Proiectul Fitness Mama trece la un alt nivel!


    Organizăm primul și cel mai mare eveniment Fitness Mama de până acum și anume, Fitness Mama Forum! Trebuie neapărat să participi și tu, informația furnizată la eveniment nu o vei putea găsi în alte surse!

Снимок экрана 2020-02-11 в 14.34.18.png

Am invitat cei mai versați speakeri profesioniști în domeniul lor și anume: 

Ina Kishlaru, antrenor certificat de fitness, mamă a 3 copii și fondatoarea proiectului Fitness Mama, cu tema: ”Recuperarea după naștere. Istoria unei mămici cu 3 copii”.

Anastasia Valac, medic nutriționist, cu o experiență de 10 ani în fitness și alimentație sănătoasă, care ne va descoperi secrete uluitoare: ”Cum ne mâncăm frumusețea? Cum o redobândim?”

Elena Saviuc, psiholog de familie, mamă a 3 copii și autor al programului de dezvoltare timpurie de la 10 luni la 3 ani, cu afirmația: ”Femeia poate face totul”

Irina Feșenko, consultant și stilist vestimentar, care ne va relata despre ”Cum să nu ne transformăm în ”băbuțe” și cum să avem o garderobă mereu în pas cu tendințele!”

Mariana Spânu, sexolog psihoterapeut, care are o temă foarte interesantă: ”Sexul și maternitatea. Cum ne menținem apetitul sexual?”

Elka Fliman, filolog, actriță, prezentatoare radio și copywriter ne va vorbi deschis despre ”Dragoste cu reguli și fără. Viața alături de un copil special”.

Fitness Mama Forum va atinge cele mai sensibile coarde ale unei mămici, va răspunde la multe întrebări care ne frământă și va împrăștia multe stereotipuri. O mămică perfectă este o mămică bine informată!

Salvează-ți data de 22 martie în calendar, deoarece va fi una cu adevărat grandioasă! La Fitness Mama Forum, vei avea parte de o experiență extraordinar de frumoasă, vei face cunoștință cu speakeri cotați, precum și cu alte mămici și vei petrece o zi nemaipomenit de utilă și relaxantă. Promit și garantez chiar - vei avea parte de emoții și informații unice!

Ne vedem la Fitness Mama Forum în data de 22 martie la Radisson Blu Hotel Chișinău - rezervă-ți locul meritat!

 

Проект Fitness Mama переходит на новый уровень!

Снимок экрана 2020-02-11 в 14.34.26.png

Fitness Mama организует первое и самое масштабное мероприятие, которого не было до сих пор, - Fitness Mama Forum! Тебе обязательно нужно побывать на форуме, ведь такой информации ты не получишь больше нигде!

Мы пригласили самых опытных спикеров - специалистов в своей сфере, а именно:

Инна Кишлару, сертифицированный фитнес-тренер, мама 3 детей и основательница проекта Fitness Mama, с темой выступления: "Восстановление после родов. История мамы 3 детей".

Анастасия Валак, медик-нутриционист, с опытом в области фитнеса и здорового питания более 10 лет, которая раскроет секреты: "Как мы съедаем свою красоту? Как её вернуть обратно?"

Елена Савюк, семейный психолог, мама 3 детей и автор программы по раннему развитию от 10 месяцев до 3 лет, с темой: Женщина может всё!

Ирина Фещенко, имидж-консультант и стилист, которая поделится: "Как не превратиться в "тётку" и каким должен быть гардероб, чтобы всегда идти в ногу со временем!"

Марианна Спыну, сексолог/психолог и травма терапевт, которая раскроет интересную тему: "Секс и материнство. Как не потерять сексуальное удовольствие?"

Ёлка Флиман, филолог, актриса, радиоведущая и копирайтер открыто поговорит на тему: "Любовь по правилам и без. Жизнь с особенным ребёнком."

Fitness Mama Forum затронет самые тонкие струны души каждой мамы, даст ответы на многие вопросы и разрушит стереотипы. Идеальная мама - это грамотная мама. 

Сохрани дату 22 марта у себя в календаре, потому что это будет грандиозный день! На Fitness Mama Forum-е ты получишь уникальный опыт, познакомишься с компетентными спикерами, другими мамами, а также проведёшь день незабываемо и с пользой. 

Обещаю и даже гарантирую, что ты получишь уникальные знания и непередаваемые эмоции!

Увидимся на Fitness Mama Forum-е 22 марта в Radisson Blu Hotel Chisinau - переходи по ссылке и бронируй себе место!





Recenzie utilizator

Comentarii Recomandate

Liusha

Postat

А ссылка-то где?

Partajează acest comentariu


Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri


Vizitator
Adaugi comentarii ca vizitator. Dacă ai un cont, te rog autentifică-te.
Adaugă un comentariu...

×   Alipit ca text avansat.   Alipește ca text simplu

  Doar 75 de zâmbete maxim sunt permise.

×   Linkul tău a fost încorporat automat.   Afișează ca link în schimb

×   Conținutul tău precedent a fost resetat.   Curăță editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini din URL.


