Știai că există două feluri de monogamie?


    Cea pe care o alegem în mod conștient și cea pe care a ales-o mintea noastră înainte să ne întrebe. În alte cuvinte, monogamia radicală și cea reflexivă.

stiai-ca-exista-doua-feluri-de-monogamie.jpg

Pe de alta parte, cate persoane, atatea tipuri de structuri de relationare exista si nu se gaseste un model de relatie care sa se plieze, la perfectie, pe sufletelor tuturor.

Si totusi, monogamia si iubirea sunt sinonime de vreo 2000 de ani. Ciudat, mai ales cand stim atatea exemple in care monogamia nu este singurul mod de a iubi.

Unii sunt monogami innascuti, altii se preschimba in asa ceva, pe cand o categorie de oameni se chinuie sa ramana fideli monogamismului ales la un moment dat, iar acest compromis se lasa cu frant de inimi, viata dubla sau durere pentru ei si cei din jur, victimele colaterale ale neasumarii de sine.

Monogamia este un deziderat pe care-l numim al nostru de mici

Asa am vazut in familie, pe strada, la scoala, in filme.Lumea isi cauta acea persoana perfecta si traieste in pereche.

E o apucatura emotionala la care visam dintotdeauna.Am preluat-o de peste tot si este asa de bine infiltrata in colturile fiintei noastre, incat nu mai stim daca ne-a fost sau nu straina la inceput sau s-a nascut odata cu noi.

Monogamia reflexiva e fix asta, cea care ti-a intrat in reflexul gandirii

Cand si de ce, nimeni nu mai stie.S-a pierdut in negura timpului. Cert e ca odata intrata in sistem, nu pleaca de la sine si da tonul unor maxime in jurul carora ajungi sa-ti vezi intreaga viata.

Ajungi sa faci din traire o cursa, preferabil liniara – sau cel putin asa iti pui in gand – care sa te duca de la A la B.De la trait singura, la gasit sufletul pereche si ramas cu el. End of story. Asa intelegi viata, iubirea, fericirea.

eva.ro





Recenzie utilizator

Comentarii Recomandate

andrew_abv

Postat

А нормальные румынские символы (ă, Î, â, ș, ț) сложно было поставить?

Partajează acest comentariu


Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri


Vizitator
Adaugi comentarii ca vizitator. Dacă ai un cont, te rog autentifică-te.
Adaugă un comentariu...

×   Alipit ca text avansat.   Alipește ca text simplu

  Doar 75 de zâmbete maxim sunt permise.

×   Linkul tău a fost încorporat automat.   Afișează ca link în schimb

×   Conținutul tău precedent a fost resetat.   Curăță editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini din URL.


  • Conținut similar

    • LupuCristinna
      De LupuCristinna
      Așa sună una dintre afirmațiile femeii care a reușit să împartă internetul în două tabere: pe de o parte se află persoanele care consideră că mariajul este cel mai important, deoarece îți aduce cele mai mari satisfacții, iar pe de cealaltă parte sunt femeile care consideră că educația și cariera sunt mult mai importante pentru o femeie, iar căsătoria este opțională.
      Înainte de a începe să o judeci pe această tânără, află că Natalie Brooke este căsătorită și a fost cerută de soție în urmă cu doar un an de către prietenul ei. Tocmai acest eveniment a determinat-o să se gândească de ce mariajul este văzut de toată lumea ca un lucru esențial, care te definește ca persoană și care îți poate aduce cea mai mare satisfacție în viață. Mai pe scurt, de ce persoanele singure, care își urmăresc interesele educaționale și profesionale sunt percepute ca niște ciudățenii ale naturii, care nu pot fi ca toți ceilalți și care nu se pot adapta. Citește mesajul femeii mai jos!
      Ce spune femeia care a împărțit internetul în două tabere!

