5 utilizări neobișnuite ale laptelui matern


    Unele persoane sunt de părere că acesta ar trebui să fie folosit exclusiv pentru hrănirea copiilor, fie că este vorba de proprii copii sau de cei ai mamelor care nu pot produce suficient lapte pentru aceștia. Iar unele femei, care produc mai mult lapte matern decât consumă bebelușii lor, îl folosesc și în moduri la care nu te-ai fi gândit până acum. Iată despre ce este vorba!

moloko1.jpg

Ce întrebuințări neobișnuite ale laptelui matern există?

1. Tratament pentru acnee

Multe mame care au acnee, mai ales exact după ce au născut și nivelurile hormonilor nu s-au echilibrat, recurg la ajutorul laptelui matern pentru un tratament natural. Această soluție este eficientă, deoarece laptele are proprietăți antibacteriene, ceea ce ajută la curățarea zonelor cu probleme. Dacă vrei să încerci acest tratament, tamponează-ți fața cu puțin lapte matern și așteaptă să-și facă efectul, după care te poți clăti.

2. Curățarea feței

Unele mămici folosesc laptele matern pentru curățarea feței. Laptele are proprietăți anti-aging și poate curăța bine fața. Aplică laptele matern pe față și freacă ușor tenul cu mâinile, ca și cum ai aplica un demachiant cu ulei. Se clătește fața cu apă și se tamponează ușor cu un prosop. Dacă este nevoie, poți amesteca și o lingură de miere în lapte înainte de a curăța fața cu această soluție hidratantă.

3. Sub formă de săpun

După ce ai aflat că unele femei folosesc laptele matern pentru curățarea feței, mai pare la fel de ciudată utilizarea laptelui matern pentru curățarea întregului corp? Săpunul pe bază de lapte matern este vândut de câteva companii aflate la început de drum. Unele branduri folosesc și ulei de cocos sau de măsline în compoziția acestor săpunuri.

4. Balsam de păr

Multe dintre femeile cu părul lung folosesc ouă crude, unt de arahide și multe alte ingrediente pentru frumusețea și sănătatea podoabei capilare. Un specialist în îngrijirea părului recomandă utilizarea laptelui matern datorită grăsimilor și proteinelor pe care le conține acest aliment. Cu cât este lăsat mai mult pe păr, cu atât este mai eficient laptele matern în ceea ce privește strălucirea și puterea firului de păr.

5. Tratament facial

Tratamentele faciale cu lapte matern se află în lumina reflectoarelor. Unii specialiști au înlocuit laptele matern cu lapte de vacă într-un tratament care a îmbunătățit vizibil frumusețea și sănătatea tenului. 

 

eva.ro





Recenzie utilizator

Comentarii Recomandate

Nu sunt comentarii de afișat



Vizitator
Adaugi comentarii ca vizitator. Dacă ai un cont, te rog autentifică-te.
Adaugă un comentariu...

×   Alipit ca text avansat.   Alipește ca text simplu

  Doar 75 de zâmbete maxim sunt permise.

×   Linkul tău a fost încorporat automat.   Afișează ca link în schimb

×   Conținutul tău precedent a fost resetat.   Curăță editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini din URL.


  • Conținut similar

    • alexandrarum
      De alexandrarum
      Căruciorul poate fi considerat unul dintre cele mai utile produse pentru copii. Acesta îți permite să-ți scoți copilul în aer liber, când greutatea sa devine o povară pentru brațele și spatele tău, prilej cu care te și relaxezi. Dar cum știi totuși că ai făcut cea mai bună alegere, cu atât mai mult cu cât piața îți pune la dispoziție sute de modele de cărucioare. Ei bine, atunci când îl alegi trebuie să ai în vedere câteva criterii simple, dar care te vor scoate din impas.

