Comunicarea si relatiile parinti - adolescenti


    In toate societatile au existat si vor exista legaturi intre parinti si copii, mamele se ocupa in special de copii la varste mici, in toate societatile copiii vor considera parintii responsabili de necesitati, reusite si insuccesele lor.

baby-boy-children-1113188.jpg

Relatiile intre parinti si copii presupun un mecanism deosebit, filtrat social, ele au la baza statuarea comunicarii in care se realizeaza un model, un pattern de conduita. In cadrul acestor relatii parintii incearca si de multe ori multi dintre ei reusesc sa socializeze copiii, contribuie la modificarea si perfectionarea stilului de interrelationare din copilarie; ambele parti ale ecuatiei au nevoie de deprinderi, abilitati sociale pentru facilitatea intercomunicarii. 

Exista desigur studii privind forma si marimea familiilor, exista studii privind familiile dezorganizate, influenta divortului asupra atmosferei si formarii trasaturilor psihosociale ale minorilor, sunt numeroase cercetari privind copiii adoptati, privind copiii aflati in plasament familial, privind cupluri cu sau fara copii - pentru a enumera doar cateva din cele mai frecvente preocupari in domeniu.
Studii mai de finete s-au axat pe investigarea unor aspecte, speciale in interrelatia parinti-copii, incluzand raportul satisfactie-conflict, relatiile frate-sora, relatiile cu mama, relatiile cu tata, adolescenta ca perioada a schimbarilor relationare; variatii culturale in statuarea relatiilor parinti-copii. 

Binecunoscuta realitate psihologica potrivit careia interrelatia are obligatoriu la baza comunicarea este abordata si in acest tronson de studiere a relatiilor parinti-copii. 

Daca in timpul copilariei parintii sunt cei care initiaza efectiv copilul in stabilirea relatiilor in familie, extinse apoi la grupul de joaca, in timpul adolescentei parintii nu mai reusesc sa supravegheze minorii decat cu mare dificultate. In copilarie procurarea de jucarii, alimentatia, curatenia, conversatia reprezinta apanajul exclusiv al adultului. In adolescenta, tinerii aspirand la un alt statut decat cel de “copil” se impotrivesc dorintei parintilor de a nu intarzia, de a avea grija deosebita pentru studiu, de a nu intra in relatii cu persoane rau intentionate, periculoase, de a nu-si crea si adopta modele “facile”. Parintii vorbesc si transmit enorm copilului in perioada micii copilarii, ei invata efectiv sa vorbeasca, sa participe la dialog. Copiii pun intrebari la care parintii incearca sa raspunda, ei ar trebui sa ofere raspunsuri cat mai adecvate dezvoltarii psihice a copilului. In adolescenta, centrul de greutate al comunicarii se deplaseaza de la nivelul exclusiv al familiei la nivelul grupului de colegi si prieteni. In perioada furtunoasa, frumoasa si tumultuoasa, plina de mari inegalitati psihosociale, tanarul devine un veritabil participant la dialog, de multe ori fara sa comunice nimic adultului si cel mai adesea parintilor. 

De exemplu, daca parintii intreaba un adolescent despre compania lui, ei dorind sa-si arate de fapt afectiunea, conversatia ar putea arata cam asa:

Parintele (mama ori tata): “Unde ai fost?”, “De unde sosesti acum?”
Adolescentul: “Afara”, “De afara” 
Parintele: “Ce mai faceti voi cand va intalniti?” 
Adolescentul: “Nimic” 
Parintele: “Ai facut bine ca ai iesit cu prietenii la discoteca?” 
Adolescentul: “Nu” .

Astfel putem afirma ca adolescentii devin “experti” in a nu transmite nimic, in a nu comunica. 

affection-bike-child-1128318.jpg

Unii parinti incearca sa invete copiii de la varste mici sa munceasca, sa faca o activitate si nu doar sa primeasca totul drept “cadou”; sa faca unele actiuni pentru a se deprinde cu respectul pentru munca. 

Psihologii studiind aceste activitati pe care unii parinti incearca sa le includa in structura conduitei copiilor si mai ales a adolescentilor atat ca un mod de comunicare mai profunda intre cele doua generatii - apreciindu-le schimb de idei in cadrul relatiei parinti-copii. 

De fapt, adolescentii ajutati astfel din copilarie ori pubertate isi dezvolta radacinile relationarii de mai tarziu: mama si fiica pot avea relatii mai intime, de prietenie adevarata, tata si fiul pot discuta mai deschis perspective viitoare, interese comune - sunt “in micro” tiparul prieteniei parinti/copii. 