      Deși este fericită în relația pe care o are, Natalie se întreabă adesea de ce actul căsătoriei este pus pe un piedestal și este văzut ca fiind un lucru mai important decât succesul pe care ți-l pot aduce educația și cariera.
      În 1950, majoritatea femeilor erau casnice. Așadar, principalul scop al acestora era să se căsătorească și să fie niște mame bune, dar și soții iubitoare. Faptul că erai soție te definea și de aceea trebuia să îți găsești perechea și să te căsătorești în jur de 20 de ani.
      Totuși, acest lucru nu se mai întâmplă în ziua de astăzi. În societatea actuală, femeile sunt antreprenori de succes, avocați, profesori, directori de firme, inventatori, designeri, cercetători, scriitori și consultanți. Merg la facultate și au diplome de master și de doctorat. Tot femeile sunt cele care muncesc din greu pentru a avansa în poziții la locul de muncă, figuri importante în guvernele care ne conduc și personalități care încearcă să schimbe lumea cu inovațiile din diverse domenii.
      Deși majoritatea acestor femei sunt căsătorite, ele nu sunt definite de numele lor de familie, pe care îl au din partea soțului. Marea frustrare pe care o resimte Nicole provine din faptul că persoanele din jur sunt mai interesate de viața ei personală și de relația cu persoana iubită decât de realizările profesionale. Aceasta afirmă că există lucruri mai importante decât inelul de pe deget și, deși înțelege curiozitatea persoanelor apropiate, nu poate să nu se întrebe de ce acest aspect al vieții e atât de intrigant.
      „Nu trebuie să fii extraordinar de deșteaptă, să faci cursuri speciale sau să ai anumite abilități pentru a te mărita. Trebuie doar să vrei să îți găsești jumătatea.”
      După părerea lui Natalie, măritatul nu trebuie să fie văzut ca fiind mai important decât succesul academic sau cel profesional. La urma urmei, nu trebuie să muncești prea mult atunci când vrei să te măriți, ci doar să îți dorești să trăiești alături de o altă persoană, cu care să împarți totul.
      Acest lucru nu înseamnă că dacă te căsătorești nu realizezi ceva, spune Natalie. Totuși, ea este de părere că adevărata satisfacție într-o relație nu o obții atunci când persoana dragă îngenunchează în fața ta și îți pune un inel pe deget, ci atunci când reușiți împreună să treceți peste problemele financiare, peste boli și stres, dar și să rămâneți la fel de apropiați atunci după ce apar copiii. A trăi împreună în această eră în care peste 50% dintre căsnicii sfârșesc cu un divorț este cu siguranță o realizare!
      Natalie subliniază faptul că a te căsători este un eveniment important din viața oricăruia dintre noi și este extrem de plăcut să îți găsești jumătatea, alături de care să îți petreci tot restul vieții. Totuși, inelul nu te definește ca femeie. Așadar, dacă ești fericită atunci când prietenele, surorile sau colegele de la muncă se căsătoresc, fii la fel de fericită atunci când acestea își găsesc un loc de muncă bun, când sunt promovate, când termină facultatea sau masterul sau când își deschid propria afacere.
      Tu ce părere ai despre poziția lui Natalie? Ești de acord cu acest lucru sau consideri că a te căsători este mult mai important decât educația și viața profesională?
      divahair.ro
    • LupuCristinna
      De LupuCristinna
      Vă întâlniți când vine ea acasă, ori o vizitezi tu. Vă vedeți pe video sau la telefon când aveți timp, fiecare fiind ocupată cu diverse aspecte ale propriei existențe. Și înveți să funcționezi independent de acea persoană care ocupa un loc central în universul tău. Interesant antrenament benefic și pentru o relație de cuplu…
      Poate nu comunicați zilnic, dar știi că este acolo
      Relațiile de dependență pot lua forma prieteniei sau a cuplului extrem de ușor. Și ai tendința de a fi în contact cu persoana respectivă non-stop. O prietenie la distanță îți arată că nu e necesar să vorbiți de 20 de ori pe zi ca să simți că ești protejată și dacă ai o problemă el sau ea va fi acolo pentru tine.
      Înveți să te bucuri de clipele petrecute împreună
      Tocmai pentru că vă vedeți rar, atunci când se întâmplă asta savurezi la maxim timpul petrecut împreună. Ești ancorată în momentul prezent și efectiv te bucuri de compania persoanei dragi. De câte ori la întâlnirile din cuplu nu ai fost absentă sau distrasă de tot felul de probleme?