  • Conținut similar

    • julia122997
      De julia122997
      Să o iau de la capăt la 25 de ani nu era în plan. Mi-a trebuit ceva să mă adun și să pot plânge în scris, aici. Obișnuiesc să fac asta mai ales atunci când nu mai am lacrimi. 
      Bine sau nu (și spun asta pentru că societatea n-a scăpat încă de anumite prejudecăți), la 25 de ani, simțindu-mă împlinită și aptă pentru ceea ce urma să se întâmple, așteptam cu nerăbdare să devin mamă (cea mai mare dorință a mea era și este să devin mamă).
      Îmi trăiesc iubirea alături de partenerul meu, o iubire care durează de câțiva ani, și urma să avem un copil
      Primul copil era "împlinirea iubirii noastre", așa îi plăcea iubitului meu să-mi spună. Mai mult decât atât, în încercarea de a explica de ce trăiesc eu un coșmar, încep prin a spune că așa m-am născut, cred, cu dragostea pentru copii. 
      Aveam 8 ani și-mi aduc aminte că i-am spus mamei că, singurul cadou pe care-l doresc de ziua mea, e un "bebeluș fără păr". Nu știu de unde "fără păr", neapărat, dar așa îmi imaginam și atât știam eu atunci: că bebelușii nu au păr! Voiam să mă joc "de-a mama". Îmi plăcea la nebunie să văd bebeluși reali, să mă joc cu ei, să-i plimb cu căruciorul, și eram fascinată atunci când îmi plimbam păpușa în brațe. 
      La 8 ani, cu siguranță era o joacă, dar cert e că sentimentul acesta a rămas la fel în sufletul meu, iar dragostea mea pentru copii nu va înceta niciodată! Mă tot întrebam acum câțiva ani: "Doamne, oare cum voi fi atunci când îl voi ține pe al meu la piept?!"
      După ce am terminat liceul, am început să lucrez part-time cu copiii, inclusiv în perioada facultății. Mi-a fost drag să fac asta câteva ore pe zi
      Încă din copilărie, mama a fost cea căreia mă confesam ca celei mai bune prietene. Avea răbdare cu mine și vorbeam deschis despre orice, știa cum să mă ajute să mă pregătesc pentru viitor, cum să am grijă de sănătatea mea, ca femeie în devenire. În special pentru noi, femeile, e necesar să înțelegem că, până să ajungem să ne ne dorim copii, trebuie să conștientizăm că avem nevoie de vizite regulate la medic, fie că ne place sau nu, sunt necesare analizele de rutină (cel puțin), plus testele specifice nouă, mai ales după ce am trecut de adolescență, atât pentru noi, personal, cât și dacă ne dorim copii.
      De pe la 20 de ani, am început să fiu cât pot de atentă în privința asta, o dată la opt luni, sau o dată pe an, făceam un set de analize ginecologice pentru a mă asigura că sunt bine.
      Analize care au fost întotdeauna foarte bune
      Nu m-am confruntat niciodată cu infecții grave sau ceva ce avea să pună în pericol o eventuală sarcină. Numai chisturile ovariene reprezentau singura problemă de care știam. Erau probleme hormonale cu care mă confruntam din adolescență. Mă familiarizasem, oarecum, cu ideea, dar nu eram împăcată nicicum (ori de câte ori auzeam: "Va fi greu să rămâi însărcinată!").
      Și pentru că de-aici mă apropii de subiect, de ceea ce mă doare cel mai tare acum, vreau să mai explic ceva: n-am privit niciodată copiii ca pe un obiect personal. Nu-mi doresc copii doar pentru a-i face ca să fiu în rândul lumii sau pentru a nu rămâne singură la bătrânețe. Știu și înțeleg si asta, e natura umană a multora dintre oameni și nu-i judec nici pe cei care gândesc așa, dar am înțeles cu timpul faptul că pe copil "îl faci" pentru el, ca să spun așa. Nu crește singur, bineînțeles, dar tu îl ajuți să se formeze și pregătești adultul care va fi mâine.

