La 51 de ani este mamă surogat pentru fiica ei care nu poate avea copii


    De când s-au căsătorit în anul 2016, Breanna Lockwood și soțul său, Aaron, au încercat să aibă un copil. Din păcate, după un an în care au încercat să conceapă pe cale naturală, mai multe fertilizări in vitro, operații și câteva avorturi spontane, inclusiv pierderea unei perechi de gemeni, soții Lockwood nu au reușit să-și împlinească visul de a avea un copil.

144855l.jpg

În cele din urmă, cuplul a fost informat de medici că singura soluție este aceea de a apela la o mamă surogat. Iar atunci Julie Loving, mama în vârstă de 51 de ani a Breannei, s-a oferit să fie purtătorul gestațional al cuplului, adică mama surogat pentru viitorul său nepot.

„Mama mi-a spus de mai multe ori că își dorește cu adevărat să fie mamă surogat pentru noi”, a declarat Breanna pentru Popsugar. „I-a fost foarte greu să ne vadă cum trecem prin tratamente de fertilitate și pierdere după pierdere. A tot venit la mine și mi-a făcut această ofertă, iar eu îi tot spuneam nu. Nu credeam că este posibil pentru cineva de vârsta ei”, a declarat tânăra în vârstă de 29 de ani.

243571l.jpg

Într-un final, Julie a mers împreună cu Breanna la una dintre programările sale de la Centrul de Fertilitate din Illinois, Statele Unite. „Medicul a crezut că mama este sora mea”, a spus Breanna. „Mama l-a întrebat direct dacă ar putea fi ea purtatoarea pentru noi, iar el a rămas cu privirea ațintită asupra ei. Se vedea cum i se învârt rotițele. Se gândea foarte serios la această posibilitate”, a dezvăluit Breanna.

227433l.jpg

În ciuda faptului că are 51 de ani, Julie este o maratonistă înrăită, care a terminat nu mai puțin de 19 curse. Iar o cursă are 42 de kilometri! „Doctorul meu știa că mama a terminat de două ori Maratonul din Boston și că este atletă de triatlon”, a declarat Breanna, care a mai spus că mama sa a vorbit cu cinci specialiști, inclusiv un obstetrician specializat în sarcini cu risc. „Este obsedată de fitness și nutriție. După ce au fost finalizate toate analizele și investigațiile, s-a dovedit că este într-o formă mai bună decât cele mai multe persoane de 30 de ani”, a spus fiica.

Chiar înainte de pandemie, Julie a rămas însărcinată prin fertilizare in vitro și are o sarcină normală, fiind susținută constant de fiica sa și de ginere. Breanna așteaptă cu nerăbdare să-și cunoască fiica. Mama sa ar trebui să nască pe 12 noiembrie.

368902l.jpg

637617l.jpg

„Am transferat embrionul nostru congelat pe data de 25 februarie și săptămâna următoare totul s-a închis din cauza COVID-19. Ne-a fost foarte teamă pentru că nu se știa nimic despre coronavirus și sarcină, mai ales că eram în perioada delicată a primului trimestru”, a scris Breanna pe pagina sa Instagram, unde este urmărită de peste 50.000 de persoane.

„Suntem extrem de încântați! Dar mi-a luat ceva timp să simt această încântare după atâtea pierderi. După ce treci prin astfel de pierderi, începi să-ți protejezi inima de alte dezamăgiri. Acum am ajuns la punctul în care las garda jos și încep să caut nume și să planific cum va arăta camera copilului!”, a mărturisit Breanna.

506229l.jpg

Viitoarea mămică a mai spus că este surprinsă de atenția pe care a primit-o povestea lor și că speră să-i inspire și pe alții. „Nu ne-am așteptat ca lupta noastră cu infertilitatea să devină o poveste atât de cunoscută. Nu știam că va lua asemenea turnură. Femei din întreaga lume ne contactează. Este emoționant pentru că știu că și eu căutam povești de succes când aveam momente dificile în trecut”, a mai spus tânăra.

eva.ro





Recenzie utilizator

Comentarii Recomandate

Vizitator Гость

Postat

Человек что не умеет, не может или просто не способен в жизни реализоваться интеллектуальными и духовными достижениями, реализует себя в деторождении, т.е. животные инстинкты преобладают над его разумом, ибо, на то и отличается он от них. 

