La numai 5 ani si-a salvat mama de la moarte


    Salvatore Cicalese, un baietel de cinci ani, si-a gasit mama inconstienta in cabina de dus. Ce a facut mai departe l-a transformat intr-un adevarat erou si i-a salvat mama de la moarte.Femeia a suferit o convulsie in timp ce facea dus si a cazut inconstienta. Baietelul a gasit-o in baie, insa nu s-a lasat prada disperarii. El si-a invelit surioara in varsta de doar doua luni intr-o paturica si a mers cu ea la usa unei vecine.

img_2457911_thumbs_600x400_4199341.jpg

Aceasta a fost socata sa il vada micut, batandu-i la usa cu fetita in brate.„Statea la usa si strangea ceva in brate. Initial am crezut ca este vorba despre o papusa”, a povestit vecina familiei.

4199351.jpg

„Mami a murit la dus. Poti sa ai grija de noi?”, i-a spus baiatul. Vecina a sunat imediat la numarul de urgenta si o ambulanta s-a deplasat la casa baietelului. Medicii au gasit-o pe mama acestuia in stare de inconstienta, dar inca in viata. "Sincer, el mi-a salvat viata, pentru ca eram sub jetul de apa si daca nu as fi primit ajutor, probabil m-as fi inecat”, a declarat mai apoi mama lui Salvatore.

4199361.jpg

„Am intrat in dus, asta este tot ce imi amintesc. Apoi m-am trezit la spital”, a mai spus aceasta. Salvatore a ramas traumatizat in urma evenimentului si traieste in fiecare zi cu teama de a nu isi pierde mama.„Fiecare zi este o provocare pentru noi. Ma intreaba de un milion de ori daca voi fi bine si daca voi muri azi”, a spus mama copilului.

perfecte.md





Recenzie utilizator

Comentarii Recomandate

Nu sunt comentarii de afișat



Vizitator
Adaugi comentarii ca vizitator. Dacă ai un cont, te rog autentifică-te.
Adaugă un comentariu...

×   Alipit ca text avansat.   Alipește ca text simplu

  Doar 75 de zâmbete maxim sunt permise.

×   Linkul tău a fost încorporat automat.   Afișează ca link în schimb

×   Conținutul tău precedent a fost resetat.   Curăță editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini din URL.


  • Conținut similar

    • alexandrarum
      De alexandrarum
      Căruciorul poate fi considerat unul dintre cele mai utile produse pentru copii. Acesta îți permite să-ți scoți copilul în aer liber, când greutatea sa devine o povară pentru brațele și spatele tău, prilej cu care te și relaxezi. Dar cum știi totuși că ai făcut cea mai bună alegere, cu atât mai mult cu cât piața îți pune la dispoziție sute de modele de cărucioare. Ei bine, atunci când îl alegi trebuie să ai în vedere câteva criterii simple, dar care te vor scoate din impas.

      Așadar, căruciorul trebuie:
      - să fie prevăzut cu sistem de prindere și confortabil. Este important ca în timpul plimbărilor cel mic să fie în deplină siguranță, dar să stea și confortabil. Nu uita că primii ani de viață îi va petrece în cărucior.
      - să fie fabricat din materiale de calitate. Achiziționarea unui cărucior este o investiție pe termen lung, ceea ce înseamnă că trebuie să alegi un produs de calitate, ce rezistă în timp.
      - să fie ușor. Da, este important să iei în calcul și faptul că există situații când trebuie să ridici căruciorul, iar greutatea acestuia, căreia i se adaugă și cea a copilului, nu va fi deloc de ignorat. 
      - să fie ușor de manevrat și pliabil. Este important ca produsul ales să fie cât mai simplu de manevrat, de preferat cu mâner ajustabil și, desigur, pliabil, pentru a fi ușor de transportat.
      Vestea bună este că toate aceste criterii pot fi îndeplinite de aceleași produse, iar vestea și mai bună este că le găsești în magazinul online nectărel.ro. Este vorba despre cărucioarele 3 în 1. Acestea sunt fabricate din materiale de cea mai bună calitate și au un design unic, inovativ, ce îmbină perfect eleganța și simplitatea.
      De ce să alegi un produs 3 în 1 (landou, scoică auto, suport sport)?
      Pentru că te va ajuta în diverse situații pe care le vei întâmpina în noul rol de mamă. Iată care sunt acestea:

      Landoul îți va fi de folos când pleci cu bebelușul din spital. Este adevărat că landoul este folosit doar pentru o perioadă scurtă de timp, mai exact 6 luni, perioada de acomodare a bebelușului la noul mediu. Însă asta nu înseamnă că nu-ți va fi util în tot acest timp. De exemplu, îl vei folosi atunci când vei pleca din spital cu micuțul tău. Acesta este foarte confortabil și sigur, fiind prevăzut cu o saltea foarte comodă, menține coloana copilului într-o poziție corectă pe toată durata somnului. 
      Scoica îți permite să te deplasezi cu bebelușul în mașină. Scoți scoica din suportul căruciorului, o fixezi în mașină și sunteți gata de plecare. Ai ajuns la destinație, atașezi scoica la cadru și sunteți gata de plimbare. Nimic mai simplu! La fel ca și în cazul landoului, și această componentă este destinată primelor 6 luni de viață ale bebelușului. Mare atenție însă, diferența dintre cele două este că primul este confortabil și sigur, în timp ce al doilea este doar sigur. Da, scoica auto este cea mai sigură pentru bebelușul tău. 
      Căruciorul 3 în 1 este perfect pentru vizitele la medic. Știi deja că în primele luni de viață vei face un obicei din vizitele la medic, iar landoul sau scoica te vor ajuta de minune să transporți micuțul în deplină siguranță.
      Căruciorul 3 în 1 este ideal pentru vacanță. Dacă te pregătești să pleci în vacanță cu micul membru al familiei, atunci sigur vei găsi utile toate cele 3 componente ale cărucioarelor din magazinul online nectărel.ro. Folosești suportul sport în timpul plimbărilor, scoica auto și landoul în mașină sau pe plajă ori la restaurant, când luați masa. 
      Căruciorul este super util și atunci când trebuie să mergi la cumpărături. Fără îndoială, căruciorul devine cel mai bun prieten pentru tine și bebe. Acesta îți permite să te bucuri de cumpărături, fără să ai mâinile ocupate, și îți oferă și spațiu de depozitare.
      qbebe.ro
    • Calandrella
      De Calandrella
      Ce se intampla cu bebelusul din burtica ta atunci cand tu dormi pe spate?