Regulile cele mai simple se invata si se respecta in familie, se reflecta in comportamentul din grup (scoala, prieteni, strada) si reintra in circuitul de comunicare intrafamiliala care sta la baza relatiilor intime (inclusiv sexuale) si de munca - daca au fost initiate prin conversatie si supravegheate de adult. 

Rapaport R., Rappaport M. (1977), Strelitz, Z. & Kews, Pilling,D. & Pringle(1978), Argyle M. & Henderson M. (1985) finiseaza cativa itemi pentru o posibila comunicare in perioada adolescentei, din ambele sensuri: de la parinti catre adolescenti, si de la adolescenti spre parinti, itemi cuprinsi in cateva reguli generale. 

O serie de studii audizeaza abilitatile parentale de conduita, regulile ca si drepturile parintilor in speranta decelarii efectelor asupra educatiei, asupra cresterii si statuarii unor stiluri, moduri de comportament. In fond, multi autori scriu despre binomul “acceptare - respingere” ca fiind cel mai important in interrelatia parinti-copii (inclusiv adolescenti). 

children-community-family-9746.jpg

Снимок экрана 2018-06-27 в 16.03.12.png

Aceste drepturi parentale circumscriu institutiei “conduitei parintesti“, comunicarii intre 2 segmente diferite ca varsta, statut si rol social, nivel de informare si cultura se refera generic la:

1. Dreptul de a decide unde si cu cine sa locuiasca minorul; 
2. Dreptul de a hotari in legatura cu educatia si obligatia, indatorirea de a se ocupa de educatia minorului; 
3. Dreptul de a pedepsi in limite rezonabile; 
4. Dreptul si obligatia de a proteja si apara minorul; 
5. Dreptul de a administra proprietatea minorului; 
6. Dreptul de a consimti sau refuza consimtamantul pentru tratamente medicale ale minorului; 
7. Dreptul de a consimti sau refuza in legatura cu adoptia; 
8. Dreptul de a consimti sau refuza consimtamantul la casatoria unui minor intre 16 si 18 ani; 
9. Dreptul de a se comporta intr-un litigiu ca aparator al intereselor copilului; 
10. Dreptul de mostenire a proprietatii dupa deces. (apud M.Argyle & M.Henderson, 1985).

Fluctuatiile inerente sociale, economice induc modificari si diferentieri culturale in “aparatul” psiho-moral de conduita, de comunicare intre parinti si copii, care contine abilitati, capacitati de interrelationare dar si nevoia permanenta de a cunoaste evolutia sociala si individuala a copilului, puberului, adolescentului. Acesta cu atat mai mult cu cat se accepta ca “profesia” de parinte este extrem de dificila, de solicitanta si dinamica. 

In secolul 19 se considera ca pentru viata subiectului uman, copilaria reprezinta un segment deosebit de important, fapt reflectat in multitudinea abordarilor, studiilor, scrierilor, domeniilor; in secolul 20 aprecierea importantei a trecut pe palierul adolescenta (intre copilarie si viata adulta) -fenomen complex care, de multe ori s-a asociat, limitativ, cu “rebeliune”, “criza de identitate” etc. In culturi diferite studiile unor autori ca: Jodelet,D. (1989); Gergen, K.J. & Davis, K.E. (1985) au aratat drept cea mai importanta achizitie in dezvoltarea copilului: structurarea motivatiei pentru independenta si comunicarea ulterioara a adolescentului. Totodata, cercetari pertinente ocupandu-se de implicatiile acceptare - respingere conchid in legatura cu deficitul de interactiune, intercomunicare - ca una din situatiile posibile. Sintetic, abordarea afectiunii (dragoste parinteasca), petrecerea unui volum de timp considerabil impreuna cu minorul, tratarea acestuia cu delicatete, aplicarea flexibila a balantei recompenselor mai degraba decat a critica si a fi ostil determina o buna imagine a parintilor in acceptia copiilor. 

Daca, dimpotriva, copiii sunt respinsi de parinti (reactiile sunt diferite tata/fiu, mama/fiica) ei au mai multe sanse sa evolueze la pubertate si adolescenta spre: delincventa, agresivitate, conduite nevrotice, conduite atipice (schizofreniforme). 

