cu totul alta, 92 dintre ei au rămas în orfelinate.

 

"Noi acum avem o bază de date cu copiii care pot fi adoptaţi. Părinţii lor sunt luaţi de Minister la evidenţă. Eu nu am văzut ca aceste baze de date la moment să lucreze", a sublioniat Fiodor Sâdnic.

 

"De ce la momentul actual nu putem să asigurăm un circuit al acestei baze de date? Cu regret nu suntem deţinătorii unui sistem informaţional automatizat, care să ne asigure securitatea datelor respective. Cunoaşteţi că suntem în proces de elaborare a acestui sistem informaţional, vom fi într-o legătură informaţională cu autorităţile tutelare, punem o miză mare că acesta va fi funcţional până la finele anului curent", a conchis Viorica Dumbrăveanu.

 

Până vor ajunge responsabilii să ajusteze sistemele şi legile care nu funcţionează în această ţară, o generaţie de copii riscă să crească înconjurată de indiferenţă şi fără dragoste părintească.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Vale13

Astazi revin cu actualizarea acestei pagini prin publicarea unei investigatii efectuate de Centrul de Investigatii Jurnalistice, publicata in Adevarul si care o priveste pe Avocatul copilului din Republica Moldova, Dna Tamara Plamadeala - http://adevarul.ro/moldova/social/avocatul-copilului-firmelor-adoptiii-tamara-plamadeala-suspectata-promovat-infierea-incalcari-unui-baietel-moldovean-italia-1_514b49b000f5182b8539c065/index.html

 

Avocatul copilului sau al firmelor de adopţii? Tamara Plămădeală, suspectată că a promovat înfierea cu încălcări a unui băieţel moldovean în Italia

 

22 martie 2013, 08:02 / de Natalia Porubin

 

Un băieţel suspectat că ar fi infectat cu HIV/SIDA urma să fie înfiat de un cuplu din Italia. Deşi avea la bază doar o bănuială, diagnosticul a fost utilizat ca paravan pentru adopţia peste hotare, promovată de Tamara Plămădeală, avocatul copilului.

 

Protagonistul acestei istorii, Vlăduţ (nume schimbat), nu are decât trei ani şi e prea mic ca să înţeleagă ce lupte înverşunate s-au dat pentru soarta lui. Băiatul din nordul ţării figurează într-un proces de judecată pe care avocatul parlamentar pentru protecţia drepturilor copilului l-a intentat împotriva Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei. Ombudsmanul acuză autorităţile că tărăgănează adopţia lui de către o familie din Italia. Argumentul de bază este că micuţul ar suferi de o boală incurabilă, pe care ar fi moştenit-o de la mama sa. Anume datorită acestui diagnostic dosarul copilului a fost prezentat direct pentru adopţie internaţională. În mod normal, copiii din Republica Moldova nu pot fi propuşi spre adopţie în străinătate decât după ce sunt epuizate toate posibilităţile de a le găsi o familie în ţară.

 

„Copilul putea fi înfiat imediat după naştere, încă în 2010. Dacă urma tratamentul peste hotare, el evita pericolul să dezvolte o boală pe viaţă“, susţine Tamara Plămădeală. „Ultima testare clinică, efectuată pe 25 ianuarie 2013, nu a confirmat diagnosticul invocat de avocatul parlamentar“, răspunde Viorica Dumbrăveanu, şefa Direcţiei protecţiei familiei şi copilului din cadrul ministerului.

 

Propus în grabă

 

Se pare însă că aceasta nu e singura încălcare comisă în acest caz. Potrivit autorităţilor, băiatul a fost propus spre adopţie internaţională înainte de a fi dobândit statutul de copil adoptabil. „Este eligibil pentru adopţia naţională doar din februarie 2011, când a devenit irevocabilă hotărârea instanţei privind lipsirea mamei sale de drepturile părinteşti. Conform legii, abia peste doi ani, adică în februarie 2013, el urma să fie inclus în listele pentru adopţiile internaţionale“, precizează Viorica Dumbrăveanu.

 

Autorităţile locale afirmă însă că au acţionat corect. „Pentru că mama nu s-a interesat de copil pe parcursul a şase luni, a fost perfectat un act de abandon, iar ţinând cont că era suspectat de o maladie incurabilă, el a fost propus spre adopţie internaţională“, explică Tatiana Ciorbă, specialist principal în protecţia drepturilor copilului de la Direcţia asistenţă socială a municipiului Bălţi.

 

Chiar dacă în acest dosar nu ar fi existat atâtea semne de întrebare, adopţia oricum nu putea avea loc. Asta deoarece cuplul italian a depus cu întârziere cererea de încuviinţare a adopţiei. S-a întâmplat pe 31 ianuarie 2011, în timp ce cu o zi mai devreme, pe 30 ianuarie 2011, a intrat în vigoare Legea privind statutul juridic al adopţiei. Toate dosarele prezentate după această dată urmau să fie examinate în noile condiţii ale legii.

 

Putea avea deja părinţi în ţară

 

Dacă nu era suspectat că ar fi purtător HIV, copilul ar fi fost deja înfiat în ţară. „Un cuplu de la Ungheni şi-a exprimat dorinţa să-l adopte, chiar şi cu acest presupus virus“, povesteşte Tamara Ciorbă. Primul lucru pe care l-au făcut cei doi a fost să discute cu medicul din localitatea lor, pentru a vedea dacă pot miza pe discreţia lui. Au renunţat însă după ce li s-a spus că, mai devreme sau mai târziu, lumea va afla despre boală, iar copilul nu va fi acceptat de comunitate. „Cei care trebuiau să confirme sau să infirme diagnosticul sunt medicii, dar pentru că bănuiala nu a fost exclusă, copilul a fost propus spre adopţie internaţională“, se justifică funcţionara.