      Da! Categoric, te împlinește, pe tine, pe voi doi, iubirea voastră, viața voastră! E o responsabilitate imensă pe care o ai pentru toată viața, cât și o "obligație" morală, ca părinte. Dar cu toate astea, trebuie să conștientizăm și să-i acordăm șansa și dreptul la a-și trăi propria viață și propriile decizii. Asta am învățat din experiențele pe care le-am trăit, fiind înconjurată de copii.
      Dar, din păcate e adevărat, viața nu e dreaptă.
      Cu cât îți dorești mai mult, cu-atât mai greu obții
      În urmă cu patru ani, după un simplu control de rutină, am aflat că problema mea cu acele chisturi devenise serioasă, iar tratamentul cu anticoncepționale, strict pentru problemele hormonale și chisturi nu a mai dat randament.Aveam dureri frecvent, îmi era foarte rău nu doar în perioada menstruației, iar organismul a respins, într-un final, anticoncepționalele. Le-am luat o perioada scurtă de timp, strict pentru asta, vreo șase luni. 
      Am fost norocoasă, în schimb, pentru că am întâlnit un medic dedicat meseriei, care și-a făcut treaba foarte bine din punctul acesta de vedere (menționez că alți doi au confirmat același diagnostic), așa că s-a ajuns la operație laparoscopică. 
      În urma operației s-a constatat: sindromul ovarelor polichistice și infertilitate primară
      Când am citit diagnosticul, țin minte că m-am oprit la "infertilitate" și mi-a stat inima, îngrozită la gândul că mai târziu, n-am să pot deveni mamă!
      Ovarele nu mai aveau nicio problemă, dar am aflat că trompa stângă era malformată, adică blocată din naștere. Fiind ceva congenital, era ireversibil. Trompa dreaptă, în schimb, era funcțională deci aveam o singură trompă pe care mă puteam baza. Medicul m-a liniștit și mi-a spus: "Da, se poate să aveți copii, mai greu, dar o să puteți! Trebuie să facem tratament și pentru fertilitate, iar după un an, puteți încerca!" Mă documentasem și eu, știam că se poate, sunt atâtea femei care au o singură trompă, nu era situația atât de neagră și la urma urmei, exista și a doua opțiune. Cert era că fără tratament, erau șanse foarte, foarte mici. Nu mai zic de o extrauterină...
      Mă consolam spunându-mi că trebuie să existe mame și pentru cei "ai nimănui", și că pot adopta
      Dar îmi doream din răsputeri, în același timp, să trăiesc și experiența sarcinii, să simt cum crește în mine. 
      Am căzut de comun acord cu partenerul meu să așteptăm vreo doi ani până să încercăm și să încep tratamentul. La mine era problema, nu la el. 
      Cu toată dragostea mea pentru copii și oricât l-aș fi dorit pe-al meu, am privit întotdeauna cu luciditate situația și, cu siguranță, nu era prea mare grabă, adică n-ajunsesem la o vârsta prea mare încât să-mi fi pus problema timpului. Frica mea cea mare era că n-am să pot atunci când o să încerc! Asta mă obseda! Și pentru că mă visam mamă tânără, am zis amândoi că, dacă era să vină, totuși, mai repede, ar fi fost o minune!! Și era binevenită! Opțiunea avortului era și este exclusă din schemă pentru mine.

      Am mers mai departe plină de speranță și cu multă credință în Dumnezeu
      Simțeam că anul 2020 îmi va aduce multe schimbări, dar nu mi-am imaginat o clipă că va fi atât de crud, și mă va duce de la o extremă, la alta! 
      La începutul anului, aflam cea mai mare veste  —  la trei ani după operație, se întâmplase minunea mult așteptată, eram însărcinată!!! Da! Fără niciun tratament, pur și simplu, s-a întâmplat! Iar eu habar nu aveam, până să aflu, pentru că n-avusesem niciun simptom. Mai mult decât atât, în aceeași perioadă, partenerul meu era țintuit pe un pat de spital din cauza unei probleme de sănătate care se agravase, neștiind dacă va ieși viu de acolo.
      Medicii mi-au spus să iau în calcul orice
      Acela a fost momentul în care am simțit pentru prima oară în viață, adevărul din cuvintele mamei: "Atunci când ți se pare că Dumnezeu îți ia pe o parte, vine momentul în care vezi cum îți dă pe cealaltă parte!" Nici în ruptul capului n-am stat să mă gândesc dacă vreau copilul sau nu! Îl doream din toate încheieturile și eram pregătită pentru orice s-ar fi întâmplat mai departe, chit că rămâneam singură sau nu! Eram asumată! 
      Cu siguranță mi-aș fi dorit enorm să fi fost și el lângă mine, dar am fost nevoită să îi spun la telefon, până să ajung la el. Când am ajuns, ne-am strâns în brațe printre firele aparatelor și am plâns de fericire! Apoi, evoluția lui a fost extraordinară, a scăpat două săptămâni mai târziu. 
      Am aflat de sarcină destul de repede, și culmea, la doar doua zile de întârziere a ciclului menstrual, când am făcut testul. În condițiile în care, de când suntem împreună, am făcut nu știu câte teste, la fiecare întârziere de una sau două săptămâni. 
      Am sunat imediat asistenta medicului meu, cu care obișnuiam să țin legătura
      Era sâmbătă. Iubitul meu încă nu ieșise din spital, era abia sfârșitul primei săptămâni. Nici nu mai știam cum să mulțumesc Divinității și, în același timp, cum să fac să nu mă mai afecteze atât de puternic emoțional situația prin care treceam. Pentru că încă aveam inima cât un purice, abia reușeam să pun geană pe geană. Asta era cea mai mare problemă. Strângeam din dinți și zâmbeam în timp ce plângeam. Făcusem un calcul și aveam trei săptămâni de sarcină. Mă tot gândeam "Doamne, dacă nu e în uter, dacă nu e bine?" Nu-mi venea să cred că reușisem! Apoi mi-am dat seama că aveam deja mai mult de șase nopți nedormite, de țigări fumate în plâns continuu toată săptămâna, de nemâncată, de mers mult pe jos, navetă între job, spital și casă.

