5 semne că le faci pe plac tuturor și ce ascunde acest comportament


    Când încerci să le faci pe plac tuturor, în final ieși tu în pierdere. Un comportament care ascunde o mare frică.

kinopoisk-pic4_zoom-1000x1000-6214.jpg

Ai observat că mereu încerci să le faci pe plac tuturor? Asta nu înseamnă că ești o persoană slabă, ci că de mică ai pus în practică un mecanism de apărare. Poate unul dintre părinți era alcoolic, ori extrem de exploziv, în casă era o atmosferă tensionată. Ca să nu declanșezi un conflict, ca să eviți să fii certată, pedepsită, ai învățat să le faci pe plac tuturor ori persoanei care avea potențialul amenințător. O metodă bună de a te proteja, care ulterior a dezvoltat niște costuri emoționale și relaționale.

Te interesează confortul celorlalți

Să le fie lor bine, să aibă tot ce le trebuie. Ești ca un amfitrion dus la extrem, care se potrivește foarte frumos în peisaj. Ca și cum perpetuu joci un rol cu zâmbetul pe buze. Însă atunci când le faci pe plac tuturor și joci acest rol al gazdei perfecte în viață te pierzi pe tine și esența a cine ești cu adevărat. Schimbi constant măști, uitând cine se află în spatele lor. Iar oamenii nu reușesc să (te) mai vadă dincolo de aceste măști.

Nu există NU

Un om care face mereu pe plac tuturor nu are în vocabular cuvântul nu. Indiferent că este vorba despre job, prieteni, vecini, familie, toată lumea te roagă ceva. Iar tu ajuți fără să mai conteze că e greu, obositor, ori în conflict direct cu nevoile tale.

Când le faci pe plac tuturor, vinovăția e prietena ta

Fiind la dispoziția tuturor, ajungi la un moment dat să nu mai poți. Și să te simți furioasă. Dar apoi le găsești explicații, care, de regulă, nu au nicio legătură cu realitatea, și așa te simți vinovată că ești un om rău. Ajungi să fii foarte critică cu tine, o voce critică ce îți induce vinovăția.

Faci compromisuri nesănătoase

Compromisurile sunt parte din cheia relaționării. Prea puțin probabil să fii 100% compatibil cu cineva și să vedeți mereu lucrurile la fel. Așa că intră în scenă compromisul, care, în varianta sănătoasă, te lasă să pui capul liniștită pe pernă. Adică ești de acord cu un lucru care, în urma negocierii cu celălalt, îți dă un sentiment de confort. Dar, atunci când faci pe plac tuturor, compromisurile sunt toxice. Așa că invariabil ajungi să îți negi, să îți înșeli valorile de bază, principiile, dorințele, nevoile emoționale.

Ți-e teamă să nu dezamăgești, le faci pe plac tuturor și te simți responsabilă

Ești mereu disponibilă, iar starea de bine, bucuria celor din jur simți că depinde de tine? Ajungi să te simți direct responsabilă de fericirea și reacțiile lor de moment, iar teama să nu dezamăgești, de a nu fi respinsă e foarte mare. Pentru că cel care face tuturor pe plac are și această frică a abandonului. De aceea, atunci când simți că explodezi, să-ți mărturisești toate sentimentele de frustrare și furie, preferi să o faci în fața unei persoane care nu îți este apropiată. Dacă ea te respinge, durerea nu va fi aceeași ca cea provocată de respingerea cuiva din anturajul tău.

elle.ro





Recenzie utilizator

Comentarii Recomandate

Nu sunt comentarii de afișat



Vizitator
Adaugi comentarii ca vizitator. Dacă ai un cont, te rog autentifică-te.
Adaugă un comentariu...

×   Alipit ca text avansat.   Alipește ca text simplu

  Doar 75 de zâmbete maxim sunt permise.

×   Linkul tău a fost încorporat automat.   Afișează ca link în schimb

×   Conținutul tău precedent a fost resetat.   Curăță editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini din URL.


