O şcoală pentru viitoarele mame este inaugurată la Criuleni


    În premieră, viitoarele mămici şi tătici din raioanele Criuleni şi Dubăsari se vor bucura de asistenţă perinatală la maternitatea din Criuleni, unde astăzi, 29 august, va fi inaugurată Şcoala Pre şi Postnatală. Iniţiativa aparţine Centrului pentru Informare şi Comunicare în Sănătate, relatează Radio Moldova Actualităţi.

женщ.jpg

„Va fi un eveniment de importanţă foarte mare pentru viitoarele mămici, dar şi pentru viitorii tătici din raioanele Criuleni şi Dubăsari. La Criuleni, în cadrul maternităţii Spitalului Clinic Republican va fi deschisă Şcoala Pre şi Postnatală pentru adolescentele şi femeile gravide. Aceasta înseamnă că se va deschide o şcoală, unde o echipă de medici va oferi suport psiho-emoţional femeilor gravide. Este esenţial acest lucru pentru a micşora riscul îmbolnăvirilor pentru mamă şi făt în timpul sarcinii, la naştere şi în primul an de viaţă după naştere. Este bine ca adolescentele gravide să aibă acest suport emoţional, pentru că ele suportă mai greu sarcina, şi naşterea la fel”, a informat coordonatoarea acestui proiect, Lilia Onea.  
    
Proiectul este realizat graţie finanţării europene, oferite prin intermediul Programului ,,Susţinerea măsurilor de promovare a încrederii”, implementat de PNUD Moldova. 

 

trm.md





Recenzie utilizator

Comentarii Recomandate

Nu sunt comentarii de afișat



Vizitator
Adaugi comentarii ca vizitator. Dacă ai un cont, te rog autentifică-te.
Adaugă un comentariu...

×   Alipit ca text avansat.   Alipește ca text simplu

  Doar 75 de zâmbete maxim sunt permise.

×   Linkul tău a fost încorporat automat.   Afișează ca link în schimb

×   Conținutul tău precedent a fost resetat.   Curăță editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini din URL.


  • Conținut similar

    • Djos
      De Djos
      Bună ziua! 
      Am mare nevoie să completați acest formular despre universitățile din MD, chiar dacă nu a-ți studiat la una.
      MULȚUMESC ANTICIPAT!
       
      https://forms.gle/Du8Zne1Fi49BhuqVA
    • julia122997
      De julia122997
      Emma Tapping, în vârstă de 38 de ani, a cumpărat, conform fotografiei, nu mai puțin de sute de cadouri, lucru care internauților li s-a părut extrem de exagerat. Unii au numit-o „egoistă” și „lipsită de respect”, iar alții au spus că ar trebui să le doneze mai degrabă. 
      „Eu, personal, cred că este ridicol. Cine are nevoie de atâtea cadouri. E pur și simplu egoist”, a scris un internaut.

