6 remedii naturale pentru ADHD care au efect și la copii și la adulți


    Multe persoane sunt în căutarea unor remedii naturale pentru ADHD, în defavoarea medicamentelor. Află mai multe despre ADHD și ce îți este de ajutor.

Remedii naturale pentru ADHD. Ce este ADHD

O cauză definită pentru ADHD nu a fost identificată, însă teoriile sugerează că originea sa este legată de anumiți factori.

Printre aceștia se numără ereditatea, expunerea la substanțe toxice în timpul sarcinii, traumele craniere în timpul dezvoltării fetale sau din timpul procesului de naștere.

Ce se știe despre ADHD este că, din anumite motive, vătămarea sau malformația lobului frontal al creierului provoacă o funcționare mai puțin normală a acestuia, a funcțiilor de execuție.

Procese precum inhibarea, memoria, planificarea, auto-monitorizarea, vorbirea corectă, controlul mișcărilor, menținerea atenției, emoțiile sunt date peste cap.

ADHD se traduce prin deficit de atenție – tulburare hiperkinetică. Afecțiunea este de natură neurobiologică.

Unii pacienți pot fi inactivi, neatenți, în timp ce alții sunt hiperactivi. În ambele cazuri pot să apară probleme în ce privește integrarea în societate.

Adulții cu această tulburare pot avea probleme în a-și aminti anumite lucruri, a face anumite sarcini, a urma indicații.

Neputiința persoanei de a face aceste lucruri îl poate aduce în starea de depresie sau anxietate.

Specialiștii susțin că între 3-5% dintre copiii de vârstă școlară, printre care mai mult băieții, pot fi afectați de ADHD.

La adulți, procentul este undeva la 1-5% de persoane afectate de ADHD.

Trebuie urmărit comportamentul, iar vizita la specialist este de ajutor pentru a stabili strategia de tratament.

Netratată, această afecțiune poate avea un impact negativ în viața copiluluisau adultului.

Poate avea rezultate slabe la școală, poate deveni depresiv, anxios, se integrează cu greutate în mediul social.

remedii-naturale-pentru-ADHD.jpg

6 remedii naturale pentru ADHD care au efect și la copii și la adulți

Terapia comportamentală

Acest tip de terapie poate ajuta. Este nevoie de un specialist bun în acest tip de afecțiune.

Atât copiii, cât și adulții, vor deprinde cum să se comporte în anumite împrejurări care se vor ivi ulterior.

sfatulparintilor.ro





Recenzie utilizator

Comentarii Recomandate

Nu sunt comentarii de afișat



Vizitator
Adaugi comentarii ca vizitator. Dacă ai un cont, te rog autentifică-te.
Adaugă un comentariu...

×   Alipit ca text avansat.   Alipește ca text simplu

  Doar 75 de zâmbete maxim sunt permise.

×   Linkul tău a fost încorporat automat.   Afișează ca link în schimb

×   Conținutul tău precedent a fost resetat.   Curăță editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini din URL.


