Nu realizezi ce a făcut mama ta pentru tine până nu devii și tu mamă


    Când devii mamă începi să înțelegi și să vezi lucrurile altfel. De fapt, când devii părinte, căci sunt sigură că și bărbații trec prin asta. Pe de-o parte, înțelegi greutățile prin care au trecut părinții tăi pentru a te crește, pe de altă parte, apar reproșurile. Pentru că acum ești încălțată cu papucii părinților tăi și nu înțelegi.

053616_1406511376.jpeg

Dar înțelegi, în sfârșit, că mamei tale nu i-a fost nici pe departe ușor să-ți dea viață și poate că nu i-ai mulțumit niciodată cu adevărat pentru asta. Înțelegi că nu o dată și-a luat de la gură ca tu să ai ce mânca, în fond, și tu ai face același lucru pentru copilul tău acum. Înțelegi de ce a pus mai mult preț pe nevoile fizice decât pe cele emoționale. Sau încerci. Pentru că noi nu am prins comunismul. Noi nu am stat la cozi și nici nu am suferit de foame cu adevărat. Și atunci, da, e posibil să nu înțelegem niciodată cu adevărat de ce părinții noștri n-au fost cu adevărat atenți la nevoile noastre emoționale.

În schimb, poate că am avut mai mult timp sau condițiile au fost prielnice pentru a conștientiza mai mult abandonul emoțional sau abuzul.

Noi am avut mai mult timp să ne întrebăm de ce ne trăgeau de păr sau ne mai ardeau câte o palmă când nu făceam întocmai cum își doreau. Noi, generația asta tampon, am învățat cum să nu fim. Cum probabil și părinții noștri au învățat de la bunici cum să nu fie față de noi.

Eu nu îmi voi bate copilul niciodată. Eu nu îmi voi pedepsi copilul niciodată. Eu nu îmi voi face copilul să sufere niciodată. Eu nu îmi voi compara copilul niciodată. Eu îi voi da copilului meu tot ce nu am avut eu. Eu voi avea mai multă încredere în copilul meu decât au avut părinții mei în mine. Eu nu voi sta într-o relație doar de dragul copilul. Și cât de lungă poate fi lista asta.

Părinții noștri n-au fost perfecți. Nici bunicii probabil n-au știut să fie mai buni cu ei. Poate că nici noi nu vom reuși să fim perfecți. Poate că nici nu există astfel de părinți. Poate că există părinți și atât.

Și apoi, spune-mi tu, indiferent câtă bătaie ai luat sau indiferent de cât de abandonat te-ai simțit, așa-i că ți-ar rămâne sufletul gol dacă ei n-ar mai fi? Buni, răi, cum o fi.

Pe de altă parte, am spus și-o voi spune până la ultima suflare: Cu omul cel mai drag ție nu trebuie să ascunzi gunoiul sub preș. Da, știu. E dureros. Să-ți reproșeze ființa pe care o iubești cel mai mult un lucru sau un altul, poate fi la fel ca și cum te-ai duce în iad și apoi te-ai întoarce. Dar dacă asta este necesar ca să fie Rai între voi, dă-i înainte.

I-ai spune bărbatului tău dacă te deranjează ceva la el? De ce ar trebui să fie diferit în relația părinte-copil? De ce nu ne-am dori să muncim pentru relația noastră? Să o facem mai bună decât este. Să ajungă în punctul acela ideal. 

Părinții noștri au reproșurile lor. Noi avem reproșurile noastre. Probabil și copiii noștri vor face la fel. Nu ne naștem cu manual de utilizare și nu putem urma întotdeauna sfaturile specialiștilor. Suntem influențați. De frici, de emoții, de oboseală, de anxietate, de bani, de societate. Dar putem încerca. Putem să ne cerem scuze și ne putem deschide ochii și urechile pentru a fi mai buni.

Putem.

Până atunci, iartă-mă mamă. N-am știut că ți-a fost greu, cum probabil nici tu.

doamnakovacs.ro





Recenzie utilizator

Comentarii Recomandate

Nu sunt comentarii de afișat



Vizitator
Adaugi comentarii ca vizitator. Dacă ai un cont, te rog autentifică-te.
Adaugă un comentariu...

