El este artistul care accepta sa tatueze copii


    Un artist tatuator din Noua Zeelanda a anuntat pe pagina sa de socializare ca le va face tuturor copiilor din spitalul pentru copii din Auckland, tatuaje temporare, daca primeste 50 de like-uri. Postarea lui nu a strans 50 de apreciezi, ci 400.000. Iar numarul este in continua crestere.

Numele tatuatorului este Benjamin Lloyd, iar motivul pentru care a avut aceasta idee este unul cat se poate de induiosator. Cei mici au probleme de sanatate si cu greu exista ceva care sa le ridice moralul. Benjamin s-a tinut de cuvant. Artistul foloseste in general aerograful, dar a inceput sa realizeze si tatuaje de curand.

4157621.jpg

El le facea numai pentru distractie si numai adultilor, dar cand a sugerat pe internet sa inceapa sa le faca si copiilor din spital cate un tatuaj, postarea lui a devenit virala. La scurt timp, el a inceput sa ii picteze pe cei mici, in cele mai neasteptate moduri.

4157631.jpg

“Nimic nu ma face mai fericit decat sa le ofer acestor copii increderea de care au nevoie, printr-un tatuaj personalizat”, a scris Lloyd pe pagina sa de Facebook. “Singurul dezavantaj este ca dupa nu mai vor sa faca dus”, a mai marturisit artistul. Imaginile cu cei mici, zambind cu gura pana la urechi, vorbesc de la sine. Tu ce parere ai despre ideea lui Benjamin?

4157641.jpg

perfecte.md





Recenzie utilizator

Comentarii Recomandate

Nu sunt comentarii de afișat



Vizitator
Adaugi comentarii ca vizitator. Dacă ai un cont, te rog autentifică-te.
Adaugă un comentariu...

×   Alipit ca text avansat.   Alipește ca text simplu

  Doar 75 de zâmbete maxim sunt permise.

×   Linkul tău a fost încorporat automat.   Afișează ca link în schimb

×   Conținutul tău precedent a fost resetat.   Curăță editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini din URL.


  • Conținut similar

    • alexandrarum
      De alexandrarum
      Ba mai mult, are în casă numai obiecte galbene. De şapte ani, Ella nu are decât lucruri de această culoare. A aruncat tot ce era de altă culoare. Chiar şi rujul şi fardurile ei sunt galbene! Şi-a luat şi mobilă aurie. A avut şi o nuntă cu rochie şi voal galbene.
      Ea spune că galbenul o face să simtă mereu că soarele o învăluie cu raze blânde. 
      click.ro
    • alexandrarum
      De alexandrarum
      Acţiunea se înscrie în proiectul „Combaterea violenței împotriva femeilor în Republica Moldova: explorând și învățând din soluțiile locale”, implementat de PNUD cu sprijinul Republicii Coreea.
      În satul Chirsova, o localitate multietnică din autonomia găgăuză, funcţionează două grădiniţe cu un contingent total de circa 400 de copii, majoritatea etnici bulgari și găgăuzi. Până acum, niciuna dintre cele peste 20 de educatoare care muncesc aici nu a beneficiat de instruiri de prevenire a violenţei.
      „Unii copii vin la grădiniţă cu vânătăi”
      Ecaterina Arabadji este angajată la grădiniţă de mai bine de 30 de ani. De-a lungul anilor, la fel ca şi ceilalţi colegi ai săi, a identificat mai multe familii în care au loc abuzuri şi violenţă: „Educatoarea este una dintre primele persoane care îşi dă seama că într-o familie există o problemă. Unii copii vin la grădiniţă cu vânătăi, alţii ne spun foarte sincer că tata o bate pe mama sau că părinţii lor se ceartă mereu. Există şi dintre cei care se închid în sine şi nu vor să comunice cu nimeni”, spune educatoarea.
      Specialista recunoaşte că până nu demult nu avea o soluţie clară la astfel de situaţii. „Uneori nu ştiam cum să procedăm corect. Pe de o parte ne era teamă că dacă vorbim cu părinţii, vor avea de suferit copiii. Iar pe de altă parte, nu puteam trece aceste situaţii în tăcere. Astfel, abordam problema la adunările generale cu părinţii sau semnalam cazurile la primăria din localitate”.