  • Conținut similar

    • LupuCristinna
      De LupuCristinna
      Nerăbdători să se bucure de vară, mulţi uită că prea mult soare, strică! Creme protectoare, o pălărie cu boruri largi şi o umbrelă solară te vor proteja de arsuri, dar dacă totuşi ai ajuns să ai pielea roşie, aloea, pătlaginul sau gălbenelele sunt soluţia!
      Femeile, dar şi bărbaţii, au nevoie de soare! Un studiu al cercetătorilor din Suedia arată că lipsa soarelui poate provoca un deces timpuriu, datorita bolilor cauzate de lipsa vitaminei D. Însă prea mult soare strică! Expunerea pe termen scurt, dimineaţa şi seara, la radiaţiile ultraviolete UVA şi UVB stimulează producţia de melanină, dar prea multe ultraviolete pot provoca arsuri şi chiar cancer de piele. De la iaurt, miere şi castraveţi la plante, natura oferă leacuri care hidratează pielea şi alină usturimea cauzată de soare.
      1. Gel de aloe vera
      Proprietăţile medicinale ale plantei aloe vera sunt cunoscute de mai bine de 4,000 de ani! Regina Cleopatra a Egiptului folosea sucul din frunzele plantei pentru înfrumuseţarea pielii, iar soldaţii lui Alexndru cel Mare îşi tratau rănile cu miraculoasa plantă.
      Aloe vera are un efect răcoritor şi conţine peste 100 de vitamine, minerale şi substanţe benefice pielii. Planta are proprietăţi hidratante şi calmează inflamaţia. Se recomandă un gel bio, care se aplică de 4-5 ori pe zi, pe porţiunea afectată de arsuri.
      2. Uleiurile de sunatoare, măsline şi lavandă
      Uleiurile cosmetice, bogate în vitamina E, antioxidante şi antiinflamatoare ajută la regenerarea pielii şi ameliorează durerile cauzate de arsuri solare. O reţetă eficace este infuzia, timp de o zi, a unei grămăjoare de flori de sunătoare în ulei de măsline. Se poate aplica pe pielea arsă după duş sau îmbăiere. Esenţa de ulei de lavandă îşi face efectul mai bine dacă se diluează câteva picături într-un gel de aloe vera.
      3. Tamponare cu ceai negru
      Chinezii au fost primii care au descoperit că ceaiul negru calmează efectele arsurilor solare. Acidul tanic din ceaiurile negre, dar şi cele verzi, are calităţi astringente. Pentru efecte benefice mai mari, prepară un ceai negru sau verde din plante vrac, nu pliculeţe, şi aplică apoi comprese pe zonele cu arsuri.
      4. Plantele antiinflamatoare
      Gălbenelele, pelinul şi coada şoricelului au proprietăţi benefice pentru piele. Combat inflamaţia şi închid porii, grăbind astfel vindecarea arsurilor. Unguentele din aceste plante sunt recomandate, însă şi mai eficiente sunt ifuziile obţinute din gălbenele, pelin sau coada şoricelului. Infuziile se aplică reci, cu dischete demachiante, de 4-5 ori pe zi.
      5. Tratamente cu miere
      Încă din antichitate mierea era folosită în tratamente dermatologice, pentru vindecarea rănilor, a arsurilor sau împotriva mâncărimii pielii. Mierea nu numai că previne infecţia şi îndepărtează durerile provocate de arsuri, dar are şi efecte antibiotice. Se poate aplica direct pe piele, dar este mai benefic un amestec din miere şi oţet de mere. Se lasă pe piele 15-20 de minute, apoi se spală cu apă rece.
      6. Apă de hamamelis
      Hamamelis este un arbust originar din America de Nord şi Japonia, cunoscut şi sub numele de „alunul vrăjitoarelor“. Apa de hamamelis se obţine din florile, frunzele sau scoarţta copacului. Substanţele benefice ale plantei au efecte antiinflamatoare, antimicrobiene şi antibacteriene.
      clickpentrufemei.ro
    • maria981s
      De maria981s
      Iar vizitele la salon nu par să dea rezultate, pentru că pedichiuristele îndepărtează de obicei pielea uscată folosind instrumente ascuțite, iar crăpăturile reapar la scurt timp.
      Cea mai bună modalitate de a trata călcâiele crăpate este acasă, prin aplicarea cu regularitate a celor mai bune remedii și evitarea unor obiceiuri nocive.
      Statul în picioare timp îndelungat, purtarea pantofilor sau sandalelor deschise la spate și obezitatea pun presiune asupra călcâielor, ceea ce duce la apariția crăpăturilor în piele. Cu cât acționezi de la primele semne, cu atât cresc șansele de a avea rapid călcâie perfect netede. Lăsate netratate, crăpăturile se agravează și se pot chiar infecta.
      Iată cele mai bune remedii pentru a trata călcâiele crăpate acasă:
      Bea mai multă apă
      Poate nu te-ai gândit până acum, dar călcâiele crăpate ar putea fi un simptom al faptului că ești deshidratată. "Asigură-te că bei suficientă apă. Pielea poate pierde până la un litru de apă pe zi și chiar mai mult într-un climat uscat, de aceea este important să te menții hidratată pentru a preveni sau a vindeca pielea uscată și crăpată a călcâielor", declară pentru prevention.com medicul dermatolog Garrett Moore.
      Hidratează-ți pielea
      Fie că vrei să previi crăparea călcâielor, fie că vrei să vindeci crăpăturile deja existente, soluția este aceeași: folosește cremă hidratantă. "Aplică o cremă hidratantă cel puțin o dată pe zi. În mod ideal, crema sau loțiunea ar trebui aplicată pe călcâie dimineața și seara. În acest fel nu vei pierde apă din piele și chiar vei reuși să atragi apă în pielea uscată a călcâielor din mediul exterior", spune medicul dermatolog.
      Alege o cremă pentru vindecare
      Uneori, când crăpăturile sunt severe, cremele obișnuite nu par să aibă efect. De aceea ai nevoie de soluții speciale. "Dacă aplicarea corectă, cu regularitate a unei creme hidratante nu previne sau vindecă crăpăturile, este cazul să te adresezi medicului. Uneori pot exista infecții fungice care agravează problema", spune Dr. Moore. "Dar dacă este vorba doar despre piele uscată, se pot prescrie ingrediente emoliente precum lactat de amoniu sau cremă cu uree. După ce pielea se vindecă, se revine la crema hidratantă obișnuită", adaugă dermatologul.
