5 semne că le faci pe plac tuturor și ce ascunde acest comportament


    Când încerci să le faci pe plac tuturor, în final ieși tu în pierdere. Un comportament care ascunde o mare frică.

kinopoisk-pic4_zoom-1000x1000-6214.jpg

Ai observat că mereu încerci să le faci pe plac tuturor? Asta nu înseamnă că ești o persoană slabă, ci că de mică ai pus în practică un mecanism de apărare. Poate unul dintre părinți era alcoolic, ori extrem de exploziv, în casă era o atmosferă tensionată. Ca să nu declanșezi un conflict, ca să eviți să fii certată, pedepsită, ai învățat să le faci pe plac tuturor ori persoanei care avea potențialul amenințător. O metodă bună de a te proteja, care ulterior a dezvoltat niște costuri emoționale și relaționale.

Te interesează confortul celorlalți

Să le fie lor bine, să aibă tot ce le trebuie. Ești ca un amfitrion dus la extrem, care se potrivește foarte frumos în peisaj. Ca și cum perpetuu joci un rol cu zâmbetul pe buze. Însă atunci când le faci pe plac tuturor și joci acest rol al gazdei perfecte în viață te pierzi pe tine și esența a cine ești cu adevărat. Schimbi constant măști, uitând cine se află în spatele lor. Iar oamenii nu reușesc să (te) mai vadă dincolo de aceste măști.

Nu există NU

Un om care face mereu pe plac tuturor nu are în vocabular cuvântul nu. Indiferent că este vorba despre job, prieteni, vecini, familie, toată lumea te roagă ceva. Iar tu ajuți fără să mai conteze că e greu, obositor, ori în conflict direct cu nevoile tale.

Când le faci pe plac tuturor, vinovăția e prietena ta

Fiind la dispoziția tuturor, ajungi la un moment dat să nu mai poți. Și să te simți furioasă. Dar apoi le găsești explicații, care, de regulă, nu au nicio legătură cu realitatea, și așa te simți vinovată că ești un om rău. Ajungi să fii foarte critică cu tine, o voce critică ce îți induce vinovăția.

Faci compromisuri nesănătoase

Compromisurile sunt parte din cheia relaționării. Prea puțin probabil să fii 100% compatibil cu cineva și să vedeți mereu lucrurile la fel. Așa că intră în scenă compromisul, care, în varianta sănătoasă, te lasă să pui capul liniștită pe pernă. Adică ești de acord cu un lucru care, în urma negocierii cu celălalt, îți dă un sentiment de confort. Dar, atunci când faci pe plac tuturor, compromisurile sunt toxice. Așa că invariabil ajungi să îți negi, să îți înșeli valorile de bază, principiile, dorințele, nevoile emoționale.

Ți-e teamă să nu dezamăgești, le faci pe plac tuturor și te simți responsabilă

Ești mereu disponibilă, iar starea de bine, bucuria celor din jur simți că depinde de tine? Ajungi să te simți direct responsabilă de fericirea și reacțiile lor de moment, iar teama să nu dezamăgești, de a nu fi respinsă e foarte mare. Pentru că cel care face tuturor pe plac are și această frică a abandonului. De aceea, atunci când simți că explodezi, să-ți mărturisești toate sentimentele de frustrare și furie, preferi să o faci în fața unei persoane care nu îți este apropiată. Dacă ea te respinge, durerea nu va fi aceeași ca cea provocată de respingerea cuiva din anturajul tău.

elle.ro





Recenzie utilizator

Comentarii Recomandate

Nu sunt comentarii de afișat



Vizitator
Adaugi comentarii ca vizitator. Dacă ai un cont, te rog autentifică-te.
Adaugă un comentariu...

×   Alipit ca text avansat.   Alipește ca text simplu

  Doar 75 de zâmbete maxim sunt permise.

×   Linkul tău a fost încorporat automat.   Afișează ca link în schimb

×   Conținutul tău precedent a fost resetat.   Curăță editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini din URL.