In consecinta, sansele lor sunt mai reduse de “a vira” spre conduite civilizate, de a fi prietenosi, de a avea capacitati de comportament civilizat, de a fi cooperanti, de a purta de grija altora. 

beach-boy-child-1161442.jpg

Incepute din perspectiva sociometrica, studiile privind reactiile copilului, adolescentului in procesul de intercomunicare cu adultul, cu parintii, cu familia s-au diversificat. Cercetarile lui Glueck si E.T.Glueck (1950), H.G.Elder (1962), T.Smith (1983), Riskin J. & E.Faunce (1976), F.F.Schachter (1983),Blok J. & Morrison A. (1981), Freedman, J. (1978) etc., capata contur in zone diferite de pe glob, in culturi si grupuri socio-economice variat structurate. 

Se degaja cateva idei principale pentru stilul in comunicare parinti/copii, pentru intelegerea profunda a perioadei adolescentei:

Pentru adolescent este apreciata ca benefica “supravegherea democratica“. Este de preferat o abordare permisiva, egalitara a adolescentului fata de una autoritara, de respingere; in alte conditii minorii nu ezita sa spuna ca “parintii uita ca au fost si ei tineri” si “nu isi cunosc limitele”. 

Comportamentul parintilor caracterizat prin caldura afectiva, rasplata acordata pentru merite. Aceasta are consecinte favorabile in achizitionarea de catre adolescent a unor itemi structurali ai personalitatii lui, a independentei de a avea o identitate, auto-evaluarii etc. 

beach-children-family-39691.jpg

In familiile cu dezvoltare normala adolescentii sunt mult mai cooperanti, sunt veseli, invata sa spuna glume, sa rada si sa se bucure. 

S-a constatat ca acesti adolescenti invata cu mai multa usurinta sa stocheze si sa distribuie informatia, fata de adolescentii cu tulburari de comportament la al caror viraj parintii si grupul asista de multe ori fara sa stie cum si de ce sa intervina.

parinti.com





Recenzie utilizator

Comentarii Recomandate

Nu sunt comentarii de afișat



Vizitator
Adaugi comentarii ca vizitator. Dacă ai un cont, te rog autentifică-te.
Adaugă un comentariu...

×   Alipit ca text avansat.   Alipește ca text simplu

  Doar 75 de zâmbete maxim sunt permise.

×   Linkul tău a fost încorporat automat.   Afișează ca link în schimb

×   Conținutul tău precedent a fost resetat.   Curăță editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini din URL.


  • Conținut similar

    • LupuCristinna
      De LupuCristinna
      Și acum Wayne vede clar, ca în prima zi, clipa în care a zărit-o pe Dorothy într-un pub: de cum a pus ochii pe ea, a știut că va fi femeia vieții lui. "Am văzut-o pe Dorothy dansând cu prietenele ei la capătul holului și i-am zis amicului care era cu mine: <<Asta-i fata cu care o să mă însor>>. Și 57 de ani mai târziu... am trecut prin toate furtunile împreună și suntem ca-n prima zi", a povestit cu mândrie Wayne.
      Cum să nu fie mândru?! Câți oameni se pot mândri cu așa ceva? Din fericire, cineva a aflat povestea lor și a redat-o într-o ședință foto splendidă.

      Sujata Setia, fotografă multipremiată și povestitoare talentată din Marea Britanie, deține proiectul foto But Natural Photography. Recunoscută drept unul dintre fotografii britanici cu cea mai rapidă ascensiune, ea este autoarea unor imagini publicate de titluri renumite, precum Forbes, The Daily Mail, Good Housekeeping Magazine și Country Living Magazine.

      Pentru a reda povestea de dragoste a acestui cuplu, a călătorit din Marea Britanie în Perth, Australia, ducând la capătul lumii un costum de nuntă și o rochie de mireasă.
      Au petrecut împreună două ore de neuitat pe malul Oceanului Indian, iar Sujata spune că a fotografiat două suflete minunate care au mișcat-o.

      Când Dorothy a ieșit în rochia de mireasă, ochii lui Wayne au început să sclipească, de parcă 1.000 de becuri s-ar fi aprins în încăpere."Sunt fericit să o duc acasă pe această femeie", a spus el. Parcă erau în ziua nunții.

