Cum îți faci viața mai grea?


    Uneori, problemele pe care le consideri atât de importante și care crezi că-ți taie din frumusețea vieții sunt doar un rezultat al acțiunilor tale. Cum faci ca viața să pară mai complicată decât este de fapt, vezi mai jos. 

1574163303.jpg

Iei lucrurile foarte personal

Indiferent de situație, aproape tot timpul iei lucrurile personal și le permiți să te influențeze într-un mod negativ. Oamenii fericiți nu fac asta; nu atribuie intenția acțiunilor neintenționate ale altor oameni pentru că știu că fiecare are propria poveste.

Ești vedeta propriului tău film

Crezi că lumea se învârte în jurul tău. Până la urmă, ai fost în centrul atenției aproape întreaga ta viață, de ce ai crede ceva diferit? Renunță la aceste gânduri pentru că iți fac mai mult rău decât bine. Crezi că lumea se învârte în jurul  tău. Până la urmă, ai  fost în centrul atenției aproape întreaga ta viață, de ce ai crede ceva diferit? Renunță la aceste gânduri pentru că iți fac  mai mult rău  decât bine.

Ești destul de pesimistă

Negativitatea nu face decât să aducă și mai multă negativitate în viața ta. Este un obicei care până la urmă te va seca de orice strop de energie. Ești sigură că permiți toxicității să fie atât de prezentă în viața ta?

Ai așteptări nerealiste

De la tine, de la oamenii dragi. De la tot ce se întâmplă în jurul tău. Astfel de așteptări vor aduce doar nefericire în viața ta. Minimizează–ți așteptările, maximizează–ți bucuriile.

Aștepți un semn

De la Dumnezeu, de la Univers, de la destin. Dar nu ar fi mai bine să nu pui pe pauză viața ta, ci să te bucuri de ea? Și dacă acel semn nu va veni niciodată? Dacă faptul că ești în viață este un semn pe care tu nu îl iei în calcul?

Nu îți asumi riscuri

Trăiește fără limite. De fiecare dată când trebuie să faci o alegere care implică un risc mai mare, nu mai sta pe gânduri și accept-o. Uneori vei căștiga, alteori vei pierde… însă, în cele din urmă, vei fi bucuroasă că ai făcut-o.

Îți compari în mod constant viața cu a altor oameni

O să te rog să te oprești din acest obicei chiar acum. Nu îi face asta sufletului tău, nu merită. Fiecare om are propria poveste, propriile probleme, propriul drum, propriile obstacole pe care trebuie să le depășească. Trăiește-ți viață așa cum îți  dorești și nu mai  sta să  te mai uiți în stangă și în dreapta să vezi ce fac oamenii din jurul tău.

kudika.ro





Recenzie utilizator

Comentarii Recomandate

Nu sunt comentarii de afișat



Vizitator
Adaugi comentarii ca vizitator. Dacă ai un cont, te rog autentifică-te.
Adaugă un comentariu...

×   Alipit ca text avansat.   Alipește ca text simplu

  Doar 75 de zâmbete maxim sunt permise.

×   Linkul tău a fost încorporat automat.   Afișează ca link în schimb

×   Conținutul tău precedent a fost resetat.   Curăță editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini din URL.


  • Conținut similar

    • julia122997
      De julia122997
      Nu pe toți copiii îi încovoaie critica, însă mulți cred, cu sinceritate, în imperfecțiunile lor, se confruntă cu ele și continuă să joace rolul de „rățușcă cea urâtă” chiar și la vârsta adultă.
      Una din principalele motive care provoacă apariția complexului dat este comparația cu alți copii. Învățați-l pe copil nu să se compare cu alți semeni, ci cu sine însuși – să observe progresul de azi comparativ cu el, cel de ieri.
      De cele mai multe ori copiilor le este rușine de aspectul exterior, de aceea astăzi ne vom referi, în special, la teoria imaginii corporale. Această teorie explică cum exteriorul influențează apariția complexului de „rățușca cea urâtă”.
      Vă amintiți povestea? Rățușca suferea tocmai din cauza că era considerată urâtă.
      Imaginea corporală
      Imaginea corporală este mai mult decât o imagine mentală a felului în care arătăm, ea reprezintă relația personală cu propriul corp cuprinzând percepții, convingeri, gânduri, sentimente și acțiuni aferente imaginii noastre fizice. Imaginea corporală se construiește în interior, dar pe baza informaţiilor primite din mediul social. De aceea, se consideră că mediul socio-cultural – rețelele de socializare, reclamele, filmele, normele culturale și diverse modele de comportament – toate influenţează percepţia de sine. Dar nu trebuie să învinuim pentru toate mediul socio-cultural. Societatea în toate timpurile a dictat normele frumuseții.
      Imaginea corporală cuprinde mai multe elemente:
      percepţia vizuală a propriului corp; evaluarea propriului aspect fizic; ce credem despre felul în care ceilalţi ne percep; percepţia kinestezică (cum ne simţim corpul în spaţiul înconjurător); nivelul de conexiune cu propriul corp. Adolescenții își formează percepțiile despre sine, atractivitatea și acceptarea propriului corp încă din copilărie. Rolul părinților este fundamental în protejarea și profilaxia unei imagini corporale pozitive.
      Trebuie să subliniați atractivitatea și frumusețea copilului dvs., ajutându-l să se îngrijească de înfățișare, garderobă, ținută. În niciun caz să nu-i spuneți copilului că are dinți urâți, ochi mici, urechi mari, unghii deformate, statură nepotrivită sau nas lung etc.