  • Conținut similar

    • julia122997
      De julia122997
      Nu pe toți copiii îi încovoaie critica, însă mulți cred, cu sinceritate, în imperfecțiunile lor, se confruntă cu ele și continuă să joace rolul de „rățușcă cea urâtă” chiar și la vârsta adultă.
      Una din principalele motive care provoacă apariția complexului dat este comparația cu alți copii. Învățați-l pe copil nu să se compare cu alți semeni, ci cu sine însuși – să observe progresul de azi comparativ cu el, cel de ieri.
      De cele mai multe ori copiilor le este rușine de aspectul exterior, de aceea astăzi ne vom referi, în special, la teoria imaginii corporale. Această teorie explică cum exteriorul influențează apariția complexului de „rățușca cea urâtă”.
      Vă amintiți povestea? Rățușca suferea tocmai din cauza că era considerată urâtă.
      Imaginea corporală
      Imaginea corporală este mai mult decât o imagine mentală a felului în care arătăm, ea reprezintă relația personală cu propriul corp cuprinzând percepții, convingeri, gânduri, sentimente și acțiuni aferente imaginii noastre fizice. Imaginea corporală se construiește în interior, dar pe baza informaţiilor primite din mediul social. De aceea, se consideră că mediul socio-cultural – rețelele de socializare, reclamele, filmele, normele culturale și diverse modele de comportament – toate influenţează percepţia de sine. Dar nu trebuie să învinuim pentru toate mediul socio-cultural. Societatea în toate timpurile a dictat normele frumuseții.
      Imaginea corporală cuprinde mai multe elemente:
      percepţia vizuală a propriului corp; evaluarea propriului aspect fizic; ce credem despre felul în care ceilalţi ne percep; percepţia kinestezică (cum ne simţim corpul în spaţiul înconjurător); nivelul de conexiune cu propriul corp. Adolescenții își formează percepțiile despre sine, atractivitatea și acceptarea propriului corp încă din copilărie. Rolul părinților este fundamental în protejarea și profilaxia unei imagini corporale pozitive.
      Trebuie să subliniați atractivitatea și frumusețea copilului dvs., ajutându-l să se îngrijească de înfățișare, garderobă, ținută. În niciun caz să nu-i spuneți copilului că are dinți urâți, ochi mici, urechi mari, unghii deformate, statură nepotrivită sau nas lung etc.

      Psihologii disting 2 tipuri de imagine corporală: pozitivă și negativă.
      Imaginea corporală pozitivă – înseamnă că omul se acceptă cu adevărat și îi place modul în care arată, chiar în acest moment. Își cunoaște punctele forte și nu încercă să-și schimbe corpul pentru a se încadra în modul în care cred alții că ar trebui să arate.
      Imaginea corporală negativă (distorsionată) – se referă la percepția nerealistă a modului în care un om își vede propriul corp. O astfel de imagine corporală aduce cu sine probleme precum: stimă de sine scăzută, sentimente de inadecvare, devalorizare personală, sentiment de lipsa de feminitate/ masculinitate, depresie, anxietate interpersonală, tulburări de comportament alimentar ș.a.
      O imagine corporală negativă este periculoasă și îl poate face nefericit pe copil, afectându-i calitatea întregii vieți.
      Ce e de făcut dacă la copil s-a format deja complexul „rățușca cea urâtă”?

      Dacă copilul sau chiar dumneavoastră vă îngrijorați de aspectul exterior, atunci încercați să răspundeți la următoarele întrebări:
      Percepția mea despre mine este distorsionată de expunerea „perfecţiunii” din mass-media? Mă surprind deseori criticându-mă de felul cum arăt? Ce mă oprește să îmi iubesc corpul așa cum este? Dacă aș schimba ceva la mine, oare aș fi fericit(-ă)? Dar dacă nu va fi așa? Cum ar fi viața mea, dacă m-aș accepta așa cum sunt?
      Analizați cauzele percepției negative legate de imaginea corporală. Amintiți-vă când a apărut o asemenea percepție despre sine. Descoperiți punctele forte și punctele slabe ale propriei imagini corporale și gândiți-vă cum să transformați relația cu propriul corp ajungând la o stare de acceptare și mulțumire.
      3 sfaturi care vă vor ajuta să rezistați influenței negative din exterior și să găsiți armonia cu sine
      1. Fiți mai conștienți.
      Comparația cu alții este automată. Dar dacă vă învățați să vă controlați gândurile, atunci presiunea externă asupra imaginii corpului dvs. se va diminua.
      2. Nu uitați că modelele de frumusețe sunt de scurtă durată.
      Imaginea noastră de sine depinde, în mare parte, de standardele impuse de societate. Totuși, recunoașteți că ele se schimbă des, iar Dumneavoastră rămâneți unicat.
      3. Tratați-vă corpul cu dragoste și respect.
      Dezvoltarea iubirii și respectului de sine este un proces lung, căruia trebuie dedicat multă răbdare și energie. Lăudați-vă des și răsplătiți-vă cu ceva plăcut.
      Dacă toate celelalte nu reușesc, contactați un psihoterapeut care vă va ajuta să creșteți stima de sine, pentru a-l învăța pe copil să se bucure de viață. Cu cât mai curând veți ajuta copilul să scape de acest complex, cu atât mai devreme va deveni fericit.
      omactiv.md
    • julia122997
      De julia122997
      Când vine vorba despre căsătorie, majoritatea oamenilor se gândesc la nuntă în loc de anii lungi şi, adesea, provocatori ai noii vieţi începute în doi. 