 

Lucrurile s-au clarificat abia după intervenţia Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei. Potrivit Protocolului naţional privind îngrijirea şi tratamentul HIV, diagnosticul copilului născut de o femeie infectată poate fi exclus până la împlinirea vârstei de 19 luni. În cazul lui Vlăduţ, presupunerile au fost înlăturate abia cu un an mai târziu. Nu este clar de ce avocatul parlamentar, care are toate pârghiile, nu a solicitat efectuarea unei expertize ca să aducă lumină în acest caz.

 

„A depăşit atribuţiile de serviciu“

 

În ultimele luni, Tamara Plămădeală a apărut de mai multe ori în ipostaza de susţinător al agenţiilor specializate în adopţiile internaţionale. În timp ce avocata afirmă că acordă acest suport absolut dezinteresat, există voci care susţin că ea îşi depăşeşte atribuţiile de serviciu acţionând în interesul acestor firme.

 

„Îmi pare rău că doamna Plămădeală, în calitate de avocat al copilului, ia partea unei entităţi. Din punctul meu de vedere, ea trebuie să fie de fiecare dată doar de partea copilului şi să nu poată fi influenţată nici de guvern, nici de vreo instituţie. Singura ei Biblie trebuie să fie Convenţia ONU privind drepturile copilului“, comentează Mariana Ianachevici, director executiv al organizaţiei „Ave Copiii“.

 

În Italia, pe banii firmelor

 

În octombrie 2012, Tamara Plămădeală urma să facă o vizită în Italia. Surse sub protecţia anonimatului ne-au comunicat că deplasarea trebuia să fie plătită de familiile unor italieni care au adoptat copii din Moldova. Însoţită de doi jurnalişti de la postul public de televiziune, ea urma să viziteze 7-10 familii şi să facă un reportaj de promovare a adopţiilor internaţionale. Avocatul copilului a făcut un demers în acest sens pe numele Danielei Bacchetta, vicepreşedintele Comisiei pentru Adopţii Internaţionale din Italia. Vizita nu a mai avut loc, deoarece partea italiană şi-a dat acordul doar pentru o discuţie la sediul organizaţiei, accesul în familii fiind interzis.

 

Tamara Plămădeală nu neagă că urma să plece în Italia pe banii unor firme de adopţii. Ea spune că atunci când a adresat solicitarea încă nu avea bani pentru deplasare şi că resursele urmau să fie identificate abia după ce ar fi obţinut acordul. „Şi dacă aceşti bani ar fi venit de la o familie italiană, care e problema?“, ne-a întrebat avocatul copilului.

 

Şi-a luat copilul în deplasare

 

Într-una din deplasările peste hotare din 2011, Tamara Plămădeală l-a luat şi pe unul din cei trei copii ai săi. Este vorba despre o vizită de studiu la Stockholm, Suedia, efectuată în perioada 17-21 octombrie 2011.

 

Fiul Tamarei Plămădeală a fost inclus în lista de participanţi ca membru al Consiliului Consultativ al Copiilor, creat pe lângă Centrul pentru Drepturile Omului. În realitate, băiatul atinsese deja majoratul, deci nu mai era un copil. În timp ce femeia şi-a dus odrasla în excursie, unii membri activi ai consiliului au rămas acasă. „Nu văd nicio problemă, atâta timp cât deplasarea a fost finanţată de un donator străin. Era altceva dacă era plătită din banii publici! Pot şi eu o dată în patru ani să am grijă şi de copilul meu“, spune zâmbind avocatul tuturor copiilor. În acelaşi timp, ea recunoaşte că feciorul său nu a fost niciodată membru al Consiliului Copiilor, ci doar a participat la câteva adunări.

 

A învăţat într-o universitate-fantomă

 

Profesionalismul Tamarei Plămădeală a fost pus la îndoială şi anterior. Ex-deputata Valentina Cuşnir a spus de mai multe ori de la microfonul Parlamentului că avocatul parlamentar nu are studiile necesare şi că ar fi obţinut prin fraude diploma de licenţă.

 

În biografia Tamarei Plămădeală de pe site-ul Centrului pentru Drepturile Omului este indicat că ea are studii superioare juridice. A absolvit Universitatea Liberă Internaţională din Moldova (ULIM), însă până a obţine diploma de licenţă a trecut prin trei universităţi. Şi-a început traseul universitar într-o instituţie-fantomă din România – „Omega-Lux“, aceeaşi în care a învăţat şi judecătoarea Liuba Brânză. Într-un răspuns oferit Centrului Anticorupţie de către Ministerul Educaţiei de peste Prut se arată că academia respectivă „nu este şi nici nu a fost instituţie de învăţământ superior acreditată sau autorizată să funcţioneze provizoriu“.

 

Plămădeală a fost înmatriculată la „Omega-Lux“ pe 1 octombrie 1993, iar doi ani mai târziu, la 22 decembrie 1995, s-a transferat la Facultatea de Drept a Universităţii de Stat din Moldova. După alţi doi ani, la 13 septembrie 1997, este exmatriculată din proprie dorinţă din anul III, iar după două săptămâni este deja studentă în anul IV (!) la Facultatea de Drept a ULIM.

 

Ombudsmanul ne-a spus că-şi aminteşte vag de perioada în care a învăţat la Bucureşti: „De la USM a fos selectat un grup de tineri dintre cei care nu au trecut concursul. Ni s-a propus ca alternativă să mergem la o universitate privată din Bucureşti. Era foarte greu de învăţat pentru că multe noţiuni nici nu le puteam înţelege şi chiar după prima sesiune m-am transferat la USM. După ce am învăţat doi ani acolo, am trecut la ULIM“.