      Femeia a explicat că această sărbătoare e deosebit de importantă pentru ea și că muncește din greu pentru a le oferi copiilor tot ce-și doresc de Crăciun. 
      antena3.ro
    • julia122997
      De julia122997
      Decizia (Pisică v. Republica Moldova) a fost pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Curtea) la 29 octombrie.
      Conform circumstanțelor cauzei, în cadrul căsătoriei dintre reclamantă și soțului ei s-au născut trei copii (în 2003 și 2007). În anul 2012, din cauza mai multor conflicte cu soțul, reclamanta a părăsit locuința comună împreună cu cei trei copii minori și a închiriat un apartament într-o altă localitate.
      Reclamanta s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva soțului, solicitând stabilirea domiciliului copiilor împreună cu ea. Tatăl copiilor a înaintat o cerere reconvențională, solicitând stabilirea domiciliului copiilor minori împreună cu el.
      Judecătoria Hâncești a respins cererea de chemare în judecată depusă de către reclamantă și a admis cererea reconvențională depusă de către P. Cu toate acestea, Curtea de Apel Chișinău a decis stabilirea domiciliului celor doi copii mai mici împreună cu reclamanta.
      Decizia definitivă a instanței nu a putut fi executată din cauza refuzului copiilor de a locui împreună cu reclamanta și Curtea de Apel Chișinău a decis ca cei doi copii mai mici să locuiască împreună cu tatăl, menționând că o asemenea decizie ar veni în susținerea interesului superior al copiilor, în special datorită relației afective puternice dintre copii și tată.
      În cadrul procedurilor judiciare cu privire la stabilirea domiciliului copiilor minori, reclamanta s-a adresat autorităților naționale cu mai multe plângeri, denunțându-l pe tatăl celor mici că ar influența copiii împotriva sa.
      Judecătoria Ialoveni a aplicat măsuri de protecție față de reclamantă și cei trei copii ai săi. Deși, potrivit ordonanței de protecție, tatăl nu avea voie să contacteze cu cei trei copii comuni, acesta i-a luat să locuiască împreună cu el, refuzând întoarcerea acestora la domiciliul reclamantei. În anul 2014 au fost perfectate mai multe rapoarte psihologice, care au stabilit că atitudinea copiilor față de reclamantă devenise negativă, urmare a influenței negative din partea tatălui, și că înstrăinarea copiilor de reclamantă ar constitui un abuz emoțional. Direcția Asistență Socială și Protecția Familiei a recomandat separarea temporară a copiilor de ambii părinți, pentru acordarea asistenței psihologice, însă recomandarea respectivă nu a fost pusă în aplicare.
      În fața Curții, reclamanta s-a plâns în baza Articolului 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocând eșecul autorităților naționale de a asigura executarea deciziei Curții de Apel din 24 iunie 2015. De asemenea, ea s-a plâns că autoritățile naționale nu au întreprins măsuri suficiente în vederea prevenirii abuzului emoțional suferit de către copii.
      Curtea a notat că în pofida cererii reclamantei referitoare la celeritatea examinării cauzei cu privire la stabilirea domiciliului copiilor, precum și a numeroaselor sale plângeri adresate autorităților cu privire la acțiunile tatălui, instanța de fond a avut nevoie de un an și jumătate pentru a se pronunța în acest sens.
      Curtea a enunțat că în cazurile referitoare la relația dintre părinți și copii, statele au obligația unei diligențe excepționale, ținând cont de riscul că trecerea timpului poate avea consecințe ireparabile asupra relațiilor dintre copii și părintele care nu locuiește cu ei (Ignaccolo-Zenide v. România; Strömblad v. Suedia). Prin urmare, Curtea a conchis că această întârziere în soluționarea cauzei este contrară principiului diligenței excepționale.