      Începând cu luna septembrie 2018, în instituţie există un registru de evidenţă al cazurilor de violenţă, iar educatorii au fost instruiţi despre semnele de pericol în comportamentul unui copil.
      Directoarea grădiniţei, Natalia Radova, afirmă că aceste instruiri au fost utile mai ales pentru tinerii educatori, veniţi recent în instituţie de pe băncile universităţii. Potrivit ei, în cadrul instruirilor educatorii au mai aflat cum să gestioneze cazurile în care unii părinţi îşi manifestă agresivitatea chiar în incinta instituţiei educaţionale.
      „Pedagogul nu mai trebuie să discute şi să reeduce sau să convingă părinții. Noi înregistrăm cazul şi îl referim la comisia multidisciplinară care intervine şi examinează fiecare situaţie în parte”, spune directoarea.
      Jocurile copiilor și familiile cu probleme
      Educatoarea Ana Fucidji a educat cinci promoţii de copii. Ea afirmă că în toţi cei 19 ani de activitate, nu a trecut niciodată prin traininguri de instruire în domeniul antiviolenţei.
      Potrivit ei, în jocurile de zi cu zi ale copiilor la grădiniţă, un educator îşi dă seama imediat în care familie există bătăi sau injurii. „Mai ales la vârste foarte mici, copiii au foarte multă încredere în educatori, pe care îi tratează ca pe nişte persoane foarte apropiate. Dacă un copil a trecut în ajun printr-un episod de violenţă fizică sau verbală, educatorul va şti acest lucru chiar a doua zi, din spusele copilului. Situaţia se schimbă la preşcolari, aceştia deja nu mai vorbesc atât de deschis despre problemele în familie”, spune specialista.

      Deşi modelele de acasă sunt greu de combătut, educatorii spun că în urma instruirilor au aflat că au un rol extrem de important în înregistrarea şi referirea cazurilor de violenţă. „Am înţeles că de implicarea noastră depinde la modul direct soluţionarea unei probleme sociale grave. Ne dorim ca fiecare copil să crească într-un mediu sigur”, susţine Ana Fucidji.
      „Educatoarele sunt o verigă de bază în prevenirea violenţei, ele fiind în contact cu copiii de vârstă mică zi de zi. În urma instruirilor care au fost organizate specialistele dispun de un mecanism clar şi eficient prin care pot raporta situaţiile de violență”, afirmă Vitalie Frecăuţeanu, coordonator de proiect, PNUD Moldova.
      În total, în cadru proiectului au fost instruite peste 20 de educatoare. De traininguri similare au beneficiat circa 40 de asistenţi sociali din regiune, dar şi membri ai echipelor multidisciplinare.
      În cadrul proiectului „Combaterea violenței împotriva femeilor în Republica Moldova: explorând și învățând din soluțiile locale”, în UTA Găgăuzia sunt create mecanisme de prevenire a violenţei şi servicii de suport pentru victimele violenței în bază de gen. Femeile din regiune vor putea beneficia de consilierea psihologilor, asistenților sociali și juriștilor. Totodată, ele vor fi ajutate să își găsească un loc de muncă sau să își lanseze o afacere.
      Programul-pilot se desfășoară în Chirsova, localitate care are 6.298 locuitori, dintre care 3.235 sunt femei. Pe lângă victimele violenței în bază de gen, la viitoarele servicii vor putea apela toate femeile din localitățile învecinate, numărul cărora se ridică la 20.000.
      diez.md
    • LupuCristinna
      De LupuCristinna
      Nevoile de somn ale copilului includ și odihna din timpul zilei, iar în momentul în care calculezi totalul de ore de odihnă este util să incluzi toate intervalele de somn pentru a nu crede în mod eronat că va obosi.
      Cât trebuie să doarmă nou-născuții
      Majoritatea nou-născuților petrec mult timp adormiți, intervalul în care se trezesc putând fi destul de scurt. Deși totalul de ore de somn va varia pentru fiecare bebeluș se poate ajunge până la 16-18 ore de somn în cadrul aceleiași zile. De asemenea, se vor scula în timpul nopții pentru că li se va face foame. Un mediu prea rece sau prea cald le poate afecta somnul.
      Nevoile de odihnă între 3 și 6 luni

