La ce vârstă fac nuntă și divorțează moldovenii

În direct la emisiunea aLIVE a fost Daniela Sîmboteanu, psiholog și președintă a Centrului Național de Prevenire a Abuzului față de Copii, care a vorbit despre cum să facem față stresului, crizelor emoționale ale părinților și presiunii sociale, și cum să rămânem fericiți.
„Fiecare persoană este fericită în felul său. Însă dacă vorbim despre fericirea unui părinte, o componentă esențială este buna relație cu cei din familie. Aceste lucruri se determină reciproc: atât familia, cât și copiii se simt bine atunci când părintele este fericit. Dacă părintele se simte împlinit, atunci copiii simt această bunăstare în plan emoțional”, a menționat Daniela Sîmboteanu.
La vârste diferite, copiii au propriile nevoi și cerințe specifice pe care părinții trebuie să le înțeleagă și să le accepte. Psihologii recomandă părinților să nu trateze un adolescent de 14-15 ani ca pe un copil de 5-6 ani: să nu-i ofere hiperprotecție, să-i permită să facă singur alegeri și să ia propriile decizii. La această vârstă, fiecare învață din greșelile sale. Părinții trebuie să le explice copiilor consecințele alegerii lor, dar deja adolescenții sunt cei care decid cum să acționeze și ce să facă. Așadar, relațiile bune în familie pot fi menținute chiar și la o vârstă de tranziție.
Problemele în relația dintre copii și părinți provin adesea din copilărie. Fără să-și dea seama, adulții își reproduc trăirile, experiențele și traumele din copilărie în viața de familie. De aceea este foarte important ca noi să le asigurăm copiilor un mediu pozitiv, în care nu există negativitate, hiperprotecție, anxietate, relații categorice și autoritare între membrii familiei. „Când răspundem la întrebările copilului:„Pentru că așa am spus eu”, ,„ Fă așa cum am spus eu”, nu-i dăm ocazia să învețe să analizeze acțiunile sale și să gândească critic”, a remarcat psihologul.
Relațiile tensionate din familie pot apărea adesea și din cauza că adulții au așteptări nerealiste față de copiii lor, impuse de societate. Dacă un părinte se așteaptă ca adolescentul să-i ceară sfatul doar lui și nu îi va critica deciziile, atunci problema nu este în copil, ci în aceste așteptări. Îndepărtarea emoțională și psihologică este un proces firesc de maturizare prin care trece fiecare adolescent.
„La vârsta adolescenței se dezvoltă gândirea critică la copii. Ei încep să se detașeze de părinți și să observe că aceștia au atât calități pozitive, cât și defecte. Dacă un părinte recunoaște că poate uneori să nu aibă dreptate, acest lucru poate ajuta la evitarea problemelor în timpul adolescenței. Dacă îi ocrotim în mod constant pe copiii, le prevenim greșelile, acest lucru va duce la faptul că acești copii se vor confrunta cu o criză de adolescență când vor ajunge la vârsta de 30 și chiar 40 de ani”, a explicat Daniela Sîmboteanu.
Psihologul îi sfătuiește pe părinți să nu facă presiuni cu autoritatea lor asupra copiilor, să nu le provoace sentimentul de vinovăție dacă fac ceva greșit sau dacă nu ascultă părerea părinților. Este necesar să îi arătăm copilului că familia este întotdeauna alături de el, gata să-l sprijine sau să-i dea sfaturi. Capacitatea de a-ți asculta și a-ți auzi copilul este esențială. Acest lucru face posibil să îl cunoaștem mai bine și să găsim cât mai multe puncte de conexiune.
 
Proiectul aLIVE este o emisiune online realizată de popularul forum pentru femei Mama.md și organizația obștească Forum.md. Proiectul a fost implementat cu sprijinul UNICEF Moldova și OMS.
 
Психолог: «Хорошие отношения в семье — основа родительского счастья»
Первый день лета известен как День защиты детей, однако в этот день ООН установил еще один важный праздник — День родителей.