      Cu privire la alegația reclamantei referitoare la executarea deciziei din 24 iunie 2015, Curtea a notat că autoritățile nu au rămas totalmente pasive și au întreprins o serie de măsuri relevante în acest sens. Cu toate acestea, după prima tentativă a executorului judecătoresc din 9 februarie 2016 de punere în executare a deciziei Curții de Apel Chișinău, autoritățile au rămas aparent inactive, cu excepția executorului judecătoresc, care (în opinia Curții de Apel Chișinău, în mod inutil) a solicitat explicarea deciziei din 24 iunie 2015 cu privire la ordinea și modul de executare a acesteia, inclusiv la permisiunea de a intra forțat în domiciliul lui P.
      În cele din urmă, Curtea a constatat că eșecul autorităților de a soluționa numeroasele plângeri din partea reclamantei a contribuit în mod substanțial la eventualele dificultăți în executarea deciziei din 24 iunie 2015.
      În consecință, Curtea a concluzionat că autoritățile naționale nu au acționat cu diligența excepțională necesară și nu și-au îndeplinit obligațiile pozitive în baza Articolului 8 din Convenție. Prin urmare, Curtea a hotărât că a avut loc o încălcare a Articolului 8 din Convenție, acordându-i reclamantei 12.000 euro pentru prejudiciul moral și 2.000 euro pentru costuri și cheltuieli.
      *Rezumatul hotărârii a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova.
      În prezent, hotărârea este disponibilă în limba engleză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.
      bizlaw.md
    • julia122997
      De julia122997
      Nu am fost niciodată împotrivă!
      Știu că prima oară, în vacanța de iarnă, m-a șocat când mi-a zis că are ceva să-mi spună. Părea totul foarte serios și oficial, nu știam despre ce vrea să vorbim. Atunci am aflat că o place și că crede că e iubita lui. I-am spus că mă bucur pentru el, am definit împreună acest ”crede”, și l-am ajutat să înțeleagă că e chiar așa. Dacă ea preferă să se joace cu el, să stea cu el în bancă, să îi dea numai lui din biscuiți, atunci poate să considere că da, sunt iubiți.
      I-am spus și că e norocos - putea să aibă ghinionul ca ea să nu-l placă. I-am mai spus că voi fi alături de el și că mă bucur că mi-a povestit. Îl întreb mereu ce a făcut el la școală, ce a făcut ea, ce fac ei împreună și îi spun mereu să aibă grijă de ea, îi spun să fie mereu atent.
      Am simțit că am și altă responsabilitate
      Vă povestesc asta pentru că tocmai am avut o discuție cu prietena mea. Îi spuneam că trebuie să fac iar cornulețe în două culori să-i dau copilului la pachet. Iar, pentru că mai mereu fac. Asta m-a întrebat și ea: Iar?. Da, iar. Sunt prăjiturile preferate ale fetei și lui îi place să-i ducă zilnic. Îi plac și lui, dar are altele care îi plac și mai mult. ”Cum? Și tu faci pentru ea? Dar ce ești tu?”.
      Și răspunsul pe care i l-am dat aș vrea să îl știe toate mamele de băieți
      Eu, în primul rând, le fac pentru el. El este prioritatea mea, iar dacă el e fericit să o facă pe ea fericită, atunci eu sunt cea care va livra această fericire. Ce sunt eu? Sunt mama unui băiat pe care îl pregătesc să fie bărbat.Ne plângem de bărbați, nu? Că sunt așa și pe dincolo, că sunt pe interes, că nu vor decât ”chestia aia”, că nu se mai găsesc bărbați ca lumea, că sunt bădărani, nesimțiți, insensibili, neatenți, reci, needucați etc. Nu se mai găsesc pentru că nu se mai fac, ca să zic așa. Pentru că avem acest dublu standard: îi creștem să fie duri, să nu se lase duși de nas de vreuna, să nu stea ei la cheremul unei femei, dar nouă nu ne plac astfel de exemplare. Știți cum e? Educați-vă băieții să ajungă exact așa cum v-ați dori să fie bărbații de care se vor îndrăgosti fetele voastre! Și dacă nu aveți o fiică, e de ajuns să faceți un exercițiu de imaginație.
      Că ”e prea devreme” - am auzit și asta - spuneți-mi când va fi timpul. Când ar trebui să începem? De la ce vârstă? Când o să se însoare? O să-i zicem atunci: ”Băi, mamă, nu trebuia să-i dai nici în glumă cu șutul în fund nevestei cum faci tu cu băieții la mișto, la fotbal, că nu se face așa cu femeile!”? Acela credeți că e momentul? Când o să fie în pragul divorțului sau după ce divorțează? Până când nu vorbim despre asta? Când începem să ne pregătim copiii să fie oameni mari? Când vor fi oameni mari?
      Așa că nu, nu e niciodată prea devreme pentru a ne pregăti copiii să devină oameni mari. Chestia e că ei devin oricum oameni mari, cu sau fără a-i pregăti noi pentru asta. Dar ce fel de oameni vor deveni, aia da, e responsabilitatea noastră! Creșteți oameni buni! Creșteți bărbați cu care orice femeie să se poată mândri.
      eva.ro
    • julia122997
      De julia122997
      Din păcate există și situațiile în care narcisismul apare într-un mod neprevăzut în viața ta și nu ai cum să te distanțezi imediat și să rupi legătura cu persoana toxică. Specialiștii au reunit experiențele persoanelor care au o mamă narcisistă pentru a face lumină în cadrul acestei situații complicate, cu numeroase consecințe negative în plan emoțional.
      Felul în care te tratează mama ta te poate afecta și la vârsta adultă, iar dacă ai trecut de 18 ani nu înseamnă că nu mai ai nevoie de afecțiune și sprijin. Partenerul, prietenii și restul familiei pot contribui la menținerea echilibrului tău emoțional, dar dacă narcisismul este singura reacție pe care o remarci în interacțiunea cu mama ta vei avea senzația că ai un gol în suflet sau că nu-ți poți întregi viața.
       Pentru a diminua suferința resimțită în această situație greu de rezolvat voluntarii din cadrul chestionarelor realizate împărtășesc propria experiență, sub rezerva anonimatului:
       1. „Nu pot dormi înainte de vizitele ei, mă răstesc la ceilalți membri ai familiei, iar după aceea petrec minute în șir plângând și cerându-mi scuze. Fac curat în mod radical pentru a evita orice observație și sunt convinsă că oricum voi da greș și nu-i va plăcea ceva.”
       2. „Când mă vizitează am grijă să nu fie copiii acasă pentru că au început să mă întrebe de ce bunica îmi face tot timpul observație și de ce nu mă îmbrățișează niciodată. Îl face pe tatăl meu să se simtă ciudat și îi vorbește de rău pe frații mei.”
       3. „Vizitele ei mă lasă epuizat la nivel fizic și emoțional. După ce pleacă nu simt decât tristețe. Îmi pare rău că nu am avut mama pe care mi-aș fi dorit-o și că nu mă simt iubit. O relație apropiată cu ea ar fi contat enorm pentru mine, dar nu a fost posibil.”
       4. „Le invidiez foarte mult pe mamele care se plimbă cu fiicele lor pe stradă și vorbesc despre orice, fără să evite orice semn de afecțiune.
      Este foarte trist că vizitele mamei mele îmi agravează anxietatea, iar după ce pleacă mă simt descurajată și am senzația că nu voi avea niciodată succes și că nu merit să fiu iubită.”
       5. „Mă simt rușinată când le spun celorlalți că vine mama în vizită și ei se bucură pentru că se gândesc că ne vom simți bine împreună, dar de fapt eu mă tem și îmi este foarte greu să-mi pun ordine în gânduri.” 
       6. „M-am gândit la posibilitatea de a o exclude din viața mea, dar știu că nu le-aș putea explica acest lucru copiilor mei și nici nu vreau să crească fără o bunică. Totuși, este foarte greu să ții la cineva care nu face decât să-ți aducă la suprafață temerile și să te critice agresiv pentru orice gest sau privire. Uneori mă întreb dacă merită să continui.”
       7. „Mă simt vinovată pentru că nu sunt o fiică mai bună, așa cum și-ar dori să fiu și pentru că nu am reușit să fac ce a vrut ea. Îmi amintește constant că am dat greș și îmi este foarte greu să vorbesc în prezența ei.”
       8. „Mă deranjează foarte tare că mă manipulează și mă face să realizez acțiuni despre care i-am spus că vreau să le evit. Este ca și cum ironizează tot ce este important pentru mine și mă umilește constant.”
       9. „Deși îmi doresc foarte mult să am o discuție relaxată cu mama mea, interacțiunile noastre se rezumă la învinovățire, victimizare, plângeri și critici. De multe ori mi se pare o situație fără speranță să iubești un părinte narcisist. Este ca și cum sunt blocat într-un scenariu care se repetă la nesfârșit și nu am cum să ies din el. Ar trebui să fie o relație mult mai plăcută și motivantă, dar știu că lucurile nu se vor schimba niciodată.”
      eva.ro
  •