Sovage

Incapatinarea De La 3,7L

Postări Recomandate

Sovage

Buna seara!Am mai multe intrebari la momentul actual,va rog sa ma ajutati.Am o fetita de 3 ani si 7 luni.Stau cu ea acasa ,nu merge la gradinita,dar merge la un centru de dezvoltare pentru copii (frecventam vreo2-3 luni),sotul lucreaza,de educatie ma ocup mai mult eu.Eu sint o fire cam impunatoare si pe alocuri iritata si impulsiva,dar educatia e moderna si fara multe interdictii.Prima cu ce ne intilnim,de la momentul aparitiei crizei aprox 2,5l-3 ani,noi ducem o lupta continuie eu cu fata... Ea e unicul copil,si s-a acomodat sa se joace singura,fara sa imparta cu nimeni jucariile.Eu o pregatesc de gradinita,vrem la primavara sa mergem,ii povestesc despre copii si jocurile cu copii,iar ea imi spune "nu-mi plac copiii,eu nu-i iubesc si acolo ii voi impinge,imbrinci si ii lovi.Vreau sa merg doar la centru".Centru care-l frecventam ii place mult,dar e problema ca acolo vin putini copii cite 2-3,iar acum in perioada rece veneam doar noi,si atunci scopul principal de a socializa nu se atinge.Si momente cu bataie se intilnesc intr-adevar in practica de zi cu zi.Va rog sa-mi explicati daca sunt normale si cum sa aplanam aceste momente.Va dau un exemplu:la centru se joca cu citeva elemente dintr-o joaca,se apropie un baiat si-i ia din mina,ea intii il impinge si apoi incepe a lovi cu piciorul.Si ducem mereu discutii,si stie ca nu e bine,dar oricum nu se abtine si in momente asemanatoare merge conform aceluiasi algoritm de actiuni.Inteleg ca probabil isi apara intimitatea si joaca rol si lipsa socialului,si nu e invatata a se juca cu altii copii,dar ma intreb - am eu oare dreptate?si cum va fi oare cu gradinita?Cum sa iesim din aceasta situatie?Ca desi ii explic multe lucruri,si desi parca le intelege si le percepe,poate sa se scoale a doua zi si sa confirme contrariul si sa se incapatineze si parca se confrunta cu mine(dupa cum am si spus la inceput-lupta continue).Cite o data nu mai am puteri,si ma intreb,cind oare se va termina criza?Multumesc anticipat.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
TatianaCozman

Buna seara

Raspundeti-mi, va rog:

-Prin ce se mai manifesta “lupta continua” in afara de cearta din motiv de reguli de comportare cu semenii. Cum manifestati calitatile dvs de iritatie, impulisvitate in comunicare cu fiica.

-Tinde oare fetita spre noi cunostinte?

-Procedeaza oare fetita astfel si cu alti copii in afara de centru (de exemplu, pe terenul de joaca pentru copii, in ospetie, unde sunt copii, etc.).

-Cind va aduceti copilul la ore, dvs va aflati in sala, si observati cind se intimpla astfel de incidente, sau va povesteste educatoarea? Daca o veti lasa singura, ea poate sa inceapta sa plinga, sau sa faca isterii?

- Exista oare regulile de comunicare (de exemplu: sa se imparta cu copiii; spune oare copilul dvs celuilalt copil inainte sa-l agreseze, ce nu-i place, etc.)?

- Ce cuvinte ii spuneti de obicei, cind fetita are un compartament neplacut si nedorit?

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Sovage

Buna ziua!si mersi mult pentru raspuns.S-o iau pe rind:"lupta continue" se manifesta in felul urmator: stie, de exemplu, ca trebuie sa-si spele miinile,face acest lucru de fiecare data,apoi la un moment dat se incapatineaza si refuza categoric,sau ii spun ca e timpul sa manince singura(o hranesc eu,cu toate ca stie s-o faca) sau sa se imbrace singura (ceea ce ea face deseori singura) ca e fata marisoara,iar ea imi raspunde:"eu sint mica,am o luna",si repeta aceasta fraza des,de parca ar fi foarte necesar sa se opuie celor spuse de mine.Sau de genul -am vrut eu sa descui usa,dupa ce unul din maturi deja a deschis-o,sau doream eu sa inchid televizorul,dupa ce cineva l-a deconectat deja (de acest gen mai multe apar).

