Voi reusi sa fiu o mama buna?


    O intrebare ce apare la majoritatea dintre noi, inainte sa avem un copil, este „Voi reusi sa fiu o mama buna?”. Nu cred sa fie femeie care sa isi doreasca un copil si sa nu isi fi pus, vreodata, aceasta intrebare. Asadar, simplul fapt ca ea apare este un semn ca te preocupa felul in care va creste copilul tau si bunastarea lui psihica, ceea ce nu poate aduce decat rezultate bune.

kvinnekroppen-2-1.jpg

Totusi, in momentul in care ai dubii in ceea ce priveste calitatile tale de mama, exista, cu siguranta, cateva aspecte asupra carora trebuie sa aruncam o privire.

Ce inseamna o „mama buna”?

Asa cum am sustinut in majoritatea articolelor de pe acest site, exista cateva notiuni care sunt relative, avand o semnificatie aparte, pentru fiecare dintre noi. Dintre acestea, „bun” si „rau” ocupa, in mod sigur, un loc fruntas. Pentru un om, „buna” poate fi mama ce aduce mancare pe masa, in timp ce, pentru un alt om, aceasta este o „mama rea”, deoarece nu petrece suficient timp cu copilul, dedicandu-si zilele muncii. „Buna” poate fi mama care iti ofera tot ceea ce ai nevoie, dar „mai buna” poate fi mama care te invata cum sa iti multumesti singur nevoile. Sau, in alte cazuri, aceste ultime doua exemple pot fi de mame „rele”.

Notiunea de „mama buna” se afla strict in mintea celui care vorbeste despre ea. Daca, insa, as fi nevoita sa dau un raspuns clar, psihologic, as spune ca „mama buna” este exact opusul a tot ceea ce nu ne-a placut la propria mama sau la celelalte mame pe care le-am vazut. Asadar, imaginea ideala a mamei pare a fi o colectie de atuuri ce se potriveste strict nevoilor noastre unice.

Asadar, prima intrebare, in cautarea acestui raspuns, este daca „Vei reusi sa identifici nevoile unice ale copilului tau si sa le suplinesti sau nu?”.

Cum sa nu repetam greselile parintilor

Faptul ca noi, copiii parintilor nostri, traim cu impresia ca acestia nu au fost „buni”, vine din faptul ca ei nu au stiut sa identifice nevoile noastre si sa ne satisfaca din acest punct de vedere. De aceea, desi in mintea lor, ei au facut tot ceea ce au putut, noi am considerat ca acest lucru nu a fost suficient.

In psihologie numite „biasuri cognitive”, acestea sunt mecanisme de aparare ale psihicului nostru, ce ne distorsioneaza perceptia asupra lumii. Acestea sunt descoperiri noi, de aproximativ 10 ani, din domeniul Psihologiei cognitive, si stau la baza deciziilor noastre de zi cu zi. Un exemplu in acest sens este biasul de familiaritate, cel prin care alegem varianta care ne este mai familiara, atunci cand avem de ales intre doua lucruri. Tot ele stau si la baza deciziilor pe care le luam ca si parinti si, asa cum, desigur, intuiesti deja, ele sunt cauza majoritatii greselilor noastre din acest punct de vedere. Asadar, voi face o lista (incompleta, ele sunt de ordinul sutelor!) cu bias-urile care ne fac sa repetam greselile parintilor si iti voi da exemple practice, care sa te ajute sa le identifici.

Biasul de familiaritate, explicat mai sus, este cel care, de exemplu, atunci cand copilul nostru are febra, ne face sa ii dam paracetamol, in loc sa cerem sfatul unui medic. De fapt, paracetamolul nici nu se foloseste la copiii pana in 6 ani insa, daca asa am vazut ca face mama noastra, probabil ca reprezinta o alegere buna!