      Îi faci loc în viața ta
      Atât în prietenie cât și în cuplu poți fi distrasă destul de ușor de diversele aspecte legate de serviciu, responsabilități presante. Iar o prietenie la distanță, mai ales, te învață mentenanța relațională. Pentru că orice relație trebuie întreținută, indiferent cât de aproape sau departe este persoana respectivă.
      O prietenie la distanță te învață independența
      Ai tendința de a te baza în exces pe prietena ta sau partenerul tău de cuplu? O prietenie la distanță presupune că nu te mai bucuri de o disponibilitate extrem de mare a persoanei respective și ești nevoită să găsești soluții de una singură. Poate datorită diferenței de fus orar nu poate răspunde oricând la telefon să îți spună ce să faci în anumite situații. Nu poate ieși cu tine când ești plictisită. Nu îți poate calma fricile ori de câte ori ești anxioasă. Așa că îți dezvolți capacitatea de autoreglare și independența.
      Nu mai pierzi vremea cu certuri inutile
      Tocmai pentru că aveți atât de puțin timp la dispoziție nu îți mai vine să te angrenezi în conflicte și drame inutile. Dacă vă certați găsiți mai repede o cale de rezolvare a problemei și nu petreceți zile întregi supărate sau fără să vă mai vorbiți. Un instrument util în cuplu, mai ales când ai tendința să-l pedepsești pe celălalt și calitatea timpului în doi e afectată de discuții care pot fi evitate sau rezolvate cu puțin efort.
      Înveți să ceri când ai nevoie
      De multe ori nu ceri tocmai pentru că ai fost obișnuită să primești ușor. Un sfat, atenție, afecțiune… O prietenie la distanță, prin lipsa proximității și o comunicare mai puțin intensă, îți antrenează capacitatea de a cere, de a lua inițiativă. Un lucru extrem de bun mai ales în ceea ce privește cuplul și dorința ascunsă ca partenerul să-ți ghicească gândurile și să-ți cunoască nevoile fără ca tu să i le spui.
      elle.ro
    • LupuCristinna
      De LupuCristinna
      După o perioadă îndelungată petrecută în doi, ai senzația că vă cunoașteți bine unul pe celălalt. Poate chiar ai dreptate, dar studiile arată că probleme pot apărea chiar și în cuplurile care consideră că se sincronizează perfect.
      Foarte multe cupluri întrețin niște obiceiuri nesănătoase de comunicare, în mod inconștient. Aceste mici erori sunt atât de subtile, încât nu dau naștere conflictelor imediat, dar, când apar constant, pot duce la frustrări care afectează relația.
      Informația importantă rămâne pe dinafară
      Despre ce e vorba?
      Iată un exemplu: îi spui partenerului că ți-ar plăcea să planifici o masă cu gașca de prieteni săptămâna viitoare, dar nu intri în detalii cu privire la ora vizitei, unde, pe cine ai de gând să inviți etc. Tu ești convinsă că el a înțeles perfect, însă surpriza apare atunci când îți dai seama că nu are idee despre ce vorbești, așa că te enervezi.
      Ce e de făcut?
      Fii explicită și generoasă atunci când îi oferi informații iubitului tău; procedează ca și cum ai vorbi altcuiva, nu celui cu care împarți și patul, și masa, și baia. În plus, atunci când el îți spune ceva, clarifică-ți eventualele necunoscute punând întrebări, nu acceptând doar informații generale.
      Dacă ești mult prea preocupată și nu-ți vin în minte pe loc toate detaliile, scrie-i un e-mail, ca să te asiguri ca nu omiți nimic.
      Nu vă sincronizați
      Despre ce e vorba?
      Un lucru pe care ar trebui să-l știe toate femeile este acela că e aproape imposibil să ai o discuție cu partenerul când este implicat într-o activitate (se uită la un serial, joacă un videogame etc). Bărbații pur și simplu nu au fost „setați” să facă mai multe lucruri deodată.
      Pe de altă parte, poate ai remarcat că el aduce în discuție anumite lucruri serioase atunci când tu te pregătești să mergi la birou sau ești foarte concentrată la ceva. Te întrebi dacă nu cumva o face intenționat? Ei bine, e posibil: unora dintre bărbați nu le prea surâde ideea de a întreține conversații profunde, așa că profită de momentele în care ție îți stă mintea în alta parte pentru a ataca anumite subiecte.
      Ce e de făcut?
      Un plan inteligent de acțiune constă în a stabili de la bun inceput: „E momentul potrivit să avem o discuție despre…?”. E important să specifici despre ce vrei sa discuți, astfel încât partenerul să poata decide daăa e sau nu o chestiune ce nu suportă amânare.