      Așadar, căruciorul trebuie:
      - să fie prevăzut cu sistem de prindere și confortabil. Este important ca în timpul plimbărilor cel mic să fie în deplină siguranță, dar să stea și confortabil. Nu uita că primii ani de viață îi va petrece în cărucior.
      - să fie fabricat din materiale de calitate. Achiziționarea unui cărucior este o investiție pe termen lung, ceea ce înseamnă că trebuie să alegi un produs de calitate, ce rezistă în timp.
      - să fie ușor. Da, este important să iei în calcul și faptul că există situații când trebuie să ridici căruciorul, iar greutatea acestuia, căreia i se adaugă și cea a copilului, nu va fi deloc de ignorat. 
      - să fie ușor de manevrat și pliabil. Este important ca produsul ales să fie cât mai simplu de manevrat, de preferat cu mâner ajustabil și, desigur, pliabil, pentru a fi ușor de transportat.
      Vestea bună este că toate aceste criterii pot fi îndeplinite de aceleași produse, iar vestea și mai bună este că le găsești în magazinul online nectărel.ro. Este vorba despre cărucioarele 3 în 1. Acestea sunt fabricate din materiale de cea mai bună calitate și au un design unic, inovativ, ce îmbină perfect eleganța și simplitatea.
      De ce să alegi un produs 3 în 1 (landou, scoică auto, suport sport)?
      Pentru că te va ajuta în diverse situații pe care le vei întâmpina în noul rol de mamă. Iată care sunt acestea:

      Landoul îți va fi de folos când pleci cu bebelușul din spital. Este adevărat că landoul este folosit doar pentru o perioadă scurtă de timp, mai exact 6 luni, perioada de acomodare a bebelușului la noul mediu. Însă asta nu înseamnă că nu-ți va fi util în tot acest timp. De exemplu, îl vei folosi atunci când vei pleca din spital cu micuțul tău. Acesta este foarte confortabil și sigur, fiind prevăzut cu o saltea foarte comodă, menține coloana copilului într-o poziție corectă pe toată durata somnului. 
      Scoica îți permite să te deplasezi cu bebelușul în mașină. Scoți scoica din suportul căruciorului, o fixezi în mașină și sunteți gata de plecare. Ai ajuns la destinație, atașezi scoica la cadru și sunteți gata de plimbare. Nimic mai simplu! La fel ca și în cazul landoului, și această componentă este destinată primelor 6 luni de viață ale bebelușului. Mare atenție însă, diferența dintre cele două este că primul este confortabil și sigur, în timp ce al doilea este doar sigur. Da, scoica auto este cea mai sigură pentru bebelușul tău. 
      Căruciorul 3 în 1 este perfect pentru vizitele la medic. Știi deja că în primele luni de viață vei face un obicei din vizitele la medic, iar landoul sau scoica te vor ajuta de minune să transporți micuțul în deplină siguranță.
      Căruciorul 3 în 1 este ideal pentru vacanță. Dacă te pregătești să pleci în vacanță cu micul membru al familiei, atunci sigur vei găsi utile toate cele 3 componente ale cărucioarelor din magazinul online nectărel.ro. Folosești suportul sport în timpul plimbărilor, scoica auto și landoul în mașină sau pe plajă ori la restaurant, când luați masa. 
      Căruciorul este super util și atunci când trebuie să mergi la cumpărături. Fără îndoială, căruciorul devine cel mai bun prieten pentru tine și bebe. Acesta îți permite să te bucuri de cumpărături, fără să ai mâinile ocupate, și îți oferă și spațiu de depozitare.
      qbebe.ro
    • Calandrella
      De Calandrella
      Ce se intampla cu bebelusul din burtica ta atunci cand tu dormi pe spate?

