Studiu. Vârsta mamei la prima naștere influențează inteligența copilului


    Cele mai multe studii și articole de sănătate susțin că vârsta ideală pentru a deveni mamă este cuprinsă între 20 și 30 de ani.

The-Things-to-Consider-When-Choosing-a-Childcare-Center-1024x683.jpg

Motivul este acela că odată cu înaintarea în vârstă concepția, sarcina și nașterea pot deveni mai complicate. Cu toate acestea, tot mai multe femei aleg să amâne vârsta la care devin pentru prima dată mame.

Deși din punct de vedere bilogic amânarea sarcinii prezintă riscuri și are dezavantaje, se pare că există și vești bune pentru femeile care decid să aibă copii mai târziu. 

Mamele de peste 30 de ani pot avea copii mai inteligenți

Cele mai multe studii despre mamele de peste 30 de ani se concentrează asupra riscurilor de sănătate asupra memei și copilului din timpul sarcinii și nașterii. Dar aceste studii nu iau în considerare beneficiile care le are pentru copil faptul că mama sa este mai în vârstă. 

Un studiu realizat în Marea Britanie a analizat exact acest lucru. Cercetarea a analizat datele a 18.000 de copii înscriși în cercetarea Millennium Cohort Study și a avut ca scop descoperirea unei legături dintre vârsta mamei în momentul nașterii copilului și dezvoltarea în timp a acestuia. Studiul a arătat că femeile care au primul copil la o vârstă cuprinsă între 30 și 39 de ani sunt mai predispuse de a avea copii mai inteligenți decât mamele care aveau la prima naștere între 20 și 29 de ani.

Copiii născuți de mame care aveau peste 30 de ani au obținut un scor mai mare la testele cognitive la vârsta de cinci ani, comparativ cu cei născuți de mame mai tinere. 

Rezultatele cercetării sunt în concordanță cu cele obținute de specialiștii din Suedia, într-un studiu similar. În acest caz, cercetătorii au analizat rezultatele la școală în cazul elevilor de 16 ani. Studiul a arătat că cele mai bune rezultate le au copiii ale căror mame aveau între 35 și 39 de ani atunci când au născut, iar următorii clasați au fost copiii mamelor cu vârste între 30 și 34 de ani la momentul nașterii.

Mamele mature au mai multe resurse

Întrebarea este de ce vârsta mamei influențează inteligența copiilor? "Femeile care devin mame pentru prima dată după vârsta de 30 de ani au șanse mai mari de a avea o educație academică mai bună, venituri mai mari, relații stabile, un stil de viață sănătos, au acces la îngrijire prenatală mai devreme și și-au planificat sarcinile", potrivit cercetătoarei Alice Goisis, care a făcut parte din echipa studiului desfășurat în Marea Britanie.

Nu este valabil în cazul mamelor mult mai în vârstă 

Același studiu a arătat că amânarea sarcinii după vârsta de 40 de ani nu are același efect, și anume de a avea copii mai inteligenți. Motivul ar putea fi limita studiului, în datele analizate fiind incluse numai 50 de mame cu vârsta de peste 40 de ani. 

Studiul suedez a evidențiat faptul că adolescenții de 16 ani născuți de mame cu vârsta între 40 și 44 de ani au avut rezultate mai bune decât cei cu mame din categoria de vârstă de 20-30 de ani.

Situația era diferită în perioada 1958-1970

Într-o altă cercetare în care s-a analizat impactul vârstei materne asupra abilităților copilului rezultatele au fost diferite. Folosind date colectate în perioada 1958 - 1970, cercetătorii au descoperit că rezultatele copiilor cu mame de 35-39 de ani au fost mai slabe decât ale celor cu mame de 25-29 de ani. Dar această situație s-a inversat în anii 2000-2002.