      Dac-aș fi aflat mai repede (chiar dacă a fost, relativ, repede), aș fi făcut, cu siguranță, mai mult! Dar n-am știut! 
      M-am plâns asistentei la telefon și m-a liniștit spunându-mi că e mult prea mică sarcina pentru a-mi face grijile astea acum, e bine să conștientizez dar să o iau treptat, că am timp până la trei, patru luni. Dar nu mi-a trebuit mult deloc, din minutele următoare n-am mai pierdut numărul țigărilor de supărare, și n-am mai consumat deloc, nici cafea. Așa îmi și propusesem demult. Cu cât mai repede, cu atât mai bine! Așa că din punctul acesta de vedere, sunt împăcată cu mine! Mi-au fost alături și mama, prietena, nașii, și o bună cunoștință, psiholog.
      În următoarea săptămână, prima ecografie arăta cinci săptămâni și o zi! Se vedea clar. Era bine poziționată! Era în uter! 
      O săptămână mai târziu, la șase săptămâni jumate, i-am auzit pentru prima dată inima! N-am simțit niciodată ce-am simțit atunci! Bătăile erau foarte bune, totul evolua perfect. Numai mie nu-mi venea să cred! Am făcut analizele necesare - erau foarte bune. Aveam, totuși, dureri asemănătoare crampelor menstruale, ceea ce nu era bine, pentru că erau dese. Erau și cuțite puternice, dar care nu durau mai mult de câteva minute. Simțeam, cumva, că asta nu era bine și nu simțeam greșit. Dar, conform ecografiilor, nu se întâmplase nimic, am urmat tratamentul până aproape de 8 săptămâni, când m-am trezit plină de sânge. 
      Am plecat amândoi în goană spre spital, timp în care eu urlam că nu vreau să-l pierd! S-a ținut cu dinții buburuza mea! Doctorița care era de gardă în acea noapte mi-a spus că e bine, că e acolo, nu era semn bun că am avut hemoragie dar scăpase, trăia! Eu nu așteptam decât atât: să-i aud bătăile inimii și, pentru că le-am auzit, am răsuflat ușurată. Cu toate că mi s-a spus că procentul de reușită era destul de mare (80%), mă gândeam cu groază și mă rugam să nu fiu eu acea excepție de 20%.
      Am rămas în spital câteva zile. M-au monitorizat, copilul trăia, era tot acolo
      Am discutat între timp cu medicul meu care mi-a dat "instrucțiunile" pentru acasă, pe care le-am respectat amândoi cu precizie. Am stat acasă două săptămâni. Mi-a spus să revin oricând, dacă e cazul. N-am mai sângerat de atunci dar aveam dureri surde. 
      După cum știți, până la sfârșitul primului trimestru de sarcină se conturează toate "detaliile". Da, buburuza mea avea deja, ochișori, mânuțe, piciorușe, urma să se contureze lobul urechii, și chiar dacă era foarte, foarte mică, "juca" în uter. 
      Cu două zile înainte de ultimul control, am avut un vis
      Când o persoană dragă care nu mai e printre noi îți apare în vis și îți spune că ”va avea grijă de ea”, înțelegi mesajul. Probabil era fetiță. Am refuzat să cred ce urma să se întâmple și, așa prăpăstioasă cum eram, mă îmbărbătam! 
      Am refuzat să cred până s-a întâmplat! Minunea mea a murit la zece săptămâni încă puțin și ne pregăteam să încheiem primul trimestru.
      În dimineața în care am ajuns la control, aveam un nod în gât pentru că simțeam. Chiar simțeam că ceva nu e bine, dar tot nu acceptam! Nici doctorului nu-i venea să creadă. M-am pus pe masă, mi-a pus ecograful pe burtă și tăcere! Eu am încremenit. Nu zicea absolut nimic, nu mi-a întors monitorul cum o făcuse până atunci, și tăcea. Am întrebat eu: 
       – E rău?! 
      –  Haideți, vă rog, să vă dezbrăcați, să mă uit și așa, să mă asigur
      M-am dezbrăcat pentru transvaginală și nimic! Se uita la monitor, aștepta și tăcea! Nu știa cum să-mi spună, probabil, pentru că văzuse cât mi-l doream, fiindu-i pacientă de câțiva ani. 
      – Ce e?! 
      – Nu-i mai bate inima! 
      Asta era și nu-mi dădusem seama! Asta așteptam să auzim și nu mai auzeam! Nu știu cum m-am îmbrăcat și m-am luat cu mâinile de cap, șocul a fost atât de mare încât amețisem la propriu. M-am ținut tare și mă gândeam la ce mă așteaptă dincolo de ușa cabinetului, cum îi spun lui?!