      Bineînţeles, o căsătorie trainică şi frumoasă se construieşte. Nu te poţi căsători aşteptând ca totul să funcţioneze perfect de la sine. Este nevoie de muncă asiduă, dăruire, afecţiune şi respect reciproc pentru a crea o relaţie care să dureze o viaţă!
      Cu toate acestea, există câteva semne care îţi pot arăta că mariajul tău va dura pentru totdeauna:
      Ai avut o nuntă cu mulţi invitaţi
      Conform studiilor, cuplurile care au o nuntă cu mai mult de 200 de invitaţi au de 12,5 ori mai puţine şanse de divorţ decât cuplurile care aleg o nuntă restrânsă şi intimă. Deci, dacă ai avut o nuntă mare, acesta ar putea fi un semn că mariajul tău e de lungă durată.
      Amândoi aveţi stabilitate financiară
      Conform sondajelor, cuplurile căsătorite sunt cu 51% mai puţin susceptibile să divorţeze dacă veniturile cumulate sunt stabile. În timp ce banii nu pot cumpăra dragostea, cu siguranţă ajută cuplurile să evite multe dispute financiare care pot conduce spre divorţ. 
      Sunteţi deschişi unul faţă de celălalt
      Să îţi pui sufletul pe tavă şi să îţi expui vulnerabilităţile în faţa partenerului de viaţă nu este un lucru uşor. Dar, te ajută să înveţi mai multe şi să îl cunoşti mai bine pe cel de lângă tine. Dacă tu şi partenerul tău vă simţiţi confortabil să discutaţi deschis unul cu celălalt, atunci este un semn că mariajul vostru poate dura pentru totdeauna.
      Te concentrezi asupra binelui în locul răului
      Să te gândeşti la lucruri negative despre partenerul tău te determină să te concentrezi mai mult pe neplăcerile şi lipsurile existente în relaţie.Dar, nimeni nu este perfect! Dacă îl priveşti într-o manieră pozitivă, îţi vei orienta atenţia către calităţile sale şi către ceea ce face bun în relaţie. Asta poate uşura cu mult şi contribuie la o căsătorie de lungă durată.
      V-aţi întâlnit mult timp înainte de a vă căsători
      Conform unui studiu, cei care au fost iubiţi cel puţin 3 ani înainte de a se căsători au cu 39% mai puţine şanse de a divorţa. Cercetarea sugerează că mai mult timp petrecut împreună înainte de căsătorie permite unui cuplu să se cunoască mai bine şi ajută la o planificare eficientă a vieţii în doi.
      Aţi plecat în luna de miere
      Conform cercetărilor, cuplurile care merg în luna de miere direct după ce s-au căsătorit au cu 41% mai puţine şanse de a divorţa mai târziu în viaţă. Luna de miere ajută cuplul să se elibereze de tot stresul acumulat cu planificările nunţii, permiţându-i să se reconecteze şi să înceapă mariajul cu dreptul.
      Nu-ţi pasă de aparenţe
      În timp ce unii oameni consideră că aspectul fizic şi bogăţia sunt factori importanţi în alegerea unui partener, cercetările sugerează că partenerii care se concentrează mai mult pe frumuseţea interioară decât pe aspectul exterior şi bogăţie sunt cu 50% mai puţin susceptibili să divorţeze.
      Vorbiţi aceeaşi limbă, "limba iubirii"
      Modul în care cuplurile comunică prezice rata de succes a relaţiei şi a căsătoriei. Când doi indivizi se află într-o relaţie de multă vreme, încep să cunoască obiceiurile celuilalt şi chiar încep să vorbească aceeaşi "limbă". Acest lucru face ca petrecerea multor ani împreună să fie o experienţă mult mai plăcută. 
      Certurile sunt corecte
      Certurile sunt fireşti în orice cuplu, căsătorit sau nu. Vor apărea conflicte care au nevoie de rezolvare. Când certurile sunt corecte şi ambii parteneri se concentrează pe conflictul respectiv în loc să ţipe unul la celălalt, acesta este un semn al unei căsătorii sănătoase care va dura.
      eva.ro
    • julia122997
      De julia122997