Ce se refera la caracterul meu,ma stradui mereu sa fiu calma si intelegatoare cu fiica,dar oboseala psihologica si monotonia in care sint cuprinsa (activitatea mea de casnica,si aflarea cu copilul practic 24 din 24), unele evenimente din viata in sfirsit si oboseala fizica ma fac iritata si impulsiva citeodata,in aceste cazuri deseori apare incapatinarea evidentiata din partea fetei si pierderea partiala a controlului asupra situatiei -incepe sa nu-mi dea ascultare si sa fie un pic mai obraznica.De aceea,eu depun tot efortul posibil pentru a fi calma,dar nu intotdeauna imi reuseste.Insa pedeapsa fizica la noi nu se practica (cazuri foarte,foarte rare,numarate pe degete),se poate intimpla,la fel foarte rar in ungheri sa fie pedepsita,ceea ce e efectiv,dar e practicat numai in cazuri foarte rare.

Spre noi cunostinte nu tinde fetita,ea spune ca se simte foarte bine cu maturii si cu copiii nu doreste sa se joace.Dat fiind faptul ca tot timpul de la nastere mi-am petrecut tot timpul cu ea,mereu ii explicam si ii povesteam tot si toate,ei intotdeauna ia fost interesant.Cind ne intilnim cu maturi,care ii par agrebili,vorbeste si le arata jucaria,iar cu copii nu prea doreste.Aveam o cunostinta,cu un an mai mare,o fetit educata,desteapta dar cam dominanta,cu care s-au jucat toata toamna.Fetita mai mare era destul de activa si impunatoare,deseori se jucau in jocuri de roluiri,in care fiica mea,juca roluri de copilasi mici sau ceva in care fetita mai mare avea rol dominant, se intimpla sa se mai termine si cu vreo isterie sau supare din partea fetei mele.Ea spunea ca nu vrea sa se joce mai mult cu aceasta fetita.Cu alta fetita,care e mai linistita si de o virsta cu ea se juca destul de bine,cu toate ca aceasta vorbeste ruseste.Deseori,observ ca se joaca singura si se enerveaza cind vreun copil intervine in joaca,de parca i-ar incurca,ii place mai mult cu copii mai mari de virsta ei sa se joace.

Am observat ca primele tendinte de a musca si lovi a aparut pe la 3 ani,cind cineva a incercat sa-i ia jucaria ei,nu din mina,era jos,ea a muscat copilul,apoi a vazut in parc,dindu-se in scrinciob si vroia deja sa plece,si cind a vazut ca fiica mea se apropie,din nou s-a asezat,nevrind sa-i cedeze locul,ea vroia mult sa se dea in scrinciob si a vazut acest comportament urit,si pe urma l-a repetat si ea cu alti copii,cu toate ca i-am explicat ca nu afost frumos.Si in afara centrului am avut momente,chiar recent,eram obositi de la plimbare si un baietel a vrut sa se joace,incercind sa-i scoata mina din buzunar,ea mi-a spus mie citeva ori ca nu vrea sa se joace,eu i-am spus mamei lui,si mama baietelului(vorbeau in rusa),dar baiatul insista,atunci fiica l-a impins,apoi i-a tras cu piciorul,dar si baiatul nu s-a lasat,si el ia dat inapoi.I-am explicat ca nu a fost frumos,si e bine cind prin vorbire te faci inteleasa.Pe terenul de joaca,poate aparea conflict de la vreo jucarie,cind pleaca fiica la terenuri de joaca inchise(in incapere),atunci aduna jucariile care-i plac si i le da la pastre sotului,pe scurt timp,cit stau acolo,sa le pazeasca si sa nu le deie nimanui.Daca observa ca cineva vrea sa le ia,atunci se supara pe tata si poate sa si-l loveasca.

La centru s-a intimplat ca am fost linga ea si am oprit conflictul,intotdeauna e linistita si nu aveam probleme,nici educatoarea nu s-a plins vreodata.Era acolo un baietel care mai provoca astfel de situatii,cu el si s-a intimplat incidentul.Referitor la ramas singura acolo,e fara probleme,doar ne intelegem preventiv,si ea nu e impotriva.

Despre astfel de reguli discutam,dar cind e vorba anume de reguli,ea incepe a se incapatina si-mi spune "dar eu n-am sa fac asa"...De impartit jucarii nu se pune problema,incercam sa facem schimb, si ultima oara a mers,si de asta ne bucuram.Ce tine de agresie,acest moment e mereu discutat de noi si explicat,si mi-a parut ca in ultimul incident a dat roade(momentul cu baietelul de mai sus,ea mi-a spus ca nu doreste sa se joace inainte de a-l agresa).

