Reţeta tradiţională de plăcinte argentiniene


    Empanadas sunt de origine latină, plăcinte sau pateuri pentru noi, europenii. Delicioase şi uşor de preparat, aceste antreuri sunt potrivite pentru a fi servite drept gustări. Reţeta aceasta este cu legume, însă se pot prepara şi cu pui sau cu brânză.

c0dec11e2f0c1ff1e661b46904f1f494.jpg

Ingrediente

Pentru aluat:

  • 2 căni de făină
  • 1/2 o linguriţă de sare
  • 1 linguriţă de zahăr
  • 1/2 cană de margarină vegetală
  • 1 lingură de oţet de mere
  • 1/3 cană de apă rece

Pentru umplere

  • 1 pungă de spanac congelat
  • 1/2 o ceapă
  • 1 căţel mare de usturoi
  • 2 linguri de ulei de măsline
  • Sare

Mod de preparare:

Pentru aluat:

În primul rând, se cerne făina şi se adaugă sarea şi zahărul. Apoi, după ce amestecaţi bine aceste ingrediente, adăugaţi margarina la temperatura camerei şi amestecaţi-o cu făina. După aceea, adăugaţi încet oţetul şi apa, frământând continuu. În cele din urmă, continuaţi să frământaţi întregul amestec până obţineţi un aluat omogen.
Acoperiţi-l cu folie de plastic şi puneţi-l în frigider timp de o oră.

Pentru umplere:

Spălaţi şi curăţaţi legumele. Apoi, se toacă fin ceapa şi usturoiul şi se trag într-o tigaie cu puţin ulei de măsline.După aceea, adăugaţi spanacul în tigaie. Dacă este îngheţat, dezgheţaţi şi spălaţi-l bine înainte. În plus, scurgeţi-l bine pentru a îndepărta excesul de lichid. După ce adăugaţi spanacul, amestecaţi-l puţin şi apoi acoperiţi vasul. Lăsaţi să fiarbă aproximativ cinci până la şapte minute. Apoi, luaţi de pe foc.

Scoateţi aluatul din frigider şi împărţiţi-l în cât mai multe bucăţi, adică plăcinţele pe care le veţi face. Apoi, aplatizaţi bucăţile de aluat în cercuri foarte subţiri şi adăugaţi o lingură de umplutură. După, închideţi bine şi folosiţi o furculiţă pentru a presa marginile. 

Adăugaţi puţină făină într-o tavă de copt, astfel încât să nu se lipească. Aşezaţi plăcintele lăsând loc între ele. Se coc într-un cuptor preîncălzit la 200°C pentru aproximativ 20 de minute.

Poftă bună!

clickpoftabuna.ro





Recenzie utilizator

Comentarii Recomandate

Nu sunt comentarii de afișat



Vizitator
Adaugi comentarii ca vizitator. Dacă ai un cont, te rog autentifică-te.
Adaugă un comentariu...

×   Alipit ca text avansat.   Alipește ca text simplu

  Doar 75 de zâmbete maxim sunt permise.

×   Linkul tău a fost încorporat automat.   Afișează ca link în schimb

×   Conținutul tău precedent a fost resetat.   Curăță editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini din URL.