      Conversația începe amenințător
      Despre ce e vorba?
      În încercarea de a preveni eventualele „bombe”, unele femei își încep deseori conversația cu „Să nu te sperie ce-am să-ți zic acum…” sau „N-o să-ți placă asta, dar n-am ce face, trebuie să-ți spun…”. Pe cine n-ar înspăimânta o astfel de introducere?
      Ce e de făcut?
      În loc să-i provoci un semiatac de cord, încearcă o abordare prietenoasă. De exemplu, nu-i începe cu „Pregătește-te să-ți dau o veste… nu prea fericită”, ci spune „Nu e mare lucru, dar ar trebui să participăm și noi la aniversarea de 80 de ani a bunicii mele”. Nefiind ambalat de prima parte a replicii, sunt șanse mai mari să priveasca totul pozitiv.
      Discuția este, de fapt, un monolog
      Despre ce e vorba?
      Îi spui niște lucruri și, la mijlocul poveștii, remarci că el deja bate din picior nervos și se uită pe pereți sau dă ochii peste cap fără să scoată o vorbuliță. Clar, e o chestie frustrantă, dar poate e și vina ta.
      Ce e de făcut?
      Ia în calcul faptul că el te poate asculta fără întrerupere vreme îndelungată… cu condiția să-l stimulezi. Încearcă să-l faci atent de la bun început, iar pe parcurs, când vezi că îți pierzi umila audiență, pune-i întrebări și împlică-l în discurs.
      Nu există limite
      Despre ce e vorba?
      Onestitatea e un lucru frumos, dar excesul poate fi nociv uneori. Cuplurile fac uneori marea greșeală de a crede că trebuie să știe absolut totul unul despre celalalt, să-și împărtășească toate gândurile și să nu aibă niciun secret unul față de altul. Psihologii, însă, spun că nu e indicat.
      Ce e de făcut?
      Pune-te în locul lui: ție ți-ar pica bine să auzi chestia asta din gura lui? Anumite lucruri care nu au un scop constructiv nu trebuie dezvăluite, pentru că vor face mai mult rău decât bine.
      cosmopolitan.ro
    • julia122997
      De julia122997
      De cele mai multe ori, fetele sunt abordate pe rețelele de socializare, iar o relație profundă este din ce în ce mai greu de construit, spun specialiștii.
      În ziua de astăzi, tinerii pun pe primul loc propria persoană, iar familia este luată în considerare abia după ce se simt împliniți din punct de vedere profesional. Așa că vârsta medie a căsătoriei a crescut atât la bărbați, cât și la femei.
      Tânărul Nicolae Neacșu a povestit că, de cele mai multe ori, abordează fete pe rețelele de socializare, însă nu se grăbește niciodată să se „arunce într-o relație”.
      Nicolae Neacșu: „Poate îți place o poză și te bagi de la o poză în seamă și îi zici `bună, ce poză frumoasă`. Personal, durează o luna-două, câteva întâlniri bune și după aia poți să spui că ești într-o relație, dar mai greu. Nu mai sunt cum era înainte, te-am cunoscut și rămân cu tine forever. Te pui în genunchi și pleacă. Se sperie mai repede, puse în fața faptului împlinit”.
      Și Răzvan este de aceeași părere. Chiar dacă este într-o relație de 3 ani, spune că totul s-a întâmplat natural, mai ales că încă de la început nu a vrut să grăbească lucrurile.
      Răzvan Comănescu: „Prima dată eu am întâlnit părinții ei. După 6-8 luni. Până atunci era o copilărie, cq toți copii, ne vedeam, mai te pupai, mai ieșeai la un suc, te vedeai cu prietenii”.
      Specialiștii sunt de părere că cei născuți în generația Z, adică după anul 1995, sunt individualiști. De aici și o abordare mai relaxată în ceea ce privește relațiile, care sunt trecute deoseori la capitolul „distracție”.
      În mare parte aceste schimbări de abordare se datorează tehnologiei.
      Gelu Duminică, sociolog: „Sunt denaturări ale modului tradițional de relație, generate de tehnologia informației. Punerea în față pe vremea mea era făcută de babele din sat, acum e făcută de Facebook. Contează foarte mult poza de profil, hobbyurile pe care le ai și care de foarte multe ori nu corespund realității. Generația actuală, în momentul de față, este mai degrabă ancorată în valorile în care prima dată investesc în mine, după care investesc în familie”.
      Tocmai de aceea, dacă în 1990 vârstă medie la prima căsătorie la bărbați era de 25 de ani, iar la femei 22, în anul 2018, potrivit INS, un bărbat se căsătorea, în medie, la 31 de ani, iar o femeie la 28.
       