Cercetătoarea Alice Goisis spune că această diferență este cauzată de faptul că în timp caracteristicile și statutul femeilor s-au schimbat.

eva.ro





Recenzie utilizator

Comentarii Recomandate

Nu sunt comentarii de afișat



Vizitator
Adaugi comentarii ca vizitator. Dacă ai un cont, te rog autentifică-te.
Adaugă un comentariu...

×   Alipit ca text avansat.   Alipește ca text simplu

  Doar 75 de zâmbete maxim sunt permise.

×   Linkul tău a fost încorporat automat.   Afișează ca link în schimb

×   Conținutul tău precedent a fost resetat.   Curăță editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini din URL.


  • Conținut similar

    • julia122997
      De julia122997
      Artiștii s-au căsătorit în 2008 și se pare că au semnat un contract prenupțial, iar condițiile sunt pentru unii un pic ciudate, pentru alții – ideale.
      Una dintre condiții pentru care a semnat Jay Z este că acesta va transfera în conturile soției sale câte 5 milioane de dolari americani pentru fiecare copil: Blue Ivy Carter, Sir Carter și Rumi Carter. Ulterior cei doi au făcut niște schimbări care spun că, în cazul divorțului, bărbatul va plăti deasupra, câte un milion pentru fiecare an de căsnicie, iar copiii se vor afla sub custodia ambelor părți.
      Se pare că aceste puncte sunt în favoarea artistei. Să fie ele adăugate după ce Jay Z a fost prins pe „picior strâmb”? Se spunea că bărbatul ar fi înșelat-o pe Beyonce cu Rihanna și nu doar! Amintiți-vă de scena din lift de acum câțiva ani, în care sora lui Beyonce, Solange, îl lovește pe Jay Z cu piciorul.
      Cert este că Beyonce are viitorul asigurat, deși conturile ei sunt și așa groase. Valoarea netă a artistei în anul 2019 constituie circa 400 milioane de dolari, iar a lui Jay Z de 1 miliard!
      ea.md
    • julia122997
      De julia122997
      După o luptă de aproape 10 ani, cu expertize făcute în străinătate și ședințe de judecată interminabile, familiei i s-a făcut dreptate. 
      Cazul a avut loc pe 27 decembrie 2010. Pacienta, o minoră de 14 ani, a fost internată la Institutul Oncologic pe 20 ianuarie. După numeroase investigații, medicii oncologi au stabilit că are o tumoare osoasă care trebuie înlăturată. Intervenția a avut loc peste 7 zile. Pacienta a fost externată, iar medicii au confirmat că operația a avut loc cu succes. Totuși, copila a început să se simtă tot mai rău, iar după o perioadă n-a mai putut merge. Peste șase luni, mama și-a luat copila în Federația Rusă, unde s-a adresat după ajutor, pe cont propriu. Primul șoc a venit de la medicii de acolo: medicii oncologi de la Chișinău nu au înlăturat tumoarea, locul operației a avut loc lângă tumoare, la o distanță de 7,5 milimetri. Pacienta a fost operată în Rusia pe 11 iulie 2011, intervenția a fost reușită, iar tumoarea- înlăturată. După recuperarea copilei, în septembrie 2011 mama pacientei a solicitat Ministerului Sănătății să ia măsuri. Calvarul a început de acolo. 
      Rezuful de a recunoaște malpraxisul și blamarea familiei pacientei
      Conform informațiilor prezentate în instanță, Ministerul Sănătății a refuzat să organizeze o comisie care să analizeze cazul de malpraxis produs la Institutul Oncologic. Atunci, motivul era că pentru a forma o comisie care să se expună ar fi fost nevoie de rezultatul morfologic al țesutului care a fost înlăturat în timpul operației, ceea ce, la modul practic, nu mai era posibil. Familia pacientei minore a explicat că nu se pune la îndoială corectitudinea diagnosticului, ci corectitudinea intervenției. Deși nu a obținut nicio reacție de la Ministerul Sănătății, familia nu s-a descurajat și a solicitat două expertize medico-legale: una în Republica Moldova și una în Federația Rusă, intentând un proces civil împotriva Institutului Oncologic, dar și împotriva celor doi medici care au realizat intervenția medicală. 
      Două expertize medico-legale: două abordări diferite
      Specialiștii de la Centrul de Medicină Legală de la Chișinău au analizat dosarul și au concluzionat: da, operația nu a avut loc în locul unde trebuie, dar intervenția „a fost necesară și întemeiată”. Citat: „fragmentul xxx nu a fost înlăturat integral din cauza inexactității intervenției chirurgicale (intervenția având loc un pic mai sus de zona de localizare). Cu toate acestea, devierile menționate nu pot fi calificate ca erori medicale sau ca un rezultat al unei intervenții chirurgicale greșite, de vreme ce medicii operează fără a putea vizualiza direct locul. În concluzie, experții au precizat că efectuarea repetată a intervenției chirurgicale a fost necesară și întemeiată”. 