      E un proces emoțional dureros, indiferent că partea legală se întâmplă la notar sau la tribunal, cu sau fără certuri aprinse. Și fiind o situație nouă ești predispusă la câteva greșeli după divorț. Unele au legătură strict cu tine, și nu îți dau voie să depășești momentul, altele se referă la copilul tău.
      Greșeli după divorț: copilul devine confidentul tău
      În calitate de mămică singură, responsabilitățile te doboară. Așa că fără să vrei începi și discuți cu copilul tău despre problemele care te apasă. Faceți împreună calcule financiare, îl trimiți să rezolve situații pe care înainte le gestiona fostul soț etc Micuțul devine o cârjă emoțională, un mix între prietena cea mai bună și partener de viață. Acest fenomen este des întâlnit, una dintre cele mai frecvente greșeli după divorț.
      Vorbești de rău fostul soț în fața copilului
      Poate că te-a înșelat, era abuziv emoțional sau chiar a dat în tine. Ori v-ați înstrăinat, relația oricum era încheiată, dar el a avut curajul să-i pună punct oficial. Indiferent de scenariu, atunci când îi spui copilului cât de rău a fost și este tatăl său, te aude discutând despre asta cu cineva, nu faci altceva decât să creezi în copil un conflict interior. Copiii își iubesc ambii părinți și îi doare să vadă că aceștia sunt în război. În plus, copilul este jumătate mama și jumătate tata, iar când îl citici pe tata implicit critici și copilul. Când îl negi pe tată, negi și o parte semnificativă din copil.
      Copilul este detectiv și sursă de informații
      Una dintre greșelile după divorț pe care trebuie să le eviți e românescul tras de limbă. Copilul își vizitează tatăl, iar tu ceri informații. Cum arată casa, cu cine s-au mai întâlnit, dacă și-a făcut iubită, ce a zis despre tine etc Și mai rău este atunci când îl manipulezi emoțional: dacă nu îmi spui, mă supăr pe tine. Copilul se simte vinovat și scindat între cei doi părinți.
      Greșeli după divorț? Copilul este mesajer între părinți
      Pentru că divorțul a căpătat note de scandal, voi nu vorbiți. Nici la telefon, nici mesaje, poate extrem de rar și doar în caz de urgență pe e-mail. Așa că fiul sau fiica voastră este un fel de porumbel călător transmițător de mesaje, de cele mai multe ori pline de venin. Parenting-ul se face împreună și post-divorț. Nu mai sunteți un cuplu, dar părinții lui veți fi întotdeauna. Dacă nu se poate o relație amicală, ar fi benefic pentru copil să comunicați voi direct, fără să-l implicați.
      Nu lași copilul să își vadă tatăl
      Când partenerul tău a fost nedrept, iar tu extrem de rănită, vrei să te răzbuni pe el prin toate modalitățile posibile. Iar cea mai la îndemână este copilul, care devine arma principală în acest război dintre voi doi. Divorțul în sine este dificil pentru copil, iar pentru o dezvoltare emoțională armonioasă este necesar ca micuțul să rămână în contact cât mai strâns cu tatăl său. Din păcate există tați care divorțează nu doar de soții, ci și de copii. Dacă fostul tău partener se interesează de copil și vrea să îl vadă, nu împiedica acest lucru. Când vrei să te răzbuni, suferința cea mai mare nu o simte fostul soț, ci copilul!
      Uiți de limite și reguli
      Te gândești cât a suferit copilul, cât de fragil poate fi, așa că virezi în zona de supraprotecție. Un copil supraprotejat va dezvolta tendințe dependente și o stimă de sine joasă. O altă greșeală după divorț este răsfățul în exces, când renunți să îi mai pui limite, să îi prezinți reguli pe care trebuie să le respecte.
      elle.ro
    • julia122997
      De julia122997