Partajează acest comentariu


Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri


Vizitator
Adaugi comentarii ca vizitator. Dacă ai un cont, te rog autentifică-te.
Adaugă un comentariu...

×   Alipit ca text avansat.   Alipește ca text simplu

  Doar 75 de zâmbete maxim sunt permise.

×   Linkul tău a fost încorporat automat.   Afișează ca link în schimb

×   Conținutul tău precedent a fost resetat.   Curăță editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini din URL.


  • Conținut similar

    • julia122997
      De julia122997
      Ryan Reynolds și-a liniștit fanii cu o imagine postată pe Twitter, însă și aici s-a ținut de glume. Actorul s-a fotografiat alături de soția lui, Blake Lively, și cu micuța în brațe, căreia, în stilul caracteristic, i-a acoperit fața cu un smiley face.
      Cei doi mai au împreună doi copii, o fată de 4 ani pe nume James, și o fată de 2 ani, pe nume Inez. Numele celei de-a treia fete nu a fost dezvăluit.

      Fotografia cu cea de-a treia lor fiică este însoțită de un mesaj pătrunzător, dedicat luptei pentru conservarea planetei. Postarea are și un caracter politic, fiind o invitație la adresa cetățenilor canadieni să meargă la vot pe 21 octombrie, cu ocazia alegerilor parlamentare.
      „Vreau ca fiicele mele să experimenteze același loc de joacă natural în care am crescut eu. Pe 21 octombrie, candidatul pe care îl vei vota va modela politica climatică. Sunt mândru de progresul înregistrat în ultimii 4 ani”, a scris actorul canadian.
      protv.ro
    • julia122997
      De julia122997
      Întreaga familie a fost devastată de moartea tinerei mame. Daniel și Luna au găsit puterea de a merge mai departe, chiar dacă durerea lor nu va dispărea niciodată. De curând, cei doi au făcut un gest emoționant prin care i-au adus un omagiu Stellei și tuturor mamelor.
      O despărțire dureroasă
      În anul 2016, Daniel Correa le-a dat o veste îngrozitoare familiei și prietenilor: soția sa, Stella, a încetat din viață. „Am promis că voi fi cel mai bun tată din lume și sunt. Nu pot decât să-ți mulțumesc ție pentru cei mai frumoși opt ani din viața mea. Te voi iubi întotdeauna”, a scris bărbatul într-o postare de adio dedicată soției sale.

      O promisiune respectată
      Mesajul transmis de Daniel nu a fost unul superficial. Bărbatul și-a asumat și respectat responsabilitatea de a-i oferi fiicei sale toată dragostea și puterea necesare pentru a trece peste pierderea mamei sale atât de devreme. Daniel și fiica sa au devenit de nedespărțit, tatăl singur străduindu-se să-i ofere cât mai multe experiențe și amintiri frumoase fetiței sale.

      O dorință îndeplinită
      În 2019, Luna a avut o idee mai puțin obișnuită. Și-a rugat tatăl să se transforme într-o mămică pentru o zi pentru a participa la serbarea de Ziua Mamei organizată la școală. La început, tatăl său nu a fost convins că este o idee prea bună. I-a sugerat micuței să meargă împreună cu o bunică sau o mătușă. Însă Luna a insistat să meargă cu tatăl ei și l-a convins în cele din urmă că este cel mai bun candidat pentru a o însoți la petrecere.