De obicei cind isi manifesta comportamentul neplacut ii spun ca asta mult ma supara,imi provoaca tristete,in timp ce eu o iubesc mult si ii explic toate lucrurile rele si bune ea ma intristeaza cu comportamentul ei urit,ii accentuez ca fapta care a savirsit-o e urita,dar ea oricum e o fata de treba, si e bine cind face lucruri frumoase,si isi bucura parintii.In momente agresive ii vorbesc in primul rind despre faptul ca pe copil il doare,si nu-i frumos,si a r fi de dorit ca ea sa-i spuna copilului la inceput ce-o deranjeaza sau daca nu se intelege cu copilul,sa-mi spuna mie si eu voi rezolva problema prin cuvinte ci nu prin lovituri ca doar nu sintem oameni salbatici (si apoi ea cind se comporta urit imi spune -'ma comport asa,fiindca sint salbatica' -aceeasi "lupta").

Am vrut sa va intreb,nu sint sigura ca e legat de profilul d-voastra,dar la fel de pe la 3 ani a aprut tendinta spre dulce,mai accentuata pe la 3 ani 3luni poate.Noi tinem totul sub control,nu facem excese.E ceva normal?

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
TatianaCozman

Va multumesc pentru un raspuns detaliat si clar.

Despre “lupta continua” pot sa va spun ca situatiile sunt obisnuite si adecvate crizei de 3 ani: “Nu vreau”, “Nu pot”, etc. Aceasta criza variaza ca durata: de la o luna pina la un an. Aceasta difуrenta depinde de individualitatea copilului. Prin comportamenul descris, fetita vrea sa obtina independenta si recunoasterea meritelor ei (“am vrut eu sa deschid usa!”, etc.). Va recomand sa considerati cuvintele ei nu ca opunerea dorintei dvs, ci drept o vointa a fetitei sa-si demonstreze independenta. Cu cit mai mult insistati asupra unui lucru anume, atit mai puternica va fi incapatinarea.

Daca nu va veti face “ore libere” (timpul pe care il veti dedica doar sie insusi: citirea cartilor, intilnirea cu prietenele, etc.), nimeni nu le va face aceasta in locul dvs. Iar acest lucru este foarte important pentru o mama care vrea sa aiba puteri fizice si psihice pentru a-si educa copilul.

Copilul nu tinde spre noi cunostinte, ci spre o comunicare cu maturii, deoarece fetita este foarte atasata mamei sale si se teme sa stabileasca relatii bune cu copii, deoarece nu stie cum sa comunice cu ei. In acest caz pot aparea probleme cu adaptarea in gradinita, in comunicare cu semenii. La moment sarcina dvs este sa-i oferiti copilului diverse colective de copii (terenul de joaca, centrele distractive pentru copii, etc.), cit mai des, atit mai bine. Inainte sa incepeti comunicarea, trebuie sa repetati regulile (daca nu-i place cuvintul “regula”, puteti sa-l inlocuiti cu altul), dupa sfirsitul acesteia, analizati situatiile. Chiar daca ea a si ofensat pe cineva, in primul rind nu-i spuneti despre durerea pe care a pricinuit-o altuia (aceasta tema veti aborda mai tirziu), ci intrebati-o ce a simtit sau ce a gindit inainte de a ofensa/lovi pe altul. Astfel ii veti arata ca incercati s-o intelegeti, in schimbul grijii de reputatie. Nu dati note de tipul “salbatici”, deoarece dvs vorbiti de personalitatea ei si ii dati de inteles ca este rea, insa trebuie s-o faceti sa inteleaga ca este o fata buna, dar procedeaza rau. Tinem minte, ca noi criticam comportamentul copilului, ci nu personalitatea acestuia!

Pasiune pentru dulciuri poate aparea din cauza:

- neajunsul de sursa de energie (copilul este foarte activ si are nevoie de multa energie) ;

- au aparut mai putine interziceri din partea parintilor;

- dulciurile inlocuiesc atentia din partea persoanelor dragi.

Insa acestea sunt doar unele variante si presupunerile mele, pentru o analiza mai precisa, consultati alti specialisti.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Sovage

Mersi mult pentru raspuns!Sint sigura ca o sa-mi fie de mare ajutor!