 

Nu s-a lepădat de PPCD

 

Tamara Plămădeală a ajuns în funcţia de avocat al copilului în anul 2008, la propunerea Partidului Popular Creştin-Democrat. Chiar dacă formaţiunea nu a mai intrat în Parlament după alegerile din 2009, ea a reuşit să-şi păstreze funcţia, în ciuda mai multor critici. Deşi conform statutului nu are dreptul la activitate politică, a continuat să susţină PPCD-ul. Bunăoară, în campania electorală din 2009 a donat 7.500 de lei pentru PPCD, sumă echivalentă cu un salariu mediu lunar. „Partidul m-a promovat în funcţie şi trebuie să am toată stima şi respectul. Ne sunăm şi acum uneori cu domnul Iurie Roşca, de exemplu, la zilele de naştere“, explică avocatul parlamentar. Mandatul Tamarei Plămădeală expiră în luna octombrie.

 

Natalia Porubin, Centrul de Investigaţii Jurnalistice

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Vale13

http://www.mmpsf.gov.md/md/newslst/1211/1/5388/

 

Domeniul adopției din Republica Moldova a fost astăzi abordat în cadrul unui briefing de presă de către dna Valentina Buliga, ministrul Muncii, Protecției Sociale și Familiei

25.06.13adoptie.jpgÎn continuare Vă oferim discursul integral al dnei Valentina Buliga, ministrul Muncii, Protecției Sociale și Familiei rostit la briefing-ul de presă despre domeniul adopției din Republica Moldova. În alocuțiune se menționează:

 

”Pînă nu demult în domeniu era un vacuum legislativ, normele juridice erau prea generale și adesea contradictorii prevederilor tratelor internaționale la care Republica Moldova este parte.

Ministerul a fost promotorul Legii privind regimul juridic al adopției, care a intrat în vigoare în ianuarie 2011.

 

În rezultatul implementării pe parcursul unui an a Legii au fost determinate anumite aspecte, care necesitau o revizuire, din considerente practice care au fost scoase în evidență și nu din cauza că legea adoptată nu este bună, cum vehiculează unele persoane.

 

Astfel,

- am constat excese în procedura de separe a fraților prin adopție. Autoritățile teritoriale admiteau separarea fraților prin procedura adopției doar din simplul motiv că frații nu se cunosc între ei, sau că unul este de o vîrstă mai mare;

 

- în baza avizului Ministerului Justiției s-a indicat necesitate reglementării prin Lege și nu prin hotărîre de Guvern a procesului de acreditare a organizațiilor străine, suspendarea și retragerea acreditării acestora;

 

- pentru asigurarea complexității și uniformității informațiilor despre copiii adoptabili se prevede obligarea autorităților teritoriale de a elabora și prezenta autorității centrale rapoarte standardizate privind situația fiecărui copil adoptabil;

 

- de asemenea, în scopul îmbunătățirii din perspectiva non-discriminării a prevederilor Legii privind regimul juridic al adopției, legea conține prevederi prin care au fost excluse o serie de reglementări discriminatorii referitor la contraindicațiile medicale ale adoptatorilor, și lista maladiilor grave care permit adopția internațională imediată a copiilor adoptabili, avînd în vedere cerințele internaționale în domeniul non-discriminării.

2. Pînă în anul 2010 nu exista o evidență strictă și reglementată sub aspect normativ a copiilor cu statut de adopție, nu existau mecanisme clare de control cu privire la măsurile întreprinse de către autoritățile de resort pentru menținerea sau (re)integrarea copiilor în mediul familial.

 

Pentru a depăși situația dată prin ordinul ministrului muncii, protecției sociale și familiei a fost aprobat Raportul privind situația copilului. Raportul dat este un document sistematizat și standartizat cu cerințele internaționale, care permite deținerea informației necesare și suficiente cu privire la istoricul copilului, starea sănătății, profilul psiho-emoțional al copilului. În virtutea eforturilor depuse actualmente, unele autorități teritoriale prezintă date incomplete și eronate.

 

Cu regret constatăm, situații cînd este lipsă informația cu privire la părinții copiilor, familia extinsă, sunt vagi datele cu privire măsurile întreprinse pentru menținerea copilului în familia biologică sau extinsă, se atestă cazuri cînd este incompletă informația cu privire la frați - dacă sunt, locul aflării acestora, informație care de fapt este importantă pentru a evita separarea fraților prin adopție.

 

Totodată, a fost instituit Registrul de Stat al adopțiilor, care conține date cu privire la solicitanții de adopție, copii cu statut de adopție națională și internațională, adopțiile încuviințate de instanțele de judecată, și alte informații relevante.

 

Am constatat, că majoritatea autorităților teritoriale s-au activizat în procesul determinării statutului legal al copiilor abia după adoptarea Legii privind regimul juridic al adopției, în baza multiplelor solicitări din partea Ministerului și implicarea adesea a organelor de drept.

 

3. O perioadă îndelungată de timp procedura adopției internaționale era realizată de persoane fizice în bază de procură, iar organizațiile internaționale care activau nu erau acreditate pe teritoriul Republicii Moldova în special din cauza lipsei cadrului normativ adecvat. Persoanele implicate în procedura adopției internaționale nu aveau dreptul de acces la date cu caracter personal, în realitate ele dețineau date cu privire la copii, fotografiile acestora, efectuau vizite, cunoșteau informații despre părinții biologici. Nu exista nici o monitorizare asupra taxelor percepute de organizațiile date de la adoptatorii internaționali pentru adopția copiilor din RM, fapt care în mod evident pe lîngă efectele sale directe aducea un prejudiciu clar imaginii țării noastre.