      Sujata Setia povestește că a fost impresionată și de momentele în care cei doi stăteau pe plajă, cu valurile oceanului în spate. Îi venea foarte greu să le dea indicații, încât nu mai prididea să-și ceară scuze, pentru că avea senzația că e o intrusă și intervine în clipele lor de bucurie și dragoste sinceră. "Nu conteneau să râdă, a fost ceva cu adevărat magic să-i văd împreună. Mi-am cerut scuze într-una. Vă jur că n-am zis niciodată de atâtea ori <<scuze>> într-un minut ca în ziua aceea", a povestit pentru Bored Panda autoarea imaginilor.
      Dar Wayne n-avea nicio problemă. A continuat să-și sărute mireasa pe obraji, asigurând-o pe Sujata: "Nicio grijă. Pot să fac asta toată ziua."




      eva.ro
    • LupuCristinna
      De LupuCristinna
      Specialiștii spun că de fapt acesta ar fi principalul rol al cuplului – dezvoltarea, evoluția. Pentru a se desfășura în cel mai sănătos mod posibil iată pentru ce este cazul să stabiliți noi reguli, ori pur și simplu să aduceți în discuție.
      Ești într-o relație serioasă, dar de câtă singurătate ai nevoie?
      Unul dintre butoanele de panică apăsate în relație este timpul individual sau timpul pe care nu îl petreci cu partenerul. Solitudinea sau activitățile diferite nu înseamnă că nu mai vrei relația sau nu-l mai iubești pe celălalt. Ci că ai nevoie de momentele tale separat, care împiedică fuziunea. Pentru fiecare aceste momente au o durată și frecvență diferite, care în mod cert necesită analiză sau negociere.
      Prietenii de sex opus
      Gherele ascunse ale geloziei pot răni teribil. Cu toții avem prieteni mai vechi sau mai noi, de același sex, dar și de sex opus. Cum este pentru voi asta? În ce măsură te simți în nesiguranță pentru că el are prietene, și ce te face să crezi că te-ar înșela? Oare ai experințe negative din trecut pe care le aduci în prezent?
      Ce sarcini îți plac și detești?
      Într-o relație serioasă cel mai probabil alegi să locuiești cu partenerul. Asta implică noi elemente la capitolul responsabilități: cele casnice. Poate ție îți place să speli vasele, iar lui să gătească. Nu suporți să calci, dar faci curățenie cu plăcere. Multe conflicte apar din împărțirea inechitabilă a treburilor casnice. Cel mai simplu e să vedeți ce e agreabil sau detestabil pentru fiecare și să împărțiți ce are fiecare de făcut pornind de la acest aspect.
      Copii și banii
      Două mari subiecte care aduc tensiune într-o relație serioasă. Este esențial să le discutați chiar înainte de a vă oficializa povestea de iubire. Poate unul vrea copii și celălalt nu. Poate aveți o problemă cu momentul când să apară copilul. Banii îi țineți la comun sau vă gestionați finanțele individual?
      Într-o relație serioasă cât de des are fiecare nevoie de sex?
      Poate suna puțin bizar dar, dacă privești în urmă la relațiile tale anterioare, vei găsi sensul. Fiecare dintre noi are un set de reguli personale pentru ce înseamnă o relație serioasă. Ele sunt formate în funcție de educația primită, modelul de cuplu văzut la părinți, propriile experiențe. Iar viața sexuală este importantă în cuplu, e în regulă să recunoaștem asta. La fel și faptul că în timp pasiunea se mai domolește, comparativ cu începuturile furtunoase. Ce crezi despre sex va sculpta viața sexuală. Este pentru făcut copii? O datorie? O plăcere interzisă? Ceva rușinos? Cât de libertin e fiecare? De cât sex ai nevoie tu, dar el?
      Care sunt fricile pe care le aduci într-o relație serioasă?
      Atât femeile cât și bărbații au propriile temeri. Poate ți-e frică să nu te înșele, să nu te părăsească, să nu profite de tine. Să nu te lase să-ți urmezi ambițiile profesionale. Ți-e teamă să nu devină violent verbal, critic sau abuziv fizic. Ți-e teamă să nu vă distanțați. Este cât se poate de util să fiți deschiși și să le abordați cu delicatețe.
      Cum vă place să vă relaxați?
      Vă duceți la serviciu sau lucrați de acasă. Dar pe lângă muncă și alte probleme de rezolvat există și timpul dedicat relaxării. Relaxare care se realizează în doi sau individual. Poate lui îi place să meargă la pescuit cu prietenii sau alături de tine. Tu preferi să citești închisă în dormitor. Aici este vorba despre compatibilitatea activităților pe care vreți să le faceți în doi în timpul liber, dar și cum puteți înțelege anumite lucruri pe care fiecare dorește să le facă independent de cuplu.
      Ce e negociabil sau cu potențial distrugător
      Sigur, pot apărea diverse situații pentru care e necesar să setați limite. Poate ești de acord ca el să plece undeva singur două sau trei zile, dar sub nicio formă o săptămână. Nu te deranjează să iasă singur la club, dar de câte ori pe lună? Ce nu ești dispusă sub nicio formă să negociezi? Poate chiar o anumită fantezie sexuală de-a lui? Ce are potențial de daună absolută și știi sigur că vei cere încheierea relației?
      elle.ro
    • LupuCristinna
      De LupuCristinna
      Aceste ghicitori pentru copii nu sunt doar distractive, ci ajută și la îmbunătățirea fluenței verbale și a gândirii creative a copiilor tăi. Ghicitorile se bazează de obicei pe unghiuri noi și inteligente pentru ceva comun sau pe cuvinte cu semnificații multiple.
      Pentru a răspunde la o ghicitoare, copilul tău trebuie să știe ce înseamnă cuvintele din ghicitoare și diferitele lor sensuri.
      Spre exemplu, dacă îl întrebi: Ce are un cap și patru picioare?, copilul tău trebuie să știe că „picioare” se aplică nu numai animalelor și omului, ci și paturilor. Și, chiar dacă nu știe acest lucru, ghicitorile sunt o modalitate de a învăța și de a-și extinde perspectiva și vocabularul.
      Ghicitori pentru copii:
      Ghicitoare: Sunt înalt când sunt tânăr și sunt scund când sunt bătrân. Ce sunt eu?
      Răspuns: O lumânare.
      Ghicitoare: Unde poți găsi orașe, străzi, magazine, dar niciun om?
      Răspuns: Pe o hartă.
      Ghicitoare: Există un cocoș așezat pe un hambar. Dacă ar depune un ou, în ce fel s-ar rostologi?
      Răspuns: Cosoșii nu fac ouă.
      Ghicitoare: Ce dispare atunci când îi pronunți numele?
      Răspuns: Tăcerea.
      Ghicitoare: Ce are un fund în partea de sus?
      Răspuns: Picioarele tale.
      Ghicitoare: Ce este alb-negru și citit peste tot?
      Răspuns: Un ziar.
      Ghicitoare: Ce cuvânt este scris greșit în dicționar?
      Răspuns: Greșit.
      Ghicitoare: Nu am viață, dar pot muri. Ce sunt eu?
      Răspuns: O baterie.
      Ghicitoare: Intri într-o cameră care conține un chibrit, o lampă cu gaz, o lumânare și un șemineu. Ce aprinzi mai întâi?
      Răspuns: Chibritul.
      Ghicitoare: Cu cât faci mai mulți, cu atât lasă mai multe urme. Ce sunt ei?
      Răspuns: Pașii.
      Ghicitoare: Ce este plin de găuri, dar încă mai ține apa?
      Răspuns: Un burete.
      Ghicitoare: Ce cântărește mai mult? Un kilogram de pene sau un kilogram de cărămizi?
      Răspuns: Au aceeași greutate.
      Ghicitoare: Toată lumea o are și nimeni nu o poate pierde. Ce este?
      Răspuns: Umbra.
      Ghicitoare: Ce merge înainte, dar nu se întoarce niciodată?
      Răspuns: Vârsta ta.
      Ghicitoare: Sunt o ciftă. Scoată o linie și devin semnul egal. Ce cifră sunt?
      Răspuns: Șapte.
      Ghicitoare: Trei bărbați erau într-o barcă. Barca s-a răsturnat, dar doar doi dintre ei și-au udat părul. De ce?
      Răspuns: Unul era chel.
      eva.ro
    • LupuCristinna
      De LupuCristinna
      Sergiu Macari din Chişinău este tată a doi copii, iar în această perioadă s-a izolat cu familia în afara oraşului, unde îmbină munca la distanţă cu educaţia micuţilor. Bărbatul recunoaşte că asemenea momente chiar i-au lipsit.
      Exemplul lui Sergiu a stat la baza unei campanii de informare, inițiată în sprijinul taților. Specialiştii spun că rolul taţilor în educaţia copiilor este unul important.
      "Deseori, în familii, când tatăl vine de la serviciu, mama îi spune copilului că este obosit, să-l lase să se odihnească... astfel, avem de-a face cu o educație unilaterală, iar asta e foarte rău", a afirmat psihologul, Irina Şibaeva.
      Psihologii recomandă părinţilor să se implice în egală măsură în educaţia odraslelor, iar carantina este tocmai momentul potrivit pentru asta.
      "Trebuie să oferiţi timp copiilor. Petreceţi împreună câteva ore, jucaţi-vă, mergeţi la plimbare dacă puteţi... Aceste activităţi calmează sistemul nervos", a menționat psihologul, Irina Şibaeva.
  •