      protv.ro
    • julia122997
      De julia122997
      Oare merită să menții familia pe care ai construit-o alături de partenerul de viață pentru a le oferi copiilor tăi un mediu stabil reprezentat de familia în varianta clasică? Dar dacă le vei face mai mult rău decât bine prin acest sacrificiu care vizează mulți părinți care nu se despart de dragul copiilor?
      „Cuplurile care au copii depun adesea mai mult efort pentru a-și salva relația. Simt în mod intuitiv că este nevoie de securitate, stabilitate și petrecerea timpului cu ambii părinți și nu vor să-și priveze copiii de aceste beneficii semnificative”, spune dr. Fiona Bennett, psihoterapeut din Australia.
      Un număr ridicat de părinți consideră că dacă reușesc să găsească soluția potrivită pentru problemele care i-au făcut să se distanțeze sau să intre în conflict efectele benefice ale unei relații pozitive dintre ei se vor reflecta și asupra copiilor. Cu toate acestea, opiniile specialiștilor legate de această problemă sunt variate.
      „Nu este o dinamică familială onestă” (psiholog)
      „Părinții care se prefac că nu au probleme în cadrul relației nu vor obține un efect util real. Copiii simt toate schimbările din cadrul mediului familial și remarcă nivelul de stres al părinților, mimica, gesturile minore sau modificarea tonului vocii”, spune dr.Kimberley O'Brien, psiholog. „În momentele în care cuplurile de părinți nu se despart de dragul copiilor și pretind că totul este în regulă este ca și cum ar ascunde ceva esențial. Nu este o dinamică familială onestă și poate cauza nesiguranța copiilor în cadrul relațiilor de la vârsta adultă”, continuă aceasta.
      Ce e de făcut? 
      Dr. O'Brien le recomandă părinților să fie cât mai sinceri față de copii, dar să ceară sfatul unui specialist pentru a înțelege cât de mult îi pot spune copilului în funcție de vârstă și echilibrul emoțional. „Majoritatea copiilor ai căror părinți s-au despărțit recent și-ar dori ca aceștia să se împace. Chiar și în cazul în care cei doi au o despărțire amiabilă și rămân prieteni copiii ar vrea foarte mult ca mama și tatăl lor să fie din nou împreună. Este un proces dificil pe care copiii îl depășesc în cele din urmă, dar părinții trebuie să se gândească serios și la costul renunțării la propria fericire. Cei mici vor vedea că sunt abătuți sau triști chiar dacă rămân în acea relație.Dacă amâni 10 ani de fericire din viață trebuie să realizezi că nu vei primi neapărat recunoștința copilului, ci îți poate reproșa că a fost tot timpul stresat și într-o stare de tensiune”, adaugă dr. O'Brien. 
      „Încercau să mă protejeze” (copilul despre divorț) 
      În calitate de avocată, Kasey Fox nu recomandă părinților să rămână împreună numai pentru copii, dar se bucură că părinții ei au luat această decizie. „Părinții mei au așteptat să termin liceul înainte de a se despărți. Sora mea mai mare plecase deja de acasă, iar fratele meu avea 15 ani. Era clar pentru noi că nu erau fericiți împreună. Nu existau certuri, dar simțeam lipsa afecțiunii dintre ei. La momentul respectiv nu au spus că au rămas căsătoriți 25 de ani pentru noi, dar au recunoscut mai târziu. Deși când am aflat vestea le-am spus că este bine să se despartă și să fie fiecare fericit a fost oricum un moment dificil, stresant. Dacă s-ar fi întâmplat când eram mai mică ar fi fost mult mai greu. Sunt recunoscătoare, deși nu recomand această variantă pentru orice cuplu. Pot înțelege de ce unele familii consideră că trebuie să mai reziste câțiva ani pentru a-și proteja copiii de consecințele unui divorț”, spune aceasta.