 

Pentru redresarea situației date, Ministerul a promovat Regulamentul privind procedura de acreditare şi modul de funcţionare a organizaţiilor străine cu atribuţii în domeniul adopţiei internaţionale în Republica Moldova şi a listei serviciilor şi activităţilor pe care le pot desfăşura în domeniul adopţiei internaţionale, care a fost aprobat prin Hotărîre de Guvern.

 

Astfel, actualmente sunt acreditate 25 organizații străine cu atribuții în domeniul adopției internaționale în Republica Moldova, după cum urmează: Italia – 11, SUA – 9, Spania – 2, Israel – 1 Elveția – 1 și Belgia – 1 organizație.

 

Unele persoane prin intermediul mijloacelor de informare în masă au abordat întrebarea dacă este în drept sau nu Ministerul să solicite organizațiilor străine acreditate în Republica Moldova prezentarea pentru prelungirea adopției a costurilor fiecărei adopţii internaţionale realizate pe teritoriul Republicii Moldova. Ași menționa că norma juridică națională care dă Ministerului acest drept se conține în Legea privind regimul juridic al adopției.

 

Totodată, Ghidul de bune practici privind implementarea și aplicarea Convenției de la Haga din 29 mai 1993 asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale prevede următoarele: ”Cerințele pentru acreditarea agențiilor care prestează servicii în domeniul adopțiilor internaționale trebuie să includă dovezile unei baze financiare solide și a unui sistem de control financiar intern eficient.

 

Viitorii adoptatori trebuie să aibă posibilitatea de a primi o listă detaliată a cheltuielilor legate de procesul de adopție. Autoritățile și agențiile din statul primitor și statul de origine trebuie să coopereze în asigurarea accesului la astfel de informații. Informația privind costurile și cheltuielile și onorariile percepute pentru serviciile în domeniul adopțiilor internaționale prestate de către diferite agenții trebuie să fie accesibilă publicului.

 

În cazul analizei sistemelor de adopție, statele trebuie să identifice toate etapele în care se pot efectua plăți oficiale și neoficiale și să intensifice controlul asupra plății onorariilor.”

 

Controlul fiscal al activității organizațiilor străine cu atribuţii în domeniul adopţiei internaţionale în Republica Moldova este efectuat de organele abilitate, iar prevenirea și combaterea corupției este un obiectiv comun al tuturor autorităților și instituțiilor publice.

 

4. Atragem atenția asupra faptului că pînă la intrarea în vigoare a Legii privind regimul juridic al adopției, legislația Republicii Moldova nu conținea prevederi exprese privind obligativitatea asigurării monitorizării post-adopție a copiilor adoptați prin procedura adopției internaționale și nici efectele pentru neprezentarea rapoartelor post-adopție. Astfel, în rezultatul analizei dosarelor copiilor adoptați prin procedura adopției internaționale, am constat că în cazul la mai mulți copii erau lipsă rapoartele de monitorizare post-adopție.

Actualmente, Ministerul în baza completărilor operate la Legea menționată supra are dreptul de a solicita instanţei de judecată anularea acreditării organizaţiei străine cu atribuţii în domeniul adopţiei internaţionale în cazul neprezentării rapoartelor de evaluare postadopţie, conform prevederilor legislației.

5. Continuă să se speculeze de către unele persoane că procedura de selectare a adoptatorului potrivit pentru copilul adoptabil realizată de Minister este subiectivă și netransparentă și că potrivirea se reduce doar la procedura realizată în birourile Ministerului. Menționez că aceste afirmații sunt demagogice și sunt bazate pe interpretarea tendențioasă a cadrului legal privind drepturile copilului.

În baza bunelor practici internaționale și în Republica Moldova actualmente se folosește aplicarea potrivirii prealabile conform unor proceduri clar stabilite, reieșind din analiza datelor privind situația adoptatorilor pe de o parte și situația copilului adoptabil pe de altă parte. După potrivirea prealabilă a unui anumit cuplu cu un copil adoptabil și obținerea acordului pentru adopția acestui copil din partea cuplului respectiv, se realizează procedura de potrivire propriu-zisă a adoptatorului cu copilul, cînd adoptatorul vine în Republica Moldova și contactează cu copilul sub supravegherea nemijlocită a specialiștilor din cadrul autorității teritoriale, care urmează se să expună asupra faptului potrivirii sau nepotrivirii, în special în baza evaluării atașamentului și compatibilității psiho-emoționale.

 

În plus atrag atenția Dvs. asupra faptului că Ministerul nu i-a decizii unilaterale privind potrivirea prealabilă, pentru prima dată legislația națională prevede, la inițiativa și insistența noastră, ca toate deciziile de potrivire ale Ministerului să fie avizate de către Consiliul Consultativ, care este un organ multireprezentativ.

 

Pentru a exclude posibilitatea corupției în procesul de potrivire prealabilă cauzate de aplicarea unor criterii confuze sau subiective, Ministerul a aprobat Grila şi fişa de evaluare a dosarului adoptatorului, care asigură transparenţa în procesul de potrivire prealabilă a adoptatorului potrivit pentru copilul adoptabil, bazîndu-se pe un set de indicatori cuantificabili şi comparabili, cum ar fi: abilităţile parentale ale adoptatorilor, mediul social şi familial al adoptatorului, studiile, infrastructura socială a localității de trai a adoptatorului, capacitatea de a îngriji copiii cu necesități speciale, etc.

Dumneavoastră cunoașteți că în februarie anul curent MMPSF a fost acționat în judecată de către avocatul parlamentar, dna Tamara Plămădeală, fiind aduse acuzații privind nerespectarea principiului interesului superior al copilului X în procedura de adopție, precum și referitor la nerespectarea dreptului copilului la creștere în mediul familial.

