Cei mai buni părinți au aceste calități


    Cu siguranță îți dorești să fii un părinte (mai) bun pentru copiii tăi. „Meseria” de părinte este una în care înveți constant din experiențe și greșeli. Iar asta presupune un efort constant, dar și recompense pe măsură.

alberto-casetta-349138-unsplash.jpg

Nu există părinți perfecți și nu există scurtături care să te învețe să fii un părinte mai bun. Ca să fii un părinte bun, ai nevoie de timp, energie, răbdare și experiență, pe care o acumulezi din greșeli. Evident, nu există o listă de calități care să te facă un părinte bun, dar există câteva trăsături pe care le au în comun toate mamele și toți tații considerați a fi părinți buni.

Pentru că a fi părinte presupune, în primul rând, un consum fizic, emoțional și financiar. Îndoiala și teama fac parte din proces. Copiii îți testează în permanență limitele, rezistența, răbdarea. Și nu există părinte care să nu greșească undeva pe parcurs.

Există, totuși, trăsături și deprinderi care te pot pot ajuta să-ți îmbunătățești constant tehnicile de parenting. Evident, nu te naști știind ce să faci în calitate de părinte. Pur și simplu poți să înveți anumite trucuri, dar și să te dezveți de anumite obiceiuri (însă niciodată nu trebuie să cazi în capcana de a te considera un părinte rău). Iar dacă vrei să înveți cum să fii un părinte (mai) bun, învață să-ți cultivi anumite trăsături la fel cum ți-ai cultiva mușchii.

Am alcătuit cu ajutorul psihologilor o listă cu 7 trăsuri de personalitate pe care le au toți cei care se descurcă cu succes în rolul de părinți:

1. Simțul umorului

Cei mai buni părinți au simțul umorului. Iar ăsta este unul dintre cele mai simple trucuri de parenting: să râzi mult. Umorul te salvează în multe situații și dezamorsează tensiunea. Reduce stresul, deschide dialogul și induce o stare relaxată între membrii familiei. Dacă îți activezi latura jucăușă, devii mai umană și mai abordabilă în ochiii copiilor. Părinții lipsiți de simțul umorului au tendința de a supradimensiona îngrijorările și de a pune presiune pe copii, care pot deveni anxioși, dornici de a le face pe plac părinților în permanență și de a fi co-dependenți. Așa că fă-ți timp să râzi alături de copiii tăi! Te va ajuta enorm în rolul tău de mamă!

2. Consistența

brittany-simuangco-596656-unsplash.jpg

Cei mai buni părinți știu cum să (im)pună limite. Gândește-te cum te-ai simți dacă ai accepta un loc de muncă, fără să ți se dea o fișă a postului, fără să fii instruită, fără să înțelegi ce înseamnă să ai succes în acea poziție. Ai încerca fel și fel de șiretlicuri ca să câștigi atenția și aprecierea șefului. Există multe stiluri de parenting, dar consistența este cuvântul-cheie în toate. Limitele sănătoase sunt clare și consistente.

Practic, părinții care investesc timp pentru a impune niște limite consistente asigură copiilor lor un cadru pentru dezvoltare armonioasă și succes. Pentru că, astfel, copiii se vor simți în siguranță: libertatea totală este înspăimântătoare pentru ei. Iar copiii se vor purta în consecință. Limitele creează încredere și asigură un mediu familial mai calm și mai lipsit de incidente.

3. Corectitudinea

Cei mai buni părinți sunt foarte corecți. Cu siguranță, viața este teribil de nedreaptă, dar corectitudinea părinților este importantă, mai ales atunci când există mai mulți copii într-o familie. Iar părinții trebuie să trateze fiecare copil în mod egal. Corectitudinea nu înseamnă să pedepsești copiii pentru greșeli, ci să le dai ocazia să învețe din greșeli. Să fii corect înseamnă să stai să-ți asculți copiii și să fii flexibil. Prin natura lor copiii sunt rebeli, dar asta nu înseamnă că flexibilitatea înseamnă lipsa de consistență. Înseamnă că vrei să-ți asculți copilul, analizezi circumstanțele și iei decizii care sunt în interesul copilului, nu al tău.