      Conform concluziilor experților din cadrul Centrului de Expertiză MedicoLegală al Ministerului Sănătății al Federației Ruse „rezecția marginală în regiunea 1/3 a osului femural drept a fost efectuată mai sus decât localizarea, de facto, a tumorii. Deși intervenția chirurgicală din 27 decembrie 2010 a fost efectuată corect din punct de vedere tehnic, totuși, din cauza faptului că tumoarea nu a fost lichidată integral, operația se consideră ineficientă”. Așadar, bazându-se pe această expertiză medico-legală mama fetei operate a cerut în instanță să li se acorde despăgubiri materiale în sumă de 100.000 de lei și despăgubiri morale, în sumă de 50.000 de lei. După ce pacienta a atins majoratul, familia și-a concretizat solicitarea în ceea ce privește despăgubirile morale, solicitând 200.000 de lei. 
      În judecată, familia avea să se confrunte cu rezistența sistemului și refuzul sistemului medical de-ași accepta limitele. Prima instanță care s-a pronunțat a fost judecătoria Comrat. Completul de judecători care a analizat cazul a considerat că familia merită despăgubiri morale în sumă de 50.000 de lei și atât. Curtea de Apel Cahul a respins apelurile ambelor părți și a lăsat în vigoare hotărârea primei instanțe. Argumentele judecătorilor au fost incredibile: în primul rând instanța a considerat că operația pe care a suportat-o minora în Rusia nu a fost o consecință a înrăutățirii sănătății ei după operația de la Institutul Oncologic, ci pur și simplu a fost o intervenție de tratament necesară din cauza tumorii pe care oricum o avea, deci nu are dreptul legal să solicite vreun prejudiciu în baza prevederilor Legii ocrotirii sănătății. Mai mult, instanța a concluziat că mama pacientei s-a dus în Rusia pe cont propriu să-și trateze fiica, motiv pentru care ar trebui să suporte și consecințele materiale. Judecătorii au argumentat că familia trebuia să se întoarcă din nou la Institutul Oncologic pentru o intervenție repetată și astfel n-ar fi trebuit să suporte atât de multe cheltuieli. De asemenea, potrivit judecătorilor, mama pacientei nu a adus probe „pertinente” precum că fiica acesteia chiar a suportat o daună morală care să fie egală cu suma de 200.000 de lei, iar 50.000 de lei ar fi perfect echitabilă. Familia nu a cedat și a depus recurs, la fel a procedat și Institutul Oncologic, care a insistat că familia pacientei nu are dreptul să încaseze niciun bănuț. 
      Recursul a fost examinat de Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie. În primul rând, Colegiul lărgit a analizat argumentele părților prin intermediul obligațiilor impuse de art. 8 din C.E.D.O (a se vedea Trocellier vs Franța (dec.), 5 octombrie 2006; S.B. vs România, 23 septembrie 2014, parag. 65). 
      „De fapt, în urma unei proceduri medicale efectuate la Î.M.S.P. ,,Institutul Oncologic”, într-un spital public, integritatea fizică a pacientei a fost pusă în pericol, fiind nevoită să apeleze repetat la o intervenție chirurgicală. Prin urmare, a existat o ingerință în dreptul recurentei la respectarea vieţii private. Mai întâi, Înaltele Părți au responsabilitatea de a introduce reglementări care să impună spitalelor publice și private să adopte măsuri adecvate pentru protejarea integrității fizice a pacienților. În al doilea rând, victimele neglijenței medicale trebuie să aibă posibilitatea reală de a accede la proceduri în care ar putea, dacă este cazul, să obțină despăgubiri pentru daune (a se vedea Benderskiy vs Ukraina, 15 noiembrie 2007, parag. 61 – 62; Codarcea vs România, 2 iunie 2009, parag. 102 - 103; Csoma vs România, 15 ianuarie 2013, parag. 41 și 43; și S.B., ibidem, parag. 65 – 66). Cu alte cuvinte statele trebuie să se asigure că există prevederi legale care îi obligă pe medici să le comunice pacienților riscurile oricăror intervenții medicale, iar dacă medicii au omis să facă acest lucru, autoritățile să-și suporte consecințele. Așa cum a fost gestionat acest caz de către instanțele inferioare „s-ar crea impresia că Republica Moldova nu dispune de reglementări legale care să impună spitalelor publice să adopte măsuri pentru a proteja integritatea fizică a pacienților”. 