Как справляться со стрессом и эмоциональными кризисами родительства, давлением общества и оставаться счастливым рассказала Даниела Сымботяну, психолог и глава Национального центра по предупреждению жестокого обращения с детьми в прямом эфире передачи aLIVE.
«Каждый счастлив по-своему. Однако одной из главных составляющих родительского счастья являются хорошие отношения в семье. Это взаимосвязанные вещи: и семья, и дети чувствуют себя хорошо, когда счастлив родитель. Если родитель чувствует, что смог себя реализовать, то и в семье ощущается это эмоциональное благополучие», — отметила  Даниела Сымботяну.
У детей разных возрастов есть свои особые нужны и потребности, которые родители должны понимать и принимать. Психологи рекомендуют не относиться к 14-15 подростку как к ребенку 5-6 лет: чрезмерно опекать его, не давать права выбора и возможность принимать собственные решения. В этом возрасте каждый учится на своих ошибках. Родителям нужно объяснить последствия того или иного выбора ребенка, но как поступать и что делать — решает сам подросток. Так можно сохранить хорошие отношения в семье даже в переходном возрасте.
Проблемы во взаимоотношениях детей и родителей часто идут из детства. Взрослые, сами того не подозревая, проецируют своих детские переживания, опыт и травмы на взаимоотношения в семье. Поэтому важно, чтобы дети росли в положительной среде, где нет негатива, гиперопеки, тревожности, категоричных и авторитарных отношений между членами семьи. «Когда мы отвечаем на вопросы ребенка: “Потому что я так сказал”, “Делай так, как я сказал”, мы не даем ему возможность научиться анализировать поступки и думать критически», — отмечает психолог. 
Напряженные отношения в семье, также часто возникают из-за того, что у взрослых имеются нереалистичные ожидания от своих детей, навязанные обществом. Если родитель ждет, что подросток будет обращаться за советами только к нему, не будет критиковать его решения, то проблема заключается не в ребенке, а именно в этих ожиданиях. Отдаляться эмоционально и психологически — естественный процесс взросления, через который проходит каждый подросток.
«В подростковом возрасте у детей начинает развиваться критическое мышление. Они начинают отдаляться и смотреть на родителей, на что, что в них есть и положительные качестве и недостатки. Если родитель признает, что может быть не прав, то этом может помочь избежать проблем в подростковом возрасте. Если мы будем постоянно оберегать детей, не допускать их ошибки, тогда это приведет к тому, что взрослые начнут переживать подростковый кризис в 30 и даже в 40 лет», — пояснила Сымботяну.
Психолог советует родителям не давить на ребенка своим авторитетом, не провоцировать чувство вины, если он делает что-то не то или не прислушивается к их мнению. Нужно показать ребенку, что семья всегда рядом с ним, готова поддержать его или дать ему совет. Крайне важным является умение слушать и слышать подростка. Это дает возможность лучше его узнать и найти как можно больше точек соприкосновения. 
Проект aLIVE — это онлайн передача популярного женского форума Mama.md и общественной организации Forum.md. Проект реализован при поддержке UNICEF Moldova и ВОЗ. 

Așa sună una dintre afirmațiile femeii care a reușit să împartă internetul în două tabere: pe de o parte se află persoanele care consideră că mariajul este cel mai important, deoarece îți aduce cele mai mari satisfacții, iar pe de cealaltă parte sunt femeile care consideră că educația și cariera sunt mult mai importante pentru o femeie, iar căsătoria este opțională.
Înainte de a începe să o judeci pe această tânără, află că Natalie Brooke este căsătorită și a fost cerută de soție în urmă cu doar un an de către prietenul ei. Tocmai acest eveniment a determinat-o să se gândească de ce mariajul este văzut de toată lumea ca un lucru esențial, care te definește ca persoană și care îți poate aduce cea mai mare satisfacție în viață. Mai pe scurt, de ce persoanele singure, care își urmăresc interesele educaționale și profesionale sunt percepute ca niște ciudățenii ale naturii, care nu pot fi ca toți ceilalți și care nu se pot adapta. Citește mesajul femeii mai jos!
Ce spune femeia care a împărțit internetul în două tabere!