4. Autocontrolul

Cei mai buni părinți sunt suficient de siguri pe sine încât acceptă să-și asume și stări de disconfort. Să-ți vezi copilul suferind sau dând o bătălie de unul singur este greu de îndurat. Totuși, cei mai buni părinți preferă să-și asume o stare de disconfort în loc să sară imediat în ajutorul copilului lor, să-l protejeze, să-i ia partea. De aceea, trebuie să-ți înveți copilul să-și facă auzită vocea, să-și folosească resursele personale, să facă greșeli (pe care să le recunoască), să caute soluții.Evident, dacă un copil are cu adevărat nevoie de ajutor, părintele trebuie să i-l ofere. Totuși, cei mai buni părinți le permit copiilor să cadă, să învețe din greșeli, să-și rezolve singuri problemele, să-și aline singuri micile suferințe. Iar asta îi va face pe copii să se simtă mai puternici și să vorbească cu propria lor voce, atunci când sunt implicați într-un conflict sau când simt că li se face o nedreptate.

Copiii trebuie lăsați să experimenteze toată gama de emoții – de la bucurie, conectare, reușită, până la eșec, singurătate, disperare – ca să învețe cum să le facă față atunci când vor fi adulți. Deși îți poate părea o adevărată tortură să-ți vezi copilul suferind, cel mai bun lucru pe care îl poți face în astfel de situații este să oferi copilului tău acele instrumente care să-l ajute să-și rezolve singur problemele.

5. Încrederea în propria persoană

Cei mai buni părinți sunt, de fapt, persoane foarte sigure pe ele, care își acceptă imperfecțiunile. Perfecționismul creează un cerc vicios care implică stresul și anxietatea. Perfecționiștii au tendința de a-i mulțumi pe alții – „sunt bun' dacă oamenii mă plac, și „rău' dacă nu mă plac. Cine s-ar putea bucura de haosul pe care îl presupune viața de familie dacă pune atâta presiune asupra propriei persoane?! Cei mai buni părinți înțeleg că nu pot controla totul în permanență și nu poate fi totul perfect mereu. Momentele de vulnerabilitate nu înseamnă automat eșec. Nu te lăsa influențată de imaginile cu familii perfecte de pe social media sau din reviste. Pentru că doar acolo există case ordonate, cine perfecte, vacanțe de invidiat, mame cu corpuri tonifiate și copii angelici. Adună-ți curajul și recunoaște că viața cu copii presupune o mare doză de neprevăzut, dezordine și imperfecțiune. Și permite-le și copiilor tăi asta! Este un mare dar să te accepți așa cum ești! Ce poate fi mai plăcut decât să te simți bine în pielea ta?!

6. Capacitatea de a ierta

benjamin-manley-515701-unsplash.jpg

Cei mai buni părinți iartă. Iar iertarea nu este deloc un proces ușor. Să te lași dominată de furie, fie că e vorba de furie îndreptată împotriva copiilor tăi, împotriva fostului soț, a părinților tăi sau, chiar mai rău, îndreptată împotriva propriei persoane, poate să-ți ruineze sănătatea (și cea psihică, și cea fizică). Copiii au această capacitate înnăscută de a nu se lăsa acaparați de resentimente și de a depăși mai ușor conflictele decât adulții. Prin urmare, ei trebuie învățați că vor fi în continuare iubiți, chiar și atunci când i-au făcut pe alții să sufere. La rândul lor vor învăța să ierte chiar și în situații când alții i-au făcut pe ei să sufere. Să-i înveți și să le explici cât de benefică este iertarea îi ajută să depășească mai ușor situațiile cu potențial traumatic. În felul acesta, vor depăși mentalitatea de victimă și se vor simți mai puternici. Capacitatea de a ierta îi ajută să se concentreze mai ușor și le sporește creativitatea. Oamenii care refuză să poarte povara furiei și a resentimentelor au mai multă energie și se bucură mai mult de viață.

7. Responsabilitatea

Trebuie să știi că ești observată în permanență de copiii tăi. Ca și adulții, copiii învață mai mult din ceea ce faci decât din ceea ce zici. Copiii îi respectă mai mult pe cei care chiar acționează așa cum spun și pretind că acționează. Iar cei mai buni părinți conștientizează asta. Să modelezi în copiii tăi un comportament pozitiv presupune mult efort și autocontrol. Dacă prețuiești valori precum respectul, onestitatea, altruismul, prietenia, iubirea necondiționată, etica muncii, trebuie să demonstrezi toate astea în propriul cămin. Iar asta va influența modul în care cresc și se dezvoltă copiii tăi, modelându-le comportamentul acasă, la școală și în relații. Modelul pozitiv oferit de părinți are potențialul de a influența viața de familie pentru mai multe generații.

elle.ro





Recenzie utilizator

Comentarii Recomandate

Nu sunt comentarii de afișat



Vizitator
Adaugi comentarii ca vizitator. Dacă ai un cont, te rog autentifică-te.
Adaugă un comentariu...