  • Conținut similar

    • julia122997
      De julia122997
      Înainte de a vorbi despre Dragobete, trebuie să spunem că Făurar (cum este numită luna Februarie), îşi are numele de la meşterii fauri care, în această perioadă, pregăteau uneltele – în special fiarele de plug – pentru un nou an agrar. Pe de altă parte, odată cu această lună, obişnuitele şezători se încheiau şi pe primul plan erau situate preocupările legate de muncile câmpului, de reparare a uneltelor, de pregătire a seminţelor şi a tuturor celor necesare semănatului, scrie istorie-pe-scurt.ro.
      Luna lui Făurar este considerată capricioasă: când plânge, când râde, când viscoleşte, când se năpusteşte gerul spunându-se că Februarie se luptă cu Martie care a luat cu împrumut câteva zile de la fratele său mai mare. Încă de la debutul lunii Februarie, în lumea satului românesc încep pregătirile pentru culturile de primăvară, pentru recolta următoare. 1 februarie aduce Triful viilor, zi în care, printr-un ritual de protecţie, viţa de vie şi pomii se stropesc cu agheasmă, spre a fi ferite de dăunători (boli, lăcuste, viermi şi gândaci). Triful mai este numit şi Năvalnicul şi se spune că ar fi fost un fecior frumos, “căzut din cer, care încurcă cărările fetelor frumoase şi nevestelor tinere. Când intra într-un sat, toată partea femeiască nu-şi mai ţinea firea şi umblau buimace.
      Personificare a dragostei pătimaşe, Năvalnicul se reîntrupează în Dragobete la 24 februarie, ca simbol al dragostei curate a tinerilor, asociată la români cu ciripitul şi împerecherea păsărilor de pădure al căror patron este. Numit şi Cap de primăvară, (fiindcă din această zi debutează primăvara) Dragobetele este asociat şi cu zeul Cupidon – din mitologia romană, cu Eros, din cea greacă. I se mai spune şi Ioan Dragobete, Drăgostiţele sau Logodna păsărilor. Dragobetele aduce în vremurile noastre răsunete ale unor practici de propieţiere, ce face legătura cu un nou an roditor, cu înnoirea firii, cu o primăvară ce se doreşte a fi propice pentru semănat. Prin excelenţă o sărbătoare a fertilităţii, fiind ziua constituirii perechilor, atât pentru păsări, care îşi fac noi cuiburi sau le repară pe cele vechi, cât şI pentru oameni. Băieţii încearcă să intre în graţiile fetelor pe care le admiră, Dragobetele fiind o sărbătoare a îndrăgostiţilor, de aici şi expresia “Dragobetele sărută fetele”. Cât despre bărbaţii însuraţi, se zice că, în această zi, nu este bine să le supere pe femei! Nu e bine să te cerţi cu soţia în casă nici c-o altă femeie, că-ţi merge rău. De la Dragobete, cap de primăvară, se aprindeau în toate zilele prin casă rădăcină de iarbă mare. Dacă timpul era favorabil, fetele şi feciorii adunaţi în cete ieşeau la pădure hăulind şi chiuind pentru a culege primele flori ale primăverii, ghiocelui şi brânduşa de primăvară. Din zăpada netopită în ziua de Dragobete fetele şi nevestele tinere făceau rezerve de apă, cu care se spălau la anumite sărbători de peste an.
      Ziua lui Dragobete, zeul tinereţii, al veseliei şi al iubirii are origini străvechi. Dragobete este un personaj preluat de la vechii daci şi transformat ulterior într-un protector al tinerilor şi patron al iubirii. Urmând firul anumitor legende populare, se pare că Dragobete (numit şi “Cap de primăvară”, “Năvalnicul” sau “Logodnicul Păsărilor”) nu era nimeni altul decât fiul babei Dochia, un flăcău extrem de chipeş şi iubăreţ, care seducea femeile ce îi ieşeau în cale. Dragobete a rămas însă până în ziua de astăzi ca simbolul suprem al dragostei autohtone.