      Pe măsură ce bebelușul tău crește va avea nevoie din ce în ce mai rar să fie hrănit pe timp de noapte și va putea dormi profund intervale mai lungi de timp. Unii bebeluși vor începe să doarmă 8 ore continuu pe timpul nopții sau chiar mai mult, dar există și excepții. Până la 4 luni vor ajunge să doarmă un interval dublu noaptea față de odihna din timpul zilei.
      Cât trebuie să doarmă bebelușii de la 6 luni până la 1 an
      În cazul bebelușilor care au între 6 luni și 1 an este foarte probabil să nu mai fie nevoie deloc să fie hrăniți pe timpul nopții, iar unii bebeluși pot dormi până la 12 ore. Este posibil ca apariția dinților sau foamea să-i facă să se trezească uneori noaptea, dar se va întâmpla destul de rar.
      Necesitățile de somn după 12 luni până la 2 ani
      După prima lor zi de naștere bebelușii vor dormi între 12 și 15 ore în total, la nivel de zi.
      Nevoile de somn de la 2 ani

      Majoritatea copiilor de 2 ani vor dormi între 11 și 12 ore noaptea, plus 1-2 ore în timpul zilei.
      Odihna între 3 și 4 ani
      Copiii care au între 3 și 4 ani vor avea nevoie în general de 12 ore de somn, dar pot exista variații cuprinse între 8 și 14 ore.Unii copii vor avea nevoie inclusiv de o oră de somn după-amiaza.
      Cum să procedezi atunci când nu reușești să dormi suficient
      Nou-născuții se scoală de obicei de mai multe ori noaptea, în special în primele luni de viață, iar întreruperea somnului îți poate accentua oboseala foarte mult. Dacă partenerul tău este alături de tine este indicat să-i ceri ajutorul pentru a reduce disconfortul și a reuși să te odihnești. Dacă îi dai copilului lapte praf creează un program în care alternați dozele, astfel încât să poți dormi cel puțin jumătate din noapte continuu. Dacă alăptezi copilul poți ruga partenerul să se ocupe de schimbatul copilului și de îmbrăcatul lui dimineața pentru ca tu să poți adormi la loc.
      Odată ce ai creat o rutină cu ore clare de alăptare partenerul tău poate să-i dea bebelușului din când în când un biberon cu lapte noaptea. În cazul în care ești singură poți ruga un prieten sau o rudă să stea cu tine câteva zile pentru a reuși să te odihnești.
      Ce să faci dacă cel mic nu doarme bine noaptea

      Fiecare copil își va schimba pe parcurs felul în care doarme. Se poate întâmpla ca tocmai când îți închipuiai că ai stabilizat ritmul și intervalele în care doarme să observi că trebuie să te trezești la fiecare 2 ore în noaptea următoare. Fii gata să flexibilizezi rutina de odihnă pe măsură ce bebelușul tău crește și trece prin diferite stadii de dezvoltare. Creșterea, dezvoltarea organismului, apariția dinților sau alte afecțiuni pot afecta odihna copilului și vor face somnul mai puțin profund.
      eva.ro
       