  • Conținut similar

    • julia122997
      De julia122997
      „Criza vârstei de mijloc la femei este în mare măsură și un fenomen autocreat pentru că există tendința de a atașa această etichetă oricăror circumstanțe dificile prin care trece o femeie în intervalul clasic de vârstă. Este ca și cum într-o zi toată lumea cântă și dansează și toate culorile din jurul tău sunt intense și vibrează armonios, dar deodată te uiți mai atent și nu descoperi decât alb și negru în apropierea ta”, spune dr. Robi Ludwig, psihoterapeut. Dar cum îți dai seama dacă tot ce simți sau poate ce nu simți este un semn al depresiei sau al trecerii la menopauză?
      Este criza vârstei de mijloc la femei un mit?
      Experții au dezbătut timp îndelungat veridicitatea acestei stări emoționale, având în vedere faptul că nu este o afecțiune clasificată riguros. Indiferent cum este numită, o perioadă de tristețe, apatie sau când te întrebi încotro te îndrepți și ce înseamnă viața ta marchează în mod cert acest stadiu, dacă se întâmplă între 40 și 55 de ani.
      Iată ce semnale problematice indică în mod clar criza vârstei de mijloc la femei:
      1. Te-ai îngrășat sau ai slăbit brusc
      „Criza emoțională are multe caracteristici comune cu depresia, iar modificarea neașteptată a greutății este un indiciu major. Deși anumite variații ale greutății sunt normale, orice schimbare prea rapidă îți arată că ar fi bine să discuți cu un terapeut pentru a te asigura că ești bine”, spune dr.Jennifer Wickham, psiholog.
      2. Ești apatică
      Dacă ți-ai pierdut interesul sau entuziasmul pentru lucrurile care te motivau și te făceau să zâmbești ar putea fi un semn al unei crize la nivel psihologic. „Apatia adaugă o dimensiune mai complexă crizei vârstei de mijloc a femeilor pentru că influențează gradul de receptivitate al acelei persoane la sfaturile primite, precum și dorința de a cere ajutor.Apatia te face să-ți pierzi interesul pentru lucrurile care îți luminează viața și vei ajunge să te sabotezi singură”, spune Christine Hueber, psiholog. 
      Pentru a ieși din această stare cu o conotație negativă este recomandat să-ți faci o listă cu tot ce îți place în momentul prezent, apoi să acționezi pentru a avea viața pe care ți-o dorești, în loc să-ți irosești timpul acumulând nemulțumire și resentimente. Mergi înainte și lasă trecutul în urmă.
      3. Te compari tot timpul cu alte persoane
      Ai tendința să te compari mereu cu alții și ai impresia că au mai mult succes decât tine? Este un simptom al crizei emoționale, mai ales dacă te afli într-o etapă când îți imaginai că vei avea mai multe reușite decât cele concrete. Nu uita, însă, că fiecare persoană are o experiență de viață diferită, care îi afectează abilitățile și oportunitățile.
      „Dacă ai ajuns să petreci mai mult timp comparându-te cu alte persoane decât gândindu-te la viitorul tău, amintește-ți că au făcut alte alegeri și s-au plasat în contexte diferite.Nu ai de ce să te lași copleșită de frustrare sau dezamăgire”, spune dr. Erica McCurdy, psiholog.
      4. Ai dureri neobișnuite