      Astfel că Daniel Correa s-a transformat într-o mamică pentru o zi ca să celebreze Ziua Mamei alături de fiica sa.
      „Cu ochii plini de lacrimi, Luna m-a rugat să fiu mama ei pentru o zi. Mi-a zis să-mi vopsesc barba roz și să port o perucă blondă”, a scris pe Instagram bărbatul în vârstă de 33 de ani. Acesta a reușit să respecte cu exactitate dorința fiicei sale.
      A făcut tot ceea ce era necesar ca să-i aducă zâmbetul pe buze fetiței sale.
      Bărbatul a distribuit o postare pe Instagram și i-a rugat pe oameni ca înainte să judece, să-i asculte povestea. Acesta a înregistrat un filmuleț împreună cu fiica sa, în care fetița spune că este alături de „mama ei”, la școală. 
      „Aș vrea să transmit următorul mesaj: Moartea este inevitabilă, dar nu trebuie să trecem peste asta cu tristețe. Sunteți de acord? Luna, te iubesc! E de neprețuit zâmbetul de pe chipul tău atunci când m-ai văzut îmbrăcat ca o 'mamă'”, a spus Daniel.

       

      eva.ro
       
    • julia122997
      De julia122997
      Deși nu se poate nega legătura cu totul specială care se creează între o mamă și copiii ei, nu este total corect să se creadă că poate realiza singură toate acțiunile necesare pentru dezvoltarea copiilor. Mai ales în privința fetelor cercetătorii consideră că prezența tatălui nu este un factor de ignorat, ci constituie un indicator semnificativ pentru socializare și consolidarea echilibrului psihologic, dar și a stabilității financiare la vârsta adultă. 
       De ce contează atât de mult prezența tatălui la nivel emoțional?
      În cadrul unui studiu recent s-a stabilit că fetele care au o relație bună cu tatăl lor prezintă un risc mult mai redus de depresie și anxietate și rezistă mai bine în fața stresului. În plus, pot vorbi deschis despre sentimentele lor, iar acest lucru le va ajuta să stabilească relații de prietenie sau romantice de lungă durată mai târziu. Valorile și propria imagine vor avea conotații pozitive dacă se formează o relație de afecțiune cu tații. Aceștia au un rol foarte important pentru consolidarea încrederii în propriile forțe și stimularea creativității la nivel social.
       Care sunt efectele practice ale prezenței taților în viața fetelor
      Dincolo de factorii emoționali tații au un rol foarte important și din punct de vedere practic. Contează foarte mult prezența lor pentru sănătatea la nivel fizic și stabilitatea financiară prezentă și viitoare a fetelor. Potrivit specialiștilor, femeile care au avut o relație apropiată cu tatăl lor din copilărie devin mult mai stabile din punct de vedere financiar și sunt atente la starea lor de sănătate. În general, tații sunt considerați simbolul securității financiare, iar dacă se adaugă și emotivitatea și sănătatea este clar că fetele care pot avea un contact frecvent cu tații vor avea mari șanse de a avea o carieră de succes, prevenind în același timp îmbolnăvirile.
       De ce este necesar ca tații să se implice de la început?
      Pentru tații care se implică în viața copiilor din primele zile de viață legătura este mult mai puternică decât în cazul unei prezențe sporadice.Față de acum câteva decenii când nu aveau voie nici măcar să asiste la naștere, în prezent există foarte multe șanse pentru implicarea taților atât din timpul sarcinii, cât și după naștere. Pot să-și hrănească fiicele cu lapte praf, le pot legăna, le vor citi povești sau pot schimba scutece, toate aceste lucruri fortificând legătura de afecțiune.
       Cum intervine mass media în acest context