×   Alipit ca text avansat.   Alipește ca text simplu

  Doar 75 de zâmbete maxim sunt permise.

×   Linkul tău a fost încorporat automat.   Afișează ca link în schimb

×   Conținutul tău precedent a fost resetat.   Curăță editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini din URL.


  • Conținut similar

    • LupuCristinna
      De LupuCristinna
      Într-un răspuns pentru IPN, Direcția politici de protecție a drepturilor copilului și a familiilor cu copii, în cadrul Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, precizează că adoptatorii trebuie să îndeplinească garanțiile morale și condițiile materiale necesare dezvoltării multilaterale și armonioase a personalității copilului, transmite Știri.md. 
      Totodată, adopția copilului de către soți este permisă numai în cazul în care căsătoria lor durează de cel puțin trei ani până la momentul depunerii cererii de adopție.
      Interdicții în adopția copiilor
      Conform prevederilor legale, nu pot adopta copii pe teritoriul Republicii Moldova persoanele decăzute din drepturile părintești și cele care se eschivează de la exercitarea obligațiilor părintești, inclusiv de la plata pensiei de întreținere a copiilor biologici. Nu pot adopta copii cei a căror stare de sănătate nu le permite îndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor și responsabilităților privind creșterea și educarea copiilor, cei care au adoptat anterior copii, însă nu și-au exercitat corespunzător obligațiile părintești și sunt decăzuți de drepturile părintești sau copilul este luat din grija lor în temeiul unei hotărâri judecătorești, fără decădere din drepturi. Lista interdicțiilor se extinde și asupra persoanelor care sunt exonerate de obligațiile de tutore sau de curator, care au prezentat documente sau informații false pentru încuviințarea adopției sau care au fost condamnate pentru săvârșirea unor infracțiuni intenționate.
      Persoanele care doresc să adopte copii depun cerere la autoritatea tutelară teritorială (Direcția asistență socială și protecție a familiei sau Direcția municipală pentru protecția drepturilor copilului Chișinău) în a cărei rază își au domiciliul. Cererea de adopție trebuie să conțină mai multe detalii cu caracter personal, motivele adoptatorului de a adopta și eventuala disponibilitate de a adopta mai mulți copii, inclusiv frați. Cererea de adopție poate conține și alte date, informații și solicitări în vederea adopției. La cererea de adopție se anexează: copia de pe actul de identitate, copia de pe certificatul de naștere, copia de pe certificatul de căsătorie, în cazul adopției de către un cuplu căsătorit sau copia de pe certificatul de divorț, dacă este divorțat, certificatul de la locul de muncă despre funcția deținută și despre cuantumul salariului sau copia de pe declarația de venituri sau un alt act similar, pentru ultimele 12 luni, copia autentificată de pe actul ce confirmă dreptul său de proprietate sau dreptul de folosință asupra unui spațiu locativ, cazierul judiciar, certificatul medical privind starea de sănătate a adoptatorului, eliberat în modul stabilit de Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, în care se indică aptitudinea de a adopta din punct de vedere medical și datele sale biografice, precum și alte acte permise de lege.
      Procedura adopției naționale nu prevede taxe
      În Republica Moldova, procedura de adopție națională nu prevede taxe, susțin reprezentanții Ministerului. În cazul adopției internaționale, odată cu depunerea cererii de adopție internațională, adoptatorul, personal sau prin intermediul reprezentantului organizației străine cu atribuții în domeniul adopției internaționale în Republica Moldova, achită o taxă unică de trei mii de lei. „Taxa reprezintă contravaloarea cheltuielilor ocazionate de efectuarea de către Minister a serviciilor aferente îndeplinirii procedurii de adopție internațională pe teritoriul Republicii Moldova”, se arată în răspuns.
      Indiferent de numărul de copii care pot fi adoptați, specificat de către adoptator în cererea de adopție internațională, cuantumul taxei pentru procedurile de adopție internațională rămâne aceeași. Banii obținuți în urma achitării taxei se direcționează pentru achitarea cheltuielilor administrative. Acești bani pot fi transferați și caselor-internat pentru copii cu deficiențe mintale din subordinea ministerului, din care acestea pot procura lenjerie de corp și de pat, îmbrăcăminte, încălțăminte și produse igienico-sanitare.