      Poți găsi cremă cu uree în farmacie fără să ai nevoie de o rețetă, dar într-o concentrație mai mică, de aproximativ 20%."Ureea este un agent cheratolitic, ceea ce înseamnă că ajută la exfolierea chimică a pielii moarte, lăsând pielea picioarelor moale și catifelată. Este grozavă nu doar pentru călcâiele crăpate, ci și pentru pielea uscată a coatelor sau genunchilor", spune medicul dermatolog Roberta Del Campo.
      Poartă pantofi închiși la spate
      Din moment ce pantofii și sandalele cu spatele deschis pot cauza sau agrava crăpăturile călcâielor, alege modelele care îți acoperă călcâiele. Protejează zona sensibilă purtând șosete și pantofi închiși la spate. De asemenea, evită încălțările cu talpa foarte subțire, așa cum sunt balerinii, sandalele cu talpă joasă sau papucii.
      Nu rade sau tăia calusurile
      Când observi că pielea de pe călcâie se curăță, este tentant să încerci să o îndepărtezi. Dar este una dintre cele mai mari greșeli, care agravează problema. "Nu încerca să smulgi pielea uscată cu mâna sau să o razi tu. Este metoda 'sigură' de a te alege cu o infecție", declară Dr. Moore. "Calusurile se îndepărtează numai de medicul dermatolog, folosind instrumente sterile", adaugă specialistul.
      Încearcă băile pentru picioare
      Înmoaie-ți picioarele în apă pentru a scăpa de pielea moartă, dar numai după ce crăpăturile s-au vindecat. Poți pune în apă miere sau lapte pentru a înmuia pielea călcâielor înainte de exfoliere și a o îndepărta mai ușor. Nu freca cu putere călcâiele pentru că riști să exfoliezi prea mult și să provoci răni. Oprește-te când simți că pielea devine sensibilă.
      Exfoliază cu o piatră ponce
      Ca să exfoliezi după ce ți-ai înmuiat picioarele, cea mai bună opțiunea este piatra ponce. "Te va ajuta să ții sub control pielea uscată și calusurile. Dacă folosești o piatră ponce cu regularitate, o dată la câteva săptămâni dezinfectează piatra ponce cu o soluție antibacteriană sau clor și clătește-o bine. Acele găurele care exfoliază pielea sunt locuri propice pentru înmulțirea bacteriilor", adaugă medicul. 
      eva.ro
    • Calandrella
      De Calandrella
      Între 4 şi 12% dintre copiii de vârstă şcolară suferă de tulburare hiperkinetică cu deficit de atenţie, potrivit Academiei Americane de Pediatrie. De asemenea, numărul băieţilor diagnosticaţi cu această problemă este de trei ori mai mare decât cel al fetelor.
      De multe ori, semnele specifice tulburării se suprapun cu comportamentul tipic din perioada copilăriei, de aceea mamelor le este greu să ştie dacă este vorba doar de prea multă energie sau copilul are ADHD. 
      Copilul are ADHD sau e doar foarte energic: neatenţia, unul dintre semne
      Unul dintre principalele semne care arată că micuţul are ADHD este chiar neatenţia. „Copilul meu nu se putea concentra să facă mai nimic, ci părea că mintea lui sare de la o idee la alta mai mereu”, spune Stephanie H, mama unui copil diagnosticat cu ADHD.
      Printre semnele care indică tulburarea hiperkinetică se mai numără şi următoarele:
      nu acordă atenţie detaliilor; este neglijent şi face greşeli; îi este greu să se concentreze şi se lasă uşor distras de ceea ce se întâmplă în jur; pare că nu ascultă când vorbeşti cu el; îi este dificil să-şi amintească lucruri şi să respecte instrucţiunile date; nu poate să se concentreze, să planifice activităţi sau să le finalizeze; se plicitiseşte înainte să termine ceea ce a început; îşi pierde des prin casă caietele de la şcoală, cărţile, jucăriile sau alte lucruri ce îi aparţin. Hiperactivitatea
      Copilul tău are prea multă energie, nu stă o clipă locului, se urcă peste tot şi aleargă cât e ziua de lungă? Hiperactivitatea este un alt semnal care indică prezenţa tulburării hiperkinetice. Şi următoarele comportamente asociate cu hiperactivitatea indică ADHD:
      pare că nu-şi găseşte locul şi este în permanenţă agitat; pleacă de pe scaun chiar şi în momentele care trebuie să stea liniştit; se mişcă mereu şi începe să se caţere pe mobilă sau alte obiecte din casă; vorbeşte foarte mult; îi este dificil să se joace în linişte sau să se relaxeze; este mereu pe picior de plecare, ca şi cum are motorul intern pornit. Bine de ştiut este că nu toţi copiii cu ADHD sunt hiperactivi.
      Copilul are ADHD sau e doar foarte energic: impulsivitatea poate indica ADHD
      Impulsivitatea este un alt semnal care arată că poate avea ADHD. Şi următoarele comportamente ce sunt semne de impulsivitate pot să fie cauzate de această tulburare:
      răspunde când este la şcoală fără să aştepte ca persoana să termine întrebarea; nu poate să-şi aştepte rândul atunci când se joacă cu alţi copii; deseori se întâmplă să-i întrerupă pe cei din jur în timp ce vorbesc; vorbeşte peste alte persoane şi întrerupe jocurile celorlalţi copii; nu reuşeşte să-şi ţină sub control emoţiile puternice, având deseori izbucniri nervoase; obişnuieşte să ghicească soluţiile decât să-şi facă timp pentru a rezolva problema. Important este să ceri sfatul medicului pediatru dacă crezi că micuţul este prea energic şi observi la el semne specifice tulburării hiperkinetice cu deficit de atenţie.
      totuldespremame.ro
    • Calandrella
      De Calandrella
      Din păcate, tot mai multe cazuri sunt fals diagnosticate în ultima perioadă, susţine psihologul clinician Yolanda Creţescu, avertizând că pot exista consecinţe grave ale acestui fapt.