Efectul de turma, spus ca si jignire, de multe ori, ne joaca nenumarate feste, mai ales atunci cand suntem parinti. Alegem sa ne dam copilul la o scoala buna, pentru ca majoritatea copiilor merg acolo, alegem sa ne educam copilul dupa articole, pentru ca majoritatea ne spun ca „retetele” functioneaza (tocmai ti-am activat un bias, acum, insa te asigur ca articolele de pe site-ul nostru se bazeaza strict pe afirmatii stiintifice, bine studiate si demonstrate, si nu pe ceea ce psihologii numesc „Psihologie populara”), alegem sa mentinem „controlul” asupra copilului, pentru ca stim (din straini) ca paternitatea trebuie sa reprezinte autoritate („Tu ce stil parental ai adoptat?”), etc.

fertility-tests-hsg-test.jpg
 

Exemple sunt nenumarate insa, foarte putini sunt acei parinti ce tin cont de faptul ca fiul sau fiica lor reprezinta o personalitate unica si ca are nevoie de propriile solutii, special create pentru ea.

Lipsa empatiei este reprezentata de imposibilitatea de „a te pune in pielea celuilalt”. De aceea, daca esti una dintre acele persoane care cred ca parintii sai nu au fost buni, asta se intampla deoarece nu ai fost capabila sa intelegi ce i-a determinat sa actioneze in modul in care au actionat, fara a trece, intai, prin filtrul universului tau. Un exemplu concret in acest sens este frica de intuneric, des intalnita la copii, ea fiind o frica primitiva, dar pe care parintii o trateaza intr-un ton amuzat, deoarece nu sunt capabili sa inteleaga ca, pentru copil, monstrii de sub pat sunt foarte reali!

Biasul de negativitate este cel care te face, in acest moment, sa te intrebi daca vei fi o mama buna sau nu. El reprezinta tendinta de a acorda o pondere mai mare experientelor negative, decat celor pozitive. De exemplu, putini sunt acei parinti care, venind acasa si gasind peretii mazgaliti de copil, se gandesc ca acesta si-a exersat creativitatea si nu ca asta va reprezenta o munca in plus pentru el, adultul (in fapt, recomand tuturor celor care isi doresc sa fie parinti, sa foloseasca var lavabil pentru peretii casei, pentru ca dorinta de a exersa creativitatea este una dintre nevoile de baza ale omului – asa cum sunt ele descrise in piramida lui Maslow – si in mod sigur desenul pe pereti va fi o activitate pe care copilul o va incerca macar o data.)

Reactivitatea este reprezentata de impulsul de a face contrariul a ceea ce altcineva doreste sa faci. In meseria de parinte, acesta poate fi vazut atunci cand unui copil i se interzice sa faca un lucru, chiar daca el si-l doreste. Ca revers al medaliei, si copiii manifesta reactivitate (mult mai puternica, as putea spune) si de aceea, de multe ori, va fi ca el si nu ca tine, daca nu gasesti o cale de mijloc.

Ancorarea este reprezentata de luarea deciziilor pe baza unui punct de referinta din trecut. De exemplu, o mama ce a vazut, in trecut, un copil murdar pentru ca a fost lasat sa se joace in gradina, va evita sa il lase pe acesta sa desfasoare aceeasi activitate, chiar daca el asta isi doreste.

Exista o multitudine de alte biasuri cognitive ce ne afecteaza capacitatea de a fi parinte si viata de zi cu zi insa, insiruirea si explicarea lor ar necesita o cantitate enorma de resurse si, de aceea, mizez pe faptul ca iti doresti sa fii o mama buna si vei studia, in acest sens, de una singura. In randurile de mai sus le-am explicat pe cele mai importante cu care, in mod sigur, te vei intalni la un moment dat. Simplul fapt ca le stii, insa, te va face sa te gandesti de doua ori, inainte sa iei o decizie.

As mai adauga, insa, in aceasta parte a articolului, dorind sa subliniez importanta sa, incercarea de a afla care sunt nevoile unice ale copilului tau si suplinirea lor.