 

Ministerul a menționat anterior că pînă la pronunțarea hotărîrii instanței de judecată, va evita orice confruntare publică între părți în scopul asigurării examinării imparțiale a cazului, garantării confidențialității datelor.

 

Prin hotărîrea instanței de judecată din 5 iunie curent, cererea de chemare în judecată înaintată de avocatul parlamentar a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

 

Îmi doresc să prezint mass-media argumentele invocate în fața instanței de judecată de către Minister și totodată încălcările care nu au fost tolerate.

 

1. La momentul identificării copilului X fără supraveghere identitatea mamei era cunoscută, context în care prin decizia din mai 2010 a Secției asistență socială și protecție a familie Bălți copilul a fost luat la evidență ca fiind copil în situație de risc.

 

În cazul identificării copiilor în situație de risc autoritățile tutelare acționează în condițiile prevederilor art. 112 1 al Codului Familiei care prevede că:

 

(1) Autoritatea tutelară va lua toate măsurile necesare pentru depistarea timpurie a situaţiilor de risc care pot determina separarea copiilor de părinţi.

 

(2) Autoritatea tutelară organizează funcţionarea serviciilor de menţinere, refacere şi dezvoltare a capacităţii copiilor şi a părinţilor de a depăşi situaţiile care ar putea determina separarea copiilor de părinţi.

 

(3) Autoritatea tutelară ţine evidenţa copiilor şi a familiilor care se află în situaţii de risc, monitorizează şi evaluează, după caz, dar nu mai rar decît o dată în 6 luni, situaţia lor. ”

Așa dar, în cazul identificării și luării la evidență a copiilor în situație de risc autoritatea tutelară nici într-un caz nu stabilește statutul de copil abandonat sau rămas fără ocrotire părintească și respectiv nu poate întreprinde nici o măsură pentru adopția copiilor în situație de risc. Din potrivă autoritatea tutelară este obligată să întreprindă acțiuni pentru menținerea sau reintegrarea copilului în familia biologică sau familia extinsă.

 

2. Conform actului cu privire la abandonul copilului eliberat de către Departamentul pediatrie, copilul X a fost adus la data 05 august 2010 în Spitalul de copii de către medicul de familie, pînă la momentul dat aflîndu-se în familia extinsă.

 

La aceeași dată SASPF Bălți emite decizia prin care copilul este luat la evidență în calitate de copil ”rămas fără îngrijire părintească, determinînd statut de copil abandonat”, stabilindu-se forma de protecție - instituționalizarea copilului în Centrul de plasament temporar și reabilitare pentru copii, în care a fost plasat la data de 12 august 2010.

 

Totodată, din actul de abandon al Departamentului pediatrie se constată că la data de 09 august 2010 s-a prezentat mama copilului care citez ”a fost trimisă în Secția de tutelă”.

 

3. Anterior luării deciziei din 05 august 2010 la data de 10 iulie 2010 SASPF Bălți înaintează în instanța de judecată acțiunea de decădere din drepturi părintești a mamei copilului.

Pentru atribuirea statutului de copil adoptabil în condițiile legislației în vigoare la acel moment era necesar:

 

- acordul mamei în condițiile prevederilor Codului Familiei - acord care nu a fost exprimat. Mai mult decît atît, în cadrul ședinței de judecată privind decăderea din drepturile părintești, mama copilului a solicitat respingerea acțiunii ca fiind nefondată, invocînd faptul că a depus toate eforturile pentru a educa și întreține copilul (hotărîrea Judecătoriei mun. Bălți din 02 februarie 2011);

 

- chiar dacă în baza deciziei din 05 august 2010 prin care copilului i-a fost atribuit statutul de copil rămas fără ocrotire părintească din cauza abandonului, conform căruia ”mama nu s-a interesat de soarta copilului”, omiterea acordului mamei pentru adopția copilului în condițiile Codului Familiei ar fi fost posibilă după expirarea a 6 luni din momentul luării la evidență în baza deciziei și anume la 05 februarie 2011- respectiv după intrarea în vigoare a Legii privind regimul juridic al adopției;

 

- decăderea din drepturi părintești a mamei în baza hotărîrii instanței de judecată, care de jure a intrata în vigoare la 23 februarie 2011.

 

Actele menționate, la momentul propunerii copilului pentru adopție erau lipsă.

4. Suplimentar menționăm că ridică semne de întrebare Avizul SASPF Bălți ”referitor la statutul de adopție a copilului aflat în dificultate” datat cu 30 noiembrie 2010 în care se face referire la „actul cu privire la abandonul copilului întocmit de Centru la data de 13 decembrie 2010”, iar refuzul scris al unchiului copilului pentru integrarea acestuia în familia extinsă este exprimat în scris la data de 07 decembrie 2010.

5. Concomitent menționăm că în baza informației Departamentului Poliției de Frontieră cuplul italian, în interesele căruia a fost depusă în instanța de judecată cererea de încuviințare a adopției copilului X, în perioada anilor 2010-2011 nu au traversat frontiera de stat.

 

De asemenea conform datelor parvenite din partea Centrului de plasament temporar și reabilitare pentru copii, copilul X a fost vizitat de către reprezentantul familiei nominalizate, astfel formarea unui atașament între copil și cuplul italian nu a fost posibilă și respectiv nu a nu a avut loc.

 

Totodată, conform Codului de Procedură Civilă cererea de adopție se examinează în ședință secretă cu participarea obligatorie a adoptatorului, a reprezentantului organului de tutelă și curatelă și a copilului dacă acesta a împlinit vîrsta de 10 ani, în încheierea Curții de Apel mun. Bălți din 30 martie 2011 se menționează participarea în ședința de judecată doar a reprezentantului cuplului italian, dar nu și a adoptatorilor.