×   Alipit ca text avansat.   Alipește ca text simplu

  Doar 75 de zâmbete maxim sunt permise.

×   Linkul tău a fost încorporat automat.   Afișează ca link în schimb

×   Conținutul tău precedent a fost resetat.   Curăță editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini din URL.


  • Conținut similar

    • julia122997
      De julia122997
      Din păcate există și situațiile în care narcisismul apare într-un mod neprevăzut în viața ta și nu ai cum să te distanțezi imediat și să rupi legătura cu persoana toxică. Specialiștii au reunit experiențele persoanelor care au o mamă narcisistă pentru a face lumină în cadrul acestei situații complicate, cu numeroase consecințe negative în plan emoțional.
      Felul în care te tratează mama ta te poate afecta și la vârsta adultă, iar dacă ai trecut de 18 ani nu înseamnă că nu mai ai nevoie de afecțiune și sprijin. Partenerul, prietenii și restul familiei pot contribui la menținerea echilibrului tău emoțional, dar dacă narcisismul este singura reacție pe care o remarci în interacțiunea cu mama ta vei avea senzația că ai un gol în suflet sau că nu-ți poți întregi viața.
       Pentru a diminua suferința resimțită în această situație greu de rezolvat voluntarii din cadrul chestionarelor realizate împărtășesc propria experiență, sub rezerva anonimatului:
       1. „Nu pot dormi înainte de vizitele ei, mă răstesc la ceilalți membri ai familiei, iar după aceea petrec minute în șir plângând și cerându-mi scuze. Fac curat în mod radical pentru a evita orice observație și sunt convinsă că oricum voi da greș și nu-i va plăcea ceva.”
       2. „Când mă vizitează am grijă să nu fie copiii acasă pentru că au început să mă întrebe de ce bunica îmi face tot timpul observație și de ce nu mă îmbrățișează niciodată. Îl face pe tatăl meu să se simtă ciudat și îi vorbește de rău pe frații mei.”
       3. „Vizitele ei mă lasă epuizat la nivel fizic și emoțional. După ce pleacă nu simt decât tristețe. Îmi pare rău că nu am avut mama pe care mi-aș fi dorit-o și că nu mă simt iubit. O relație apropiată cu ea ar fi contat enorm pentru mine, dar nu a fost posibil.”
       4. „Le invidiez foarte mult pe mamele care se plimbă cu fiicele lor pe stradă și vorbesc despre orice, fără să evite orice semn de afecțiune.
      Este foarte trist că vizitele mamei mele îmi agravează anxietatea, iar după ce pleacă mă simt descurajată și am senzația că nu voi avea niciodată succes și că nu merit să fiu iubită.”
       5. „Mă simt rușinată când le spun celorlalți că vine mama în vizită și ei se bucură pentru că se gândesc că ne vom simți bine împreună, dar de fapt eu mă tem și îmi este foarte greu să-mi pun ordine în gânduri.” 
       6. „M-am gândit la posibilitatea de a o exclude din viața mea, dar știu că nu le-aș putea explica acest lucru copiilor mei și nici nu vreau să crească fără o bunică. Totuși, este foarte greu să ții la cineva care nu face decât să-ți aducă la suprafață temerile și să te critice agresiv pentru orice gest sau privire. Uneori mă întreb dacă merită să continui.”
       7. „Mă simt vinovată pentru că nu sunt o fiică mai bună, așa cum și-ar dori să fiu și pentru că nu am reușit să fac ce a vrut ea. Îmi amintește constant că am dat greș și îmi este foarte greu să vorbesc în prezența ei.”
       8. „Mă deranjează foarte tare că mă manipulează și mă face să realizez acțiuni despre care i-am spus că vreau să le evit. Este ca și cum ironizează tot ce este important pentru mine și mă umilește constant.”
       9. „Deși îmi doresc foarte mult să am o discuție relaxată cu mama mea, interacțiunile noastre se rezumă la învinovățire, victimizare, plângeri și critici. De multe ori mi se pare o situație fără speranță să iubești un părinte narcisist. Este ca și cum sunt blocat într-un scenariu care se repetă la nesfârșit și nu am cum să ies din el. Ar trebui să fie o relație mult mai plăcută și motivantă, dar știu că lucurile nu se vor schimba niciodată.”
      eva.ro
    • julia122997
      De julia122997
      La scurt timp după ce fiul ei cel mare, Maddox, a plecat la facultate, Angelina Jolie a vorbit despre cum s-a redescoperit pe sine în timp ce copiii ei creşteau, dar şi despre cum e revenirea în actorie.  
      Actriţa în vârstă de 44 de ani, mamă a şase copii – Maddox (18 ani), Pax (15 ani), Zahara (14 ani), Shiloh (13 ani) şi gemenii Vivienne şi Knox (11 ani) -, a descoperit o nouă perspectivă, acum că copiii ei cresc din ce în ce mai mult, şi şi-a schimbat modul de a se privi pe sine. 
      „Când copiii tăi sunt mici te simţi mult mai «mămică». Când ei sunt adolescenţi începi să îţi reaminteşti cum erai tu în adolescenţă. Îi vezi cum merg în cluburi şi începi să te întrebi de ce tu nu ai putea merge“, a declarat Angelina Jolie.  
      „Eu mă aflu în acest moment amuzant când mă redescopăr“, a adăugat actriţa.
      Jolie şi-a mutat atenţia înapoi pe actorie şi a povestit că îi place să îi ia pe copii cu ea la muncă pentru că asta înseamnă ca aceştia să vadă o altă parte a ei, dintr-o altă perspectivă. „Ei sunt grozavi pe platourile de filmare. Dar când mă văd făcând lucruri cool li se pare amuzant pentru că mă cunosc atât de bine... Ei continuă să mă vadă ca «mama în rochia de noapte, nu prea bună în a pregăti micul-dejun şi prostuţă». Dar da, e amuzant şi interesant pentru că diverse contexte te introduc în diverse lumi, diverse culturi şi locuri“, a mai spus Angelina.   