Deși este fericită în relația pe care o are, Natalie se întreabă adesea de ce actul căsătoriei este pus pe un piedestal și este văzut ca fiind un lucru mai important decât succesul pe care ți-l pot aduce educația și cariera.
În 1950, majoritatea femeilor erau casnice. Așadar, principalul scop al acestora era să se căsătorească și să fie niște mame bune, dar și soții iubitoare. Faptul că erai soție te definea și de aceea trebuia să îți găsești perechea și să te căsătorești în jur de 20 de ani.
Totuși, acest lucru nu se mai întâmplă în ziua de astăzi. În societatea actuală, femeile sunt antreprenori de succes, avocați, profesori, directori de firme, inventatori, designeri, cercetători, scriitori și consultanți. Merg la facultate și au diplome de master și de doctorat. Tot femeile sunt cele care muncesc din greu pentru a avansa în poziții la locul de muncă, figuri importante în guvernele care ne conduc și personalități care încearcă să schimbe lumea cu inovațiile din diverse domenii.
Deși majoritatea acestor femei sunt căsătorite, ele nu sunt definite de numele lor de familie, pe care îl au din partea soțului. Marea frustrare pe care o resimte Nicole provine din faptul că persoanele din jur sunt mai interesate de viața ei personală și de relația cu persoana iubită decât de realizările profesionale. Aceasta afirmă că există lucruri mai importante decât inelul de pe deget și, deși înțelege curiozitatea persoanelor apropiate, nu poate să nu se întrebe de ce acest aspect al vieții e atât de intrigant.
„Nu trebuie să fii extraordinar de deșteaptă, să faci cursuri speciale sau să ai anumite abilități pentru a te mărita. Trebuie doar să vrei să îți găsești jumătatea.”
După părerea lui Natalie, măritatul nu trebuie să fie văzut ca fiind mai important decât succesul academic sau cel profesional. La urma urmei, nu trebuie să muncești prea mult atunci când vrei să te măriți, ci doar să îți dorești să trăiești alături de o altă persoană, cu care să împarți totul.
Acest lucru nu înseamnă că dacă te căsătorești nu realizezi ceva, spune Natalie. Totuși, ea este de părere că adevărata satisfacție într-o relație nu o obții atunci când persoana dragă îngenunchează în fața ta și îți pune un inel pe deget, ci atunci când reușiți împreună să treceți peste problemele financiare, peste boli și stres, dar și să rămâneți la fel de apropiați atunci după ce apar copiii. A trăi împreună în această eră în care peste 50% dintre căsnicii sfârșesc cu un divorț este cu siguranță o realizare!
Natalie subliniază faptul că a te căsători este un eveniment important din viața oricăruia dintre noi și este extrem de plăcut să îți găsești jumătatea, alături de care să îți petreci tot restul vieții. Totuși, inelul nu te definește ca femeie. Așadar, dacă ești fericită atunci când prietenele, surorile sau colegele de la muncă se căsătoresc, fii la fel de fericită atunci când acestea își găsesc un loc de muncă bun, când sunt promovate, când termină facultatea sau masterul sau când își deschid propria afacere.
Tu ce părere ai despre poziția lui Natalie? Ești de acord cu acest lucru sau consideri că a te căsători este mult mai important decât educația și viața profesională?
divahair.ro