      Am ieșit un pic și i-am spus atât: "S-a oprit din evoluție!"
      El se uita mut la mine ca și când n-ar fi știut ce înseamnă. Știa, dar refuza. M-am întors în cabinet și-am aflat că a doua zi urma să mă chiureteze: chiuretaj cu anestezie generală. Ăsta era calvarul ce urma! Ceva prin care eu nu mai trecusem niciodată. Nu avusesem un avort spontan, ci un avort ratat (atunci când produsul de concepție nu se elimină pe cale naturală - sarcina fiind mai mică, dar totuși prea mare pentru altă opțiune și atunci e nevoie de chiuretaj). De-atunci mi s-a rupt filmul, știu că mă uitam în gol către doctor...
      În seara aia, m-am dus la biserică și-am aprins o lumânare pentru pruncul meu nenăscut
      Am rugat-o pe Maica Domnului să-l aibă în pază pe îngerul meu și i-am mulțumit pentru că îmi dăduse șansa să mă simt mamă pentru scurt timp. Am rugat-o să nu mă lase și să mai facă o minune. 
      N-am putut dormi în noaptea aia, mă mângâiam pe burtă și închideam ochii la gândul că era ultima noapte în care îl mai aveam în pântec! Nu m-am trezit la realitate decât atunci când m-am întors de dimineață la spital, pentru chiuretaj. Tot nu acceptam, nu-mi venea să cred pentru ce mă întorsesem acolo. Oricât mi-ar fi spus ceilalți din toate părțile că e bine că a fost o sarcină pe cale naturală, asta nu mă încălzea cu nimic! Eu mă duceam să-mi iau adio de la copilul meu!
      Că era cât un deget sau cât palma, mai mic sau mai mare, era copilul meu! Al meu! Primul meu copil pe care-l iubeam din totdeauna!
      Se pare că fi fost vorba despre o anomalie cromozomială (o afecțiune care nu l-ar fi lăsat să trăiască mai departe), dar chiar și așa, eu nu mă puteam bucura că s-a întâmplat atunci, și nu mai târziu, asta mi-era doar consolarea pentru "mâine". Nu pentru că eram egoistă, dar putea să nu se întâmple așa, nu?
      Cu toții s-au comportat exemplar cu mine, nu am ce să le reproșez, n-aveau cum să-l mai aducă înapoi, dar pentru mine a contat empatia. 
      Când au venit asistentele și anestezistul la mine, pentru pregătire, am început să plâng în hohote
      Abia am putut să le spun cum mă cheamă și mi-am tras mâna, refuzam branula, le-am spus că nu vreau să-mi facă nimic, eu nu pot să-l dau afară de-acolo! Una dintre ele mi-a pus mâna pe umăr și mi-a spus calm: "Doamnă, a murit ... puteți să muriți și dumneavoastră, nu e vina nimănui! N-aveți încotro, sunteți tânără și va fi bine! Și eu am pierdut unul, nu primul, dar vă înțeleg mai bine decât credeți! Astăzi am un băiat de 27 de ani!" M-am uitat la ea și n-am reușit să scot decât un "Mulțumesc!" 
      M-au condus în sală, au avut răbdare cu mine, mi-au făcut anestezia prin perfuzie și mi-au pus masca pentru inhalare. 
      – Și-acum, o să adormim, în 20 de secunde.
      Știu că am închis ochii și-am apucat să-mi spun în gând numai atât: "Iartă-mă, copilu' meu, că n-am putut să fac nimic! Te iubesc!!! Ajută-mă, Doamne!", am zis de două ori. De-atunci nu mai știu nimic, n-am simțit nimic. 

      M-am trezit cu ochii lipiți de plâns și umflată la față, am plâns continuu cât am stat cu perfuzia și mă durea îngrozitor toată burta, cu tot cu spate
      Dar prima durere pe care am simțit-o la propriu, a fost în piept! Aveam un junghi puternic și mă țineam cu mâna de acolo.M-au rugat să încerc să mă calmez un pic, era o angină pectorală din cauză că m-aș fi încordat, dar avea să treacă repede. Eu știam că mă doare inima! 
      Când m-am ridicat prima oară din pat, am simțit că mă împrăștii pe jos! Durerea iradia, a fost foarte puternică, dar ușor, ușor, mi-am revenit fizic. Am plecat acasă în aceeași zi, desfigurată cu totul. 
      Asta a fost intensitatea cu care am trăit eu, ceea ce mi se întâmplase. 
      În ziua aia, 18 februarie, am murit și am înviat. O parte din inima mea, s-a dus atunci, cu el, pentru totdeauna! 
      Astăzi e astăzi. Durerea asta nu va trece niciodată! Simt că se va estompa odată cu venirea celui de-al doilea. De ce trece timpul, mi-e mai rău. E invers! N-am să renunț să mă întreb cum ar fi fost peste o lună, peste cinci sau peste un an, când ar fi trebuit să-mi strâng puiul la piept! 
      Acum, trăiesc cu o speranță în plus și una în minus. În speranța că am pierdut o sarcină pe cale naturală, ceea ce înseamnă c-aș mai putea rămâne, dar și cu un risc mai mare de pierderi recurente.
      Fetelor, doamnelor, procedura prin care am trecut eu, a fost aceeași care se efectuează și în cazul sarcinilor nedorite
      Eu nu am avut de ales!! Nu am avut ce să fac, oricât m-aș fi opus. N-o să judec pe nimeni nici de-acum încolo, așa cum n-am făcut-o nici până acum din punctul ăsta de vedere, dar vă spun din tot sufletul, vă rog chiar, dacă puteți evita așa ceva, evitați să ajungeți acolo!