      „Criza vârstei de mijloc la femei este în mare măsură și un fenomen autocreat pentru că există tendința de a atașa această etichetă oricăror circumstanțe dificile prin care trece o femeie în intervalul clasic de vârstă. Este ca și cum într-o zi toată lumea cântă și dansează și toate culorile din jurul tău sunt intense și vibrează armonios, dar deodată te uiți mai atent și nu descoperi decât alb și negru în apropierea ta”, spune dr. Robi Ludwig, psihoterapeut. Dar cum îți dai seama dacă tot ce simți sau poate ce nu simți este un semn al depresiei sau al trecerii la menopauză?
      Este criza vârstei de mijloc la femei un mit?
      Experții au dezbătut timp îndelungat veridicitatea acestei stări emoționale, având în vedere faptul că nu este o afecțiune clasificată riguros. Indiferent cum este numită, o perioadă de tristețe, apatie sau când te întrebi încotro te îndrepți și ce înseamnă viața ta marchează în mod cert acest stadiu, dacă se întâmplă între 40 și 55 de ani.
      Iată ce semnale problematice indică în mod clar criza vârstei de mijloc la femei:
      1. Te-ai îngrășat sau ai slăbit brusc
      „Criza emoțională are multe caracteristici comune cu depresia, iar modificarea neașteptată a greutății este un indiciu major. Deși anumite variații ale greutății sunt normale, orice schimbare prea rapidă îți arată că ar fi bine să discuți cu un terapeut pentru a te asigura că ești bine”, spune dr.Jennifer Wickham, psiholog.
      2. Ești apatică
      Dacă ți-ai pierdut interesul sau entuziasmul pentru lucrurile care te motivau și te făceau să zâmbești ar putea fi un semn al unei crize la nivel psihologic. „Apatia adaugă o dimensiune mai complexă crizei vârstei de mijloc a femeilor pentru că influențează gradul de receptivitate al acelei persoane la sfaturile primite, precum și dorința de a cere ajutor.Apatia te face să-ți pierzi interesul pentru lucrurile care îți luminează viața și vei ajunge să te sabotezi singură”, spune Christine Hueber, psiholog. 
      Pentru a ieși din această stare cu o conotație negativă este recomandat să-ți faci o listă cu tot ce îți place în momentul prezent, apoi să acționezi pentru a avea viața pe care ți-o dorești, în loc să-ți irosești timpul acumulând nemulțumire și resentimente. Mergi înainte și lasă trecutul în urmă.
      3. Te compari tot timpul cu alte persoane
      Ai tendința să te compari mereu cu alții și ai impresia că au mai mult succes decât tine? Este un simptom al crizei emoționale, mai ales dacă te afli într-o etapă când îți imaginai că vei avea mai multe reușite decât cele concrete. Nu uita, însă, că fiecare persoană are o experiență de viață diferită, care îi afectează abilitățile și oportunitățile.
      „Dacă ai ajuns să petreci mai mult timp comparându-te cu alte persoane decât gândindu-te la viitorul tău, amintește-ți că au făcut alte alegeri și s-au plasat în contexte diferite.Nu ai de ce să te lași copleșită de frustrare sau dezamăgire”, spune dr. Erica McCurdy, psiholog.
      4. Ai dureri neobișnuite
      Problemele în plan psihologic pot avea și manifestări de ordin fizic. Disconfortul digestiv, durerile de stomac sau migrenele care apar pe neașteptate și nu dispar când iei medicamentele obișnuite pot semnala o criză psihologică.Se recomandă combinarea medicamentației cu ședințele de consiliere pentru a neutraliza durerile sau problemele digestive.
      5. Iei decizii impulsive
      Dacă ți-ai pus întrebări de fond asupra vieții tale și ți se pare, de exemplu, că jobul ales nu îți mai oferă motivația de care ai nevoie este posibil să iei decizii drastice. „Problema este că deciziile impulsive bazate pe sentimentele care se manifestă în cadrul crizei vârstei de mijloc nu vor avea efecte terapeutice dacă nu s-au luat în calcul consecințele pe termen lung. Nu acționa fără să cântărești bine fiecare pas pe care îl faci pentru că poți da startul unui șir lung de regrete care nu reprezintă decât o evitare a realității”, spune dr. Ludwig.