      Bebelusul sta nemiscat
      Cercetatorii de la Universitatea din Auckland, Noua Zeelanda, au folosit o camera cu infrarosu pentru a inregistra pozitiile din timpul somnului la femeile insarcinate, in timp ce monitorizau atat pulsul mamelor cat si pe cel al bebelusilor. Toate cele 30 de femei care au participat la studiu erau insarcinate in 34 pana la 38 de saptamani si nu aveau nicio complicatie a sarcinii.
      Pe baza a ceea ce stim deja despre restrictia fluxului de sange atunci cand dormi pe spate, nu este o surpriza faptul ca bebelusii au fost mai putin activi atunci cand mamicile dormeau in aceasta pozitie. Ceea ce este insa surprinzator este cat de repede dupa ce te intorci pe spate bebelusul are de suferit: imediat ce o mama s-a intors de pe o parte pe spate, bebelusul a devenit inactiv si a stat nemiscat.
      Foloseste perne de sprijin
      Nu trebuie sa te sperii, este normal sa iti schimbi pozitia in timpul somnului asa ca nu trebuie sa intri in panica daca te trezesti pe spate, sa te obisnuiesti sa dormi pe o parte necesita practica si s-ar putea sa ai nevoie de ajutorul catorva perne pentru a te sprijini. Este important sa nu dormi intreaga noapte, noapte de noapte pe spate, asa ca daca doar se intampla pentru cateva momente, nu ar trebui sa te alertezi.
      Pentru a preveni problemele ivite in urma dormitului pe spate, o perna asezata sub umar pe o parte, pe care sa te sprijini, ar putea sa te faca sa te simti mai comod si iti va asigura un unghi in care uterul sa nu stea pe vasele de sange. Daca nu esti inca insarcinata, dar planifici sa devii mamica in curand, poti incerca deja sa te obisnuiesti sa dormi pe o parte, pentru a-ti fi mai usor in sarcina.
      Corpul tau stie in ce pozitie se simte cel mai bine
      Pe masura ce vei avansa in sarcina, dormitul pe spate nu iti va mai fi o pozitie comoda oricum, asa ca nu te ingrijora prea mult in aceasta privinta; daca in sarcina, atunci cand esti culcata pe spate sau pe partea dreapta iti vine greata, ai ameteli sau probleme cu respiratia, incearca sa te asezi pe partea stanga, care este pozitia recomandata pentru a dormi atunci cand esti insarcinata si mai ales in cursul celui de-al doilea si al treilea trimestru.
      Monitorizeaza-ti bebelusul
      Cea mai simpla si la indemana metoda pentru a stii ca bebelusul tau beneficiaza de oxigenul si nutrientii de care are nevoie, chiar si atunci cand tu stai culcata, este sa il simti miscandu-se asa ca tine mana pe burtica si monitorizeaza-i suturile; pana la urma, in ultimele saptamani de sarcina oricum te va tine treaza, si daca nu o face el cu activitatea intensa din burtica, atunci o vor face vizitele dese la toaleta.
      copilul.ro
    • Calandrella
      De Calandrella
      Nu mi-e frica sa stau singura din niciun punct de vedere. Nu mi-e frica de hoti si mai ales nu mi-e frica de mine. Pentru ca asta inseamna sa fii singura. Sa stai tu cu tine. Ceea ce uneori poate fi infricosator.
      Nu a fost dintotdeauna asa. O buna bucata din viata mea imi era ingrozitor de frica sa stau singura. De hoti nu ma temeam nici atunci, dar cred ca ma temeam mult mai tare de mine insami. Ma temeam de ce-o sa-mi zica mintea cand ramanem doar noi doua, una cu cealalta. Nu vorbea frumos cu mine. Nu vorbeste nici acum intotdeauna frumos, dar am invatat sa nu ii mai dau intotdeauna crezare.
      Acum, nu numai ca nu-mi este frica de singuratate, am ajuns sa pretuiesc si sa imi doresc singuratatea. Doar atunci cand raman eu cu mine, cand nu mai e niciun copil de ingrijit, niciun sot de ascultat, nicio sarcina de facut, atunci ma pot intoarce la mine.
      La mine nu-i un loc intotdeauna placut.