      Obiceiuri şi tradiţii străvechi de sărbătoarea Dragobetelui
      Sărbătoarea Dragobetelui are o simbolistică bogată şi interesantă. Dragobetele îngemănează în esenţă sa atât începutul, cât şi sfârşitul – începutul unui nou anotimp şi al reînsufleţirii naturii, sfârşitul desfătărilor lumeşti căci începe Postul Sfânt al Paştelui. În vremuri de demult (în anumite zone chiar şi astăzi!), în această zi de mare sărbătoare, tinerii îmbrăcaţi în straie frumoase, cuviincioase obişnuiau să se strângă în păduri şi să culeagă în buchetele cele dintâi flori ale primăverii. Culesul florilor se continua cu voie bună şi cântece, cu un fel de joc numit “zburătorit”. La ceasul prânzului, fetele porneau în fugă către sat, iar băieţii le fugăreau, încercând să le prindă şi să le dea un sărutat. Dacă băiatul îi era drag fetei, aceasta se lăsa prinsă, ulterior având loc şi sărutul considerat echivalent al logodnei şi al începutului iubirii între cei doi. Înspre seara, logodna urma să fie anunţată comunităţii satului şi membrilor familiei. Cei care participau la sărbătoare, respectând tradiţia, erau consideraţi a fi binecuvântaţi în acel an. Ei vor avea parte de belşug, fiind feriţi în schimb de boli şi febră. Conform anumitor superstiţii din bătrâni, cei care nu sărbătoreau această zi erau pedepsiţi să nu poată iubi în acel an. Acest obicei dat naştere celebrei strigături sau ameninţări glumeţe “Dragobetele săruta fetele!”
      Dacă vremea era mohorâtă în această zi, dacă era foarte frig, ploua sau ningea, tinerii se strângeau într-o casă “să facă de Dragobete”, să petreacă, să lege prietenii, să se ţină de jocuri şi ghiduşii. În anumite zone fetele tinere obişnuiau să arunce acuzaţii pentru farmecele de urâciune făcute împotriva rivalelor în iubire. De asemenea, tinerii flăcăi îşi crestau uşor braţul în forma unei cruci şi îşi atingeau tăieturile rostind jurământul de a rămâne pe viaţa fraţi de sânge.Cu ocazia acestei zile, bătrânii satului acordau o îngrijire specială animalelor din ogradă, dar şi păsărilor. Bătrânii credeau că în această zi păsările îşi aleg perechea pe viaţă şi se urnesc în construirea cuiburilor. La sfârşit de iarnă şi început de primăvară, Dragobete oficia nunţirea păsărilor în cer. Sacrificarea animalelor este interzisă în această zi. În rostul împerecherii păsărilor nu ai voie să intervii, se crede. În anumite zone ale ţării, în această zi, tinerii îşi unesc destinele prin logodnă, promiţându-şi credinţa şi iubire.
      În vremuri de demult exista obiceiul ca fetele tinere necăsătorite să strângă zăpada rămasă pe alocuri, zăpada cunoscută drept “zăpada zânelor”. Apa rezultată prin topire era considerată ca având proprietăţi magice în iubire şi în descântecele de iubire, dar şi în ritualurile de înfrumuseţare. Se credea că această zăpadă s-a născut din surâsul zânelor. Fetele îşi clăteau chipul cu aceasta apă pentru a deveni la fel de frumoase şi atrăgătoare ca şi zânele. În această zi, fetele trebuie să se întâlnească cu persoane de sex masculin. Altfel nu vor avea deloc parte de iubire de-a lungul întregului an. Totodată, în sate se credea că fetele care ating un bărbat dintr-un sat învecinat vor fi drăgăstoase tot timpul anului.
      În anumite sate uitate ale României, din pământ se scot rădăcini de spânz pe care oamenii le folosesc ulterior drept leac pentru vindecarea anumitor boli. Este obligatoriu ca în această zi bărbaţii să se afle în relaţii cordiale cu persoanele de sex feminin. Bărbaţii nu au voie să necăjească femeile şi nici să se angajeze în gâlcevi căci astfel îi aştepta o primăvară cu ghinion şi un an deloc prielnic. Atât băieţii, cât şi fetele au datoria de a se veseli în această zi pentru a avea parte de iubire întreg anul. Dacă vor ca iubirea să rămână vie de-a lungul întregului an, tinerii care formează un cuplu trebuie să se sărute în această zi. Lucrările câmpului, ţesutul, cusutul, treburile grele ale gospodăriei nu sunt permise în această zi. În schimb, curăţenia este permisă, fiind considerată aducătoare de spor şi prospeţime. Nu ai voie să plângi în ziua de Dragobete. Se spune că lacrimile care curg în această zi sunt aducătoare de necazuri şi supărări în lunile care vor urma. În unele zone ale ţării, ajunul Dragobetelor este asemănător ca simbolistica noptii de Bobotează. Fetele tinere, curioase să îşi afle ursitul, îşi pun busuioc sfinţit sub pernă, având credinţa că Dragobetele le va ajuta să găsească iubirea adevărată.