      Psihologii disting 2 tipuri de imagine corporală: pozitivă și negativă.
      Imaginea corporală pozitivă – înseamnă că omul se acceptă cu adevărat și îi place modul în care arată, chiar în acest moment. Își cunoaște punctele forte și nu încercă să-și schimbe corpul pentru a se încadra în modul în care cred alții că ar trebui să arate.
      Imaginea corporală negativă (distorsionată) – se referă la percepția nerealistă a modului în care un om își vede propriul corp. O astfel de imagine corporală aduce cu sine probleme precum: stimă de sine scăzută, sentimente de inadecvare, devalorizare personală, sentiment de lipsa de feminitate/ masculinitate, depresie, anxietate interpersonală, tulburări de comportament alimentar ș.a.
      O imagine corporală negativă este periculoasă și îl poate face nefericit pe copil, afectându-i calitatea întregii vieți.
      Ce e de făcut dacă la copil s-a format deja complexul „rățușca cea urâtă”?

      Dacă copilul sau chiar dumneavoastră vă îngrijorați de aspectul exterior, atunci încercați să răspundeți la următoarele întrebări:
      Percepția mea despre mine este distorsionată de expunerea „perfecţiunii” din mass-media? Mă surprind deseori criticându-mă de felul cum arăt? Ce mă oprește să îmi iubesc corpul așa cum este? Dacă aș schimba ceva la mine, oare aș fi fericit(-ă)? Dar dacă nu va fi așa? Cum ar fi viața mea, dacă m-aș accepta așa cum sunt?
      Analizați cauzele percepției negative legate de imaginea corporală. Amintiți-vă când a apărut o asemenea percepție despre sine. Descoperiți punctele forte și punctele slabe ale propriei imagini corporale și gândiți-vă cum să transformați relația cu propriul corp ajungând la o stare de acceptare și mulțumire.
      3 sfaturi care vă vor ajuta să rezistați influenței negative din exterior și să găsiți armonia cu sine
      1. Fiți mai conștienți.
      Comparația cu alții este automată. Dar dacă vă învățați să vă controlați gândurile, atunci presiunea externă asupra imaginii corpului dvs. se va diminua.
      2. Nu uitați că modelele de frumusețe sunt de scurtă durată.
      Imaginea noastră de sine depinde, în mare parte, de standardele impuse de societate. Totuși, recunoașteți că ele se schimbă des, iar Dumneavoastră rămâneți unicat.
      3. Tratați-vă corpul cu dragoste și respect.
      Dezvoltarea iubirii și respectului de sine este un proces lung, căruia trebuie dedicat multă răbdare și energie. Lăudați-vă des și răsplătiți-vă cu ceva plăcut.
      Dacă toate celelalte nu reușesc, contactați un psihoterapeut care vă va ajuta să creșteți stima de sine, pentru a-l învăța pe copil să se bucure de viață. Cu cât mai curând veți ajuta copilul să scape de acest complex, cu atât mai devreme va deveni fericit.
      omactiv.md
    • julia122997
      De julia122997
      Iată niște semne – extrem de evidente, de altfel – pe care nu ar trebui să le ignori dacă te simți extenuată mereu și nu mai poți face față ritmului normal al vieții de zi cu zi.
      Îți lipsește motivația
      Cu alte cuvinte, te simți pierdută, fără scop sau direcție. Fără să știi ce vrei și de unde să o apuci, dacă cumva ai avea energia să te apuci de treabă. Nu mai găsești bucurie în nimic.
      Cea mai grea întrebare e: „Ce vrei, de fapt?”.
      Logic, și cel mai eliberator răspuns vine din aceeași chestionare interioară de mai sus.
      Fugi de responsabilități
      Iar asta nu e pentru că ești o persoană rea sau care nu merită încrederea celor din jur. Nu. Este pentru că nu mai poți. Orice lucru, oricât de mărunțel, pare o corvoadă.
      Asta pentru că deja faci prea multe și, mai rău, cu siguranță i-ai obișnuit pe toți în felul acesta. Ai simplificat lucrurile pentru toată familia, dar te-ai împovărat până la refuz pe tine.
      Ca să simți o schimbare în bine, trebuie să faci exact inversul a ceea ce ai făcut până acum, și ce-ți vine natural, desigur: îi lași pe toți ceilalți să se descurce (dacă poți) și te pui pe tine pe primul plan. Îți iei o bine meritată pauză sau îți aloci mai mult timp pentru tine, pentru o reîncărcare de baterii. Orice poți face azi pentru tine o să aibă efecte pozitive pe parcurs, ai încredere!