      „Nu ai decât o viață. De ce să o petreci supărată și bolnavă?” (mamă divorțată)
      Dr.Bennett recomandă tuturor părinților să solicite consiliere de specialitate înainte de a încheia o relație pentru că ar putea reuși să se împace. „Ședințele de consiliere îi vor face să se focalizeze pe ceea ce lipsește din relație și pe măsurile pe care le pot lua pentru a reface echilibrul”, spune aceasta. 
      Pentru Karen, însă, consilierea nu a funcționat pentru a-ți salva căsnicia. Avea un copil cu partenerul de viață, dar la scurt timp după ce a rămas însărcinată a doua oară relația lor a început să se deterioreze. „Am observat că soțul meu s-a schimbat. Nu ne mai privea pe mine și pe fiica noastră ca pe o familie, ci se purta ca și cum nu existam. Lucrurile s-au înrăutățit după ce s-a născut a doua fetiță, dar mi-era teamă să plec pentru că nu vroiam să distrug familia noastră. Am mai rămas încă doi ani numai de dragul fetelor”, povestește aceasta.
      După ce a constatat că situația îi afecta sănătatea din cauza stresului crescut Karen a realizat că terminarea relației era singura soluție pentru a-și reveni.„Nu am avut un plan clar. Pur și simplu m-am trezit într-o dimineață și am discutat cu el. Amândoi am realizat că era cel mai bine să ne despărțim. A fost greu și încă mai avem destule lucruri de rezolvat, dar a fost decizia potrivită pentru toată familia. Am mai multă încredere în mine, sunt liniștită, fericită și nu mai am probleme de sănătate. Copiii s-au adaptat în mod remarcabil. Nu ai decât o viață. De ce să o petreci supărată și bolnavă?”, concluzionează Karen.
      „Dacă relația nu se îmbunătățește după ședințele de terapie de cuplu nu este sănătos să se mențină în continuare unitatea familială. Dacă singurul motiv pentru care vă mai aflați în același spațiu sunt copiii, nu ar trebui să fie factorul decisiv pentru a rămâne într-o relație lipsită de afecțiune și stimuli pozitivi”, recomandă dr. Bennett.
      Tu ce părere ai? Crezi că trebuie să rămâi într-o relație nefericită doar de dragul copiilor?
      eva.ro
  •