      Un copil devine adoptabil când nu s-a reușit integrarea lui în familia biologică sau extinsă
      Un copil poate fi considerat adoptabil după epuizarea tuturor măsurilor de reintegrare a acestuia în familia biologică ori în familia extinsă. Autoritatea teritorială de la domiciliul copilului emite o decizie privind stabilirea statutului de copil adoptabil. Măsurile de reintegrare a copilului în familia biologică sau în familia extinsă se fac potrivit unui plan individualizat de asistență, care se realizează în termen de șase luni de la data luării la evidență, în condițiile Codului Familiei, ca fiind copil orfan sau copil rămas fără ocrotire părintească.
      Copilului rămas fără ocrotire părintească din cauza abandonului, dispariției fără urmă a părinților, stării de sănătate mintală a părinților, eschivării de la educația copilului, de la apărarea drepturilor și a intereselor lui legitime i se stabilește statutul de copil adoptabil după devenirea irevocabilă a unei hotărâri judecătorești privind decăderea părinților din drepturile părintești, instituirea măsurii de ocrotire judiciare sub forma tutelei în privința părinților sau declararea părinților ca fiind dispăruți fără urmă sau decedați. Copilului găsit ai cărui părinți nu sunt cunoscuți i se stabilește statutul de copil adoptabil la epuizarea tuturor investigațiilor de identificare a părinților, care se efectuează în termen de șase luni.
      Părinții biologici nu participă nicidecum în procesul de adopție
      Despre decizia privind stabilirea statutului de copil adoptabil, autoritatea teritorială îi informează pe părinții biologici, inclusiv pe cei decăzuți din drepturile părintești, pe tutore sau curator, informează de asemenea instituția socială sau serviciul de tip familial în care este plasat copilul. Părinții biologici nu participă nicidecum în procesul de adopție. Părintele este în drept să întreprindă măsurile necesare în vederea reintegrării copilului în familia sa. În cazul inițierii procedurilor de repunere în drepturile părintești, procedura de încuviințare a adopției se suspendă până la soluționarea acestor probleme.
      În ultimii cinci ani, dar și prima jumătate a anului 2020, în Republica Moldova au fost adoptați 547 de copii. Cei mai mulți copii, 123, au fost adoptați în anul 2017, iar cei mai puțini, 87 de copii, în 2019.
      ipn.md
    • LupuCristinna
      De LupuCristinna
      În imagini se poate observa cum bărbatul îl ține pe cel mic de mâini, în timp ce acesta era pe marginea unei stânci, pentru a-i face o poză, potrivit Daily Mail, transmite Știri.md cu referire la protv.ro.
      Scena ar fi avut loc în Beijing, pe o șosea, la o înălțime de aproape 900 de metri. Imaginile care au devenit virale pe rețelele de socializare au stârnit critici în rândul utilizatorilor.
      „Nu merită să fie tată. Îmi pare așa de rău pentru copil, că are astfel de părinți”, a comentat o persoană.
      stirileprotv.ro
    • julia122997
      De julia122997
      Că toate furtunile prin care treci te înarmează cu lecții, răbdare și cunoaștere. Că rănile se vindecă și devin armuri care te proteajaza și mai mult de acum încolo. Că cicatricile sunt dovezi de curaj. Unele femei sunt capabile să zâmbească de dimineață chiar dacă au plâns toată noaptea Nimeni nu are o viață de poveste. Însă o femeie puternică îți va zice cu zâmbetul pe buze despre tot ce a trăit, iubit sau încercat, fără vreo urmă de regret. Fără încruntare, aruncat responsabilitatea sau ascuns de adevăr.
      Cum recunoști o femeie puternică?
      Capă de supererou, pancarde, grenade aruncate, lupte de gherilă pe tocuri? Torța ținută elegant în sus? Ochelari pe nas? Spatele lucrat? După ce recunoaștem o femeie care a trecut prin război și încă mai crede în pace? Mai mult, cum putem și noi să ne regrupăm forțele atunci când totul pare pierdut? Cum putem să devenim și noi mai puternice?
      Încredere
      Nu ți s-a întâmplat să ai mai multă încredere într-un străîn decât în instinctele tale? Să dai toată crezarea unei greșeli și nu sutelor de lucruri bune pe care le faci dintotdeauna? Să te bazezi pe astre mai degrabă pe propriile cunoștințe? Femeile puternice au învățat să aibă încredere în forțele lor. Știu să-și asculte vocea interioară și să se bizuiasca pe ea.