      Nu mai dormi bine
      Fie că ai probleme cu adormitul și te foiești de o mie de ori înainte de a te liniști, fie cazi lată de somn înainte de a atinge capul de pernă. Însă apoi te trezești în toiul nopții, iar astfel de interuperi de rutină nu ajută. Episoadele – sper, spre binele tău, rare – în care nu poți dormi de oboseală fac ravagii. Încearcă exerciții de respirație, relaxare, meditație înainte de somn sau soluții naturiste. Nu lasă ca orele nedormite să se adune tot mai mult cu fiecare seară și să te bazezi pe faptul că poți recupera în weekend.
      Ai zile pline de amorțeală, letargie și emoții
      Te simți inertă și tot ce vrei e să te izolezi. Să te lase lumea în pace. Să pui existența pe pauză și să dormi vreo 2 luni, dar și asta e greu dacă amețești și când stai întinsă în pat. Pe lângă lertagia care a ajuns o stare de fapt, mai ai și câte o criză de plâns din nimic. Și mult mai des ca înainte. Nu e hormonal, nu e pentru că a murit personajul principal din serialul tău preferat și nici pentru că la salon ți-a ratat cineva sprâncenele – toate motive legitime, de altfel.
      Epuizarea emoțională te împinge la limită emoțiilor. Șoc, nu?
      Fiecare activitate îți fură și ultima rezervă de energie, cea pe care o păstrai pentru a te spăla pe păr.Ești implicată în toate poveștile și suferi pentru orice, chiar dacă drama nu îți aparține și povestea nu e nici măcar tristă, obiectiv vorbind. În același timp, te simți detașată de tot, pentru că nimic nu te mai atrage îndeajuns de mult încât să te poți implica, ca pe vremuri.
      Ești o antiteză ambulanță, însă singura înțelegere pe care ar trebui să o cauți și care o să facă diferența e cea care vine de la tine. Fă din asta o prioritate. Găsește metode noi de a te încărca, pe toate planurile.
      Starea noastră emoțională nu trebuie să fie pe pilot automat. Nu ești un slow cooker uitat în priză. Scoate-te din priză și lucrează în scopul vindecării tale. Nimic nu e mai important acum.
      andreearaicu.ro
    • julia122997
      De julia122997
      Ai observat că mereu încerci să le faci pe plac tuturor? Asta nu înseamnă că ești o persoană slabă, ci că de mică ai pus în practică un mecanism de apărare. Poate unul dintre părinți era alcoolic, ori extrem de exploziv, în casă era o atmosferă tensionată. Ca să nu declanșezi un conflict, ca să eviți să fii certată, pedepsită, ai învățat să le faci pe plac tuturor ori persoanei care avea potențialul amenințător. O metodă bună de a te proteja, care ulterior a dezvoltat niște costuri emoționale și relaționale.
      Te interesează confortul celorlalți
      Să le fie lor bine, să aibă tot ce le trebuie. Ești ca un amfitrion dus la extrem, care se potrivește foarte frumos în peisaj. Ca și cum perpetuu joci un rol cu zâmbetul pe buze. Însă atunci când le faci pe plac tuturor și joci acest rol al gazdei perfecte în viață te pierzi pe tine și esența a cine ești cu adevărat. Schimbi constant măști, uitând cine se află în spatele lor. Iar oamenii nu reușesc să (te) mai vadă dincolo de aceste măști.
      Nu există NU
      Un om care face mereu pe plac tuturor nu are în vocabular cuvântul nu. Indiferent că este vorba despre job, prieteni, vecini, familie, toată lumea te roagă ceva. Iar tu ajuți fără să mai conteze că e greu, obositor, ori în conflict direct cu nevoile tale.
      Când le faci pe plac tuturor, vinovăția e prietena ta
      Fiind la dispoziția tuturor, ajungi la un moment dat să nu mai poți. Și să te simți furioasă. Dar apoi le găsești explicații, care, de regulă, nu au nicio legătură cu realitatea, și așa te simți vinovată că ești un om rău. Ajungi să fii foarte critică cu tine, o voce critică ce îți induce vinovăția.
      Faci compromisuri nesănătoase