      Nu vă mutilați sufletul dacă puteți evita asta!
      Când nu ai de ales, într-adevăr, n-ai cum să te opui, cum a fost în cazul meu și al multora! Dar acum, când îmi dau seama prin ce trec atâtea fete, mai ales minorele, mi se face pielea de găină când mă gândesc că dintr-o "simplă greșeală" ajung să treacă prin așa ceva. Nu e deloc simplu, asta e clar, indiferent de circumstanțele pentru care se ajunge aici! E nevoie de mult sprijin în ambele situații! Dar așa cum intrați pe net în speranța de a găsi ajutor în privința unei întreruperi de sarcină, faceți tot ce puteți și căutați metodele de contracepție, care sunt multe, de altfel, înainte de a ajunge acolo!
      Societatea mai are și ea de învățat! Multe, multe!
      Știu că nu putem fi toți la fel, e vorba de un cumul de factori, dar cu siguranță ar trebui să se facă muuuult mai multe în privința asta - pornind de la educație, atitudine, până la fapte. 
      Durerea pierderii unei sarcini, a unui copil mult dorit, este inimaginabilă și incomparabilă! Pentru mine, că aveam două, cinci sau mai multe luni (nu pot să mă gândesc cum ar fi fost să-l fi născut așa, sau să moară apoi - ăsta e apogeul), indiferent cum ar fi fost, tot copilul meu era! Nu puteam să simt altfel! 
      Să învățăm despre empatie, despre cum să nu fim nepăsători
      Suportul emoțional pe care mamele ar trebui să-l primească trebuie să vină din partea tuturor. Atât din partea celor care nu știu ce înseamnă, cât și din partea părinților de îngerași. Eu am pe cine trebuie lângă mine și sunt recunoscătoare Domnului pentru asta. 
      Știu că suntem multe, foarte multe! Știu că multe dintre voi ați trecut prin asta. Pentru voi, dragi mămici de îngerași, am scris povestea mea: să vă spun că "familia" s-a mărit. Sunt alături de voi, așa cum inimioara mea e acolo, împreună cu inimioarele voastre. 
      Vă îmbrățișez cu drag,
      C.
      (Notă: Această poveste ne-a fost trimisă pe adresa redacției. La rugămintea autoarei, nu am publicat numele ei. Ea și-a dorit să facă publică numai povestea, nu și indentitatea ei, iar noi îi respectăm această dorință.)  
      eva.ro
    • julia122997
      De julia122997
      Este dieta preferata a multor vedete, Jennifer Aniston, Halle Berry, Vanessa Hudgens si Reese Witherspoon laudandu-i frecvent beneficiile. In plus, postul intermitent si-a demonstrat efectele pozitive si nu este deloc surprinzator ca a urcat in topul celor mai cautate diete – de pe locul opt in 2018, pe primul loc in acest an.
      Postul intermitent domina ierarhia celor mai cautate diete pe Google in 2019, la mare distanta de dietele axate pe grasimi si carbohidrati. Desi exista o dezbatere intensa cu privire la cat de mult poate fi urmata aceasta dieta, in special de catre femei, fara afectarea sanatatii, multi doctori considera ca postul intermitent este mai mult decat un trend.
      O „moda” de cinci milenii
      „Nu-i o moda trecatoare: e o moda de 5.000 de ani. Toate mecanismele postului sunt profund si intrinsec umane”, a declarat doctorul Jason Fung.
      Cunoscut si sub denumirea de intermittent fasting, postul intermitent consta in alternarea perioadelor in care mananci fara restrictii cu cele in care nu mananci deloc. Exista mai multe variante ale acestei diete: unele impun renuntarea la mancare timp de 16-36 ore, altele permit consumul alimentar in permanenta, dar cu restrictii in anumite zile.
      Postul intermitent implica nu doar scaderea in greutate, ci si schimbarea stilului de viata si adoptarea unor masuri care au efecte pozitiv asupra sanatatii, precum reducerea riscului de diabet, afectiuni inflamatorii si scaderea tensiunii arteriale, arata medicul.
      Tendinta de a aprecia efectele benefice ale postului intermitent asupra sanatatii in comparatie cu scaderea in greutate a fost evidenta in cautarile dietelor pe Google. Printre acestea, la mare cautare au fost in 2019 dieta alcalina a doctorului Sebi (locul 2) si dieta Noom (locul 3), bazata pe o aplicatie care le permite utilizatorilor sa-si analizeze alimentatia, sa sa se consulte cu specialisti, sa-si fixeze obiective si sa-si urmareasca activitatea fizica.
      O ascensiune notabila a avut si dieta Sirtfood diet (locul 7), creata de doi nutritionisti care promoveaza consumul de vin rosu si ciocolata neagra, dar si de alte alimente ce contin sirtuina, proteina care controleaza metabolismul celulelor.