      Uneori e atat de dureros incat plang.
      Dar plang eu pentru mine, neasteptand nimic de la nimeni, ca nu e nimeni sa-mi ofere consolare. Daca nu e nimeni, mi-o ofer eu. Exista o anumita calitate a consolarii pe care ne-o putem oferi fiecare in siguratatea lui, greu de explicat dar care se simte intr-un anume fel, diferit de consolarea primita de la altii. Consolarea interioara, compasiunea si intelegerea pe care ne-o putem noi oferi noua e acolo intotdeauna, doar ca adesea sta ascunsa. Suntem mai obisnuiti sa cerem din exterior decat din interior, de aceea multui nici nu stim ca o avem in noi.
      Uneori e infricosator
      Ca atunci cand mintea mea incepe sa se intrebe oare sunt ok cei doi oameni ai mei iubiti? Oare e soseaua curata? Oare e destul lichid de frana? Sigur, sub toate astea sta cea mai mare frica dintre toate fricile. Daca ii pierd?
      Uneori e bucurie.
      Sa te trezesti si primul lucru pe care sa-l faci e sa faci un dus prelungit, apoi sa bei cafeaua uitandu-te la ploaie e un lux pe care multe dintre noi nu-l avem. Sunt altele mai importante: un mic dejun de pregatit, un copil de trezit prin imbratisari si pupici, haine de pregatit, pachete de mancare de pus.
      Adesea e liniste. 
      Nu-i intotdeauna placut cand sunt cu mine, dar gasesc aici o liniste pe care mi-e greu sa o gasesc atunci cand alerg intreaga zi intre a fi mama, a fi psihoterapeut, a fi sotie, sora, prietena, copilul parintilor mei. Linistea asta vine dintr-un gand care imi spune “asta este!”. Dar este spus cu toata fiinta mea si difera de resemnatul “asta este!”. E un soi de de acceptare – nu ca-i ok sau nu-i ok cand ramai singur, ci este cum este, fara sa fie bine sau rau.
      Ca mame, ramanem arareori singure. Atat de rar, incat uitam cum e sa fii singur. Uitam cat de placut si de dureros poate fi.
      Cand nu mai ramanem singure cu noi pierdem capacitatea noastra de a oferi grija unei persoane care ramane mereu pe ultimul loc: noi insine.
      In practica mea terapeutica ma intalnesc mereu cu mame carora le e frica sa ramana singure. Si adultilor le poate fi frica de hoti, de intuneric sau de a se intampla ceva groaznic cat sunt singuri. Dar mult mai adesea ma intalnesc cu mame care tanjesc dupa a fi singure. Care tanjesc dupa linistea care ti-o da lipsa de presiune ca “trebuie” sa faci ceva (intotdeauna pentru altii). Paradoxul este ca, chiar atunci cand reusesc sa ramana singure, nu mai stiu “cum se face lucrul asta”.
      Primul impuls e sa alerge sa faca ceva: sa mearga la cumparaturi, la manichiura, sa sune o prietena, sa iasa in oras. Sunt extrem de importante si cele de mai sus, dar ele nu sunt “a sta singura”. Inseamna a-ti umple singuratatea cu actiuni care sa nu te lase sa ramai singura cu tine.
      De ce, desi tinjim dupa a ramane singure, o facem atat de rar?
      “Poate nu-ti iubesti destul copilul. Sau sotul. De-aia tanjesti dupa singuratate”
      poate fi un gand. Rostit fie de cineva din exteriorul nostru sau chiar de catre noi insine. Ganduri de genul acesta arunca umbra vineiasupra dorintei de a ramane singura. Dar daca nu-i iubim, de ce imi sare inima din piept cu bucurie gandindu-ma ca placerea asta de a sta singura va fi intrerupta? Intrerupta iar de sirul de pupici, imbratisari, convorbiri lungi sau scurte, pachete de mancare si haine murdare?
      Dragostea de sine si dragostea de ceilalti nu se exclud, se completeaza.
      Cred chiar ca ma pot hazarda sa spun ca ambele cresc.
      Cand ii iubesc pe ceilalti si uit de mine mi se face dor de mine.
      Cand ma iubesc pe mine si uit de ceilalti mi se face dor de ceilalti.