      Deși acum este posibil ca tații să fie prezenți tot timpul în viața fiicelor lor, mass media insistă încă pe imaginea lor din trecut, cea în care toate reclamele prezintă tații ca și cum nu se pot descurca pentru a avea grijă de copii. În ciuda reclamelor care continuă să sugereze că tații nu știu sau nu înțeleg ce vrea și ce are nevoie copilul, realitatea este foarte diferită. Tații au devenit mult mai receptivi, iar aceste stereotipuri nu trebuie considerate reguli.
      Și mamele contează foarte mult
      Deși se accentuează din ce în ce mai mult importanța pe care o are rolul taților în viața fetelor, nu înseamnă că mamele nu au și ele un rol esențial. Numai mamele le pot oferi fiicelor lor sfaturi esențiale despre cum să aibă succes, despre schimbările fizice prin care vor trece în diferite etape ale vieții, precum și despre bucuria de a fi mamă și de a-ți îmbrățișa copiii.
      eva.ro
    • julia122997
      De julia122997
      Din păcate există și situațiile în care narcisismul apare într-un mod neprevăzut în viața ta și nu ai cum să te distanțezi imediat și să rupi legătura cu persoana toxică. Specialiștii au reunit experiențele persoanelor care au o mamă narcisistă pentru a face lumină în cadrul acestei situații complicate, cu numeroase consecințe negative în plan emoțional.
      Felul în care te tratează mama ta te poate afecta și la vârsta adultă, iar dacă ai trecut de 18 ani nu înseamnă că nu mai ai nevoie de afecțiune și sprijin. Partenerul, prietenii și restul familiei pot contribui la menținerea echilibrului tău emoțional, dar dacă narcisismul este singura reacție pe care o remarci în interacțiunea cu mama ta vei avea senzația că ai un gol în suflet sau că nu-ți poți întregi viața.
       Pentru a diminua suferința resimțită în această situație greu de rezolvat voluntarii din cadrul chestionarelor realizate împărtășesc propria experiență, sub rezerva anonimatului:
       1. „Nu pot dormi înainte de vizitele ei, mă răstesc la ceilalți membri ai familiei, iar după aceea petrec minute în șir plângând și cerându-mi scuze. Fac curat în mod radical pentru a evita orice observație și sunt convinsă că oricum voi da greș și nu-i va plăcea ceva.”
       2. „Când mă vizitează am grijă să nu fie copiii acasă pentru că au început să mă întrebe de ce bunica îmi face tot timpul observație și de ce nu mă îmbrățișează niciodată. Îl face pe tatăl meu să se simtă ciudat și îi vorbește de rău pe frații mei.”
       3. „Vizitele ei mă lasă epuizat la nivel fizic și emoțional. După ce pleacă nu simt decât tristețe. Îmi pare rău că nu am avut mama pe care mi-aș fi dorit-o și că nu mă simt iubit. O relație apropiată cu ea ar fi contat enorm pentru mine, dar nu a fost posibil.”
       4. „Le invidiez foarte mult pe mamele care se plimbă cu fiicele lor pe stradă și vorbesc despre orice, fără să evite orice semn de afecțiune.
      Este foarte trist că vizitele mamei mele îmi agravează anxietatea, iar după ce pleacă mă simt descurajată și am senzația că nu voi avea niciodată succes și că nu merit să fiu iubită.”
       5. „Mă simt rușinată când le spun celorlalți că vine mama în vizită și ei se bucură pentru că se gândesc că ne vom simți bine împreună, dar de fapt eu mă tem și îmi este foarte greu să-mi pun ordine în gânduri.” 
       6. „M-am gândit la posibilitatea de a o exclude din viața mea, dar știu că nu le-aș putea explica acest lucru copiilor mei și nici nu vreau să crească fără o bunică. Totuși, este foarte greu să ții la cineva care nu face decât să-ți aducă la suprafață temerile și să te critice agresiv pentru orice gest sau privire. Uneori mă întreb dacă merită să continui.”
       7. „Mă simt vinovată pentru că nu sunt o fiică mai bună, așa cum și-ar dori să fiu și pentru că nu am reușit să fac ce a vrut ea. Îmi amintește constant că am dat greș și îmi este foarte greu să vorbesc în prezența ei.”