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Sovage

Buna ziua!Dati-mi,va rog,niste sfaturi.E vorba tot de aceeasi fetita de mai sus.acum are 4 ani si de o luna de zile am inceput a frecventa gradinita.La inceput,timp de vreo saptamina,era incintata de gradinita,apoi a inceput incetisor a da inapoi,iar mai apoi sa se refuze.Cu unele convingeri si stimulari,de genul vom lua o vacanta si vom merge la bunei,incheem cu bine luna aceasta de frecventa.Vom lua o vacanta de 2 luni,apoi cu gind de a reveni in toamna.Ea ne spune ca cel mai mare deranj e ca sunt multi copii.Dar intr-adevar,pe lista sint 42,vin pina la 30.Sint mai multi baieti,destul de activi si galagiosi.Grupul e de 3-4 ani,vreo 25 sint de 3-4 ani, vreo 17 sint in jurul de 3,deci si colectivul imi pare ca sunt prea multi mucuti. Normal ca ea e obisnuita in liniste sa se joace,sa mergem unde ne pofteste inima,si clar ca i se mai si intra in voie in limita normalului.La gradinita se poarta impecabil,acasa bineinteles ca mai apar si capricii si unele pretenzii.Am ales anume aceasta gradinita,ca e una din cele mai curate,amenajate,si pedagogii se vestesc a fi unii competenti.Acum propriu zis si intrebarile care ma framinta:Cum ar fi mai bine pentru copil?Variantele sint 3-1)Sta acasa cu mama(mama pina ce nu lucreaza,si sta cit e necesar pentru a vedea cum decurge faza adaptarii),si merge la un centru de dezvoltare pentru copii.2)schimbam gradinita pe una cu mai putini copii(in jur de 20pers),cu profesori la fel buni,dar conditiile mai proaste(blocurile mai vechi,dorm in grupa,nu au dormitor),3)mergem tot la aceasta gradinita,cu speranta ca pina toamna se mai schimba parerea la copil. E bine sa insistam asupara faptului sa mearga oricum daca nu-i place?Ea spune ca e obositor,se si mai agita,spune ca vrea cu mama,la gradinita gaseste un moment in care numaidecit lacrimeaza dupa mama.Educatoarea e neutra,in general buna,ii ajuta cind e necesar,dar recunoaste,ca nici fizic nu e in stare sa urmareasca dupa toti in detalii (adica,care pe care s-a ghiontit,care sta cu nisip in gura,care-i cu muci,sau care s-a scapat in chilotei- chiar cu fata mea a fost caz,ea a venit de la plimbarea din curtea gradinitei si si-a schimbat singura chiloteii,s.a.)Si inteleg ca intr-adevar sint multi,dar nu stiu,daca e corect fata de copii tot ce li se intimpla.Cu toate ca mi se furiseaza un gind,ca la toamna,nici n-o sa vrea sa auda copilul meu de gradinita,numai probabil,sa-i spun minciuna ca lucrez,si nu poate ramine cu mine,dar mi se face inima cit un purice,oare e bine cum procedez?Oare are de cistigat sau de pierdut din toata chestia asta,oare jertfele vor avea o rasplata pe potriva?

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
ChisariLiliana

Buna dimineata! e important de ajutat fetita sa se integreze prin evidentierea acesteea in colectiv...prin valorificarea potentialului ei la virsta actuala....ca ea sa se simta aprte din grupa un joc important este pozitionarea ei prin tot ce are mai pozitiv si creativ....evident in conlucrare cu educatoarea.....si evidentierea pozitiva a altor copii in raport cu ea...

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Sovage

Mersi frumos de raspuns!Incercam la toamna sa implimentam sfaturile d-voastre.Dar vroiam,totusi,sa afla parerea psihologului,referitor la colectivul mare 42pers(care mereu se schimba,ba unii se inbolnavesc,si apar unii,apoi se schimba cu locurile), din gradinita si diferenta mare dintre copilasi(care au aproape de 3,care au deja 4 ani),cum influenteaza,toate acestea,asupra insusirii si adaptarii?Si e normal sa-l impui pe copil sa mearga la gradi daca nu prea doreste,si cind ii amintim de gradinita se schimba dispozitia si se intristeaza?

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
ChisariLiliana

...în privinţa grădiniţii cu o fluctuaţie legeră anr de copii...evident că ete mult mai armonios nr stabil de copii...cu carere copilul dvs va continua drumul ei posibil de şcoală....dar dvs aveţi alte motive, după câte înţeleg ce prevalează alegerea grădiniţei respective......

 

Deşi armonia sufletească a copilului şi ce apsihică sunt mai importante.....

 

În rpivinţa faptului că copilul nu vrea să meargă la grădiniţă....păi multe în viaţă fiecare din noi nu doreşte să facă....DAR TREBUIE!!!! din anumite considerente trebuie să ne adapătăm situaţiilor....da rîn mod consturctiv....şi cointeresăm copilul spre a dori....şi anu ne şantaja emoţionla prin "nu vreu....." pentur căe ste vorba de dezvoltarea responsabilităţilor....alegerii corecte.....maturităţii psihice şi comportamentale...anume prin socializarea în cadrul activităţilor dezvoltative din grup....repsectiv dvs puteţi să alegeţi ori o altă grădiniţă...ori un centru de dezvoltare....prin care copilul va fi cointersat creativ, intelctual şi socil....şi nu impus să fregventeze...va fi o dorinţă eprsonală p-u care trebzie să luptaţi ca copilul să ajungă......

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Sovage

Mersi mult !

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum