Cele două cuvinte care pot transforma relațiile


    Există două cuvinte care pot schimba relațiile. Acestea sunt: "Îți mulțumesc". Prin exprimarea aprecierii față de ceilalți, facem două lucruri.

adult-affection-blur-853406.jpg

Ne schimbăm atitudinea față de apreciere și recunoștință și le confirmăm celorlalți că fac lucruri bune pentru noi. În acest fel, creăm o atmosferă pozitivă, în care bunătatea poate înflori. Iată cum pot schimba relațiile aceste două cuvinte!

Care sunt cele două cuvinte care pot transforma relațiile?

Cel mai ușor este să începi această practică acasă. Probabil că ai multe lucruri pentru care îi ești recunoscător familiei și partenerului, dacă stai să analizezi. Dar știi ce se spune despre familiaritate: poți să ratezi ceea ce stă chiar în fața ta. Gândește-te pentru ce le ești recunoscător membrilor familiei și altor persoane apropiate. Poate te-au ajutat în vreun fel sau ți-au îmbunătățit viața. S-ar putea să fii surprins de câte lucruri vei scrie pe listă. 

affection-afterglow-clouds-1542354.jpg

Le poți mulțumi pentru:

1. Ceea ce fac

Nu este greu să mulțumești pentru o cină pregătită seara când ajungi acasă de la birou. Dar există multe alte lucruri mărunte pe care le trecem cu vederea. A spălat vasele? A curățat litiera pisicii? Poate că erau atribuțiile celeilalte persoane, dar tot poți să fii recunoscător că a făcut aceste lucruri.

2. Ceea ce spun

Poate că te-au încurajat sau ți-au oferit sfaturi care te-au ajutat cu adevărat. Asigură-te că le mulțumești!

3. Cine sunt

Acest lucru depășește acțiunile sau cuvintele, dar te ajută să recunoști caracterul celor apropiați. Poate vrei să lauzi integritatea de business a partenerului sau relațiile cu prietenii sau bunătatea copilului față de animalul de companie.

Fiecare dintre aceste mulțumiri sunt mai intense atunci când detaliezi mai mult. Nu mulțumi doar pentru masă, ci apreciază cât de aromat era puiul la cuptor. Spune-i cuiva că ești recunoscător pentru ceea ce ți-a spus datorită modului în care te-a făcut să te simți și apoi explică-i cum.În acest fel, le arăți persoanelor din viața ta că mulțumirea este mai mult decât un lucru pe care îl spui doar de dragul de a fi spus. La urma urmei, tuturor ne place să fim apreciați. Este nevoie de timp pentru a observa și pentru a fi specific. Așa că începe să fii atent la acțiunile și vorbele celorlalți și mulțumește-le pentru ele când este cazul. Acest lucru va face o schimbare majoră în relații.

Așa cum există lucruri diferite pentru care poți fi recunoscător, există modalități diferite de a-ți exprima recunoștința. 

adult-affection-aged-1449049.jpg

1. Spune-o cu voce tare

Dacă vorbești cu cineva față în față, asigură-te că faci contact vizual, pentru a-și da seama că ești sincer. Sau poți suna și lăsa un mesaj vocal.

2. Spune-o în scris

Dacă discursurile nu sunt punctul tău forte, poți găsi felicitări care exprimă exact ceea ce vrei să spui. Dar persoanele dragi ție vor aprecia probabil cuvintele simple scrise de mână, deoarece știu că vin din inimă. Un mesaj scurt în timpul zilei poate să-i reamintească unei persoane dragi că te gândești la ea.

3. Spune-o prin acțiuni

Unii oameni percep mai bine acțiunile decât cuvintele. Poate mici daruri sau servicii oferite. Un buchet cu flori sau cutia preferată de bomboane lăsată pe biroul cuiva poate exprima aprecierea. 

Odată ce ai exersat toate aceste practici acasă și cu cei dragi, poți să fii recunoscător și în cercuri mai îndepărtate. Poate că este angajat să încaseze banii și să pună produsele în pungă, dar casierul unui magazin s-ar putea simți mai bine dacă-i zâmbești și-i mulțumești. Dacă îți plac serviciile dintr-un restaurant sau magazin, poți cere să vorbești cu managerul. Apoi, în fața managerului, poți lăuda un angajat pentru ajutorul oferit sau pentru serviciile de calitate.

eva.ro





Recenzie utilizator

Comentarii Recomandate

Nu sunt comentarii de afișat



Vizitator
Adaugi comentarii ca vizitator. Dacă ai un cont, te rog autentifică-te.
Adaugă un comentariu...

×   Alipit ca text avansat.   Alipește ca text simplu

  Doar 75 de zâmbete maxim sunt permise.

×   Linkul tău a fost încorporat automat.   Afișează ca link în schimb

×   Conținutul tău precedent a fost resetat.   Curăță editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini din URL.


  • Conținut similar

    • LupuCristinna
      De LupuCristinna
      Vă întâlniți când vine ea acasă, ori o vizitezi tu. Vă vedeți pe video sau la telefon când aveți timp, fiecare fiind ocupată cu diverse aspecte ale propriei existențe. Și înveți să funcționezi independent de acea persoană care ocupa un loc central în universul tău. Interesant antrenament benefic și pentru o relație de cuplu…
      Poate nu comunicați zilnic, dar știi că este acolo
      Relațiile de dependență pot lua forma prieteniei sau a cuplului extrem de ușor. Și ai tendința de a fi în contact cu persoana respectivă non-stop. O prietenie la distanță îți arată că nu e necesar să vorbiți de 20 de ori pe zi ca să simți că ești protejată și dacă ai o problemă el sau ea va fi acolo pentru tine.
      Înveți să te bucuri de clipele petrecute împreună
      Tocmai pentru că vă vedeți rar, atunci când se întâmplă asta savurezi la maxim timpul petrecut împreună. Ești ancorată în momentul prezent și efectiv te bucuri de compania persoanei dragi. De câte ori la întâlnirile din cuplu nu ai fost absentă sau distrasă de tot felul de probleme?
      Îi faci loc în viața ta
      Atât în prietenie cât și în cuplu poți fi distrasă destul de ușor de diversele aspecte legate de serviciu, responsabilități presante. Iar o prietenie la distanță, mai ales, te învață mentenanța relațională. Pentru că orice relație trebuie întreținută, indiferent cât de aproape sau departe este persoana respectivă.
      O prietenie la distanță te învață independența
      Ai tendința de a te baza în exces pe prietena ta sau partenerul tău de cuplu? O prietenie la distanță presupune că nu te mai bucuri de o disponibilitate extrem de mare a persoanei respective și ești nevoită să găsești soluții de una singură. Poate datorită diferenței de fus orar nu poate răspunde oricând la telefon să îți spună ce să faci în anumite situații. Nu poate ieși cu tine când ești plictisită. Nu îți poate calma fricile ori de câte ori ești anxioasă. Așa că îți dezvolți capacitatea de autoreglare și independența.
      Nu mai pierzi vremea cu certuri inutile
      Tocmai pentru că aveți atât de puțin timp la dispoziție nu îți mai vine să te angrenezi în conflicte și drame inutile. Dacă vă certați găsiți mai repede o cale de rezolvare a problemei și nu petreceți zile întregi supărate sau fără să vă mai vorbiți. Un instrument util în cuplu, mai ales când ai tendința să-l pedepsești pe celălalt și calitatea timpului în doi e afectată de discuții care pot fi evitate sau rezolvate cu puțin efort.
      Înveți să ceri când ai nevoie
      De multe ori nu ceri tocmai pentru că ai fost obișnuită să primești ușor. Un sfat, atenție, afecțiune… O prietenie la distanță, prin lipsa proximității și o comunicare mai puțin intensă, îți antrenează capacitatea de a cere, de a lua inițiativă. Un lucru extrem de bun mai ales în ceea ce privește cuplul și dorința ascunsă ca partenerul să-ți ghicească gândurile și să-ți cunoască nevoile fără ca tu să i le spui.
      elle.ro
    • LupuCristinna
      De LupuCristinna
      După o perioadă îndelungată petrecută în doi, ai senzația că vă cunoașteți bine unul pe celălalt. Poate chiar ai dreptate, dar studiile arată că probleme pot apărea chiar și în cuplurile care consideră că se sincronizează perfect.
      Foarte multe cupluri întrețin niște obiceiuri nesănătoase de comunicare, în mod inconștient. Aceste mici erori sunt atât de subtile, încât nu dau naștere conflictelor imediat, dar, când apar constant, pot duce la frustrări care afectează relația.
      Informația importantă rămâne pe dinafară
      Despre ce e vorba?
      Iată un exemplu: îi spui partenerului că ți-ar plăcea să planifici o masă cu gașca de prieteni săptămâna viitoare, dar nu intri în detalii cu privire la ora vizitei, unde, pe cine ai de gând să inviți etc. Tu ești convinsă că el a înțeles perfect, însă surpriza apare atunci când îți dai seama că nu are idee despre ce vorbești, așa că te enervezi.
      Ce e de făcut?
      Fii explicită și generoasă atunci când îi oferi informații iubitului tău; procedează ca și cum ai vorbi altcuiva, nu celui cu care împarți și patul, și masa, și baia. În plus, atunci când el îți spune ceva, clarifică-ți eventualele necunoscute punând întrebări, nu acceptând doar informații generale.
      Dacă ești mult prea preocupată și nu-ți vin în minte pe loc toate detaliile, scrie-i un e-mail, ca să te asiguri ca nu omiți nimic.
      Nu vă sincronizați
      Despre ce e vorba?
      Un lucru pe care ar trebui să-l știe toate femeile este acela că e aproape imposibil să ai o discuție cu partenerul când este implicat într-o activitate (se uită la un serial, joacă un videogame etc). Bărbații pur și simplu nu au fost „setați” să facă mai multe lucruri deodată.
      Pe de altă parte, poate ai remarcat că el aduce în discuție anumite lucruri serioase atunci când tu te pregătești să mergi la birou sau ești foarte concentrată la ceva. Te întrebi dacă nu cumva o face intenționat? Ei bine, e posibil: unora dintre bărbați nu le prea surâde ideea de a întreține conversații profunde, așa că profită de momentele în care ție îți stă mintea în alta parte pentru a ataca anumite subiecte.
      Ce e de făcut?
      Un plan inteligent de acțiune constă în a stabili de la bun inceput: „E momentul potrivit să avem o discuție despre…?”. E important să specifici despre ce vrei sa discuți, astfel încât partenerul să poata decide daăa e sau nu o chestiune ce nu suportă amânare.
      Conversația începe amenințător
      Despre ce e vorba?
      În încercarea de a preveni eventualele „bombe”, unele femei își încep deseori conversația cu „Să nu te sperie ce-am să-ți zic acum…” sau „N-o să-ți placă asta, dar n-am ce face, trebuie să-ți spun…”. Pe cine n-ar înspăimânta o astfel de introducere?
      Ce e de făcut?
      În loc să-i provoci un semiatac de cord, încearcă o abordare prietenoasă. De exemplu, nu-i începe cu „Pregătește-te să-ți dau o veste… nu prea fericită”, ci spune „Nu e mare lucru, dar ar trebui să participăm și noi la aniversarea de 80 de ani a bunicii mele”. Nefiind ambalat de prima parte a replicii, sunt șanse mai mari să priveasca totul pozitiv.
      Discuția este, de fapt, un monolog
      Despre ce e vorba?
      Îi spui niște lucruri și, la mijlocul poveștii, remarci că el deja bate din picior nervos și se uită pe pereți sau dă ochii peste cap fără să scoată o vorbuliță. Clar, e o chestie frustrantă, dar poate e și vina ta.
      Ce e de făcut?
      Ia în calcul faptul că el te poate asculta fără întrerupere vreme îndelungată… cu condiția să-l stimulezi. Încearcă să-l faci atent de la bun început, iar pe parcurs, când vezi că îți pierzi umila audiență, pune-i întrebări și împlică-l în discurs.
      Nu există limite
      Despre ce e vorba?
      Onestitatea e un lucru frumos, dar excesul poate fi nociv uneori. Cuplurile fac uneori marea greșeală de a crede că trebuie să știe absolut totul unul despre celalalt, să-și împărtășească toate gândurile și să nu aibă niciun secret unul față de altul. Psihologii, însă, spun că nu e indicat.
      Ce e de făcut?
      Pune-te în locul lui: ție ți-ar pica bine să auzi chestia asta din gura lui? Anumite lucruri care nu au un scop constructiv nu trebuie dezvăluite, pentru că vor face mai mult rău decât bine.
      cosmopolitan.ro
    • alexandrarum
      De alexandrarum
      Pe de alta parte, cate persoane, atatea tipuri de structuri de relationare exista si nu se gaseste un model de relatie care sa se plieze, la perfectie, pe sufletelor tuturor.
      Si totusi, monogamia si iubirea sunt sinonime de vreo 2000 de ani. Ciudat, mai ales cand stim atatea exemple in care monogamia nu este singurul mod de a iubi.
      Unii sunt monogami innascuti, altii se preschimba in asa ceva, pe cand o categorie de oameni se chinuie sa ramana fideli monogamismului ales la un moment dat, iar acest compromis se lasa cu frant de inimi, viata dubla sau durere pentru ei si cei din jur, victimele colaterale ale neasumarii de sine.
      Monogamia este un deziderat pe care-l numim al nostru de mici
      Asa am vazut in familie, pe strada, la scoala, in filme.Lumea isi cauta acea persoana perfecta si traieste in pereche.
      E o apucatura emotionala la care visam dintotdeauna.Am preluat-o de peste tot si este asa de bine infiltrata in colturile fiintei noastre, incat nu mai stim daca ne-a fost sau nu straina la inceput sau s-a nascut odata cu noi.
      Monogamia reflexiva e fix asta, cea care ti-a intrat in reflexul gandirii
      Cand si de ce, nimeni nu mai stie.S-a pierdut in negura timpului. Cert e ca odata intrata in sistem, nu pleaca de la sine si da tonul unor maxime in jurul carora ajungi sa-ti vezi intreaga viata.
      Ajungi sa faci din traire o cursa, preferabil liniara – sau cel putin asa iti pui in gand – care sa te duca de la A la B.De la trait singura, la gasit sufletul pereche si ramas cu el. End of story. Asa intelegi viata, iubirea, fericirea.
      eva.ro
    • julia122997
      De julia122997
      De cele mai multe ori, fetele sunt abordate pe rețelele de socializare, iar o relație profundă este din ce în ce mai greu de construit, spun specialiștii.
      În ziua de astăzi, tinerii pun pe primul loc propria persoană, iar familia este luată în considerare abia după ce se simt împliniți din punct de vedere profesional. Așa că vârsta medie a căsătoriei a crescut atât la bărbați, cât și la femei.
      Tânărul Nicolae Neacșu a povestit că, de cele mai multe ori, abordează fete pe rețelele de socializare, însă nu se grăbește niciodată să se „arunce într-o relație”.
      Nicolae Neacșu: „Poate îți place o poză și te bagi de la o poză în seamă și îi zici `bună, ce poză frumoasă`. Personal, durează o luna-două, câteva întâlniri bune și după aia poți să spui că ești într-o relație, dar mai greu. Nu mai sunt cum era înainte, te-am cunoscut și rămân cu tine forever. Te pui în genunchi și pleacă. Se sperie mai repede, puse în fața faptului împlinit”.
      Și Răzvan este de aceeași părere. Chiar dacă este într-o relație de 3 ani, spune că totul s-a întâmplat natural, mai ales că încă de la început nu a vrut să grăbească lucrurile.
      Răzvan Comănescu: „Prima dată eu am întâlnit părinții ei. După 6-8 luni. Până atunci era o copilărie, cq toți copii, ne vedeam, mai te pupai, mai ieșeai la un suc, te vedeai cu prietenii”.
      Specialiștii sunt de părere că cei născuți în generația Z, adică după anul 1995, sunt individualiști. De aici și o abordare mai relaxată în ceea ce privește relațiile, care sunt trecute deoseori la capitolul „distracție”.
      În mare parte aceste schimbări de abordare se datorează tehnologiei.
      Gelu Duminică, sociolog: „Sunt denaturări ale modului tradițional de relație, generate de tehnologia informației. Punerea în față pe vremea mea era făcută de babele din sat, acum e făcută de Facebook. Contează foarte mult poza de profil, hobbyurile pe care le ai și care de foarte multe ori nu corespund realității. Generația actuală, în momentul de față, este mai degrabă ancorată în valorile în care prima dată investesc în mine, după care investesc în familie”.
      Tocmai de aceea, dacă în 1990 vârstă medie la prima căsătorie la bărbați era de 25 de ani, iar la femei 22, în anul 2018, potrivit INS, un bărbat se căsătorea, în medie, la 31 de ani, iar o femeie la 28.
       
      protv.ro
    • julia122997
      De julia122997
      Oare merită să menții familia pe care ai construit-o alături de partenerul de viață pentru a le oferi copiilor tăi un mediu stabil reprezentat de familia în varianta clasică? Dar dacă le vei face mai mult rău decât bine prin acest sacrificiu care vizează mulți părinți care nu se despart de dragul copiilor?
      „Cuplurile care au copii depun adesea mai mult efort pentru a-și salva relația. Simt în mod intuitiv că este nevoie de securitate, stabilitate și petrecerea timpului cu ambii părinți și nu vor să-și priveze copiii de aceste beneficii semnificative”, spune dr. Fiona Bennett, psihoterapeut din Australia.
      Un număr ridicat de părinți consideră că dacă reușesc să găsească soluția potrivită pentru problemele care i-au făcut să se distanțeze sau să intre în conflict efectele benefice ale unei relații pozitive dintre ei se vor reflecta și asupra copiilor. Cu toate acestea, opiniile specialiștilor legate de această problemă sunt variate.
      „Nu este o dinamică familială onestă” (psiholog)
      „Părinții care se prefac că nu au probleme în cadrul relației nu vor obține un efect util real. Copiii simt toate schimbările din cadrul mediului familial și remarcă nivelul de stres al părinților, mimica, gesturile minore sau modificarea tonului vocii”, spune dr.Kimberley O'Brien, psiholog. „În momentele în care cuplurile de părinți nu se despart de dragul copiilor și pretind că totul este în regulă este ca și cum ar ascunde ceva esențial. Nu este o dinamică familială onestă și poate cauza nesiguranța copiilor în cadrul relațiilor de la vârsta adultă”, continuă aceasta.
      Ce e de făcut? 
      Dr. O'Brien le recomandă părinților să fie cât mai sinceri față de copii, dar să ceară sfatul unui specialist pentru a înțelege cât de mult îi pot spune copilului în funcție de vârstă și echilibrul emoțional. „Majoritatea copiilor ai căror părinți s-au despărțit recent și-ar dori ca aceștia să se împace. Chiar și în cazul în care cei doi au o despărțire amiabilă și rămân prieteni copiii ar vrea foarte mult ca mama și tatăl lor să fie din nou împreună. Este un proces dificil pe care copiii îl depășesc în cele din urmă, dar părinții trebuie să se gândească serios și la costul renunțării la propria fericire. Cei mici vor vedea că sunt abătuți sau triști chiar dacă rămân în acea relație.Dacă amâni 10 ani de fericire din viață trebuie să realizezi că nu vei primi neapărat recunoștința copilului, ci îți poate reproșa că a fost tot timpul stresat și într-o stare de tensiune”, adaugă dr. O'Brien. 
      „Încercau să mă protejeze” (copilul despre divorț) 
      În calitate de avocată, Kasey Fox nu recomandă părinților să rămână împreună numai pentru copii, dar se bucură că părinții ei au luat această decizie. „Părinții mei au așteptat să termin liceul înainte de a se despărți. Sora mea mai mare plecase deja de acasă, iar fratele meu avea 15 ani. Era clar pentru noi că nu erau fericiți împreună. Nu existau certuri, dar simțeam lipsa afecțiunii dintre ei. La momentul respectiv nu au spus că au rămas căsătoriți 25 de ani pentru noi, dar au recunoscut mai târziu. Deși când am aflat vestea le-am spus că este bine să se despartă și să fie fiecare fericit a fost oricum un moment dificil, stresant. Dacă s-ar fi întâmplat când eram mai mică ar fi fost mult mai greu. Sunt recunoscătoare, deși nu recomand această variantă pentru orice cuplu. Pot înțelege de ce unele familii consideră că trebuie să mai reziste câțiva ani pentru a-și proteja copiii de consecințele unui divorț”, spune aceasta.

      „Nu ai decât o viață. De ce să o petreci supărată și bolnavă?” (mamă divorțată)
      Dr.Bennett recomandă tuturor părinților să solicite consiliere de specialitate înainte de a încheia o relație pentru că ar putea reuși să se împace. „Ședințele de consiliere îi vor face să se focalizeze pe ceea ce lipsește din relație și pe măsurile pe care le pot lua pentru a reface echilibrul”, spune aceasta. 
      Pentru Karen, însă, consilierea nu a funcționat pentru a-ți salva căsnicia. Avea un copil cu partenerul de viață, dar la scurt timp după ce a rămas însărcinată a doua oară relația lor a început să se deterioreze. „Am observat că soțul meu s-a schimbat. Nu ne mai privea pe mine și pe fiica noastră ca pe o familie, ci se purta ca și cum nu existam. Lucrurile s-au înrăutățit după ce s-a născut a doua fetiță, dar mi-era teamă să plec pentru că nu vroiam să distrug familia noastră. Am mai rămas încă doi ani numai de dragul fetelor”, povestește aceasta.
      După ce a constatat că situația îi afecta sănătatea din cauza stresului crescut Karen a realizat că terminarea relației era singura soluție pentru a-și reveni.„Nu am avut un plan clar. Pur și simplu m-am trezit într-o dimineață și am discutat cu el. Amândoi am realizat că era cel mai bine să ne despărțim. A fost greu și încă mai avem destule lucruri de rezolvat, dar a fost decizia potrivită pentru toată familia. Am mai multă încredere în mine, sunt liniștită, fericită și nu mai am probleme de sănătate. Copiii s-au adaptat în mod remarcabil. Nu ai decât o viață. De ce să o petreci supărată și bolnavă?”, concluzionează Karen.
      „Dacă relația nu se îmbunătățește după ședințele de terapie de cuplu nu este sănătos să se mențină în continuare unitatea familială. Dacă singurul motiv pentru care vă mai aflați în același spațiu sunt copiii, nu ar trebui să fie factorul decisiv pentru a rămâne într-o relație lipsită de afecțiune și stimuli pozitivi”, recomandă dr. Bennett.
      Tu ce părere ai? Crezi că trebuie să rămâi într-o relație nefericită doar de dragul copiilor?
      eva.ro
  •