Cateva sfaturi pentru viitoarele mame

Invatati, invatati si iar invatati!

8-calitati-necesare-pentru-a-fi-cea-mai-buna-mama-din-lume-1_size2.jpg

Daca as putea, as repeta la nesfarsit ideea din ultimul paragraf insa, deoarece acest lucru ar insemna stagnare, prefer sa aduc informatii noi, in scopul evolutiei. De fapt, aceasta este si ideea de baza in „a fi mama” si, mai mult, „a fi om”: evoluam si devenim mai buni pe masura ce invatam mai multe informatii. De aceea, este foarte important sa te documentezi tot timpul si sa fii la curent cu ultimele noutati si descoperiri, chiar si atunci cand esti parinte. Simpla idee ca „stii destule” sau ca esti „bun” in ceea ce faci nu reprezinta altceva decat stagnare, deoarece nu vei mai avea dorinta de a invata lucruri noi. Si, la fel ca in oricare alta meserie, cea de parinte presupune sa cresti odata cu copilul tau.

Asadar, primul meu sfat este sa nu te consideri niciodata „prea buna” si sa fii mereu in cautarea unor noi informatii in ceea ce priveste educatia copilului tau. Astfel, vei avea siguranta ca, desi nu poti fi niciodata sigura ca vei fi o „mama buna”, macar incerci si studiezi in aceasta directie.

Psihologia este o parte importanta a vietii noastre si, din fericire, aceasta a inceput sa capete amploare si in Romania. Din pacate, insa, revistele si internetul sunt asaltate despre ceea ce iti spuneam, mai sus, ca se numeste „Psihologie populara”, de masa, care reprezinta orice altceva numai realitatea nu. De aceea, este important sa inveti sa faci diferenta intre sfaturile venite din partea unui expert si intre cele venite de la persoane neavizate, care nu au cunostinte minime din acest domeniu.

Fii deschisa spre acceptarea unor fapte noi

In drumul tau spre acumularea informatiilor, este posibil sa intalnesti idei noi, total opuse la ceea ce stiai pana acum. O astfel de idee am exprimat si eu, in articolul „Aveti incredere in gandirea mea!”. Mai mult, ai putea afla ca fiul sau fiica ta sunt total opusul a ceea ce ti-ai dorit tu. Prin neacceptarea acestor fapte, nu faci decat sa elimini, din start, posibilitatea ca tu sa gresesti in actiunile tale si ceilalti sa aiba dreptate. De aceea, este necesar sa cantaresti bine o idee, inainte de a da un verdict. Ok, poate copilul tau nu este ceea ce tu consideri a fi „bun”, dar nu spuneam, in randurile de la inceputul acestui articol, ca aceasta notiune este relativa si ca fiecare, in universul sau, este „bun”?

Nu te compara cu ceilalti

Intotdeauna vor fi oameni care ii vor putea oferi copilului lor mai multe decat ii poti oferi tu copilului tau. Comparatia cu ei nu va face decat sa iti creeze sentimentul ca nu esti o „mama buna” sau ca nu oferi destula energie copilului tau. Nici partea negativa, aceea de a te compara cu cei care ofera mai putin, nu este buna, deoarece acest lucru va duce spre o autosuficienta, ce nu te va lasa sa devii o mama/persoana mai buna. Trebuie sa ii oferi unui copil exact cat are el nevoie si cat poti tu.

Rezolva-ti propriile frustrari!

Nu putine sunt acele cazuri in care frustrarile si problemele parintilor afecteaza viata celor mici. Daca ar fi sa accept o singura definitie concreta a unei „mame bune”, aceea ar fi cea a unei persoane fara frustrari. Desigur, este imposibil sa existe o astfel de persoana – fiecare dintre noi avem frustrari mai mici sau mai mari – insa, faptul ca stim ca ele exista si suntem capabili sa le identificam ne ajuta sa le controlam, astfel incat ele sa nu-i afecteze pe cei din jurul nostru. Nu iti lasa problemele sa planeze deasupra copilului tau si, astfel, sa devina si ale lui, daca vrei ca acesta sa se bucure de o copilarie fericita si, intr-adevar, lipsita de griji.