 

Reieșind din cele expuse, constatăm că în condițiile legislației anterioare erau posibile și se realizau adopții internaționale ”prin corespondență”. Astfel, se încălca flagrant principiul de bază în domeniul adopției ”că se caută familia potrivită pentru copil”, realizîndu-se de fapt viceversa ”se căuta copil pentru familie”.

6. Concomitent, s-a invocat în presă faptul că copilul este bolnav și de aceea este oportun să fie dat în adopție internațională. În procesul de revizuire a cazului Ministerul a constat inacțiuni din partea specialiștilor în domeniul protecției copilului în ceea ce privește constatarea stării sănătății copilului.

 

Astfel, MMPSF a solicitat Ministerului Sănătății reexaminarea medicală a copilului și drept rezultat în ianuarie 2013 a fost exclusă boala B -20, ceea ce a permis potrivirea prealabilă a copilului cu un adoptator național.

 

Menționăm că este regretabil faptul că investigația privind starea sănătății copilului nu s-a efectuat la timp, ceea ce a condiționat imposibilitatea potrivirii anterioare a copilului cu un adoptator național.

 

În acest context, trezește semne de întrebare solicitarea avocatului parlamentar de a suspenda procedura adopției naționale. Așa dar, în cazul dat cine încalcă dreptul copilului la familie și interesele cui de fapt se apără?

7. În ceea ce privește refuzul Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei de elibera acordul pentru continuarea procedurii de adopție internațională, menționăm că cererea cuplului italian de încuviințare a adopției internaționale a fost depusă la data de 31.01.2011, după intrarea în vigoare la data de 30.01.2011 a Legii privind regimul juridic al adopției, astfel încît acordul pentru continuarea procedurii de adopție internațională putea fi eliberat doar cu respectarea condițiilor de fond și procedurale prevăzute de Legea respectivă, inclusiv ținînd cont de faptul că eliberarea acordului este condiționată de:

 

- realizarea procedurii de potrivire prealabilă de către autoritatea centrală;

- obținerea acordului pentru continuarea procedurii de adopție de la autoritatea competentă din statul primitor;

- realizarea procedurii de potrivire propriu zisă a copilului cu adoptatorul (de la 30 zile pînă la 90 zile), întocmirea de către autoritatea tutelară teritorială a raportului de potrivire sau nepotrivire a copilului cu adoptatorul și transmiterea acestui raport Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei pentru eliberarea sau refuzul eliberării acordului pentru continuarea procedurii de adopție internațională.

Atragem atenția asupra faptului că anume articolul 21 din Convenția ONU cu privire la drepturile copilului prevede în mod expres:

”Statele părţi care recunosc şi/sau autorizează adopţia vor veghea ca interesele supreme ale copilului să primeze şi:

a) vor veghea ca adopţia unui copil să fie autorizată numai de autorităţile competente care verifică, în conformitate cu legea şi cu procedurile aplicabile, precum şi pe baza tuturor informaţiilor pertinente şi credibile, că adopţia se poate realiza luând în considerare statutul copilului în raport cu părinţii, cu rudele şi cu reprezentanţii săi legali şi, dacă este cazul, că persoanele interesate şi-au dat consimţământul cu privire la adopţie în cunoştinţă de cauză în urma unei consilieri corespunzătoare;

 

b) recunosc că adopţia în străinătate poate fi considerată ca un mijloc alternative de asigurare a îngrijirii necesare copilului, dacă acesta, în ţara de origine, nu poate fi încredinţat spre plasament familial sau spre adopţie ori nu poate fi îngrijit în mod corespunzător …”.

 

În acest context, reieșind din atribuțiile Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei conferite prin Legea privind regimul juridic al adopției, suntem ferm convinși de faptul că Ministerului a întreprins toate acțiunile necesare pentru respectarea drepturilor copilului X, ținînd cont în special de principiul subsidiarității formelor de protecție, întreprinderii măsurilor pentru menținerea sau integrarea copilului în familia biologică sau extinsă, transparența procedurilor de adopție - în special referitor la consimțămîntul părinților la adopție și respectarea tuturor procedurilor legale pentru stabilirea statutului de adoptabilitate a copilului rămas fără ocrotire părintească.

 

Concomitent menționez că pentru a exclude în continuare încălcări a procedurilor de determinare a statului copiilor de: copii rămași fără ocrotire părintească, de copii cu statut de adoptabilitate, MMPSF a promovat Legea privind protecție specială a copiilor în situație de risc și a copiilor separați de părinți, care a fost adoptată de Parlament în lectura a II-a și care prevede expres obligativitatea întreprinderii măsurilor pentru reintegrarea copiilor în familia biologică sau extinsă, termenul și procedura pentru măsurile date, actele și procedurile juridice în baza cărora se stabilește statutul copilului, evidența și monitorizarea copiilor dați. nerespectarea prevederilor legii vizate va condiționa atragerea la răspunde disciplinară, civilă, contravențională sau penală în condițiile legislației.

În concluzie, ași vrea să menționez că promovarea cadrului normativ, dezvoltarea cadrului instituțional în domeniul adopției nu are drept scop birocratizarea procedurilor, dar asigurarea respectării dreptului copilului prioritar de a crește și a se educa în familia biologică sau extinsă în propria țară, în mediul prietenos lingvistic și al tradițiilor de neam, iar în cazul în care aceasta contravine interesului superior al copilului adopția ca formă de protecție trebuie realizată în strictă conformitate cu legislația și cu respectarea drepturilor copilului”, a spus dna Valentina Buliga.