Vă întâlniți când vine ea acasă, ori o vizitezi tu. Vă vedeți pe video sau la telefon când aveți timp, fiecare fiind ocupată cu diverse aspecte ale propriei existențe. Și înveți să funcționezi independent de acea persoană care ocupa un loc central în universul tău. Interesant antrenament benefic și pentru o relație de cuplu…
Poate nu comunicați zilnic, dar știi că este acolo
Relațiile de dependență pot lua forma prieteniei sau a cuplului extrem de ușor. Și ai tendința de a fi în contact cu persoana respectivă non-stop. O prietenie la distanță îți arată că nu e necesar să vorbiți de 20 de ori pe zi ca să simți că ești protejată și dacă ai o problemă el sau ea va fi acolo pentru tine.
Înveți să te bucuri de clipele petrecute împreună
Tocmai pentru că vă vedeți rar, atunci când se întâmplă asta savurezi la maxim timpul petrecut împreună. Ești ancorată în momentul prezent și efectiv te bucuri de compania persoanei dragi. De câte ori la întâlnirile din cuplu nu ai fost absentă sau distrasă de tot felul de probleme?
Îi faci loc în viața ta
Atât în prietenie cât și în cuplu poți fi distrasă destul de ușor de diversele aspecte legate de serviciu, responsabilități presante. Iar o prietenie la distanță, mai ales, te învață mentenanța relațională. Pentru că orice relație trebuie întreținută, indiferent cât de aproape sau departe este persoana respectivă.
O prietenie la distanță te învață independența
Ai tendința de a te baza în exces pe prietena ta sau partenerul tău de cuplu? O prietenie la distanță presupune că nu te mai bucuri de o disponibilitate extrem de mare a persoanei respective și ești nevoită să găsești soluții de una singură. Poate datorită diferenței de fus orar nu poate răspunde oricând la telefon să îți spună ce să faci în anumite situații. Nu poate ieși cu tine când ești plictisită. Nu îți poate calma fricile ori de câte ori ești anxioasă. Așa că îți dezvolți capacitatea de autoreglare și independența.
Nu mai pierzi vremea cu certuri inutile
Tocmai pentru că aveți atât de puțin timp la dispoziție nu îți mai vine să te angrenezi în conflicte și drame inutile. Dacă vă certați găsiți mai repede o cale de rezolvare a problemei și nu petreceți zile întregi supărate sau fără să vă mai vorbiți. Un instrument util în cuplu, mai ales când ai tendința să-l pedepsești pe celălalt și calitatea timpului în doi e afectată de discuții care pot fi evitate sau rezolvate cu puțin efort.
Înveți să ceri când ai nevoie
De multe ori nu ceri tocmai pentru că ai fost obișnuită să primești ușor. Un sfat, atenție, afecțiune… O prietenie la distanță, prin lipsa proximității și o comunicare mai puțin intensă, îți antrenează capacitatea de a cere, de a lua inițiativă. Un lucru extrem de bun mai ales în ceea ce privește cuplul și dorința ascunsă ca partenerul să-ți ghicească gândurile și să-ți cunoască nevoile fără ca tu să i le spui.
elle.ro