      Compromisurile sunt parte din cheia relaționării. Prea puțin probabil să fii 100% compatibil cu cineva și să vedeți mereu lucrurile la fel. Așa că intră în scenă compromisul, care, în varianta sănătoasă, te lasă să pui capul liniștită pe pernă. Adică ești de acord cu un lucru care, în urma negocierii cu celălalt, îți dă un sentiment de confort. Dar, atunci când faci pe plac tuturor, compromisurile sunt toxice. Așa că invariabil ajungi să îți negi, să îți înșeli valorile de bază, principiile, dorințele, nevoile emoționale.
      Ți-e teamă să nu dezamăgești, le faci pe plac tuturor și te simți responsabilă
      Ești mereu disponibilă, iar starea de bine, bucuria celor din jur simți că depinde de tine? Ajungi să te simți direct responsabilă de fericirea și reacțiile lor de moment, iar teama să nu dezamăgești, de a nu fi respinsă e foarte mare. Pentru că cel care face tuturor pe plac are și această frică a abandonului. De aceea, atunci când simți că explodezi, să-ți mărturisești toate sentimentele de frustrare și furie, preferi să o faci în fața unei persoane care nu îți este apropiată. Dacă ea te respinge, durerea nu va fi aceeași ca cea provocată de respingerea cuiva din anturajul tău.
      elle.ro
    • julia122997
      De julia122997
      E un proces emoțional dureros, indiferent că partea legală se întâmplă la notar sau la tribunal, cu sau fără certuri aprinse. Și fiind o situație nouă ești predispusă la câteva greșeli după divorț. Unele au legătură strict cu tine, și nu îți dau voie să depășești momentul, altele se referă la copilul tău.
      Greșeli după divorț: copilul devine confidentul tău
      În calitate de mămică singură, responsabilitățile te doboară. Așa că fără să vrei începi și discuți cu copilul tău despre problemele care te apasă. Faceți împreună calcule financiare, îl trimiți să rezolve situații pe care înainte le gestiona fostul soț etc Micuțul devine o cârjă emoțională, un mix între prietena cea mai bună și partener de viață. Acest fenomen este des întâlnit, una dintre cele mai frecvente greșeli după divorț.
      Vorbești de rău fostul soț în fața copilului
      Poate că te-a înșelat, era abuziv emoțional sau chiar a dat în tine. Ori v-ați înstrăinat, relația oricum era încheiată, dar el a avut curajul să-i pună punct oficial. Indiferent de scenariu, atunci când îi spui copilului cât de rău a fost și este tatăl său, te aude discutând despre asta cu cineva, nu faci altceva decât să creezi în copil un conflict interior. Copiii își iubesc ambii părinți și îi doare să vadă că aceștia sunt în război. În plus, copilul este jumătate mama și jumătate tata, iar când îl citici pe tata implicit critici și copilul. Când îl negi pe tată, negi și o parte semnificativă din copil.
      Copilul este detectiv și sursă de informații
      Una dintre greșelile după divorț pe care trebuie să le eviți e românescul tras de limbă. Copilul își vizitează tatăl, iar tu ceri informații. Cum arată casa, cu cine s-au mai întâlnit, dacă și-a făcut iubită, ce a zis despre tine etc Și mai rău este atunci când îl manipulezi emoțional: dacă nu îmi spui, mă supăr pe tine. Copilul se simte vinovat și scindat între cei doi părinți.
      Greșeli după divorț? Copilul este mesajer între părinți
      Pentru că divorțul a căpătat note de scandal, voi nu vorbiți. Nici la telefon, nici mesaje, poate extrem de rar și doar în caz de urgență pe e-mail. Așa că fiul sau fiica voastră este un fel de porumbel călător transmițător de mesaje, de cele mai multe ori pline de venin. Parenting-ul se face împreună și post-divorț. Nu mai sunteți un cuplu, dar părinții lui veți fi întotdeauna. Dacă nu se poate o relație amicală, ar fi benefic pentru copil să comunicați voi direct, fără să-l implicați.
      Nu lași copilul să își vadă tatăl