      Astfel, instanța a stabilit că recurenta se încadrează în noțiunea de pacient definită de art. 1 al Legii privind drepturile și responsabilitățile pacientului. Acțiunile medicilor, ca și reprezentanți ai Institutului Oncologic, au fost analizate în baza articolul 1398 alin. (1) coroborat cu art. 1399 din Codul civil al Republicii Moldova care prevăd  „obligația de repare a prejudiciului patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau omisiune”. Colegiul lărgit punctează că răspunderea civilă include următoarele elemente: prejudiciul, fapta ilicită, raportul cauzal dintre faptă şi prejudiciu şi vinovăţie. 
      În ceea ce privește acordarea prejudiciului moral și fizic, Colegiul a precizat că mărimea compensației pentru prejudiciul moral trebuie estimată în baza art. 1423 alin. (1) din Codul civil, iar la evaluarea prejudiciului material părțile au obligația procedurală de a prezenta, în general, înscrisuri care să corespundă criteriului de pertinență, admisibilitate și autenticitate. Astfel, instanțele inferioare erau obligate de lege să analizeze probele prezentate de familia pacientei pentru cheltuielile de transport, cazare și servicii medicale. Instanțele pur și simplu au ignorat aceste probe, deși articolul 130 din Codul de procedură civilă îi obliga pe judecători să examineze aceste documente. Astfel, Colegiul a stabilit că toate cheltuielile dovedite prin chitanțe și recipise reprezintă cheltuieli judiciare și trebuie compensate, potrivit legii. 
      Al doilea element al răspunderii medicale se referă la fapta ilicită ce a poate apărea sub forma acțiunii sau inacțiunii. Colegiul a reținut că articolul 5 al Legii nr. 263-XVI  din  27 octombrie 2005 prevede că pacientul are dreptul la: (c) integritate fizică, psihică și morală, cu asigurarea discreției în timpul acordării serviciilor de sănătate; (d) reducere a suferinței și atenuare a durerii, provocate de o intervenție medicală, prin toate metodele și mijloacele legale disponibile, determinate de nivelul existent al științei medicale și de posibilitățile reale ale prestatorului de servicii de sănătate. De asemenea, rticolul 8 alin. (8) din același text de lege prevede că realizarea drepturilor sociale ale pacientului se asigură prin: (d) aplicarea sistemului de standarde medicale în acordarea serviciilor de sănătate. 
      În ceea ce privește, responsabilitățile lucrătorului medical, acestea sunt prevăzute în Legea nr. 264 din 27 octombrie 2005 cu privire la exercitarea profesiunii de medic. Astfel, medicul, reprezentantul prestatorului de serviciu de sănătate, este obligat să respecte cu strictețe drepturile şi interesele legitime ale pacientului; să asigure tratamentul până la însănătoșirea pacientului sau până la trecerea lui în îngrijirea unui alt medic și să informeze pacientul direct sau prin intermediul reprezentanților legali ori al rudelor lui apropiate despre starea sănătății acestuia. De asemenea, Colegiul notează că potrivit alin. (2) din articolul precitat, în executarea obligațiilor sale profesionale, medicul nu este în drept să supună pacientul unui risc nejustificat, nici chiar cu acordul acestuia. 
      În ce condiții poate fi tras la răspundere un lucrător medical
