– Bloggeriță, jurnalistă și mai nou autoarea cărții ,,Povestea lui Cosmin,,. De unde vine pasiunea pentru scris?
– Pasiunea pentru scris vine din copilărie. Când încă eram la grădiniță alcătuiam poezii pe care le scria mama, pentru că eu, evident, încă nu știam să scriu. Mi-a plăcut dintotdeauna să scriu, de altfel și studiile mi le-am făcut tot în direcția scrisului. Scrisul e ceea mă face împlinită și fericită. Nimic altceva nu îmi dăruiește aceeași stare de bine.
– Nu e prima ta lansare în literatură. Ești și autoarea unei cărți de versuri. Cum ai început să scrii o carte pentru copii?
– Sunt mamă și maternitatea m-a inspirat foarte mult. Pe plan personal, această experiență a devenit cea mai bună școală a vieții pentru mine, iar pe plan profesional am înființat proiectul „Mămica Alăptează”. Scriind această poveste, am înțeles un lucru: în lumea asta nebună în care trăim, poveștile pot fi un loc în care te retragi și găsești pace și liniște.
– Deci, prima sursă de inspirație pentru această carte a fost chiar băiețelul tău – Cosmin. Cum e să scrii despre propriul copil?
– E plin de dragoste! Am scris această carte din cea mai înaltă formă iubirii (după mine) – cea față de propriul copil. I-am promis copilului meu că într-o zi îi voi dărui o poveste, una a lui, una în care să găsească cel mai important lucru pe care aș vrea să il spun ca mamă.
– Cât de multă realitate din viața fiului ai lăsat pe paginile acestei cărți?
– Tot ce e scris în carte face parte din istorioara apariției pe lume a fiului meu, a micilor peripeții pe care le-a avut el și a marilor lui descoperiri. E povestea lui, sută la sută.
– Mamă și scriitoare, care sunt provocările cu care te confrunți în aceste două roluri?
– Provocarea este să nu dormi o bună bucată de noapte, iar cea de-a doua să-ți fie somn
Dar nu e grav, mă culc la amiază cu fiul meu dacă e nevoie și recuperez. Să fii mamă e frumos, deși nu e ușor uneori, să scrii e la fel de înalțător, de aceea când faci două lucruri care te fac fericită, nu poate fi vorba despre sacrificii. Sunt mamă și scriu, nimic sofisticat
– Cât de mult te-a ajutat experiența maternității în scrierea acestei cărți?
– Este evident că dacă nu aș fi fost mamă, nu m-aș fi apucat de scris povești.
– Ce a schimbat apariția unui copil în activitatea de a scrie?
– S-a schimbat izvorul din care curge ceea ce scriu. De când l-am născut pe Cosmin și toată perioada sarcinii, adică cam vreo 3 ani nu am mai scris aproape deloc. Până atunci tot ce scriam venea din durere, revoltă. Atunci eram fericită, dar nu știam cum să scriu din această stare. Asta a fost marea mea provocare, am acceptat-o și tind să cred că mi-a reușit.
– Fiind totuși o carte pentru copii și părinți, ce va descoperi ea nou pentru cititorii săi?
– „Povestea lui Cosmin” le spune micilor cititori de unde vin copiii („de la mama din burtică”), le arată copiilor, dar mai ales părinților că e normal și natural ca copilul să facă dezordine, să mai deseneze pe pereți câte o dată și că aceste momente trebuie tratate cu blândețe. Totodată „Povestea lui Cosmin” are ascunsă în ea „un secret absolut fantastic” despre o rachetă magică. Care e acela? Îi las pe părinți și copii să-l descopere în carte.
– Ce rol poate avea o carte, astăzi, când copii sunt atrași tot mai mult de noile tehnologii digitale?
– Eu cred că nu ne putem izola de tehnologiile moderne, ele fac parte din lumea în care trăim, din viața noastră, ele sunt peste tot. Dar putem alege doza și accesul copiilor la tehnologiile digitale. Totuși cărțile rămân a fi indispensabile din viața copilului meu, de exemplu. Și cred că dacă acestea sunt interesante, frumoase și citite cu suflet, copilul va fi atras de lectură. În toate e nevoie de un echilibru.
– Mai rămâne astăzi o tradiție pentru copii citittul cărților/poveștilor înainte de somn?
– Nu știu cum e pe la alte case, dar la noi este o tradiție cititul înainte de somn. Uneori Cosmin cere să-i citesc 3-4 cărți până ne prinde noaptea.
– Cum facem ca cărțile să ocupe unul din locurile principale în viața unui copil?
– Dacă copilul vede părinții cititind și dacă părinții mai întâi privesc imaginile din cărți cu copii, apoi le citesc, aceștia vor avea interes față de lectură. Dar nu putem aștepta și cu atât mai mult nu putem cere copiilor noștri să facă ceea ce noi nu facem și să fie ceea ce noi nu suntem. Educația unui copil, începe de la eduția părintelui și tot acolo se termină.
– Cum pot influența cărțile în formarea personalității copilului?
– Cărțile cu povești pot aduce o contribuție frumoasă la dezvoltarea imaginației și a vocabularului copilului. Apoi, vă mai amintiți cum mama vă citea povești seara? E o amintire caldă pentru toată viața. Un moment de reuniune cu mama sau tata după o zi tumultoasă.
– Cum crezi, educația unui copil poate fi influențată de cărți sau doar de părinți?
– Nu îmi place conceptul de „educație” așa cum este el înțeles la noi. Eu cred că un părinte care este în armonie cu sine însuși, care trăiește conștient, poate oferi aceeași armonie copilului, în care acesta să se dezvolte frumos. Copilul nu are nevoie de educație, ci de îndrumări, explicații și libertatea definită de limite. Cărțile nu pot educa copiii. Cărțile le pot oferi multe lucruri frumoase, dar nu pot înlocui un părinte. Nimeni nu-l poate înlocui.
– Ce recomandare ai pentru părinți în legătură cu citirea sau chiar scrierea cărților pentru copii?
– Să citească cu drag și plăcere. Să ofere copiilor o poveste dincolo de poveștile virtuale sau și mai bine în locul lor. Să încerce și părinții să redescopere poveștile copilăriei. Oare cui nu-i plac poveștile? Lăsați lumea oamenilor mari, măcar seara pentru o jumătate de oră de lectură sau pentru 10-15 minute. Luați-vă copilul de mână și mergeți împreună în lumea poveștilor.
Cine vrea să scrie cărți pentru copii, să scrie. Copii de toate vârstele au nevoie de povești.
-Cât timp ți-a luat scrierea cărții și ce așteptări ai de la această lansare?
– Pentru a obține rezultatul final am lucrat asupra cărții mai mult de jumătate de an, deși volumul ei este destul de mic. A fost scrisă în vreo 3-4 luni cred, tot revenind la ea periodic. Apoi a fost redactată sub ghidajul lectorului Angela Titencov. Ilustrațiile îi aparțin minunatei Aliona Bereghici. Mai frumos decât ea nu cred că ar fi putut să de-a viață cineva acestei cărți. Așteptări nu prea am – am învățat să nu mi le fac. Dar mi-aș dori această carte să se citească și să fie îndrăgită de micii cititori, dar și de părinții lor. Așa că așteptări n-am, dar speranțe da. Am scris o poveste, acum o las să trăiască!
Lansarea cărții ,,Povestea lui Cosmin,, a avut loc vineri, 19 mai 2017.