      Problemele în plan psihologic pot avea și manifestări de ordin fizic. Disconfortul digestiv, durerile de stomac sau migrenele care apar pe neașteptate și nu dispar când iei medicamentele obișnuite pot semnala o criză psihologică.Se recomandă combinarea medicamentației cu ședințele de consiliere pentru a neutraliza durerile sau problemele digestive.
      5. Iei decizii impulsive
      Dacă ți-ai pus întrebări de fond asupra vieții tale și ți se pare, de exemplu, că jobul ales nu îți mai oferă motivația de care ai nevoie este posibil să iei decizii drastice. „Problema este că deciziile impulsive bazate pe sentimentele care se manifestă în cadrul crizei vârstei de mijloc nu vor avea efecte terapeutice dacă nu s-au luat în calcul consecințele pe termen lung. Nu acționa fără să cântărești bine fiecare pas pe care îl faci pentru că poți da startul unui șir lung de regrete care nu reprezintă decât o evitare a realității”, spune dr. Ludwig.
      eva.ro
    • julia122997
      De julia122997
      Nu pe toți copiii îi încovoaie critica, însă mulți cred, cu sinceritate, în imperfecțiunile lor, se confruntă cu ele și continuă să joace rolul de „rățușcă cea urâtă” chiar și la vârsta adultă.
      Una din principalele motive care provoacă apariția complexului dat este comparația cu alți copii. Învățați-l pe copil nu să se compare cu alți semeni, ci cu sine însuși – să observe progresul de azi comparativ cu el, cel de ieri.
      De cele mai multe ori copiilor le este rușine de aspectul exterior, de aceea astăzi ne vom referi, în special, la teoria imaginii corporale. Această teorie explică cum exteriorul influențează apariția complexului de „rățușca cea urâtă”.
      Vă amintiți povestea? Rățușca suferea tocmai din cauza că era considerată urâtă.
      Imaginea corporală
      Imaginea corporală este mai mult decât o imagine mentală a felului în care arătăm, ea reprezintă relația personală cu propriul corp cuprinzând percepții, convingeri, gânduri, sentimente și acțiuni aferente imaginii noastre fizice. Imaginea corporală se construiește în interior, dar pe baza informaţiilor primite din mediul social. De aceea, se consideră că mediul socio-cultural – rețelele de socializare, reclamele, filmele, normele culturale și diverse modele de comportament – toate influenţează percepţia de sine. Dar nu trebuie să învinuim pentru toate mediul socio-cultural. Societatea în toate timpurile a dictat normele frumuseții.
      Imaginea corporală cuprinde mai multe elemente:
      percepţia vizuală a propriului corp; evaluarea propriului aspect fizic; ce credem despre felul în care ceilalţi ne percep; percepţia kinestezică (cum ne simţim corpul în spaţiul înconjurător); nivelul de conexiune cu propriul corp. Adolescenții își formează percepțiile despre sine, atractivitatea și acceptarea propriului corp încă din copilărie. Rolul părinților este fundamental în protejarea și profilaxia unei imagini corporale pozitive.
      Trebuie să subliniați atractivitatea și frumusețea copilului dvs., ajutându-l să se îngrijească de înfățișare, garderobă, ținută. În niciun caz să nu-i spuneți copilului că are dinți urâți, ochi mici, urechi mari, unghii deformate, statură nepotrivită sau nas lung etc.