      istorie-pe-scurt.ro
    • LupuCristinna
      De LupuCristinna
      Ingrediente pentru 4 porții de cartofi umpluți:
      4 cartofi medii, spălați bine 1 ceapă tocată mărunt ½ de cană de brânză cheddar, răzuită ½ de cană de boabe de porumb la cutie ½ de cană de ardei roșu gras, tăiat mărunt 2 linguri de smântână light 2 linguri de pătrunjel pentru ornat, mărunțit bine Cartofi umpluți: mod de preparare
      Încălzește cuptorul la 200 de grade Celsius și așază cartofii într-o tavă, pe o folie de copt. Gătește cartofii aproximativ 40-45 de minute sau până se înmoaie, apoi scoate-i din cuptor și lasă-i să se răcească. Dă cuptorul mai încet, la aproximativ 170-180 de grade Celsius.
      Când s-au mai răcit, taie cartofii pe jumătate și scobește-i pe dinăuntru.
      Mărunțește partea din cartofi scobită și amestec-o bine cu ceapa, boabele de porumb, brânza, ardeiul roșu și o lingură de smântână.
      Așază amestecul respectiv înapoi în cartofii scobiți și introdu cartofii umpluți în cuptor. Lasă-i la copt încă 10-15 minute, până se rumenesc bine și prind o crustă pe deasupra.
      Când sunt gata, scoate cartofii din cuptor și pune-i pe o farfurie. Adaugă restul de smântână și pătrunjelul deasupra.
      divahair.ro
    • LupuCristinna
      De LupuCristinna
      Probabil prima variantă la care te gândești este să planifici un cheat day în care să savurezi toate preparatele care îți lasă gura apă. Totuși, dacă obiectivul tău este acela de a pierde în greutate, aceasta ar putea fi o alternativă neinspirată. Mai degrabă îți propunem să reinterpretezi rețetele mâncărurilor la care râvnești și să le consumi în versiunea lor healthy. 
      Astăzi îți spunem cum să prepari un burger dietetic, la fel de gustos ca cei de la fast-food, dar cu mai puține calorii!
      Ingredientele pentru un burger low carb
      Cantitățile din lista de mai jos sunt suficiente pentru 6 porții. Iată, deci, de ce ai nevoie pentru un burger sănătos:
      Pentru carne: 
      1 kg de carne de vită sau de mânzat, de preferat cât mai slabă 2 cepe (poți alege ceapă albă sau roșie, în funcție de preferințele tale) 2 ouă  Verdeață proaspătă – mărar și pătrunjel Piper negru  3 linguri de sos de soia (opțional) Sare cu conținut scăzut de sodiu Alte ingrediente: 
      Chifle integrale  Legume preferate (poți pune salată, roșii, varză etc.) Halloumi  Cum pregătești burgerul dietetic 
      Pentru a pregăti cât mai rapid burgerul, recomandarea noastră este să cumperi carne gata tocată. În acest mod, vei economisi timp în prepararea acestei rețete. Dacă ai la îndemână bucăți de carne întreagă, mărunțește-le cu ajutorul mașinii de tocat. Mai apoi, toacă și cepele, cât se poate de mărunt sau utilizează un blender și pasează-le. 
      Adaugă mai apoi albușurile de ouă, piperul, sarea și verdeața de asemenea tocată mărunt. 
      Amestecă foarte bine compoziția. Poți face această operațiune cu mâinile (după ce te-ai spălat cu apă și săpun), pentru ca amestecul să se omogenizeze mai bine. Dacă nu, poți folosi o spatulă sau o lingură de lemn. 
      Împarte compoziția în 6 părți și formează din fiecare câte un burger. Așează-te într-o tavă pe care ai pus înainte folie de aluminiu, după care unge carnea cu un pic de sos de soia. Acest ultim pas este opțional, dar trebuie să știi că acest ingredient va conferi burgerilor un plus de gust și de culoare. 
      Înainte de a-i pune în cuptor, acoperă burgerii cu folie de aluminiu. Lasă-i la cuptor pentru circa 40 de minute, la o temperatură de 180-200 de grade. Gata, pres.
      Pentru a verifica dacă burgerii sunt gata, presează-i ușor; dacă se secretă un suc roz, mai este nevoie de încă 10 minute pentru ca aceștia să se gătească perfect. 
      Cum asamblăm burgerul?
      Pentru asamblarea burgerului ai nevoie de o chiflă integrală pe care să o tai în jumătate. Pentru umplerea burgerului poți folosi legumele tale preferate și brânză Halloumi, care va aduce preparatului un plus de savoarea. Cel mai bine este să renunți la sosurile grase și să te limitezi poate la un simplu sos de muștar. 
      Ca garnitură pentru burger, poți pregăti la cuptor felii de gulie condimentate sau câteva felii de cartofi dulci. Ține cont, însă, de faptul că nutriționiștii nu recomandă alăturarea cărnii cu cartofii, în același preparat, așadar, nu exagera cu dimensiunea porției de cartofi. 