      „Pentru multe dintre noi femeile, grija de sine este lucrul pe care nu îl facem sau este ultimul lucru pe care îl facem. De cele mai multe ori ne simţim vinovate atunci când folosim un timp doar pentru noi“, a mai mărturisit starul din „The Maleficent“.
      Mai mult, se pare că actriţa se gândeşte să mai adopte un copil, acum că fiul ei cel mare a plecat la facultate în Coreea de Sud. Surse din anturajul Angelinei susţin că aceasta, care a finalizat recent divorţul de actorul Brad Pitt (55 de ani), îşi face planuri pentru cel de-al şaptelea copil.   
      Actriţa, care are deja trei copii adoptaţi – Maddox, Zahara şi Pax –, vrea să adopte încă un băiat tocmai pentru a compensa lipsa unuia dintre fiii săi, iar acest lucru s-ar putea întâmpla „în următoarele luni“.  
      „Plănuia acest lucru de ceva vreme, dar a pus totul pe pauză până după ce Maddox a părăsit oficial casa părintească“.  
      Tot surse din anturajul actriţei au dezvăluit că Jolie s-a panicat după ce şi-a dat seama că în curând va rămâne singură, copiii fiind deja mari şi dornici de a creşte independent: „Nu va trece mult până când Pax îl va urma pe Maddox la facultate, apoi Zahara va pleca, iar Shiloh se va muta, cel mai probabil de tot, cu Brad. Asta o va lăsa singură cu gemenii, care petrec, de asemenea, tot mai mult timp împreună cu Brad. Nu poate face nimic în privinţa asta şi îi provoacă anxietate“.    
      Brad Pitt şi Angelina Jolie au divorţat în 2016, iar cei şase copii ai lor - trei adoptaţi, Maddox, Zahara şi Pax, şi trei naturali, Shiloh şi gemenii Vivienne şi Knox - au rămas la actriţă.  
      adevarul.ro
    • julia122997
      De julia122997
      Mangayamma a rămas însărcinată în urma fertilizării in vitro şi a născut două fetiţe joi, la maternitatea Ahalya din Guntur.
      Copiii au fost născuţi prin operaţie cezariană şi se simt bine, la fel şi mama lor, potrivit echipei de specialişti coordonate de medicul Sanakkayala Umashankar.
      Originară din Nelapartipadu, Mangayamma este căsătorită de 57 de ani, cu Yerramatti Raja Rao, iar aceştia sunt primii lor copii.
      Indianca Omkari Panwar era anterior cunoscută ca fiind cea mai în vârstă femeie din lume care a născut gemeni. În 2008, la 70 de ani, aceasta a născut un băiat şi o fetiţă.