       8. „Mă deranjează foarte tare că mă manipulează și mă face să realizez acțiuni despre care i-am spus că vreau să le evit. Este ca și cum ironizează tot ce este important pentru mine și mă umilește constant.”
       9. „Deși îmi doresc foarte mult să am o discuție relaxată cu mama mea, interacțiunile noastre se rezumă la învinovățire, victimizare, plângeri și critici. De multe ori mi se pare o situație fără speranță să iubești un părinte narcisist. Este ca și cum sunt blocat într-un scenariu care se repetă la nesfârșit și nu am cum să ies din el. Ar trebui să fie o relație mult mai plăcută și motivantă, dar știu că lucurile nu se vor schimba niciodată.”
      eva.ro
    • julia122997
      De julia122997
      Dar înțelegi, în sfârșit, că mamei tale nu i-a fost nici pe departe ușor să-ți dea viață și poate că nu i-ai mulțumit niciodată cu adevărat pentru asta. Înțelegi că nu o dată și-a luat de la gură ca tu să ai ce mânca, în fond, și tu ai face același lucru pentru copilul tău acum. Înțelegi de ce a pus mai mult preț pe nevoile fizice decât pe cele emoționale. Sau încerci. Pentru că noi nu am prins comunismul. Noi nu am stat la cozi și nici nu am suferit de foame cu adevărat. Și atunci, da, e posibil să nu înțelegem niciodată cu adevărat de ce părinții noștri n-au fost cu adevărat atenți la nevoile noastre emoționale.
      În schimb, poate că am avut mai mult timp sau condițiile au fost prielnice pentru a conștientiza mai mult abandonul emoțional sau abuzul.
      Noi am avut mai mult timp să ne întrebăm de ce ne trăgeau de păr sau ne mai ardeau câte o palmă când nu făceam întocmai cum își doreau. Noi, generația asta tampon, am învățat cum să nu fim. Cum probabil și părinții noștri au învățat de la bunici cum să nu fie față de noi.
      Eu nu îmi voi bate copilul niciodată. Eu nu îmi voi pedepsi copilul niciodată. Eu nu îmi voi face copilul să sufere niciodată. Eu nu îmi voi compara copilul niciodată. Eu îi voi da copilului meu tot ce nu am avut eu. Eu voi avea mai multă încredere în copilul meu decât au avut părinții mei în mine. Eu nu voi sta într-o relație doar de dragul copilul. Și cât de lungă poate fi lista asta.
      Părinții noștri n-au fost perfecți. Nici bunicii probabil n-au știut să fie mai buni cu ei. Poate că nici noi nu vom reuși să fim perfecți. Poate că nici nu există astfel de părinți. Poate că există părinți și atât.
      Și apoi, spune-mi tu, indiferent câtă bătaie ai luat sau indiferent de cât de abandonat te-ai simțit, așa-i că ți-ar rămâne sufletul gol dacă ei n-ar mai fi? Buni, răi, cum o fi.
      Pe de altă parte, am spus și-o voi spune până la ultima suflare: Cu omul cel mai drag ție nu trebuie să ascunzi gunoiul sub preș. Da, știu. E dureros. Să-ți reproșeze ființa pe care o iubești cel mai mult un lucru sau un altul, poate fi la fel ca și cum te-ai duce în iad și apoi te-ai întoarce. Dar dacă asta este necesar ca să fie Rai între voi, dă-i înainte.
      I-ai spune bărbatului tău dacă te deranjează ceva la el? De ce ar trebui să fie diferit în relația părinte-copil? De ce nu ne-am dori să muncim pentru relația noastră? Să o facem mai bună decât este. Să ajungă în punctul acela ideal. 
      Părinții noștri au reproșurile lor. Noi avem reproșurile noastre. Probabil și copiii noștri vor face la fel. Nu ne naștem cu manual de utilizare și nu putem urma întotdeauna sfaturile specialiștilor. Suntem influențați. De frici, de emoții, de oboseală, de anxietate, de bani, de societate. Dar putem încerca. Putem să ne cerem scuze și ne putem deschide ochii și urechile pentru a fi mai buni.
      Putem.
      Până atunci, iartă-mă mamă. N-am știut că ți-a fost greu, cum probabil nici tu.
      doamnakovacs.ro
  •