7p.ro





Recenzie utilizator

Comentarii Recomandate

Nu sunt comentarii de afișat



Vizitator
Adaugi comentarii ca vizitator. Dacă ai un cont, te rog autentifică-te.
Adaugă un comentariu...

×   Alipit ca text avansat.   Alipește ca text simplu

  Doar 75 de zâmbete maxim sunt permise.

×   Linkul tău a fost încorporat automat.   Afișează ca link în schimb

×   Conținutul tău precedent a fost resetat.   Curăță editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini din URL.


  • Conținut similar

    • Calandrella
      De Calandrella
      Îți mai amintești de timpurile când erai numai tu și soțul tău, îndrăgostiţi la nebunie, împreună împotriva întregii lumi? Cu siguranţă da! Eu trec şi acum printr-o astfel de perioadă, doar că acum lucrurile stau diferit, pentru că aşteptăm primul nostru copil.
      Am observat că m-am schimbat: totul a început să se rotească în jurul copilului, nu al soțului meu și a relației noastre, ceea ce m-a făcut să mă gândesc la prioritățile mele.
      Am văzut diverse tipuri de mame. Unele erau atât de obsedate de copii lor, încât soţii lor păreau doar un ataşament opţional la familie, ci nu o parte componentă a ei. Multe mame cred că n-au probleme cu soții: ele cred că au deja un copil, care este cea mai importantă persoană din viața lor, deci nu mai au nevoie să-şi piardă timpul pentru stabilirea relaţiilor cu soţul.
      Știu că poate fi greu să cresc copiii și să fiu o soție grijulie, dar știu de asemenea că este important să pot menţine căsătoria şi relația cu soțul meu, în mod prioritar, în viață.
      Aceasta înseamnă că uneori trebuie să fii în primul rând o soție bună și doar apoi, o mamă bună. Dar acesta este cel mai bun lucru pe care îl poţi face nu ndoar pentru soțul tău, ci şi pentru tine însuţi și pentru copii tăi. Iată câteva motive:
      El, într-adevăr, a fost primul. Relația cu soțul tău este componenta principală, fundamentul pe care a crescut familia ta frumoasă. Și asta este ceva care o va susține, o va ajuta să supraviețuiască în vremuri dificile, la urma urmei, ce fel de casă va dura mult timp fără fundament?
      Părinţii care îşi iubesc nu doar odraslele, ci şi se iubesc reciproc – este ceea ce are nevoie fiecare copil. Și o puteți avea dacă acordați timp celui mai special om din viața voastră.
      Copiii voștri vor observa acest lucru. Ceea ce admir în mod special la părinții mei este că au încercat în fiecare săptămână să-şi organizeze o întâlnire romantică. Nu, nu a fost o cină la restaurant şi flori ca la începutul iubirii. Dimpotrivă, ei puteau merge chiar și la o scurtă plimbare în parc. Și, deși eram foarte mică, îmi amintesc foarte bine totul.
      Copiii observă mult mai mult decât credem noi. Deci, punându-vă în prioritate relațiile personale, arătați un exemplu similar copiilor voştri. În plus, acest lucru este foarte important pentru sănătatea lor fizică și emoțională, întrucât le face să se simtă în siguranţă.
      Nu poți fi o mamă bună, dacă nu ești o soție bună. Să fim sinceri: o singură problemă afectează toate celelalte părţi armonioase ale vieţii. Același lucru se întâmplă și în familie: dacă avem probleme cu soțul, acest lucru va afecta felul în care ne tratăm copii.
      devorbacutine.eu
  •