      Colegiul de control judiciar evidențiază faptul că „fapta ilicită” poate îmbracă două forme juridice. În special, prestatorul de serviciu de sănătate poate fi tras la răspundere civilă pentru o „eroare medicală” sau pentru „încălcarea drepturilor individuale”. Eroarea medicală însă este definită de lege ca „o activitate sau inactivitate conștientă a prestatorului de servicii de sănătate, soldată cu moartea sau dauna cauzată sănătății pacientului din imprudență, neglijență sau lipsă de profesionalism”. Aproape niciodată medicului nu-i poate fi imputată greșeala cu intenție, în sensul că medicul nu a greșit intenționat. În schimb, a doua categorie, prin care se poate manifesta „fapta ilicită”, se referă la responsabilitate medicală, care, în sensul larg, excede limitele noțiunii de eroare medicală, fiind reglementată expres în art. 17 și 18 din Legea privind drepturile și responsabilitățile pacientului. Mai exact, aceasta se referă la încălcarea de către prestatorul de servicii de sănătate a drepturilor ce ţin de respectarea pacientului ca fiinţă umană, a demnităţii şi integrităţii lui, realizate în cadrul utilizării serviciilor de sănătate sau în legătură cu participarea lui benevolă, în calitate de subiect uman, la cercetări biomedicale. O altă interpretare și abordare decât cea prezentată ar conduce la încălcarea obligațiilor procedurale asumate de statul nostru în temeiul art. 8 din C.E.D.O. 
      Analizând probele, Colegiul a stabilit că există legătură dintre fapta ilicită, raportul cauzal dintre faptă şi prejudiciu şi vinovăţie. În primul rând, pacienta cu tumoare a fost supusă unei intervenții chirurgicale fără să i se comunice riscurile. La externarea sa, medicii i-au comunicat că intervenția a avut loc cu succes, pacientei i s-au recomandat suplimente din fier, să revină la controale regulate și i s-a interzis să facă efort fizic. Pentru că avea dureri, pacienta a venit la încă două controale. Medicii i-au făcut investigații Roentgen pe care putea fi văzută tumoarea, însă medicii n-au văzut-o. Acțiunile familiei paciente, de a căuta ajutor în Federația Rusă, sunt complet justificate, au mai precizat judecătorii. În continuare, ambele expertize medico-legale- și cea din Republica Moldova și cea din Federația Rusă – au confirmat că operația de la Chișinău a fost efectuată lângă locul tumorii. Chiar dacă au greșit localizarea, medicii aveau timp, pregătirea necesară și mijloace medicale prin care să depisteze eroarea, dar n-au făcut-o. Tumoarea totuși putea fi înlăturată, iar dovadă a acestui fapt este rezultatul intervenției din iulie 2011, în urma căruia tumoarea a fost cu succes înlăturată. 
      Printr-o decizie irevocabilă, CSJ a obligat Institutul Oncologic că plătească familiei pacientei 43.000 de lei, drept prejudicii materiale, 100.000 de lei drept prejudiciu morale și peste 34.000 de lei pentru cheltuielile suportate pentru expertizele medico-legale. Instituția va acoperi și cheltuielile de judecată, în valoare de 1.400 de lei. Decizia este irevocabilă. 
      sanatateinfo.md
    • julia122997
      De julia122997