      Valoare
      Multe femei își cunosc limitele și se opresc acolo. Femeile puternice își știu nesiguranțele, dar și capacitățile. Nu-și pierd timpul comparându-se cu altele. Nu cer perfecțiune de la sine, pentru că știu că oricum sunt unicat.
      Emoții
      Femeia puternică știe că puterea ei vine din emoții, pe care-și da voie să le trăiască din plin. Nu cere permisiunea pentru a iubi, a învață, a explora, chiar dacă toate astea vin cu un muson de emoții grele pe care trebuie să le gestioneze și fără vreo garanție de succes.
      Respect, nu atenție
      N-ai să vezi vreo femeie independența cerșind atenție. Tipele asertive, care știu ce vor de la viață, caută respect. Și aici mai e o găselniță faină: ele nu stau la discuții, explicând de 1000 de ori de ce vor să primească respectul cuvenit. Nu. În schimb, fac o chestie la care nu multă lume s-ar gândi din prima: pleacă. Se îndepărtează de oamenii care nu le oferă asta.
      Adevăr
      Femeile puternice preferă adevărul, oricât de grea ar fi această alegere în față oricărei minciunele dulci. Asta e politică lor și vine din aceleași intenții pure de a face bine, pentru ele și pentru alții.
      Iertare
      Femeile astea mișto nu au timp de răzbunare, ranchiună, așteptat pe la colțuri pentru a vedea cum se întoarce roată etc. Inima lor e plină de iertare și mintea lor nu vrea să aibă nimic de-a face cu negativismul. Din nou, nu e ceva cu care se nasc, ci este o trăsătură asumată. Ele aleg iertarea de fiecare dată, mai ales atunci când e greu. Până la urmă, cu toții greșim, iar singură șansă de a merge înainte și de a încerca din nou vine din iertare. Altfel, nimeni n-ar mai avea oportunitatea de a învață nimic.
      andreearaicu.ro
    • julia122997
      De julia122997
      Alte modificări țin de concretizarea și îmbunătățirea conținutului normativ al unor norme juridice și asigurarea aplicării corecte și uniforme a prevederilor Codului muncii.
      Pentru unele propuneri de modificare ale Codului mai sensibile, cum ar fi: programul flexibil de muncă, transferul temporar al salariatului la o altă muncă în cadrul aceleiași unități sau compensarea orelor de muncă suplimentară cu ore libere, a fost solicitată expertiza Organizației Internaționale a Muncii. 
      Drept rezultat, experții au constatat că soluțiile propuse în proiectul de lege sunt în spiritul practicii legislative europene.
      agora.md
    • julia122997
      De julia122997
      Există multe studii ştiinţifice care arată că părinţii trebuie să evite să înveţe copilul să doarmă în patul matrimonial, recomandând un pătuţ separat pentru cel mic.
      În acelaşi timp, multe cupluri aleg să nu respecte această recomandare, simţind că în acest fel copilul este mai protejat. Ideile sunt contradictorii, iar pentru ca părinţii să ia cea mai bună decizie pentru copilul lor, specialiştii aduc argument pro şi contra:
      Poate fi periculos pentru copil 
      Dormitul în patul părinţilor poate creşte riscul apariţiei sindromului de moarte subită la sugari (SIDS). 
      Achiziţionaţi un pătuţ care să ofere copilului siguranţă în timpul somnului şi verificaţi periodic dacă totul este în regulă.
      Grijă în plus pentru părinte 
      S-ar putea să vă treziţi de mai multe ori în timpul nopţii dacă aveţi copilul lângă voi în pat, pentru a vă asigura că poziţia dumneavoastră de somn nu-l pune în pericol. 
      Având în vedere deja numeroasele griji ale unei mame şi faptul că deseori se confruntă cu epuizare fizică, este recomandat să lăsaţi copilul în pătuţul lui şi să vă odihniţi. 
      Este nevoie doar de o secundă pentru ca o tragedie să se întâmple 
      Accidente se întâmplă des, deşi s-ar putea să credeţi că nu are cum să vi se întâmple chiar vouă. 
      Evitaţi o tragedie, cum ar fi sufocarea copilului, nepermiţând dormitul în patul părinţilor. 
      Poate stimula simţurile copilului  
      Dormitul cu bebeluşul tău poate spori dezvoltarea senzorială. El va fi mult mai capabil să identifice mirosurile, mişcările, sunetele, atingerile şi căldura. 
      Creează o legătură mai strânsă între părinte şi copil 
      Dormitul în acelaşi pat te poate apropia de copilul tău. Bebeluşul va învăţa mai repede să recunoască vocea, atingerea şi căldura părintelui. 
      Acest lucru va oferi un sentiment de securitate copilului.
      adevarul.ro
  •