Mă semi-conversez cu o doamnă cochetă ieri. Nu că am ținut eu morțiș, dar n-aveam cale ușoară de scăpare, așteptam la rând să plătesc iaurtul:
– Ce drăgălaș ești! Hai jos, ce stai la mami în brațe? Te iau la mine acasă.
Dulcegării de-astea nu tocmai pe gustul meu.
– Da, c-o fi prost să plece de la mă-sa! Nu, n-am răspuns așa, am zis doar că nu pleacă nicăieri, stă bine unde e.
– Eiii lăsați că știu cum e, ușor să-i faci, greu să-i crești.
– Vă zic eu, nici să-i faci nu e ușor, noi ne-am străduit oleacă.
– Următorul vă rog!
Salvați de casier.
ЦитатаSerios, nu e deloc ușor să-i faci. Statistic vorbind sunt 6-7 zile pe lună când poți rămâne însărcinată (perioada fertilă). Îmi amintesc că am citit multe despre asta și am fost mirată când studiile spuneau că doar 25-30% din cupluri reușesc să conceapă un bebeluș în prima lună când își propun asta.
Abia după un an de încercări fără succes (nu sporadice, așa lună de lună, aproximativ în cele 6-7 zile), doctorii iau în calcul o problemă de fertilitate și te îndrumă către specialiști.
Mi-am amintit de mamaia de la țară că povestea că dacă ar fi ascultat ea ce zicea popa o bătea bărbat-su dimineață, la prânz și seara (oricum o bătea, dar asta-i altă poveste). Nu-mi amintesc exact raționamentul, că nu prea sunt dusă prin curțile lui Dumnezeu, dar din explicațiile ei reieșea că poți face sex fără de păcat doar lunea. Că marți și joi e înainte de post, miercuri și vineri post, sâmbătă trebuie să rămâi curat pentru duminică când e slujbă, deci nici atât. Iar în posturi deloc. Păi pe algoritmul ăsta nu cred că mai făceam copil în veci. Cam ce șanse să fie?
Greu să-i crești? Sigur. Uneori e și așa, recunosc, noroc că e mai mult frumos decât dificil și noroc că toată iubirea lor și zâmbetele ce vin după. rămân în noi, iar greul se uită. Când mi se pare mie mult de dus? Când e bolnav și-l țin împachetat să treacă febra, când se lovește de orice, când plânge că-l dor dinții, cred, și mă simt mică și fără de folos, când agață un cuțit de pe marginea mesei și eu am deja scenarii mii și mii, toate sumbre, când realizez că aș putea să îl pierd, așa cum pleacă devreme atât de mulți copii iubiți. Și știți cum îmi trece? Îl strâng în brațe strâns, îi sărut fiecare petic de piele și mă rog să rămână cu mine, teafăr și fericit.
Mi-e greu când dorm puțin, iar dimineața eu mă simt ca o mâța leșinată pe asfalt și el țopăie ca un iepure în lucernă.Dar știți cum devine mai ușor? Când deschid ochii obosiți și el îmi cuprinde fața cu mâinile și râde, când se lipește de piciorul meu și mă mângâie, când coboară bâjbâit din pat și revine cu o oală la care nu am idee cum a ajuns.
E greu când vreau să îi gătesc prânzul și el se miorlăie să îl iau în brațe să vadă ce meșteresc pe ascuns și ajung să tai morcovul cu stânga fiindcă îl țin pe dreapta. Cum fac să fie mai simplu? Îi dau morcovul și coboară, apoi scot 2 oale, o lingură de lemn și gata. Iar dacă nu merge așa, iau o pauză că doar nu am gaze la aragaz, cu program. Dar am învățat să nu gătesc când îi e deja foarte foame, de fapt să încep cu câteva ore înainte, să am timp și de pauze sau și mai bine să gătesc cu o seară în urmă.
Îmi e greu când casa e vraiște și eu obosită, iar copilul vrea joacă fără oprire. Cum trece? Ies în parc. Da, curățenia nu se face singură în urma mea, dar măcar nu o mai văd câteva ore, apoi găsesc eu un plan. Pentru mine, de când mă știu, plimbările în parc sunt motiv de relaxare. Acum e o combinație ciudată de distracție și epuizare pe bază de multă fugă după ied, dar tot îmi place.
Îmi e greu când nu stă în mașină și trebuie să oprim de 3 ori într-o oră. E adevărat că asta se întâmplă mai rar în ultimul timp, pentru că am descoperit să plecăm la somnul de prânz, atunci când se poate.
Până la urmă și greul ăsta are soluțiile lui nu credeți? Ca să nu mai repet că timpul e de partea bună a balanței și șterge detaliile astea mai puțin plăcute. Dar iubirea copilului tău o poți uita? Și mâinile acelea moi pe fața ta? Și îmbrățișarea de dor? Și modul în care își lipește capul pe pieptul tău când caută alinare? Și râsul cu poftă din orice? Și pupicii de noapte bună chiar dacă e zi? Eu nu.
Niciodată!
Comentarii Recomandate
Nu sunt comentarii de afișat