 

http://www.privesc.eu/Arhiva/17284/Briefing-sustinut-de-Valentina-Buliga--ministrul-Muncii--Protectiei-Sociale-si-Familiei

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Vizitator Ada

Mii greu sä o ascult , si nu imi voi schimba pärerea niciodatä ...., sa pus , se pune , si se vor pune bete in roate

celor ce vor sä adopte !!!!!!!! 5000 de euro mi sa cerut pentru a adopta un copil respectiv.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Sweet_Mommy

Mii greu sä o ascult , si nu imi voi schimba pärerea niciodatä ...., sa pus , se pune , si se vor pune bete in roate

celor ce vor sä adopte !!!!!!!! 5000 de euro mi sa cerut pentru a adopta un copil respectiv.

 

Ada, imi pare rau ca sunteti asa de desperata. Puteti sa descrieti putin situatia dvs? Si eu, si mai multe persoane de pe site, pe care le cunosc personal, totusi au avut o experienta pozitiva si fericita de adoptie.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Vale13

5000 de euro mi sa cerut pentru a adopta un copil respectiv.

 

sincer, cunosc si alte cazuri cand, din cauza cuvantului "respectiv", familiilor li s-a cerut sume de bani. Sper ca ati inteles ceea ce vreau sa spun si, totodata, vreau sa Va intreb daca ati incercat sa renuntati la unele bariere care Va ingradeste dorinta de a deveni parinte??

 

oricum, ceea care si-au permis sa Va ceara bani nu se incadreaza in nici un fel de limite ale moralitatii si sunt pasibili de procedura penala!

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Vale13

Mii greu sä o ascult , si nu imi voi schimba pärerea niciodatä ...., sa pus , se pune , si se vor pune bete in roate

celor ce vor sä adopte !!!!!!!! 5000 de euro mi sa cerut pentru a adopta un copil respectiv.

 

Stimata Ada,

vreau sa Va spun ca mi-am permis sa public (in semn de indignare) mesajul Dvs. pe propria pagina de Facebook - https://www.facebook...&type=1 - si Va informez ca exista deja anumite reactii destul de importante.

 

Una din ele este si mesajul Dnei Alina Radu, de la Ziarul de Garda, care este interesata sa afle mai multe detalii despre ceea ce ati scris.

Prin urmare, daca doriti, fie imi scrieti mie in privat, fie contactati direct redactiei ZdG - http://www.zdg.md/contact - la urmatoarea adresa:

str. Puşkin, nr. 22, Chişinău Tel: (+373 22) 23–44–38, fax: (+373 22) 23-26-33;

info@zdg.md, redactia@zdg.md, Alina Radu, director (alina.radu@zdg.md);

Editat de Vale13

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Vale13

in continuare, Va invit sa priviti intregistrarea video a unei emisiuni organizate pe tema adoptiei de catre portalul Mama.md, la care am participat si am raspuns la intrebari. Va doresc vizionare placuta si, cel mai important, ca ceea ce ve-ti asculta/privi sa Va poata fi de folos. :)

 

http://mamamd.play.md/#!/m:304152

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Vale13

[вопрос дня] - http://www.kp.ru/daily/26100/2997573/

Как вы относитесь к усыновлению молдавских детей иностранцами?

 

Алексей ТУЛБУРЕ, председатель Гражданского конгресса:

- Очень положительно. Считаю, что эта процедура должна быть максимально упрощена. Родина ребенка - это семья. Будь она в Молдове, США, Франции, России или еще где-либо. Детям все равно, какого цвета и на каком языке говорит их мама - главное, что она есть. Препятствовать международному усыновлению - значит обрекать институционализированных детей, у которых нет шансов быть усыновленными на родине, на страдания и несчастную жизнь.

 

Константин СТАРЫШ, журналист, депутат парламента:

- Я за то, чтобы дети воспитывались в родных семьях. Заявляю это как отец. Вопрос усыновления - один из самых сложных. Не хочется, чтобы Молдова лишалась граждан. Даже если государству очень хочется снять с себя ответственность за них. Говоря эмоционально, государство не должно, на мой взгляд, превращать усыновление за рубеж в прибыльный бизнес. Допускаю усыновление иностранными гражданами в исключительных случаях. Но в каждом случае потенциальные приемные родители должны подвергаться серьезнейшей, глубокой проверке, а затем, после усыновления, - перманентному контролю. Способна ли сегодняшняя Молдова это сделать? Очень сомневаюсь.

 

Владимир КОЛЕСНИЧЕНКО, председатель Ассоциации спортивной прессы Молдовы:

- Очень сложный и щепетильный вопрос. Ребенок, который растет без родителей, ущемлен и страдает. Когда видишь, как такой ребенок смотрит на своих сверстников, сердце кровью обливается! У меня у самого многочисленная семья, растут четыре внучки, пока только четыре, и мне очень жаль детей, которые лишены родительской ласки. Как могу, помогаю им. И усыновление наших детей иностранцами помогает им обрести новых родителей. Не всегда новые родители относятся к ребенку как настоящие мама с папой, но это единичные случаи. Поэтому в усыновлении иностранцами наших детей я вижу положительный момент.

 

Инга ПЛАТОН, психолог, директор семейного детского центра:

- Отношусь хорошо. В моей практике были успешные случаи усыновления итальянскими семьями.

 

Тимур ЕФРЕМОВ, управляющий партнер IPG Moldova:

- Беря во внимание ситуацию и условия нахождения этих деток в Молдове, приходится относится к этому положительно, но опять же на фоне постоянных скандалов с усыновленными детьми понимаешь, что эти детки никем не защищены и с ними что угодно может случиться. Еще нужно понимать, что в Молдове все решают деньги, и за определенную сумму, я думаю, ведомства, которые выдают разрешения на усыновление, закрывают на многое глаза. Если подытожить, то отношение, как к усыновлению, хорошее, как к процессу, происходящему в Молдове, - плохое.