      tabu.ro
    • LupuCristinna
      De LupuCristinna
      Păstrează puiule și sosul de lămâie, extrem de bun și pune imaginația ta de arhitet de salate la contribuție pentru multe alte variante spectaculoase și gustoase.
      Ingrediente:
      3 bucăți piept de pui afumat, 200 g broccoli, 200 g conopidă, 200 g țelină, 200 g morcovi. Pentru sos: 1 legătură ceapă verde, sucul de la 3 lămâi, 1/4 pahar ulei, 1/2 linguriță miere, sare, piper, ulei de măsline.
      Preparare:
      Taie țelina, morcovii și conopida feliuțe subțiri. Desfă broccoli în buchețele mici. Pune toate legumele la fiert în apă cu sare. Când sunt gata, scoate-le din apă, cu spumiera, și pune-le în castron. Pregătește acum sosul. Toacă ceapa mărunt și amestec-o cu mierea, sucul de lămâie, sarea, piperul și uleiul. Toarnă sosul acesta peste legume, apoi pune deasupra pieptul de pui afumat, tăiat cubulețe sau fâșii. Poate nu-ți place conopida. Sau broccoli. Sau niciuna. Poți folosi morcovi și mazăre, de pildă. Acoperă și lasă la rece 30 de minute, fără să amesteci. amestecă în saltă când o servești. Poți adăuga boabe de rodie pentru aspect și gust.
      femeia.ro
    • julia122997
      De julia122997
      Sfântul Vasile are o poveste interesantă, pe care nu mulți creștini o cunosc. El a trăit între anii 330 şi 379, în vremea împăratului Constantin. Sfântul Vasile s-a născut în Cezareea Capadociei, din părinţi credincioşi şi înstăriţi, Emilia şi Vasile, iar tatăl său a fost dascăl în cetate. Era iubitor de învăţătură şi înzestrat pentru carte, așa că Sfântul Vasile şi-a îmbogăţit cunoştinţele învăţând în şcolile din Cezareea, Bizanţ şi Atena, la cea din urmă cunoscându-l pe Sfântul Grigorie de Nazians, cu care a legat o strânsă prietenie. A fost înălţat la rangul de arhiepiscop al Cezareei în anul 370, în vremuri grele pentru biserică.
      Mai mult, Sfântul Vasile a fost considerat părintele monahismului oriental, iar operele sale au pus bazele vieții monahale sistematice. Una dintre cele mai cunoscute scrieri ale sale este “Liturghia Sfântului Vasile cel Mare”. În plus, el este primul ierarh care a întemeiat, pe lângă biserici, aziluri şi spitale pentru săraci, leprozerie şi un aşezământ pentru recuperarea prostituatelor. A murit în ziua de 1 ianuarie a anului 379. Pe atunci încă nu împlinise 50 de ani și a în istoria creştină cu numele de Sfântul Vasile cel Mare.
      Tradiţii şi obiceiuri de Sfântul Vasile
      Noaptea dintre 13 și 14 ianuarie se mai numește și Revelion pe stil vechi sau seara Sfântului Vasile. În această noapte se spune că cerul se deschide de trei ori pentru câte o clipă. O altă tradiție spune că pe Iisus Hristos îl cheamă de fapt Vasile: Iisus Hristos s-a născut de Crăciun, iar la o săptămână, de Sfântul Vasile, a fost botezat în legea cea veche şi a primit numele Vasile. Numele Hristos (creştin) i-a fost pus la vârsta de 30 de ani, când a fost botezat.
      În obiceiurile populare se mai spune că Sfântul Vasile s-a rugat de Dumnezeu să-i dea o zi, iar Domnul i-a dat cea dintâi zi, cea a Anului Nou. Sfântul Vasile a fost bucuros la primirea acestui dar și a luat un clopoţel, i-a legat la toartă o crenguţă de busuioc şi s-a suit la Dumnezeu să-i ureze lucruri bune. Din acest motiv, de Sfântul Vasile există obiceiul de a colinda și a ura.
      Datina populară spune că aşa cum va fi musafirul din ziua de 14 ianuari, bogat ori sărac, aşa va fi omul tot anul. În această zi, este bine să bei mult vin pentru că se spune că atât cât va bea omul în această zi va avea sânge în obraz în timpul anului.
      În ziua de Sfântul Vasile se înnoiesc toate, așa că oamenii trebuie să-și facă un gând bun, dacă vor să le meargă bine tot anul: “Atunci să te păzeşti să nu te superi, să nu te sfădeşti, să fii vesel şi tot anul aşa vei fi”. O altă tradiție spune că trebuie să se fiarbă în oală un cap de porc, pentru că aşa cum porcul râmă numai înainte, tot aşa va merge şi omul spre belşug. Aceste obiceiuri se păstrează pentru ca familiei să îi meargă bine tot anul și să aibă spor.
      Dacă de Sfântul Vasile  e ger mare şi dacă pe zăpadă se văd multe steluţe, e semn că anul ce urmează va fi bun şi vor fi multe cununii. De asemenea, dacă noaptea  este “lină şi senină”, acesta este un semn că Noul An va fi unul bun.
      avantaje.ro
  •