      „Atunci când voluntar, benevol scoateți bani din buzunar pentru a achita taxa de înscriere sau taxa lunară nu este vina nimănui. Eu regret foarte mult că noi în municipiul Chișinău s-a ajuns la situația când președinții de asociații sunt persoane care nu are nici o legătură cu instituția de învățământ. Există persoane care au avut copil în respectiva instituție cu 15-20 de ani în urmă și de 15 ani este președinte de asociație. Stimați părinți, aveți tot dreptul să nu achitați taxele, aveți tot dreptul să solicitați informați pe ce s-au cheltuit banii voștri și aveți tot dreptul să-mi scrie-ți mie, la CNA și Procuratură atunci când vi se solicită bani”, a declarat Codreanu.
      În această ordine de idei, primarul interimar a adresat și un mesaj președinților de asociații, care „continuă să mulgă instituția de învățământ, chiar dacă nu au nici o legătură cu instituția respectivă”.
      „Terminați să vă ocupați cu prostiile. Nu este corect, nu este bine și este o lipsă totală de bun simț”, a conchis Codreanu.
      După ce în luna decembrie 2018 Codreanu a cerut responsabililor de la direcția educație să inspecteze toate asociațiile de părinți, la momentul actual activează comisia în toate instituțiile de învățământ. Însă, Rodica Guțu a menționat că nu toți președinții asociațiilor de părinți nu sunt deschiși pentru a conlucra cu direcția.
      În acest sens, în următoarele două săptămâni, direcția educație urmează să prezinte un raport privind numărul total de asociații și instituții de învățământ care au eliminat taxele de înscriere și câți dintre aceștia nu s-au conformat deciziei.
      Amintim că la sfârșitul lunii octombrie 2018, CNA l-a reținut pe șeful Asociației Obşteşti Lăstăraş. Dorian Bogaşevschi este învinuit de abuz în serviciu. Acesta este suspectat că în perioada 2015-2017 ar fi colectat de la părinți, care frecventau grădinița 199, sume lunare de până la 1.400 de lei pentru activități extracuriculare, ce nu erau desfășurate.
      La domiciliul acestuia au fost ridicați peste jumătate de milion de lei.
      unimedia.info
    • julia122997
      De julia122997
      Deocamdată nici Turner nici Jonas nu au confirmat în mod oficial ştirea. "Cuplul doreşte să menţină tăcerea, însă prietenii şi familia sunt super încântaţi de veste", a declarat portalului Just Jared, o sursă apropiată celor doi.
      Actriţa britanică cunoscută pentru rolul Sansa Stark din serialul "Game of Thrones", ("Urzeala Tronurilor") şi cântăreţul american, component al grupului Jonas Brothers, s-au căsătorit în mai 2019 în Las Vegas (EE.UU.).
      După ce a încheiat cele opt sezoane de succes ale superproducţiei de fantezie epică, Sophie Turner, 23 de ani, a jucat în 2019 în filmul "Dark Phoenix" ultimul lungmetraj din seria "X-Men". 
      Filmul, în care apar şi vedete ca James McAvoy sau Jennifer Lawrence, a fost considerat un eşec atât de critici cât şi de public, având încasări de 252 milioane de dolari la un buget de 200 de milioane de dolari.
      La rândul său, Joe Jonas, 30 de ani, s-a întors alături de fraţii săi pentru a relansa trupa Jonas Brothers, care după ce au fost despărţiţi timp de cinci ani, au editat anul trecut albumul "Happiness Begins".
      "Acum avem o viziune mai clară a ceea ce vrem să fim şi vorbim mult despre asta. Atunci (când grupul s-a despărţit) existau secrete pe care nu ni le mărturiseam. 
      Nu vorbeam despre asta pentru că aveam o problemă cu sinceritatea", subliniat Joe Jonas într-un interviu acordat EFE, în mai 2019.
      agerpres.ro
  •