      Când partenerul tău a fost nedrept, iar tu extrem de rănită, vrei să te răzbuni pe el prin toate modalitățile posibile. Iar cea mai la îndemână este copilul, care devine arma principală în acest război dintre voi doi. Divorțul în sine este dificil pentru copil, iar pentru o dezvoltare emoțională armonioasă este necesar ca micuțul să rămână în contact cât mai strâns cu tatăl său. Din păcate există tați care divorțează nu doar de soții, ci și de copii. Dacă fostul tău partener se interesează de copil și vrea să îl vadă, nu împiedica acest lucru. Când vrei să te răzbuni, suferința cea mai mare nu o simte fostul soț, ci copilul!
      Uiți de limite și reguli
      Te gândești cât a suferit copilul, cât de fragil poate fi, așa că virezi în zona de supraprotecție. Un copil supraprotejat va dezvolta tendințe dependente și o stimă de sine joasă. O altă greșeală după divorț este răsfățul în exces, când renunți să îi mai pui limite, să îi prezinți reguli pe care trebuie să le respecte.
      elle.ro
    • julia122997
      De julia122997
      Ți-am pregătit o listă cu 10 lucruri de care ai nevoie pentru a avea o viață împlinită.
      1. Sex
      Sexul regulat reduce depresia, anxietatea, stresul și crește stima de sine, întărește imunitatea și calitatea somnului devine mai bună. Atunci când atingi orgasmul, oxitocina este eliberată, un efect amnezic cuprinzându-te timp de 4-5 ore.
      2. Somn
      Întreaga ta ființă și relațiile tale depind de somn. „Multe studii arată faptul că lipsa de somn este foarte periculoasă. Sunt făcute teste simple pe oamenii ce duc lipsă de somn, acestea arătând că ei lucrează și comunică cu cei din jur mai rău chiar decât cei care au consumat alcool”, spun experții American Sleep Association.
      3. Sport
      Exercițiile fizice pot fi adevărate miracole pentru corp și minte. Sportul regulat reduce stresul, ajută intelectul și te umple de energie pozitivă. Per total, te ajută să funcționezi mult mai bine.
      4. O relație sănătoasă
      Toată lumea își dorește conexiuni ce aduc pozitivitate în viața lor. O relație sănătoasă îți crește încrederea în tine și te ajută să fii o persoană pozitivă. Dacă în sfârșit ai parte de o relație stabilă, unde primește destulă iubire, experiența aceasta va schimba în mintea ta orice gând vechi negativ pe care-l aveai.
      5. Stimularea activității mentale
      Stimularea activității mentale este la fel de importantă precum somnul sau sportul. Poate să fie făcută prin muncă sau hobby-uri creative, iar acest lucru te va face să te simți ca un om împlinit și va ajuta creierul să funcționeze mai bine.
      6. Joacă
      Copiii nu sunt singurii ce au nevoie de joacă, și adulții trebuie din când în când să recurgă la această metodă! Când a fost ultima oară când te-ai pierdut așa tare în moment încât nimic nu a mai contat? Creativitatea, spontaneitatea și experiențele noi sunt esențiale spiritului tău și te ajută să ai o armonie în viață.
      7. Atingeri fizice
      Nu este vorba de sex, ci de îmbrățișări, ținut de mână, mângâieri. Te-ai născut cu nevoia de a fi atinsă. Dacă un copil nu primește afecțiunea necesară, acesta suferă. O atingere caldă eliberează oxitocină, reducând nivelul de stres. Corpul tău va interpreta atingerile ca și cum cineva ți-ar spune „Sunt aici pentru tine”.
      8. Comunitatea
      Ca și copiii, adulții au nevoie de o comunitate ce îi ajută să simtă că aparțin de ceva. Valorile tale sunt întărite de suportul grupului de prieteni, al comunității. A fi parte dintr-o echipă ce îți împărtășește interesele este ceea ce ne ajută cel mai mult în viață.
      9. Timp de relaxare
      La fel cum o baterie are nevoie de încărcare, așa ai și tu în unele momente. A te relaxa puțin este foarte important, ține minte, viața este despre moderație.
      10. Observație
      Ia-ți timp pentru a te înțelege și a te observa. Dacă o conexiune cu tine nu există, viața ta nu va fi destul de satisfăcătoare. Cum să obții ce ai nevoie dacă nu te înțelegi? Cum te poți încrede în instinctele tale dacă nu te gândești la comportamentul tău?
      Dacă înveți cum să îți observi pașii în lume, o să îți oferi unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care viața le poate da.
      elle.ro
  •