      Nu-i nicio dragoste mai importanta decat alta. Sunt ambele ale noastre si e munca fiecaruia dintre noi sa le acceptam si mai apoi sa le integram in povestea noastra.
      Nu ramanem singure fiindca avem pana si in astfel de momente asteptari de la noi insine.
      Sa ne simtim bine, sa ne bucura, sa profitam la maxim. Doar ca singuratatea vine, cum spuneam, nu doar cu lucruri placute, vine si cu lucruri mai putin placute.
      Practica terapeutica mi-a dat privilegiul sa ma intalnesc cu multe mame. Mame dedicate, care isi iubesc familia si copilul pana in punctul in care au ajuns sa nu se mai iubeasca pe sine. Nu mai stiu cum sa o faca sau se simt vinovate daca o fac.
      Stiti care am constatat ca e opusul dragostei de sine? Nu dragostea de ceilalti. Este depresia si insingurarea (care este fundamental diferita de singuratate).
      Exista un paradox al singuratatii, uneori trebuie sa reinvatam sa stam singure cu noi. Pentru acest lucru uneori e nevoie sa fim cu cineva care sa ne ajute sa fim singure cu noi insine si cu gandurile noastre. Cred ca acesta este unul dintre marile daruri ale psihoterapiei: ne permite sa fim singuri cu gandurile noastre langa cineva.
      Ce e in voi atunci cand ramaneti singure? E liniste? E disperare? E bucurie? E tristete?
      parintecuminte.ro
    • Calandrella
      De Calandrella
      În contextul ăsta, copil, am trăit atâtea și atât de intens –  aș povesti una, care se derulează ca o secvență de film în mintea mea, dar nu e doar a mea și n-am dreptul să o fac -,  că aș fi putut ajunge să mă las de școală, să mă ascund de oameni, să mă apropii prea mult de iubirea fizică arătată de orice bărbat, să defulez în vicii, să rănesc la rândul meu, să (mă) pierd. N-am făcut-o.
      Cunosc cel puțin două persoane care, trăind într-un context asemănător, s-au rătăcit pe drum. Am fost sau sunt eu specială? Nu. Diferența stă în altceva.
      Nu ce ni s-a întâmplat în copilărie ne-a afectat, ci ceea ce am înțeles noi în timpul fiecărei experiențe, cu o minte încă fantastică, și ceea ce a rămas în noi după experiență, în sufletele noastre nou-născute.
      Dacă am avut lângă noi cel puțin o persoană care să vadă dincolo de suferința proprie, să coboare din trenul numit viață, să ne vorbească despre ce s-a întâmplat și să numească ce am simțit, dar cu un nume cunoscut, aceste experiențe sunt, de fapt, șanse de creștere. Am înțeles asta acum.
      Tocmai pentru că am trăit ce am trăit și am avut-o pe mama foarte aproape, conținătoare și povestitoare după aproape fiecare situație grea, ajunsă mamă, sunt cu ușurință empatică la frământările copilului meu, mai disponibilă, cu răspunsuri la întrebări, conștientă de lumea magică din mintea lui. Iar, după ce se întâmplă să greșesc față de Rareș, că nu suntem perfecți și nu despre asta e vorba în a face mare un copil, am grijă de sufletul lui, pentru că știu ce pământ virgin e acolo și pentru că cineva m-a învățat odată și cum să-l cultiv.
      Și m-așez lângă el și-i vorbesc despre, de exemplu, cearta dintre mine și tatăl lui, la care a fost martor, care nu are legătură cu el, că amândoi îl iubim și că ne iubim mult și între noi, dar că am răbufnit pentru că am lăsat, poate, lucruri nespuse, că suntem furioși acum, dar că vom fi din nou bine. Huh!
      Viața este un cumul de experiențe. De toate felurile. Copilul nu trebuie ferit din calea vieții. De altfel, cred că părinții care o fac trăiesc într-o mare iluzie.
      El are nevoie să trăiască și frustrări, și dezamăgiri, și conflicte. Chiar are nevoie. Iar de noi să îi fim povestitori. Cum să știe ce e una și ce e cealaltă fără a o trăi pe fiecare în parte?
      Cum să știe ce să facă cu sentimentul de durere produs de o dezamăgire, sau cum să știe cât de mult doare dezamăgirea în celălalt, astfel încât să nu o producă el?