      Dieta anului 2018 nu a prins podiumul
      Desi nu-i surprinzator ceea ce vedem in topul celor mai cautate diete pe Google in 2019, este neasteptat ceea ce nu vedem, remarca cei de la MindBodyGreen; dieta mediteraneana ocupa doar locul cinci, dupa ce in 2018 a fost cea mai cautata pe motorul de cautare. De asemenea, dieta keto, una dintre cele mai importante tendinte alimentare din lume, nu a intrat nici macar in top 10 al dietelor cautate pe Google in acest an.
      andreearaicu.ro
    • julia122997
      De julia122997
      Vicedirectorul Spitalului de Copii nr.1 din Capitală, Aliona Rotari susţine că numărul copilor internaţi în perioada sărbătorilor de iarnă a crescut considerabil şi specialiştii, cu greu fac faţă numărului mare de solicitări. 
      "Numărul de adresări a crescut încă din a doua, a treia săptămână a lunii decembrie şi continuă până astăzi. Numărul solicitărilor a crescut mai cu seamă pe baza infecţiilor respiratorii acute şi cu complicaţiile acestora, inclusiv pneumonii care sunt destul de grave. Avem izolatoarele care sunt pline şi de fiecare dată le eliberăm şi se internează alţi copii. Ne isprăvim, dar activăm în regim sporit", a informat vicedirectorul spitalului de copii Nr.1, Aliona Rotari.
      Unele mame, au marcat sărbătorile în spital.
      - Copilul a răcit, a făcut o bronșită acasă, după aceasta boala a agravat, tratamentul de acasă nu a fost unul reuşit, respectiv am venit la spital cu pneumonie deja.
      - Sărbătorile de iarnă?
      - Aici le-am petrecut.  
      "Copilul avea tuse mai mult de şapte zile şi m-am adresat la medic, şi medicul ne-a internat în spital".
      Tot la Spitalul de Copii nr.1 din Capitală au ajuns şi mai mulţi micuţi care s-au intoxicat după masa de sărbătoare. 
      "După sărbători se internează cel mai mult copiii cu vomă şi scaun lichid, deoarece mamele care alaptează sau copii mici au dereglări în alimentaţie. Mănâncă sălături cu maioneză, fructe legume care nu cresc la noi, carne afumată, răcituri care nu se păstrează la frigider dar undeva acolo la balcon", a menţionat medicul, Secţia cu diaree acută, Spitalul de Copii Nr.1, Irina Cobzari.
      Cu asalt au fost luate şi clinicile private pentru copii. Unele mame spun că au apelat la ajutorul specialiştilor de la clinicile private, deoarece rândurile sunt mai mici. 
      "Am venit astăzi cu trei copii, toţi cu viroză. Am apelat la o clinică privată, deoarece este mai accesibilă, analizele se fac pe loc, nu trebuie să aştepţi mult rezultatele".
      "Am sunat la medicul de familie, dar era ocupat şi nu am lăsat pe altă zi şi am venit la clinică privată".
      "În ultima lună a crescut numărul pacienţilor cu infecţii virale acute. Cea mai vulnerabilă vârstă este la copilașii de până la cinci ani. Sunt afectaţi şi cei mici, sugarii de până la un an. Cum se manifestă infecțiile respiratorii virale acute, cu un strănut, cu tuse uşoară, temperatura ajunge până la 38,5 C. Copiii mici trebuie să fie izolaţi la domiciliu, trebuie să fie rehidratați şi să evităm locurile aglomerate şi să se adreseze la medic", a comunicat pediatrul, Ala Chichicea.
      În perioada 25 decembrie - 8 ianuarie, angajaţii Serviciului de urgenţă 112 au recepţionat în jur de o mie de apeluri la care s-au solicitat intervenţii în cazul copiilor. Dintre aceştia, 480 de pacienţi au avut nevoie de spitalizare.
      publika.md
    • julia122997
      De julia122997
      Ți se pare că apartamentul tău are un interior fără personalitate și monoton? Poți aduce un plus de culoare cu ajutorul plantelor. De îndată ce incluzi natura în interiorul spațiului în care locuiești te vei simți energizat, iar aerul din jurul tău va fi mult mai pur. Dacă plantele de mari dimensiuni sunt ideale pentru a umple colțurile goale ale camerelor sau a completa decorul, nici cele care ocupă puțin spațiu nu sunt de ignorat. Optează pentru micro plante de apartament dacă nu ai la dispoziție o suprafață mare, dar vrei să înfrumusețezi fiecare colț și să ai parte de aer curat în orice moment al zilei.
      Nuanțele variate de verde te vor face mai optimist și se vor armoniza cu restul lucrurilor din cameră fără să te copleșească.Un avantaj considerabil pentru plantele mici din ghivece este faptul că se pot încadra în locuri diferite și le poți muta des dacă ai idei noi pentru aranjarea unei camere.
      Iată care sunt cele mai utile micro plante de apartament:
      1. Aloe vera