      eva.ro
    • julia122997
      De julia122997
      Iată niște semne – extrem de evidente, de altfel – pe care nu ar trebui să le ignori dacă te simți extenuată mereu și nu mai poți face față ritmului normal al vieții de zi cu zi.
      Îți lipsește motivația
      Cu alte cuvinte, te simți pierdută, fără scop sau direcție. Fără să știi ce vrei și de unde să o apuci, dacă cumva ai avea energia să te apuci de treabă. Nu mai găsești bucurie în nimic.
      Cea mai grea întrebare e: „Ce vrei, de fapt?”.
      Logic, și cel mai eliberator răspuns vine din aceeași chestionare interioară de mai sus.
      Fugi de responsabilități
      Iar asta nu e pentru că ești o persoană rea sau care nu merită încrederea celor din jur. Nu. Este pentru că nu mai poți. Orice lucru, oricât de mărunțel, pare o corvoadă.
      Asta pentru că deja faci prea multe și, mai rău, cu siguranță i-ai obișnuit pe toți în felul acesta. Ai simplificat lucrurile pentru toată familia, dar te-ai împovărat până la refuz pe tine.
      Ca să simți o schimbare în bine, trebuie să faci exact inversul a ceea ce ai făcut până acum, și ce-ți vine natural, desigur: îi lași pe toți ceilalți să se descurce (dacă poți) și te pui pe tine pe primul plan. Îți iei o bine meritată pauză sau îți aloci mai mult timp pentru tine, pentru o reîncărcare de baterii. Orice poți face azi pentru tine o să aibă efecte pozitive pe parcurs, ai încredere!
      Nu mai dormi bine
      Fie că ai probleme cu adormitul și te foiești de o mie de ori înainte de a te liniști, fie cazi lată de somn înainte de a atinge capul de pernă. Însă apoi te trezești în toiul nopții, iar astfel de interuperi de rutină nu ajută. Episoadele – sper, spre binele tău, rare – în care nu poți dormi de oboseală fac ravagii. Încearcă exerciții de respirație, relaxare, meditație înainte de somn sau soluții naturiste. Nu lasă ca orele nedormite să se adune tot mai mult cu fiecare seară și să te bazezi pe faptul că poți recupera în weekend.
      Ai zile pline de amorțeală, letargie și emoții
      Te simți inertă și tot ce vrei e să te izolezi. Să te lase lumea în pace. Să pui existența pe pauză și să dormi vreo 2 luni, dar și asta e greu dacă amețești și când stai întinsă în pat. Pe lângă lertagia care a ajuns o stare de fapt, mai ai și câte o criză de plâns din nimic. Și mult mai des ca înainte. Nu e hormonal, nu e pentru că a murit personajul principal din serialul tău preferat și nici pentru că la salon ți-a ratat cineva sprâncenele – toate motive legitime, de altfel.
      Epuizarea emoțională te împinge la limită emoțiilor. Șoc, nu?
      Fiecare activitate îți fură și ultima rezervă de energie, cea pe care o păstrai pentru a te spăla pe păr.Ești implicată în toate poveștile și suferi pentru orice, chiar dacă drama nu îți aparține și povestea nu e nici măcar tristă, obiectiv vorbind. În același timp, te simți detașată de tot, pentru că nimic nu te mai atrage îndeajuns de mult încât să te poți implica, ca pe vremuri.
      Ești o antiteză ambulanță, însă singura înțelegere pe care ar trebui să o cauți și care o să facă diferența e cea care vine de la tine. Fă din asta o prioritate. Găsește metode noi de a te încărca, pe toate planurile.
      Starea noastră emoțională nu trebuie să fie pe pilot automat. Nu ești un slow cooker uitat în priză. Scoate-te din priză și lucrează în scopul vindecării tale. Nimic nu e mai important acum.
      andreearaicu.ro
  •