      Psihologii disting 2 tipuri de imagine corporală: pozitivă și negativă.
      Imaginea corporală pozitivă – înseamnă că omul se acceptă cu adevărat și îi place modul în care arată, chiar în acest moment. Își cunoaște punctele forte și nu încercă să-și schimbe corpul pentru a se încadra în modul în care cred alții că ar trebui să arate.
      Imaginea corporală negativă (distorsionată) – se referă la percepția nerealistă a modului în care un om își vede propriul corp. O astfel de imagine corporală aduce cu sine probleme precum: stimă de sine scăzută, sentimente de inadecvare, devalorizare personală, sentiment de lipsa de feminitate/ masculinitate, depresie, anxietate interpersonală, tulburări de comportament alimentar ș.a.
      O imagine corporală negativă este periculoasă și îl poate face nefericit pe copil, afectându-i calitatea întregii vieți.
      Ce e de făcut dacă la copil s-a format deja complexul „rățușca cea urâtă”?

      Dacă copilul sau chiar dumneavoastră vă îngrijorați de aspectul exterior, atunci încercați să răspundeți la următoarele întrebări:
      Percepția mea despre mine este distorsionată de expunerea „perfecţiunii” din mass-media? Mă surprind deseori criticându-mă de felul cum arăt? Ce mă oprește să îmi iubesc corpul așa cum este? Dacă aș schimba ceva la mine, oare aș fi fericit(-ă)? Dar dacă nu va fi așa? Cum ar fi viața mea, dacă m-aș accepta așa cum sunt?
      Analizați cauzele percepției negative legate de imaginea corporală. Amintiți-vă când a apărut o asemenea percepție despre sine. Descoperiți punctele forte și punctele slabe ale propriei imagini corporale și gândiți-vă cum să transformați relația cu propriul corp ajungând la o stare de acceptare și mulțumire.
      3 sfaturi care vă vor ajuta să rezistați influenței negative din exterior și să găsiți armonia cu sine
      1. Fiți mai conștienți.
      Comparația cu alții este automată. Dar dacă vă învățați să vă controlați gândurile, atunci presiunea externă asupra imaginii corpului dvs. se va diminua.
      2. Nu uitați că modelele de frumusețe sunt de scurtă durată.
      Imaginea noastră de sine depinde, în mare parte, de standardele impuse de societate. Totuși, recunoașteți că ele se schimbă des, iar Dumneavoastră rămâneți unicat.
      3. Tratați-vă corpul cu dragoste și respect.
      Dezvoltarea iubirii și respectului de sine este un proces lung, căruia trebuie dedicat multă răbdare și energie. Lăudați-vă des și răsplătiți-vă cu ceva plăcut.
      Dacă toate celelalte nu reușesc, contactați un psihoterapeut care vă va ajuta să creșteți stima de sine, pentru a-l învăța pe copil să se bucure de viață. Cu cât mai curând veți ajuta copilul să scape de acest complex, cu atât mai devreme va deveni fericit.
      omactiv.md
    • julia122997
      De julia122997
      Iată niște semne – extrem de evidente, de altfel – pe care nu ar trebui să le ignori dacă te simți extenuată mereu și nu mai poți face față ritmului normal al vieții de zi cu zi.
      Îți lipsește motivația
      Cu alte cuvinte, te simți pierdută, fără scop sau direcție. Fără să știi ce vrei și de unde să o apuci, dacă cumva ai avea energia să te apuci de treabă. Nu mai găsești bucurie în nimic.
      Cea mai grea întrebare e: „Ce vrei, de fapt?”.
      Logic, și cel mai eliberator răspuns vine din aceeași chestionare interioară de mai sus.
      Fugi de responsabilități
      Iar asta nu e pentru că ești o persoană rea sau care nu merită încrederea celor din jur. Nu. Este pentru că nu mai poți. Orice lucru, oricât de mărunțel, pare o corvoadă.
      Asta pentru că deja faci prea multe și, mai rău, cu siguranță i-ai obișnuit pe toți în felul acesta. Ai simplificat lucrurile pentru toată familia, dar te-ai împovărat până la refuz pe tine.
      Ca să simți o schimbare în bine, trebuie să faci exact inversul a ceea ce ai făcut până acum, și ce-ți vine natural, desigur: îi lași pe toți ceilalți să se descurce (dacă poți) și te pui pe tine pe primul plan. Îți iei o bine meritată pauză sau îți aloci mai mult timp pentru tine, pentru o reîncărcare de baterii. Orice poți face azi pentru tine o să aibă efecte pozitive pe parcurs, ai încredere!
      Nu mai dormi bine
      Fie că ai probleme cu adormitul și te foiești de o mie de ori înainte de a te liniști, fie cazi lată de somn înainte de a atinge capul de pernă. Însă apoi te trezești în toiul nopții, iar astfel de interuperi de rutină nu ajută. Episoadele – sper, spre binele tău, rare – în care nu poți dormi de oboseală fac ravagii. Încearcă exerciții de respirație, relaxare, meditație înainte de somn sau soluții naturiste. Nu lasă ca orele nedormite să se adune tot mai mult cu fiecare seară și să te bazezi pe faptul că poți recupera în weekend.