      Este o plantă de mici dimensiuni, care crește armonios dacă are parte de lumina soarelui. Trebuie să lași pământul să se usuce complet înainte de a uda din nou planta, fiind alegerea ideală dacă ești ocupat și nu vrei să ai grijă constant de plante. În plus, aloe vera este foarte utilă și ca remediu natural pentru arsuri minore sau expunerea excesivă la soare.Aloe vera arată interesant plasată pe rafturile bibliotecii.
      2. Anthurium

      O plantă anthurium se va integra foarte bine într-un apartament mic și se adaptează diferitelor tipuri de lumină. În acest mod nu vei fi obligat să o plasezi în apropierea feresterelor, ci o poți așeza în locul care ți se pare ideal pentru puțină culoare. Se potrivește de minune pe mese sau birouri, dar și pe etajere.
      3. Planta chinească a banilor

      Este foarte apreciată pentru frunzele mici și rotunde, fiind destul de greu de găsit. Este uneori numită și planta misionarului pentru că s-a răspândit în toată lumea datorită misionarului norvegian Ahnar Espergen, care a luat ramurile acasă în 1940 și le-a împărțit cu cei dragi.Planta are nevoie de semi-umbră, pământul trebuie bine scurs și este potrivită pentru decorarea rafturilor din apartament.
      4. Echeveria

      Face parte dintre plantele suculente mici și se integrează foarte bine în atmosfera de birou de la serviciu, dar și într-un apartament de dimensiuni reduse. Aduce puțină culoare, dar nu extrem de intensă, fiind ideală în spațiile cu nuanțe pastelate sau în apropierea cărților. Are nevoie de lumină parțială sau directă.
      5. Bambusul norocos

      Este o plantă decorativă care poate crește atât în ghiveci, cât și în apă. În cazul în care alegi apa ai grijă să o schimbi la fiecare 7-10 zile și să o filtrezi.Dacă preferi să folosești ghiveciul nu trebuie să uzi din nou planta decât când vezi că pământul s-a uscat la suprafață. Nu plasa bambusul în lumina directă de la fereastră pentru că îi va face mai bine o lumină mai redusă. Este foarte potrivit ca decor pentru mese.
      6. Peperomia

      Are frunze groase, care își mențin un nivel ridicat de  hidratare, planta rezistând perioade îndelungate fără apă. Ocupă puțin spațiu pentru că se frunzele cresc foarte apropiate, încadrându-se excelent pe rafturile înguste sau pe birourile mici. Ideal este să aibă lumină indirectă, dar poate supraviețui și numai cu lumina de la neon.
      eva.ro
    • julia122997
      De julia122997
      Pastilele dietetice, ceaiurile cu rol de detoxifiere și produsele care suprimă pofta de mâncare nu sunt o soluție rapidă, spune prof. Stephen Powis, director medical NHS. El avertizează că aceste produse pot avea efecte secundare, inclusiv diaree și probleme cardiace. A slăbi în condiții de siguranță necesită timp, consum de alimente potrivite și exerciții fizice.
      Avertizările specialistului se referă, de asemenea, și la pericolele „scăpărilor de sărbători” sau a remediilor rapide antimahmureală. Anul trecut, modelul Kendall Jenner a fost spitalizată în urma unei reacții la un cocktail de vitamine, obținut din soluție salină, magneziu, calciu, complexul de vitamine B și vitamina C. În cazuri extreme, recurgerea la acest remediu în caz de mahmureală poate provoca greață, leziuni hepatice sau moarte din cauza unei supradoze toxice de vitamina A. „Vindecarea miraculoasă și rapidă pur și simplu nu există, iar oricine spune că acest lucru este posibil se înșală”, spune expertul. „Rezoluțiile de Anul Nou sunt un moment excelent pentru a face o schimbare, dar realitatea este că există o șansă slabă de succes cu pastilele dietetice și ceaiurile cu rol de detoxifiere – iar oamenii ar putea ajunge să-și facă mai mult rău decât bine”, mai spune Stephen Powis.
      „Atingerea obiectivelor de Anul Nou și eliminarea câtorva kilograme în exces după Crăciun poate fi o idee bună, dar sunt mult mai ușor de realizat atunci când sunt făcute treptat și în siguranță.”
      NHS are câteva sfaturi pentru a-ți atinge obiectivele de sănătate de Anul Nou:
      Slăbește urmând o dietă pe mai multe săptămâni Renunță la fumat Fă sport Consumă mai puțin alcool Consumă mai multe fructe și legume British Dietetic Association (BDA) sfătuiește oamenii să stea departe de dietele care promovează un ingredient magic sau un produs pentru a rezolva problema kilogramelor în plus, fără să-ți afecteze stilul de viață. orice dietă care promite o pierdere rapidă a kilogramelor în plus este pur și simplu dubioasă. Dietele rapide promovează adesea doar un singur grup de alimente evitându-le pe celelalte.
      Mai ales, nu te lăsa păcălit de succesul celebritățile.
      BDA spune: „Cel mai bun mod de a pierde în greutate și de a o menține este de a face alegeri mai sănătoase, de a mânca o dietă echilibrată din punct de vedere nutrițional și variat, cu porții de dimensiuni adecvate și de a fi activ fizic”.
      Noțiunea de „detoxifiere” este o prostie, spune BDA, deși este recomandat să bei mai puțin alcool și să dormi mai mult, să iei aer curat și să faci exerciții fizice. Corpul are propriul sistem încorporat pentru detoxifierea și eliminarea toxinelor. Nu există pastile sau băuturi specifice, plasturi sau loțiuni care îți pot detoxifia organismul ca prin minune.
      tabu.ro
  •