După o perioadă îndelungată petrecută în doi, ai senzația că vă cunoașteți bine unul pe celălalt. Poate chiar ai dreptate, dar studiile arată că probleme pot apărea chiar și în cuplurile care consideră că se sincronizează perfect.
Foarte multe cupluri întrețin niște obiceiuri nesănătoase de comunicare, în mod inconștient. Aceste mici erori sunt atât de subtile, încât nu dau naștere conflictelor imediat, dar, când apar constant, pot duce la frustrări care afectează relația.
Informația importantă rămâne pe dinafară
Despre ce e vorba?
Iată un exemplu: îi spui partenerului că ți-ar plăcea să planifici o masă cu gașca de prieteni săptămâna viitoare, dar nu intri în detalii cu privire la ora vizitei, unde, pe cine ai de gând să inviți etc. Tu ești convinsă că el a înțeles perfect, însă surpriza apare atunci când îți dai seama că nu are idee despre ce vorbești, așa că te enervezi.
Ce e de făcut?
Fii explicită și generoasă atunci când îi oferi informații iubitului tău; procedează ca și cum ai vorbi altcuiva, nu celui cu care împarți și patul, și masa, și baia. În plus, atunci când el îți spune ceva, clarifică-ți eventualele necunoscute punând întrebări, nu acceptând doar informații generale.
Dacă ești mult prea preocupată și nu-ți vin în minte pe loc toate detaliile, scrie-i un e-mail, ca să te asiguri ca nu omiți nimic.
Nu vă sincronizați
Despre ce e vorba?
Un lucru pe care ar trebui să-l știe toate femeile este acela că e aproape imposibil să ai o discuție cu partenerul când este implicat într-o activitate (se uită la un serial, joacă un videogame etc). Bărbații pur și simplu nu au fost „setați” să facă mai multe lucruri deodată.
Pe de altă parte, poate ai remarcat că el aduce în discuție anumite lucruri serioase atunci când tu te pregătești să mergi la birou sau ești foarte concentrată la ceva. Te întrebi dacă nu cumva o face intenționat? Ei bine, e posibil: unora dintre bărbați nu le prea surâde ideea de a întreține conversații profunde, așa că profită de momentele în care ție îți stă mintea în alta parte pentru a ataca anumite subiecte.
Ce e de făcut?
Un plan inteligent de acțiune constă în a stabili de la bun inceput: „E momentul potrivit să avem o discuție despre…?”. E important să specifici despre ce vrei sa discuți, astfel încât partenerul să poata decide daăa e sau nu o chestiune ce nu suportă amânare.
Conversația începe amenințător
Despre ce e vorba?
În încercarea de a preveni eventualele „bombe”, unele femei își încep deseori conversația cu „Să nu te sperie ce-am să-ți zic acum…” sau „N-o să-ți placă asta, dar n-am ce face, trebuie să-ți spun…”. Pe cine n-ar înspăimânta o astfel de introducere?
Ce e de făcut?
În loc să-i provoci un semiatac de cord, încearcă o abordare prietenoasă. De exemplu, nu-i începe cu „Pregătește-te să-ți dau o veste… nu prea fericită”, ci spune „Nu e mare lucru, dar ar trebui să participăm și noi la aniversarea de 80 de ani a bunicii mele”. Nefiind ambalat de prima parte a replicii, sunt șanse mai mari să priveasca totul pozitiv.
Discuția este, de fapt, un monolog
Despre ce e vorba?
Îi spui niște lucruri și, la mijlocul poveștii, remarci că el deja bate din picior nervos și se uită pe pereți sau dă ochii peste cap fără să scoată o vorbuliță. Clar, e o chestie frustrantă, dar poate e și vina ta.
Ce e de făcut?
Ia în calcul faptul că el te poate asculta fără întrerupere vreme îndelungată… cu condiția să-l stimulezi. Încearcă să-l faci atent de la bun început, iar pe parcurs, când vezi că îți pierzi umila audiență, pune-i întrebări și împlică-l în discurs.
Nu există limite
Despre ce e vorba?
Onestitatea e un lucru frumos, dar excesul poate fi nociv uneori. Cuplurile fac uneori marea greșeală de a crede că trebuie să știe absolut totul unul despre celalalt, să-și împărtășească toate gândurile și să nu aibă niciun secret unul față de altul. Psihologii, însă, spun că nu e indicat.
Ce e de făcut?
Pune-te în locul lui: ție ți-ar pica bine să auzi chestia asta din gura lui? Anumite lucruri care nu au un scop constructiv nu trebuie dezvăluite, pentru că vor face mai mult rău decât bine.
cosmopolitan.ro

Ieri, Palatul Buckingham a publicat poze de la nunta regală ce a avut loc în pandemie, transmite Știri.md cu referire la Mediafax.
Regina şi Prinţul Philip au apărut în fotografii păstrând distanţa de siguranţă, iar Prinţesa Beatrice şi soţul său au fost fotografiaţi în timp ce părăseau biserica, la finalul cununiei religioase.
Prinţesa a fost îmbrăcată într-o rochie de tafta, creată de designerul Normal Hartnell, şi a purtat o diademă cu diamante, ambele împrumutate de la Regină.

Chiar dacă tatăl Prinţesei Beatrice nu a apărut în poze, Palatul Buckingham a declarat că aceasta a fost condusă către altar de bărbat.
mediafax.ro