      Bebelusul sta nemiscat
      Cercetatorii de la Universitatea din Auckland, Noua Zeelanda, au folosit o camera cu infrarosu pentru a inregistra pozitiile din timpul somnului la femeile insarcinate, in timp ce monitorizau atat pulsul mamelor cat si pe cel al bebelusilor. Toate cele 30 de femei care au participat la studiu erau insarcinate in 34 pana la 38 de saptamani si nu aveau nicio complicatie a sarcinii.
      Pe baza a ceea ce stim deja despre restrictia fluxului de sange atunci cand dormi pe spate, nu este o surpriza faptul ca bebelusii au fost mai putin activi atunci cand mamicile dormeau in aceasta pozitie. Ceea ce este insa surprinzator este cat de repede dupa ce te intorci pe spate bebelusul are de suferit: imediat ce o mama s-a intors de pe o parte pe spate, bebelusul a devenit inactiv si a stat nemiscat.
      Foloseste perne de sprijin
      Nu trebuie sa te sperii, este normal sa iti schimbi pozitia in timpul somnului asa ca nu trebuie sa intri in panica daca te trezesti pe spate, sa te obisnuiesti sa dormi pe o parte necesita practica si s-ar putea sa ai nevoie de ajutorul catorva perne pentru a te sprijini. Este important sa nu dormi intreaga noapte, noapte de noapte pe spate, asa ca daca doar se intampla pentru cateva momente, nu ar trebui sa te alertezi.
      Pentru a preveni problemele ivite in urma dormitului pe spate, o perna asezata sub umar pe o parte, pe care sa te sprijini, ar putea sa te faca sa te simti mai comod si iti va asigura un unghi in care uterul sa nu stea pe vasele de sange. Daca nu esti inca insarcinata, dar planifici sa devii mamica in curand, poti incerca deja sa te obisnuiesti sa dormi pe o parte, pentru a-ti fi mai usor in sarcina.
      Corpul tau stie in ce pozitie se simte cel mai bine
      Pe masura ce vei avansa in sarcina, dormitul pe spate nu iti va mai fi o pozitie comoda oricum, asa ca nu te ingrijora prea mult in aceasta privinta; daca in sarcina, atunci cand esti culcata pe spate sau pe partea dreapta iti vine greata, ai ameteli sau probleme cu respiratia, incearca sa te asezi pe partea stanga, care este pozitia recomandata pentru a dormi atunci cand esti insarcinata si mai ales in cursul celui de-al doilea si al treilea trimestru.
      Monitorizeaza-ti bebelusul
      Cea mai simpla si la indemana metoda pentru a stii ca bebelusul tau beneficiaza de oxigenul si nutrientii de care are nevoie, chiar si atunci cand tu stai culcata, este sa il simti miscandu-se asa ca tine mana pe burtica si monitorizeaza-i suturile; pana la urma, in ultimele saptamani de sarcina oricum te va tine treaza, si daca nu o face el cu activitatea intensa din burtica, atunci o vor face vizitele dese la toaleta.
      copilul.ro
    • Calandrella
      De Calandrella
      Nu mi-e frica sa stau singura din niciun punct de vedere. Nu mi-e frica de hoti si mai ales nu mi-e frica de mine. Pentru ca asta inseamna sa fii singura. Sa stai tu cu tine. Ceea ce uneori poate fi infricosator.
      Nu a fost dintotdeauna asa. O buna bucata din viata mea imi era ingrozitor de frica sa stau singura. De hoti nu ma temeam nici atunci, dar cred ca ma temeam mult mai tare de mine insami. Ma temeam de ce-o sa-mi zica mintea cand ramanem doar noi doua, una cu cealalta. Nu vorbea frumos cu mine. Nu vorbeste nici acum intotdeauna frumos, dar am invatat sa nu ii mai dau intotdeauna crezare.
      Acum, nu numai ca nu-mi este frica de singuratate, am ajuns sa pretuiesc si sa imi doresc singuratatea. Doar atunci cand raman eu cu mine, cand nu mai e niciun copil de ingrijit, niciun sot de ascultat, nicio sarcina de facut, atunci ma pot intoarce la mine.
      La mine nu-i un loc intotdeauna placut.
      Uneori e atat de dureros incat plang.