      Am scris cu gândul bun la mama. Și cu recunoștință.
      jurnaluluneimame.ro
    • Calandrella
      De Calandrella
      Pentru două lucruri plătesc în viață. Pentru urarea mamei mele „Lasă, că poate o să ai un copil așa cum ai fost tu și mai vorbim după aceea…” și pentru toate cauzele pentru care m-am luptat la serviciu, convinsă că sunt drepturile mele.
      Odată ce mi-am asumat rolul de mamă, am început să plătesc pentru o copilărie în care eu eram definiția din dicționar a tornadelor, iar drepturile mele au dispărut cu desăvârșire. Mai exact, nici nu sunt sigură dacă aș avea timp să mă gândesc la ele.
      Fiul meu, Matei, face toți banii, teoretic. Practic, doar îi cheltuie pe toți. Pentru că are 6 ani și, prin nu știu ce minune, este preocupat de inginerie. Sau IT. Oricum, ceva tehnică. Da, la șase ani. Nu vine din părinți retardați, dar nici genii.
      Ce a pățit copilul ăsta, e greu de înțeles, dar preocuparea lui în viața de până acum a fost să demonteze și remonteze după algoritmi personali cam tot ce aveam prin casă. Am salvat doar pisica, și asta în urma multor discuții de lămurire.
      De la 2 ani a învățat să alerge. Nu am fost în viața mea la sală, dar am recuperat în ultimii patru ani. Pentru că tot aștept ca Matei să învețe să meargă, nu să alerge. Tot din acest motiv, sunt privită suspect de toți vecinii în zilele în care îmi scot copilul în ham.
      La o primă vedere, pot trece drept o mamă denaturată. La o analiză mai amănunțită, nu mă mai țin picioarele. La o analiză mai amănunțită de atât, îmi e teamă că dacă o ia la fugă o să contemplez ideea de a-l lăsa…
      Când l-am născut, am trecut prin toate momentele Facebook posibile. Am ajuns să îl filmez chiar și când dormea. Apoi mi-am dat seama că are nevoie de spațiu personal și intimitate, iar eu de odihnă și m-am domolit. Am reluat abia când a învățat să facă pipi la oliță.
      Știu că îi vor consolida stima de sine aceste filmulețe… Dar, mă bucură gândul că la maturitate va plăti nopțile mele nedormite din copilăria lui mică.
      …Pentru că Matei nici nu dormea. Sau o făcea, strategic: doar atunci când eu nu puteam să adorm. Dacă adormea, se trezea el. I-am spus că nu e un concurs și nu trebuie să păzim alternativ nici casa, nici pe tati, dar nu a înțeles.
      De șase ani am o viață de cuplu nouă, în care dacă aș fi înșelată nu m-aș mira. Noroc că am un soț fidel. Îl bănuiesc că ne place și pe mine, și pe copil. Eu, în schimb, m-aș înșela dacă aș fi într-o relație cu mine.
      În primul an și jumătate de la nașterea copilului, dacă mă spălam, consideram că sunt „cochetă”. De regulă miroseam a lapte, transpirație și, ocazional, vomă. Chanel e o aroganță, zău!
      Viețile noastre s-au schimbat complet. Da, facem sex mai des pentru că am scăpat de fobia să-nu-cumva-să-rămân-iar-însărcinată. În primul an nici în prezervativ nu mai aveam încredere!
      Și totuși, prezența lui Matei a completat familia noastră. A adus un motiv în plus de bucurie, de planuri comune, de gânduri multe de viitor, de curaj de a face anumite lucruri și ambiție de a reuși. Până acum ne motivam individual sau reciproc.
      Acum suntem motivați și de acest copil care, deși din păcate are energia pe care o aveam și eu în copilărie, este tot universul nostru. Este adevărat că nu trebuie să îți placă neapărat copiii ca să știi să îl iubești pe al tău.
      Mie în continuare nu îmi plac alți copii, dar pentru Matei, sunt în stare de orice. Și nu mi-aș putea concepe viața într-o altfel de ecuație. Una în care aș fi rămas la hotărârea mea de a nu face copii… pentru că nu îmi plac.
      psychologies.ro
  •