    • LupuCristinna
      De LupuCristinna
      Potrivit dr. Wyatt Fisher, psiholog din Denver, există 2 motive principale pentru care copiii vor alege să-și petreacă timpul în compania bunicilor, în loc să stea cu părinții. În primul rând pentru că pot petrece un interval mai îndelungat împreună și în al doilea rând pentru că bunicii înțeleg mai bine ce vor copiii și de ce au nevoie.
      „Copiii vor forma întotdeauna legături strânse cu persoanele care petrec mai mult timp cu ei”, spune dr. Wyatt. Având în vedere faptul că în prezent ambii parteneri merg la serviciu pentru a asigura stabilitatea financiară a familiei și că este mai sigur și mai practic să se lase copiii în grija bunicilor nu este de mirare că cei mici devin foarte apropiați de bunici. În plus, bunicii au fost și ei părinți la rândul lor și înțeleg mai rapid semnalele transmise de copii. Sunt mai sensibili la nevoile copiilor și știu să răspundă eficient. În acest mod se dezvoltă afecțiunea și atașamentul puternic față de bunici de la o vârstă fragedă.
      Dr. Brian Taylor consideră că este posibil și ca afecțiunea pronunțată a copiilor să fie motivată de faptul că sunt răsfățați de bunici. „Tuturor ne place să fim valorizați și să ni se arate că suntem importanți”, spune dr. Taylor. Bineînțeles că și părinții își iubesc copiii, dar rolul de părinte include și instrucțiuni uneori plictisitoare pentru cei mici, reguli, disciplină, învățarea unor lucruri care nu îi atrag foarte mult și structurarea unui program clar. 
      „În momentele în care bunicii îi învață ceva pe cei mici au tendința de a fi mai răbdători și mai blânzi. Se bazează în primul rând pe exemple practice, sunt calmi, au mai multă răbdare, nu se enervează ușor și nu sunt presați de timp sau de nevoia de a ajunge la serviciu la o anumită oră”, spune dr. Taylor.
      Bunicii nu trebuie să cheltuiască sume importante pentru a câștiga afecțiunea copiilor
      Nu este nevoie ca bunicii să le ofere nepoților cadouri costisitoare.„Este suficient să le dea mici daruri care nu costă prea mult, dar le vor arăta copiilor că sunt importanți și iubiți. Mesajul transmis copiilor este cel mai important lucru, nu suma cheltuită”, adaugă dr. Taylor.
      Un studiu realizat în Regatul Unit a demonstrat că peste 52% dintre copii preferă să stea cu bunica, în loc să fie cu părinții. În plus, în urma chestionarelor s-a constatat că una din 10 mame se simte nesigură din cauză că i se pare că relația dintre copii și bunici este mai puternică decât apropierea față de ea.