      Dar plang eu pentru mine, neasteptand nimic de la nimeni, ca nu e nimeni sa-mi ofere consolare. Daca nu e nimeni, mi-o ofer eu. Exista o anumita calitate a consolarii pe care ne-o putem oferi fiecare in siguratatea lui, greu de explicat dar care se simte intr-un anume fel, diferit de consolarea primita de la altii. Consolarea interioara, compasiunea si intelegerea pe care ne-o putem noi oferi noua e acolo intotdeauna, doar ca adesea sta ascunsa. Suntem mai obisnuiti sa cerem din exterior decat din interior, de aceea multui nici nu stim ca o avem in noi.
      Uneori e infricosator
      Ca atunci cand mintea mea incepe sa se intrebe oare sunt ok cei doi oameni ai mei iubiti? Oare e soseaua curata? Oare e destul lichid de frana? Sigur, sub toate astea sta cea mai mare frica dintre toate fricile. Daca ii pierd?
      Uneori e bucurie.
      Sa te trezesti si primul lucru pe care sa-l faci e sa faci un dus prelungit, apoi sa bei cafeaua uitandu-te la ploaie e un lux pe care multe dintre noi nu-l avem. Sunt altele mai importante: un mic dejun de pregatit, un copil de trezit prin imbratisari si pupici, haine de pregatit, pachete de mancare de pus.
      Adesea e liniste. 
      Nu-i intotdeauna placut cand sunt cu mine, dar gasesc aici o liniste pe care mi-e greu sa o gasesc atunci cand alerg intreaga zi intre a fi mama, a fi psihoterapeut, a fi sotie, sora, prietena, copilul parintilor mei. Linistea asta vine dintr-un gand care imi spune “asta este!”. Dar este spus cu toata fiinta mea si difera de resemnatul “asta este!”. E un soi de de acceptare – nu ca-i ok sau nu-i ok cand ramai singur, ci este cum este, fara sa fie bine sau rau.
      Ca mame, ramanem arareori singure. Atat de rar, incat uitam cum e sa fii singur. Uitam cat de placut si de dureros poate fi.
      Cand nu mai ramanem singure cu noi pierdem capacitatea noastra de a oferi grija unei persoane care ramane mereu pe ultimul loc: noi insine.
      In practica mea terapeutica ma intalnesc mereu cu mame carora le e frica sa ramana singure. Si adultilor le poate fi frica de hoti, de intuneric sau de a se intampla ceva groaznic cat sunt singuri. Dar mult mai adesea ma intalnesc cu mame care tanjesc dupa a fi singure. Care tanjesc dupa linistea care ti-o da lipsa de presiune ca “trebuie” sa faci ceva (intotdeauna pentru altii). Paradoxul este ca, chiar atunci cand reusesc sa ramana singure, nu mai stiu “cum se face lucrul asta”.
      Primul impuls e sa alerge sa faca ceva: sa mearga la cumparaturi, la manichiura, sa sune o prietena, sa iasa in oras. Sunt extrem de importante si cele de mai sus, dar ele nu sunt “a sta singura”. Inseamna a-ti umple singuratatea cu actiuni care sa nu te lase sa ramai singura cu tine.
      De ce, desi tinjim dupa a ramane singure, o facem atat de rar?
      “Poate nu-ti iubesti destul copilul. Sau sotul. De-aia tanjesti dupa singuratate”
      poate fi un gand. Rostit fie de cineva din exteriorul nostru sau chiar de catre noi insine. Ganduri de genul acesta arunca umbra vineiasupra dorintei de a ramane singura. Dar daca nu-i iubim, de ce imi sare inima din piept cu bucurie gandindu-ma ca placerea asta de a sta singura va fi intrerupta? Intrerupta iar de sirul de pupici, imbratisari, convorbiri lungi sau scurte, pachete de mancare si haine murdare?
      Dragostea de sine si dragostea de ceilalti nu se exclud, se completeaza.
      Cred chiar ca ma pot hazarda sa spun ca ambele cresc.
      Cand ii iubesc pe ceilalti si uit de mine mi se face dor de mine.
      Cand ma iubesc pe mine si uit de ceilalti mi se face dor de ceilalti.
      Nu-i nicio dragoste mai importanta decat alta. Sunt ambele ale noastre si e munca fiecaruia dintre noi sa le acceptam si mai apoi sa le integram in povestea noastra.
      Nu ramanem singure fiindca avem pana si in astfel de momente asteptari de la noi insine.
      Sa ne simtim bine, sa ne bucura, sa profitam la maxim. Doar ca singuratatea vine, cum spuneam, nu doar cu lucruri placute, vine si cu lucruri mai putin placute.
      Practica terapeutica mi-a dat privilegiul sa ma intalnesc cu multe mame. Mame dedicate, care isi iubesc familia si copilul pana in punctul in care au ajuns sa nu se mai iubeasca pe sine. Nu mai stiu cum sa o faca sau se simt vinovate daca o fac.
      Stiti care am constatat ca e opusul dragostei de sine? Nu dragostea de ceilalti. Este depresia si insingurarea (care este fundamental diferita de singuratate).
      Exista un paradox al singuratatii, uneori trebuie sa reinvatam sa stam singure cu noi. Pentru acest lucru uneori e nevoie sa fim cu cineva care sa ne ajute sa fim singure cu noi insine si cu gandurile noastre. Cred ca acesta este unul dintre marile daruri ale psihoterapiei: ne permite sa fim singuri cu gandurile noastre langa cineva.
      Ce e in voi atunci cand ramaneti singure? E liniste? E disperare? E bucurie? E tristete?
      parintecuminte.ro
    • Calandrella
      De Calandrella
      Către sfârșitul lunii decembrie a anului trecut, Mark Thomas și logodnica sa, Kathryn Wilson, au mers împreună cu fiica lor în vârstă de 4 ani, Evelyn, la restaurantul „Frankie & Benny's" din Burtonwood, Warrington. 
      Pentru fiica lor, părinții au comandat un mocktail numit „Fruity Sunrise". În loc de acesta, micuța a primit însă un cocktail în care se pusese vodcă și șnaps, numit „F&B On The Beach".
      Evelyn a apucat să bea din cocktail cam 1/3, după care a nu a mai vrut. Inițial părinții au crezut că este vorba despre mofturile specifice unui copil de 4 ani, dar curând și-au dat seama că era ceva mai serios decât atât. 
      Astfel, cei doi și-au văzut fiica în ipostaze total neobișnuite pentru ea. De pildă, Evelyn a început să danseze, a cerut să meargă la toaletă, dar acolo a început să se strâmbe în oglindă și să râdă, iar în final părinții au sesizat că fetița nu mai mergea în linie dreaptă.
      Între timp, lângă ei apare chelnerița, care a mărturisit că, din greșeală, copilul a primit un cocktail adevărat și nu un mocktail. 
      Când au auzit așa ceva, părinții au încercat să ia primele măsuri pentru ca fiica lor să-și revină. Au încercat să-i dea pâine prăjită cu usturoi sau înghețată, dar după ce au văzut că Evelyn le refuză s-au îngrijorat și au sunat la spital. Îngrijorarea lor a fost cu atât mai mare cu cât în săptămâna precedentă fetița a fost sub un tratament cu antibiotice puternice. 
      Ajunși la spital, copilului i-au fost făcute mai multe teste, s-a observat că nu poate merge în linie dreaptă și părinților li s-a spus că este încă sub influența alcoolului ingerat. În plus, li s-a precizat faptul că va avea durerile de cap caracteristice unei stări de mahmureală. Evelyn nu a rămas internată.
      Ceea ce s-a spus la spital s-a confirmat curând, copilul plângându-se de dureri de cap. Mama sa a rămas a doua zi acasă pentru a avea grijă de Evelyn, astfel încât aceasta să beneficieze de un aport suficient de lichide pentru a-și reveni din starea de mahmureală.
      Reacția conducerii restaurantului în care s-a produs evenimentul au recunoscut că este vorba despre o eroare umană și că vor face tot posibilul să nu se mai întâmple așa ceva.
      Tatăl fetiței a primit un voucher cu o masă gratuită la restaurantul respectiv, dar el a considerat gestul ca „inacceptabil”, considerând că se procedează așa cu clienții care au fost nemulțumiți de mâncare, nu când este vorba despre ceea ce i s-a întâmplat fiicei lui.
      De asemenea, Mark a precizat că nu vor mai merge la restaurantul „Frankie & Benny's", insistând asupra ideii că personalul ar avea nevoie de training, astfel încât să știe clar cum să prepare mocktail-urile. 
       
       
      Nu în ultimul rând, acesta a insistat și asupra ideii că restaurantul ar trebui să achiziționeze pahare speciale pentru a le servi mocktail-uri copiilor, evitându-se situații precum aceea pe care au trăit-o ei. 
      qbebe.ro
    • Calandrella
      De Calandrella
      O spun cu atâta convingere, pentru că știu din experiență că unele momente din viața de mamă începătoare pot fi dificile. Și mă refer la situațiile în care bebelușul meu plângea mai mult decât de obicei, era agitat, nu avea un somn liniștit, iar eu trăiam un soi de neputință, îngrijorare, uneori, panică, toate născute din multă dragoste și grijă pentru puiul meu. Mi-aduc aminte cum mă uitam adânc în ochișorii lui și încercam să citesc ce anume are să-mi spună. De multe ori, nu aflam răspunsul și mărturisesc sincer că plângeam și eu cu el....
      Ei bine, răspunsul poate fi în descoperirea pe care am făcut-o de curând și pe care vreau să o împărtășesc cu tine. Săptămânile minune! The Wonder Weeks este traducerea adaptată după titlul original olandez, Oei, ik groei! (Hei, eu cresc!), al cărții cuplului Frans Plooij și Hetty van de Rijt. Cartea vorbește despre dezvoltarea cognitivă a bebelușilor, care nu este liniară, ea producându-se în salturi. Conform acestei teorii, bebelușii fac, în primii doi ani de viață, 10 salturi în dezvoltarea lor mentală, primele 8 fiind traversate în doar primul an. Iar, când fac un salt, pot deveni confuzi și speriați, emoții care se manifestă în diferite comportamente.
      Înainte de a detalia rezultatele cercetării lor, vreau să subliniez calitatea umană și profesională a autorilor, ceea ce este foarte important pentru mine. Aleg să mă las influențată de o teorie sau alta numai dacă ea este enunțată de oameni cu misiune, așa cum îmi place mie să spun, și dacă este argumentată logic și conform unor cercetări amănunțite. Iar Frans Plooij și Hetty van de Rijt m-au convins. După căsătoria lor, în 1971, cei doi soți, amândoi absolvenți de Psihologie educațională, Antropologie și Biologie comportamentală, au plecat în Tanzania și au studiat în Parcul Național Gombe comportamentul cimpanzeilor. Ajunși înapoi în Europa, în 1973, au lucrat în departamentul de cercetare privind dezvoltarea și integrarea comportamentului animalelor al Universității Cambridge, England. Analizând teancurile de date și având experiența observării comportamentului cimpanzeilor în Africa, au ajuns la noțiunea de perioade de regresie, făcând referire la acele perioade mai dificile ale puilor, când aceștia tind să se agațe mult mai mult de mamă. Studiul lor și activitatea de cercetare și observare a puilor de animale s-a întins pe mulți ani, iar, ulterior obținerii titlului de doctor, și-au propus să studieze comportamentul uman și au observat mamele și bebelușii lor. Studiile numeroase au demonstrat că, la fel ca puii de animale, puii de om traversează aceleași perioade dificile în dezvoltarea lor, exact în același mod, având o mai mare nevoie de apropierea și afecțiunea mamei. Convingerile lor, demonstrate riguros ștințific, au prins formă în cartea publicată în anul 1992, Săptămânile minune!
      Iar săptămânile minune sunt acelea în care bebelușii fac salturi clare în dezvoltarea lor mentală. Desigur, ei cunosc lumea, descoperă mediul care îi înconjoară și o fac pas cu pas, experimentând situații noi. Acest proces este, pentru un bebeluș - spirit și corp nou, la început, anevoios și greoi. Îl consumă de energie, chiar îl suprasolicită, iar el devine ușor agitat. Poate să fie confuz, speriat, epuizat și asta până deprinde noua capacitate cognitivă. De altfel, cartea vorbește despre cele două stadii care conturează un salt în dezvoltarea mentală a bebelușului:
      1. Bebelușul plânge mai mult decât de obicei, este într-o stare proastă, este morocănos, nu are poftă de mâncare, somnul devine întrerupt și agitat, are o nevoie mai mare de a fi ținut în brațe. Pare să fie nefericit.
      2. Bebelușul  este binedispus, râde, se joacă, doarme mai bine. A deprins noi abilități și le pune în practică foarte des. Pare să fie fericit.
      Ceea ce este perfect normal, explică specialiștii olandezi. La început, bebelușul resimte dificultatea cu care întâmpină noutatea, apoi, imediat ce deprinde noua abilitate, modul în care se raportează la lume este semnificativ îmbunătățit și se echilibrează. Pentru scurt timp, deoarece urmează un alt salt în evoluția lui congnitivă și tot așa, timp de aproape 2 ani.
      Dar hai să vedem când care sunt săptămânile minune în care se produc salturi mentale și care este lecția nouă pe care o învață bebelușul în fiecare dintre acestea:
      Saltul mental 1 - săptămâna 5 - Senzațiile
      Deși bebelușul se naște cu emoții, în această săptămână, poate și un pic mai devreme, el experimentează senzații noi. Devine mult mai atent la ce se întâmplă în jurul lui și mai alert. Analizatorii se dezvoltă și ei, adaptându-se mediului nou de viață, și, cu ajutorul lor, simțurile bebelușului devin mai ascuțite decât erau la naștere. În interiorul lui se produc schimbări de asemenea, se dezvoltă organe interne, metabolismul. Nu senzațiile în sine se schimbă, ci percepția bebelușului asupra lor. Toate acestea sunt factori de stres pentru un nou-născut. Ce poți să faci este să îi vorbeșt calm, cald, să îi cânți, să îi asculți plânsul cu multă dragoste, răbdare și înțelegere a ceea ce este, un pui de om care învață despre lume. Ține-l cât mai aproape de tine, cât cere la sân, ajută-l să se simtă protejat.

      Saltul mental 2 - Săptămâna 8,9 - Modelele
      Cu analizatori mai dezvoltați, bebelușul începe să își exploateze simțurile din ce în ce mai concentrat. Este un nou salt mental, acesta încercând să creeze și recunoască anumite modele. Și nu este vorba numai despre simțul văzului, ci și cel tactil, kinestezic, auditiv etc. Îl poți surprinde fixând cu privirea fascinat o pată de culoare, un anumit obiect, explorându-și mânuțele și piciorușele, făcând mișcări similare, repetate, sau ascultându-și atent propriile sunete, aceleași mereu. După acest salt, bebelușul reușește să recunoască persoanele și lucrurile noi pentru el. Specialiștii recomandă ca, în această perioadă, părinții să îl ajute cu un model nou, o rutină, de exemplu, a somnului. De mare ajutor este conectarea cu modelul auditiv pe care l-a avut în viața intrauterină. "Sunet alb" al uscătorului de păr țin minte că-l relaxa pe Rareș al meu.
      Saltul mental 3 - săptămâna 12 - Tranzițiile fine
      Acest salt în dezvoltarea cognitivă a copilului este caracterizat de o atenție sporită asupra a tot ceea ce îl încojoară și o conectare. Este momentul în care el sesizează modificări simple, independente unele de altele din toate registrele simțului (sunet, mișcare, lumină, gust, miros, textură), dar le poate așeza într-un context. Spre exemplu, percepe diferențele de lumină din cameră, ințelege nuanțele de registru din voacea mamei, mișcările îi sunt din ce în ce mai sigure către obiectul fixat cu privirea. De asemenea, unii bebeluși reușesc chair să se întoarcă de pe spate pe burtică. Este ideal ca, în această perioadă de dezvoltare mentală, să îi oferi surse diferite de stimuli, obiecte cât mai colorate și cu material divers și să îl ajuți să ajungă la cele de care este interesat.
      Saltul mental 4 - săptămâna 19 - Evenimentele
      Un adult nu face niciun efort în a înțelege evenimente simple și previzibile, precum întoarcerea unei mingi aruncate într-un perete, căderea după o aruncare în sus, umezirea unui obiect după interacțiunea cu apa etc, dar bebelușul invață acum despre toate acestea. Deși capabil să sesizeze tranziții fine ale sunetului, mișcarii etc., până acum, nu putea urmări un eveniment pe măsură ce acesta se complica, în sensul că era alcătuit din mai multe secvențe. Între săptămâna 18 și 20 de viață, bebelușul deprinde predictibilitatea evenimentelor pe baza anumitor circumstanțe. Învață să recunoască o cauză și efectul ei: dacă aruncă o jucărie, se așteaptă ca ea să cadă pe jos și mami să i-o dea înapoi.
      Saltul mental 5 - săptămâna 26 - Relațiile
      Bebelușul începe să realizeze că există legături între obiecte. O mișcare poate produce zgomot, rostogolirea îl poate apropia de obiectele îndepărtate. Pentru că, deși pare o banalitate pentru un adult, un bebeluș acum descoperă relația de distanță dintre el și lucruri sau dintre el și mami. De aceea, dacă mama dispare din raza lui vizuală, el  poate să simtă anxietate, pentru că o percepe ca pe o dintanță foarte mare. De asemenea, descoperă că obiectele pot să fie dedesubt, deasupra, în fața sau în spatele altora, mai aproape sau mai departe. Tocmai pentru că începe să perceapă relația de distanță, poate să adoarmă mult mai greu, dacă nu obișnuiește să doarmă alături de părinți. Specialiștii recomandă jocuri de dispariție scurtă-revenire cu bucurie a părinților. Un joc foarte apreciat de bebeluși este "cucu-bau", pentru că îi confruntă cu teama lor de separare și îi ajută să se împrietenească cu ea.
      Saltul mental 6 - săptămâna 37 - Categoriile
      Între săptămâna 36 și 40 de viață, bebelușul pornește tot mai serios în cercetare. El explorează, învestighează cu toate simțurile lui, pentru că are nevoie să-și organizeze și categorisească experiențele, toate pentru a înțelege lumea din jurul său. Îl poți surprinde dezasamblând jucării, aruncând obiecte, prinzând cu degețelele scame de pe jos și examinându-le, strivind mâncarea, ascultându-se cum mestecă, scoțând mâncarea afară din guriță. El vrea să găsească similaritățile și diferențele. Acum, practic, dezvoltă primele operații ale gândirii. Este capabil să facă asocieri de genul: banana arată, se simte la mestecat, are cu diferit de spanac, dar este tot mâncare. Este ideal ca, în această perioadă, părinții să nu interzică explorarea în niciun fel, dar să fie mereu în rând cu bebelușul, să îi ofere tot mai diferite obiecte spre analiză, să îi solicite bebelușului aducerea unui obiect sau altul, să facă jocuri de grupare a obiectelor, să îl încurajeze să imite sunete și gesturi.
      Saltul mental 7 - săptămâna 46 - Secvențele
      Până acum, ai observat, desigur, plăcerea bebelușului tău în a distruge, descompune, dezorganiza, arunca. În această perioadă, el va încerca să reconstruiască, salt mental bazat pe lecția învățată anterior. Acum, el pune obiectele la loc, respectă o anumită ordine, pentru a ajunge la succes. Dezvoltă capacitatea de a privi lucrurile în ansamblu. Întâi, analizează diferențele de mărime, de exemplu, dintre elementele unui turn, apoi, le pune în ordinea potrivită, de la mare la mic, pentru ca turnul să stea în picioare. Îți împărtășesc și ție, de astă dată, din ce am învățat eu, nu pune tu piesele în locul lui, lasă-l să învețe singur, mecanismele de acum îl vor ajuta la legături logice mai târziu. Are nevoie de saltul acesta mult. Nu-l lăuda pentru rezultatul lui, ci pentru efort, pentru cum a reușit asociind culorile, potrivind mărimile, pentru cât de fericit și implicat a fost construind.
      Saltul mental 8 - Săptămâna 55 - Programele
      Pe măsură ce se apropie de prima lui aniversare, copilul va putea gândi mult mai complex. Dacă, în etapa anterioară, a învățat să compună pe baza unor secvențe, acum reușește să înțeleagă că o secvență o urmează pe cealaltă și ce este în puterea lui să facă pentru a obține ceva. Conceptul de program este foarte abstract, dar se referă aici la legătura dintre experiențe, de tipul dacă-atunci. Copilul devine conștient că o secvență așteptată depinde de cea anterioară, una anume, în loc să se repete de fiecare dată. Această nouă aptitudine îl poate și speria, mai ales dacă depriderea ei coincide cu întoarcerea mamei la serviciu. Iar anxietatea de separare poate să îi afecteze somnul.
      Saltul mental 9 - Săptămâna 64 - Principiile
      Pentru prima dată, copilul tău reușește să schimbe programele. Se joacă mult cu ele și învață ce înseamnă o consecință a acțiunilor lui, sau ale celorlalți. Îl poți observa încercând să convingă pe cineva să facă ceva pentru el, negociind, imitând pe ceilalți. Este momentul în care părinții încep să-i vadă pe cei mici ca pe niște mici manipulatori, șmecheri, teatrali, când ei, de fapt, se bucură de legături neuronale noi. Iar comportamentul este unul mimetic, nu face decât să imite comportamente pe care le observă în jurul lui. Poate să facă și jocuri de rol, să acționeze astfel încât ceilalți să râdă, să experimemteze nu-ul și da-ul. Este determinat să facă lucruri cot la cot cu adulții, vrea să ajute la curățenie. Este perioada în care începe să achiziționeze principiile. Cochetează cu cooperarea, prietenia, corectitudinea, dreptatea, începe să se revolte când simte că ceva nu i se potrivește. Înțelege, dacă i se explică, reguli simple. De exemplu, că un puzzle se construiește mai ușor dacă se pornește de la piese de capăt.
      Saltul mental 10 - Săptămâna 75 - Sistemele
      În această perioadă, mai exact în jurul vârstei de 17 luni, copilul este capabil să perceapă și să "mânuiască" sistemele. Devine mult mai bun prieten cu principiile și își schimbă acțiunile în funcție de ceea ce simte. Și simte din ce în ce mai conștient, atât cât putem să vorbim de conștiență și conștiință la această vârstă. Începe să înțețeagă că poate să aleagă cum vrea să fie: răbdător, grijuliu, afectuos, recunoscător, drept, prietenos sau inversul lor. Piticul face diferența dintre sisteme, casa lui și casa bunicilor, spațiul lui și spațiul prietenului de joacă. Acum este momentul în care ești dator să schimbi la tine un comportament pe care nu vrei să-l lași moștenire copilului tău, pentru că cei mici învață din experiențe mai mult decât din cuvinte. Vrei să-l înveți să spună mulțumesc? Mulțumește tu pentru orice gest și convoacă și pe ceilalți membri ai familiei să intre în joc.
      Frans Plooij și Hetty van de Rijt menționează că aceste săptămâni minune, în care se produc salturi în dezvoltarea creierului, variază de la un copil la celălalt cu o săptămână sau două înainte sau în urma schemei idicate. În calcularea acestora este recomandat să se țină cont de data probabilă a nașterii, nu de cea la care s-a născut bebelușul.
      Săptămânile în care se produce un nou salt mental se mai numesc și săptămâni de regresie, pentru că, micuțul, confuz și chiar speriat, neputincios inițial, se întoarce la vechile achiziții și le repetă pe acestea. Părinții pot să o considere pe fiecare în parte o săptămână în care bebelușul, în loc să evolueze, regresează. În plus, este și ușor iritat, agitat, neliniștit, morocănos, mofturos la mâncare, se agață mai mult de mamă, are nevoie mai mare de atenție, plânge mai mult, doarme mai puțin și întrerupt. Dar este numai începutul saltului. Îndată ce reușește să stăpânească noua abilitate, copilul își revine, zâmbește, doarme bine, mănâncă mai cu poftă, este binedispus și exersează cu bucurie noua achiziție mentală.
      Ce sfat îți pot da eu, în calitate de mamă care a trecut de această etapă în dezvoltarea puiului ei, este să îi asculți plânsul, cu toată dragostea și răbdarea, rostind cuvinte blând și cald, de înțelegere a dificultății pe care o resimte și să te oferi fără teamă că-l poți răsfăța prea mult. Bebelușul tău are nevoie de tine, atât să ai în minte! Pe tine te are, doar ție îți poate cere ajutorul, tu ești legătura lui cu lumea nouă pentru el. Și, pentru că nu poate să vorbească, apasă butonul roșu, singurul pe care îl are la îndemână, plânsul.
      Ce n-am știut eu atunci, dar am învățat după, este că plânsul nu înseamnă manifestarea sau prelungirea suferinței, ci vindecarea ei. Neștiind asta, făceam ce îmi stătea în putință să îi schimb starea, să nu plângă. Dar am recuperat. Acum, consider plânsul ascultat unul dintre cele mai minunate instrumente naturale, una dintre comorile care zac în fiecare dintre noi. Plânsul scade nivelul de hormoni de stres și vindecă. 
      jurnaluluneimame.ro
  •