      Cum recunoşti un copil cu ADHD?
      „Diagnosticul de ADHD se pune pe baza unei evaluări comportamentale care trebuie să dureze aproximativ şase luni, timp în care se va observa dacă cele trei simptome principale, neatenţia, impulsivitatea şi hiperactivitatea, sunt prezente împreună şi constant, indiferent de vârsta copilului. Peste 50% dintre cazurile de copii cu ADHD, care au trecut pragul cabinetului în ultimii ani au fost fals diagnosticaţi şi asta din cauza că nu se ţine cont de criteriile diagnosticării şi fineţea simptomatologiei, care se poate confunda cu manifestări ale altor boli”, a declarat psihologul Yolanda Creţescu.
      Cum se manifestă ADHD-ul la copii
      Psihologul Yolanda Creţescu detaliază simptomele specifice ADHD-ului şi explică de ce sunt acestea diferite faţă de aceleaşi manifestări care nu au legatură cu boala: 
      1. Neatenţia. În ADHD, neatenţia nu este cauzată de plictiseală sau dezinteres, ci de o incapacitate a copilului de a se concentra, de a-şi organiza singur activităţile, precum şi de a-şi duce la bun sfârşit sarcinile pe care nu reuşeşte să le prioritizeze.
      2. Impulsivitatea. Are la bază tot o incapacitate şi anume aceea de a nu-şi putea menţine relaţii socio-afective, de a nu fi capabil să se integreze într-un colectiv. Chiar dacă intenţionalitatea copilului este una pozitivă, lipsa de atenţie îl face să se deconecteze de ceea ce se întâmplă în jurul său.
      3. Hiperactivitatea. Nu trebuie confundată cu un surplus de energie pe o durată determinată. Hiperactivitatea în ADHD este prezentă continuu, independent de sarcina pe care o are copilul şi este caracterizată prin agitaţie psihomotorie.