      În cadrul studiului cercetătorii britanici au identificat 3 motive pentru această preferință. În primul rând bunicii răsfață copiii mult mai des. În al doilea rând îi lasă aproape tot timpul să facă tot ce vor, iar al treilea considerent este mâncarea, deliciile de la bunici fiind irezistibile față de meniul de acasă, preparat de mame.
      Există un motiv obiectiv pentru care bunicii le pot face pe plac copiilor pentru că ți-i pot aduce oricând înapoi acasă dacă lucrurile scapă de sub control.
      Nimeni nu poate înlocui părinții
      Indiferent de preferințele sugerate de diferite studii, realitatea este că nimeni nu poate înblocui părinții copiilor. Nu contează că poate bunicii prepară feluri de mâncare mai gustoase și nici nu este cazul să începi o concurență permanentă pentru a atrage copiii. Atâta timp cât le arăți celor mici cât de importanți sunt pentru tine și petreci cât mai mult timp cu ei nu ai motive de îngrijorare. Știu că îi iubești și este mai mult decât suficient.
      Bunicii țin copii de mână un timp destul de scurt, dar pot avea un loc în inima lor până la vârsta adultă. Timpul petrecut cu bunicii nu vine să anuleze afecțiunea părinților, ci poate constitui o amintire deosebită din timpul copilăriei.
      eva.ro
    • LupuCristinna
      De LupuCristinna
      Psihologul Lenke Iuhoș declară că acest lucru poate fi extrem de nociv pentru sănătatea emoțională a copilului, aspect care va avea efecte negative pe termen lung, inclusiv în viața lui de adult. Specialistul susţine că există cel puțin cinci acțiuni eficiente prin care putem spori relația dintre părinte și copil prin activități comune.
      1. Să stăm la discuţii. Juniorii înţeleg, chiar înţeleg ce spun adulţii. Copilul, în inocenţa lui, nu e pregătit mental să ia decizii singur, însă poate înțelege, dacă i se explică pe înțelesul lui, de ce trebuie să adopte un anumit stil de viață sau altul. Discuţiile simple, concrete, despre ce e bine şi ce e rău îl vor ajuta foarte mult și i se va da încredere să facă pași în acea direcție, astfel încât să intre în rutina lui zilnică. În acel context, comunicarea atinge în profunzime relaţia dintre părinte şi copil. Exersaţi cu transparenţă, cu informaţii adevărate îmbrăcate pentru copilăria lui. Copiilor le place să fie ghidaţi.
      2. Să le oferim suport. Copiilor le place să se coopereze cu ei. Sănătatea stă în modul de viaţă, iar aceasta se formează în primii 7 ani. Obiceiurile alimentare, obiceiurile de mişcare se adoptă în anii educaţionali. În aceşti ani copilul primeşte educaţie atât din partea familiei, cât și de la şcoală. Suportul este un context în care trăieşte copilul, un mediu, un moment în care în neputinţă primeşte încurajare înnăbuşită de iubire. Suportul înseamnă şi o apreciere acordată copilului în momentul în care el a efectuat paşi corecţi în a dezvolta propriul stil de viaţă, care aduce beneficii clare în sfera sănătăţii sale.
      3. Să îi încurajăm la acţiune. Acţiunea ne face să trăim. Programul unei zile se poate discuta împreună cu copilul, nu doar impune, deoarece nu se va simți confortabil să facă unele lucruri. Discuţiile eficiente atrag acţiuni imediate. Acesta este secretul implicării copilului în a face ceva. Copiii pot participa la gătitul în familie, atunci când pregătim masa, să o facem împreună cu ei, să implicăm copiii în cumpărarea alimentelor sănătoase etc. Acţiunile devin astfel automatisme. Imaginea viitorului adult se creează în copilărie, iar regulile de viaţă învăţate în copilărie devin principii trăite în viaţa de adult. La acea vârstă nu e imposibil, dar e destul de greu să schimbi stilul dezordonat de viaţă al unui om fără implicaţii şi costuri considerabile.
      4. Să fim modele pentru ei. Părinţii sunt responsabili de ce modele de viaţă absorb copiii lor, aspect care, din păcate, a dispărut la Generația Z și Alpha și care erau la mare căutare și chiar extrem de eficiente pentru Generația Y. Modelele apar cu rapiditate, însă au o calitate de preţuit, sunt selectabile. Le acceptăm sau nu. Copiii sunt în creştere, ei se agaţă de tot ce pot prinde uşor. Aceste modele venite din famile, şcoală, societatea restrânsă sunt captivante, devin reguli pentru ei. Ei nu remarcă corect comportamentele dăunătoare stilului de viaţă. E preferabil ca părinţii să selecteze ce fel de comportamente sunt benefice pentru copiii lor, care sunt obiceiurile care pot apărea zi de zi în viaţa acestora.
      5. Să facem sport împreună. Mişcarea e libertate pentru copii. E recomandat să fie adus cu înţelepciune în programul copilului un program de sport eficient pentru vârsta lui. E riscant atunci când mişcarea prin sport este introdusă forţat sau dacă alegem sportul pe care nu-l înțelege sau nu i se potrivește. Nereuşita acceptării programului de sport poate fi prevenită prin colaborare cu un medic specialist, care poate da indicaţii din punct de vedere fizic şi mental. E indicat ca sportul şi şcoala să se îmbine armonios.   
      romanialibera.ro
  •