      Ai zile pline de amorțeală, letargie și emoții
      Te simți inertă și tot ce vrei e să te izolezi. Să te lase lumea în pace. Să pui existența pe pauză și să dormi vreo 2 luni, dar și asta e greu dacă amețești și când stai întinsă în pat. Pe lângă lertagia care a ajuns o stare de fapt, mai ai și câte o criză de plâns din nimic. Și mult mai des ca înainte. Nu e hormonal, nu e pentru că a murit personajul principal din serialul tău preferat și nici pentru că la salon ți-a ratat cineva sprâncenele – toate motive legitime, de altfel.
      Epuizarea emoțională te împinge la limită emoțiilor. Șoc, nu?
      Fiecare activitate îți fură și ultima rezervă de energie, cea pe care o păstrai pentru a te spăla pe păr.Ești implicată în toate poveștile și suferi pentru orice, chiar dacă drama nu îți aparține și povestea nu e nici măcar tristă, obiectiv vorbind. În același timp, te simți detașată de tot, pentru că nimic nu te mai atrage îndeajuns de mult încât să te poți implica, ca pe vremuri.
      Ești o antiteză ambulanță, însă singura înțelegere pe care ar trebui să o cauți și care o să facă diferența e cea care vine de la tine. Fă din asta o prioritate. Găsește metode noi de a te încărca, pe toate planurile.
      Starea noastră emoțională nu trebuie să fie pe pilot automat. Nu ești un slow cooker uitat în priză. Scoate-te din priză și lucrează în scopul vindecării tale. Nimic nu e mai important acum.
      andreearaicu.ro
    • julia122997
      De julia122997
      Este foarte important ca fiecare dintre noi să știe cum să acționeze în caz de cutremur. Iată de ce venim în ajutor și vă prezentăm 10 reguli de comportare rațională, individuale și de grup la locul de muncă, în familie sau pe stradă, în timpul seismului.
      păstrați-vă calmul, nu intrați în panică, liniștiți-i și pe ceilalți, protejați copiii, bătrânii și femeile. Nu vă speriați de zgomotele din jur. preveniți tendințele de a părăsi camera sau locuința, deoarece faza seismică inițială are o durată redusă, astfel încât, tocmai faza puternică a mișcării seismice vă poate surprinde pe scări, holuri, paliere, în aglomerație și panică, conducând la accidente grave, nedorite. Atenție! Scările sunt elemente de construcții foarte sensibile la deplasările diferențiate ale etajelor și, chiar dacă ar rezista, deplasarea persoanelor pe scări, sub efectul oscilației seismice, este extrem de periculoasă. Chiar dacă ieșirea de la etajele inferioare sau dintr-o locuință parter ar fi în principiu posibilă și fezabilă în scurt timp, în special pentru persoane tinere, afară sunt multe alte riscuri: calcane și coșuri de fum, parapete, ornamente, vitraje etc. rămâneți în încăpere sau locuință, departe de ferestre care se pot sparge și vă pot accidenta, protejați-vă sub o grindă, toc de ușa solid, sub un birou sau masă care sunt suficient de rezistente spre a vă feri de căderea unor obiecte mobile suprapuse, lămpi, tencuieli ornamentale etc. În lipsa unor astfel de posibilități vă puteți proteja stând la podea lângă un perete solid, pe genunchi și coate, cu fața în jos, iar cu palmele împreunate vă veți proteja capul, ceafa, iar cu antebrațele pe lateral, capul. Această recomandare implică o cunoaștere prealabilă a acelor elemente de construcție rezistente, prin consultarea unui specialist atestat. dacă este posibil, închideți sursele de foc cât puteți mai repede, iar dacă a luat foc ceva interveniți imediat după ce a trecut șocul puternic. nu fugiți pe ușă, nu săriți pe fereastră, nu alergați pe scări, nu utilizați liftul, evitați aglomerația, îmbulzeala, iar dacă este posibil deschideți ușa locuinței spre exterior, pentru a preveni blocarea acesteia în vederea evacuării după terminarea mișcării seismice. nu alergați în stradă. dacă vă aflați în afara unei clădiri, deplasați-vă cât mai departe de clădire, feriți-vă de tencuieli, căramizi, coșuri, parapete, cornișe, geamuri, ornamente care de obicei se pot prăbuși în stradă. Nu fugiți pe stradă, deplasați-vă calm spre un loc deschis și sigur. acordați primul ajutor persoanelor rănite. în cazul în care sunteți surprinși de căderea unor tencuieli sau obiecte de mobilier răsturnate, cautați să vă protejați capul și membrele sau să vă asigurați supraviețuirea; ulterior veți caută să alarmați, prin diferite metode, vecinii cât și echipele de salvare-intervenție de prezența dumneavoastră. isudb.ro
  •