      Ce se poate ascunde în spatele unui fals diagnostic de ADHD?
      Mai sunt şi cazuri în care un copil intră în luptă de putere cu părinţii sau profesorii săi, dorind să obţină atenţie sau să se victimizeze. Un copil răsfăţat nu este un copil care are ADHD”, lămureşte psihologul Yolanda Creţescu.
      De asemenea, aceasta subliniază faptul că cele trei simptome amintite anterior pot fi şi manifestări ale altor afecţiuni, care se pot confunda foarte uşor cu diagnosticul de ADHD. În acest sens, psihologul oferă lămuriri, care să îndrume părinţii cu copii către un control de specialitate, menit să lămurească acest aspect:

      Depresia. Lipsa de concentrare este un simptom care se manifestă şi în depresie. De asemenea, este afectată şi memoria deoarece acele gânduri negative, care îl solicită foarte tare, cauzează ulterior probleme de memorie. Însă lipsa de concentrare din depresie este lipsită de energie, este însoţită de tristeţe, pe când în ADHD nu există acest lucru.

      Anxietatea. Poate determina o stare de agitaţie, mergând până la hiperactivitate, însă este o tulburare de sine stătătoare, care nu îndeplineşte criteriul de sinergie între neatenţie, impulsivitate şi hiperactivitate.

      Autismul. La fel ca şi copilul cu autism, şi copilul cu ADHD se adaptează greu la schimbări, nu este capabil de a dezvolta legături emoţionale, ceea ce îi blochează interacţiunea cu persoanele din jur. Copilul devine hiperexcitat nervos deoarece mediul înconjurător îi prezintă nişte stimuli care sunt prea puternici, generând astfel o hiperactivitate, ce ne poate păcăli.


      Tiroida hiperactivă. Printre manifestările sale se numără şi tristeţea, asociată de cele mai multe ori cu lipsa interesului pentru diverse activităţi sau scăderea capacităţii de concentrare. Însă acest lucru nu este acelaşi cu incapacitatea de concentrare, specifică ADHD-ului.

      Lipsa de fier. Poate provoca iritabilitate sau senzaţia de oboseală şi disconfort. De asemenea, poate determina o capacitate cognitivă redusă, fiind astfel confundată cu neatenţia şi cu incapacitatea de concentrare. Însă, într-o analiză clinică sumară, se poate vedea că este vorba despre un deficit de fier. De aceea, înainte de a pune diagnosticul de ADHD, este bine să fie realizate şi analize medicale pentru a determina dacă pot fi şi alte cauze ale simptomatologiei. 
      „Cu toate acestea, prezenţa ADHD-ului la copii nu reprezintă o problemă majoră, acest diagnostic având rezultate foarte bune la tratament dacă se îmbină terapia comportamentală, bazată pe sistemul de pedeapsă-recompensă, cu medicaţia prescrisă de psihiatru. În ceea ce priveşte cazurile fals diagnosticate, comportamentul copiilor este corectat odată ce ajung la psiholog, într-un mediu echilibrat în care îşi pot îndeplini nevoile de cooperare, de conectare, de capabilitate şi curaj”, concluzionează Yolanda Creţescu.
      csid.ro
  •