      Totuşi, femeia nu a putut obţine înscrierea în Guinness Book of Records pentru că nu deţinea documente oficiale care să îi confirme vârsta.
      Potrivit Guinness Book of Records, cea mai în vârstă femeie din lume care a născut gemeni este Maria del Carmen Bousada Lara, din Spania, care, pe 29 decembrie 2006, a născut băieţi, la vârsta de 66 de ani şi 358 de zile.
      digi24.ro
    • julia122997
      De julia122997
      Deși nu se poate nega legătura cu totul specială care se creează între o mamă și copiii ei, nu este total corect să se creadă că poate realiza singură toate acțiunile necesare pentru dezvoltarea copiilor. Mai ales în privința fetelor cercetătorii consideră că prezența tatălui nu este un factor de ignorat, ci constituie un indicator semnificativ pentru socializare și consolidarea echilibrului psihologic, dar și a stabilității financiare la vârsta adultă. 
       De ce contează atât de mult prezența tatălui la nivel emoțional?
      În cadrul unui studiu recent s-a stabilit că fetele care au o relație bună cu tatăl lor prezintă un risc mult mai redus de depresie și anxietate și rezistă mai bine în fața stresului. În plus, pot vorbi deschis despre sentimentele lor, iar acest lucru le va ajuta să stabilească relații de prietenie sau romantice de lungă durată mai târziu. Valorile și propria imagine vor avea conotații pozitive dacă se formează o relație de afecțiune cu tații. Aceștia au un rol foarte important pentru consolidarea încrederii în propriile forțe și stimularea creativității la nivel social.
       Care sunt efectele practice ale prezenței taților în viața fetelor
      Dincolo de factorii emoționali tații au un rol foarte important și din punct de vedere practic. Contează foarte mult prezența lor pentru sănătatea la nivel fizic și stabilitatea financiară prezentă și viitoare a fetelor. Potrivit specialiștilor, femeile care au avut o relație apropiată cu tatăl lor din copilărie devin mult mai stabile din punct de vedere financiar și sunt atente la starea lor de sănătate. În general, tații sunt considerați simbolul securității financiare, iar dacă se adaugă și emotivitatea și sănătatea este clar că fetele care pot avea un contact frecvent cu tații vor avea mari șanse de a avea o carieră de succes, prevenind în același timp îmbolnăvirile.
       De ce este necesar ca tații să se implice de la început?
      Pentru tații care se implică în viața copiilor din primele zile de viață legătura este mult mai puternică decât în cazul unei prezențe sporadice.Față de acum câteva decenii când nu aveau voie nici măcar să asiste la naștere, în prezent există foarte multe șanse pentru implicarea taților atât din timpul sarcinii, cât și după naștere. Pot să-și hrănească fiicele cu lapte praf, le pot legăna, le vor citi povești sau pot schimba scutece, toate aceste lucruri fortificând legătura de afecțiune.
       Cum intervine mass media în acest context
      Deși acum este posibil ca tații să fie prezenți tot timpul în viața fiicelor lor, mass media insistă încă pe imaginea lor din trecut, cea în care toate reclamele prezintă tații ca și cum nu se pot descurca pentru a avea grijă de copii. În ciuda reclamelor care continuă să sugereze că tații nu știu sau nu înțeleg ce vrea și ce are nevoie copilul, realitatea este foarte diferită. Tații au devenit mult mai receptivi, iar aceste stereotipuri nu trebuie considerate reguli.
      Și mamele contează foarte mult
      Deși se accentuează din ce în ce mai mult importanța pe care o are rolul taților în viața fetelor, nu înseamnă că mamele nu au și ele un rol esențial. Numai mamele le pot oferi fiicelor lor sfaturi esențiale despre cum să aibă succes, despre schimbările fizice prin care vor trece în diferite etape ale vieții, precum și despre bucuria de a fi mamă și de a-ți îmbrățișa copiii.
      eva.ro
  •