 

Светлана КАТАНА, директор рекламного агентства:

- К такого рода усыновлению отношусь с большой осторожностью. К сожалению, наше государство не имеет инструментов и не обладает отлаженной схемой контроля после усыновления. Связи с такими семьями теряются, и мы узнаем впоследствии только печальные факты. Я думаю, что при создании правильной государственной программы по поддержке семей, усыновляющих детей, молдавские граждане давно бы искоренили эту проблему своими силами. Большое количество семейных пар готовы, но не имеют материальной или жилищной возможности произвести усыновление.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Vale13

http://www.europalibera.org/content/article/25048180.html

 

Copii abandonaţi, în grija cui?

 

Un reportaj de la „Centrul municipal de plasament pentru copii de vârstă fragedă”.

Alla Ceapai

 

Peste 2500 de copii se află actualmente în evidenţa Direcţiei pentru protecţia drepturilor copilului a municipiului Chişinău. Mai mult de jumătate dintre ei se află în structuri de tip familial, fie că au fost adoptaţi sau se află în îngrijirea unei tutele sau a asistenţilor parentali. Alți 1200 de copii sunt repartizaţi în şcoli de tip internat, centre de plasament sau centre maternale. Alla Ceapai a vizitat astăzi una din aceste instituţii, „Centrul municipal de plasament pentru copii de vârstă fragedă”, şi relatează.

 

Urmare a procesului de reorganizare început acum trei ani, în Centrul de plasament pentru copii de vârstă fragedă din Chişinău s-au format două servicii de zi. Unul este pentru copii cu nevoi speciale, iar celălalt este o creşă pentru micuţii de până la doi ani. Astfel, 35 de copii, dintre care 11 cu nevoi speciale, îşi petrec ziua în această instituție, iar serile şi week-end-ul alături de părinţii lor. Aceste familii sunt social vulnerabile, iar prin serviciile de zi s-a reuşit evitarea abandonului, spune sora superioară a centrului de plasament, Valentina Gonţa:

„Cred că sunt cei mai fericiţi părinţi pentru că au posibilitatea de a aduce copiii şi îşi pot continua viaţa, îşi pot găsi un serviciu. Vă daţi seama că şi ei au nevoie de întreţinere şi dacă nu îi primeşte la grădiniţă, ei ar fi trebuit să stea cu copiii acasă.”

 

Instituţia are şi un centrul maternal de care beneficiază patru mame cu copii rămase fără adăpost. Centrul de plasament găzduieşte şi alţi 44 de copii care au fost abandonaţi de părinţii lor. De la începutul acestui an, aici au fost plasaţi 8 copii, dintre care 5 sunt în primul an de viaţă. 15 beneficiari ai Centrului de plasament au statut de copii adoptibili. În municipiul Chişinău sunt 142 de copii cu asemenea statut, adică care pot fi adoptaţi. 21 dintre ei sunt deja implicaţi în procesul de adopţie. Şefa direcţiei municipale pentru protecţia drepturilor copilului, Svetlana Chifa, spune că ceilalţi 121 au puţine şanse de a fi înfiaţi. Şi asta pentru că 26 au boli incurabile, 70 sunt cupluri a câte 2 sau 3 fraţi, iar 15 – au mai mult de 12 ani. Aceste categorii sunt oarecum evitate de doritorii de a adopta un copil, care de cele mai dese ori preferă copii sănătoşi şi cu vârsta de până la trei ani, spune Svetlana Chifa.

 

„Să nu ne temem de a lua în familie un copil cu vârsta de 5, 7 sau 10 ani. Vreau să vă asigur că aceşti copii sunt foarte mult ataşaţi de cuplurile care vor să adopte un copil. Şi aceşti copii foarte mult aşteaptă o familie care le va lua la îngrijire.”

 

Aşa cum adopţia nu poate fi o soluţie pentru toţi copiii abandonaţi de părinţi, preşedinta Organizaţiei Copil, Comunitate, Familie, Liliana Rotaru, insistă asupra necesităţii de a crea cât mai multe servicii alternative pentru aceşti copii, cum ar fi, bunăoară, serviciile de zi, case de copii de tip familial sau asistenţă parentală profesională:

„Deşi numărul asistenților parentali în municipiul Chişinău s-a triplat, oricum sunt foarte puţini. Şi aceştia care există nu pot lua copii de vârstă foarte mică pentru că nu pot cumula două servicii. Împreună cu direcţia municipală, cu alte ong-uri şi cu Unicef am iniţiat dialogul cu Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi a Familiei, care, la rândul lor, au iniţiat dialogul cu Ministerul Finanţelor pentru a mări substanţial alocaţia pentru copil, pentru a o aduce cel puţin la coşul minim de consum.”

 

În municipiul Chişinău există astăzi 28 de asistenţi parentali, care îngrijesc de 32 de copii. Svetlana Chifa spune că problema nu este numărul redus de asistenţi parentali, ci indemnizaţiile modeste pe care le obţin din partea statului pentru a îngriji de aceşti copii. Salariul unui asistent parental este de numai 1000 de lei, iar alocaţia pentru copil este de 900 de lei.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Sweet_Mommy

Vasile, ca intotdeauna, iti multumesc mult pentru ca ne tii la curent cu toate ce sa intimpla in domeniul adoptiei nationale. Iata si cifrele de 142 copii, din care 121 au putine sanse de a fi adoptati. Foarte trist...

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Vale13

Vasile, ca intotdeauna, iti multumesc mult pentru ca ne tii la curent cu toate ce sa intimpla in domeniul adoptiei nationale. Iata si cifrele de 142 copii, din care 121 au putine sanse de a fi adoptati. Foarte trist...

 

http://www.jurnaltv.md/ro/news/in-asteptarea-unei-familii-adoptive-7918576/#

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum