Rușine să vă fie vouă, nu copiilor voștri!


    Tocmai m-am întâlnit cu o cunoștință, întâmplător, pe stradă. Eu mergeam cu copilul spre casă, ea nu știu unde se ducea. Salut, salut, ce faci, ce faci, știți voi, generalități.

pexels-photo-1050080.jpeg

Cum copilul meu habar nu avea cum de ne-am oprit brusc, pe stradă, să vorbim cu un străin, ba chiar ne-am și pupat că nu ne-am mai văzut demult, eu am făcut introducerile.

Apoi, încep amabilitățile:

”Ce faci? Câți ani ai? Ești la școală? Și îți place? În ce clasă ești? Îți place și ție vreo fată? Ce note ai la școală?” De parcă astea ar fi întrebări de pus imediat ce ai făcut cunoștință cu un om. Când cunoști o persoană nouă, după ce-i afli numele, să mă iertați, dar sunt convinsă că nu săriți direct cu ”Si câți ani ai? Și unde lucrezi? Și ce salariu ai? Ești combinat?”. La copii, ei bine, chestia asta nu se aplică. Atunci când cunoști un copil, nu contează, intri cu bocancii în viața lui. Din acest punct de vedere ei nu sunt oameni.

Vizibil deranjat, fii-miu, într-un uriaș efort de diplomație după ce răspunsese la primele înterogări, a întrebat dacă chiar trebuie să răspundă. Cumva, mă întreba asta și pe mine, strângându-mă de mână, după destule întrebări.

”Aaa, păi e rușine!” a răspuns cunoștința și am rămas amândoi cu gurile strâmbe. M-am scuzat ”cât de cât elegant”, ca să zic așa, am mărturisit că rușinea nu e la el, ci în altă parte și am încheiat discuția de comun acord. Oricum ne grăbeam.

E rușine... 

Am venit spre casă cu acest refren care mi-a marcat și mie viața: E rușine!

Ce e rușine? Cine decide ce e și ce nu e rușinos? Cine este acest judecător al rușinii care le dă câștig de cauză numai adulților? Am crescut în umbra rușinii, toată copilăria mea a fost luptă antirușine pe toate flancurile: să nu îi fac pe ai mei de rușine dacă nu învăț, să nu îi fac pe ai mei de rușine dacă nu mă port frumos, să nu îi fac pe ai mei de rușine dacă nu spun poezii la comandă, să nu îi fac pe ai mei de rușine și punct.

Nu mai pot cu rușinea, dragilor!

Am crezut, în naivitatea mea, că generația asta nouă de părinți va face tot posibilul să scape de metehnele care ne-au ciomăgit personalitatea.Ei bine, văd acum, la părinți din generația mea, că folosesc în continuare acest instrument al rușinii. Au transformat-o într-o unealtă de parenting și o folosesc cu orice ocazie:

Are copilul un tantrum și s-ar arunca pe jos să plângă? 

Ridică-te! E rușine!

Vrea copilul să îi cumperi cel mai otrăvitor dulce de la cea mai bombă tarabă și începe să plângă?

Termină! E rușine!

E obosit și nu mai poate avea răbdare la coadă la plătit facturi?

Încetează! E rușine!

Te oprești de vorbă cu prietena ta pe stradă și copilul trage de tine că vrea acasă?

Potolește-te! Nu ți-e rușine să mă întrerupi?

Vrei să pleci mai repede din parc și copilul se opune?

Ne facem de râs! E rușine să faci așa!

Fetița ta de 2 ani, care habar nu are de sexualitate și alte chestii, își ridică fustița în parc?

Rușine! E rușine! Aoleu! E grav! Nu mai fă așa! E rușinos!

La cine e rușinea, de fapt? 

Nu! Nu copiilor ar trebui să le fie rușine! Rușine ar trebui să ne fie nouă, oameni mari, că nu suntem capabili să gestionăm relația cu ei, nu suntem capabili să ne purtăm cu ei omenește și ne folosim de rușine. 

eva.ro





Recenzie utilizator

Comentarii Recomandate

Vizitator Vera

Postat

Mde, cu educatia aceasta moderna au uitat de rusine si maturii si copii.... Deja copiilor nu trebuie sa le spui ca e rusine sa alergi cu fundu gol in parc, cind si maturii o fac, fara pic de simt si invata si copii  astfel,  deja nu e o rusine sa fii nepoliticos,deja nu e o rusine sa  faci isterica , invatam copiii ca se poate toate, sa le faca fara pic de rusine si fara pic de simt ...

Am amestecat raul cu binele... Cine decide ce e rusine si ce nu? Modelul  de comportament e dat in Biblie. Acolo scrie ca e vai si amar de cei ce se dezgolesc,  e scris ca sa-ti cinstesti parintii ....etc. Da de unde , nu vrem sa stim de bunul simt si asa invatam si copiii si inca strigam in gura mare.

Articolul dat, tradeaza starea catastrofala a moralitatii, pacat ca in ziua de azi rusinea a devenit o rusine.  Iar obraznicia se da drept curaj.Am amestecat valorile si nici nu ne dam seama. Mde,rusine noua.

 

Partajează acest comentariu


Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri


Vizitator
Adaugi comentarii ca vizitator. Dacă ai un cont, te rog autentifică-te.
Adaugă un comentariu...

×   Alipit ca text avansat.   Alipește ca text simplu

  Doar 75 de zâmbete maxim sunt permise.

×   Linkul tău a fost încorporat automat.   Afișează ca link în schimb

×   Conținutul tău precedent a fost resetat.   Curăță editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini din URL.


  • Conținut similar

    • julia122997
      De julia122997
      Pe de o parte, ne înspăimântă accesul la atât de multă informație, acces care se datorează în cea mai mare parte tehnologiei. Pentru că, de multe ori prea multe informații, mai ales cele false și prezentate fără grijă față de partea emoțională a copilului, le pot distorsiona realitatea, percepțiile pe care le au despre lume, despre sine și relațiile cu familia.
      Pe de altă parte, ne bucură că pot avea acces rapid la informaţiile despre corpurile cereşti, de exemplu, atunci când sunt interesați de astfel de informații. Sau faptul că ne pot găsi pe noi mult mai ușor decât înainte.
      Cât este de important să fim atenţi și să vedem lucrurile din perspectiva copilului?
      Odată cu deschiderea porților de comunicare, cum ar fi rețelele de socializare, YouTube, motoarele de căutare, mailul, mesageria instant, apar și multe oportunități pentru copiii noștri.
      William Powers, autorul cărții de succes Hamlet’s BlackBerry – Buidling a good life in the digital age a făcut analogia lumii conduse de tehnologie cu o cameră imensă în care fiecare persoană poate fi atinsă de vecinul său în orice moment. În această cameră, oamenii își adresează constant întrebări și își povestesc despre viața lor de zi cu zi. Este aproape imposibil să nu fii conectat în mod constant cu cei din jur, decât atunci când te deconectezi total de lumea virtuală.
      Nu este o surpriză că şi copiii au devenit utilizatori pasionaţi, din moment ce și noi, adulții, devenim ne lăsăm captivați de tehnologie și suntem obișnuiți să ţinem legătura cu rudele, prietenii, să ne plătim facturile, să facem cumpărăturile și să cunoaştem oameni noi online.
      Dependenţă sau interes sporit?
      Cu cât copiii integrează tehnologia mai mult în viața lor, cu atât părinții se îngijorează de efectele ei asupra vieții copiilor. Un avantaj al folosirii ecranelor de la o vârsta mică este că multe din meseriile disponibile pe piața muncii sunt în domeniul tehnologiei, în acest fel copiii pregătindu-se de mici pentru acest viitor.
      Pe de altă parte, unii specialişti susțin că majoritatea copiilor captivaţi de tehnologie devin inadaptați social, nerecunoscători și cu o sănătate care lasă de dorit.
      Astfel, apar mai multe întrebări: Care este răspunsul corect? Cu tehnologie sau fără? Dacă da, cât de multă?
      Răspunsul la aceste întrebări vine după ce luăm în calcul avantajele și dezavantajele utilizării tehnologiei digitale, după ce experimentăm alternativele și vedem care este cea potrivită dezvoltării copiilor noștri.
      A numi tehnologia bună sau rea va rezolva dilema părinților?
      Este important echilibrul între timpul petrecut online şi cel în care copilul este deconectat de toate dispozitivele.
      Timpul petrecut online devine sănătos şi productiv atunci când este diversificat cu alte activităţi distractive, de dezvoltare a capacităţilor intelectuale şi fizice, lectură şi socializare, nu încurcă somnului. Când copiii folosesc ecranele, ei accesează şi urmăresc conținut de calitate.
      Înainte de a decide dacă stă prea mult timp online:
      Aflați întâi de toate ce face copilul online
      Discutând despre activitatea lui online, puteţi afla şi despre problemele lui. De exemplu, poate este hărţuit de cineva sau are complexe şi îşi găseşte refugiul în lumea virtuală. Acolo îşi poate crea o identitate diferită de cea reală.
      Stabiliţi reguli de utilizare
      Unde: de exemplu, la recreaţia mare sau în timpul activităţilor specifice; acasă – da, în stradă sau în maşină - nu
      Când: de exemplu, orele de masă exclud utilizarea oricărui tip de ecran: TV, telefon sau nu folosesc dispozitivele de dimineaţă, înainte de şcoală sau până la finalizarea sarcinilor
      Cum: de exemplu, pentru a face animaţii sau pentru a verifica o tehnică de fotografiere; pentru temele pentru acasă, dar nu pentru a juca Candy Crush sau Minecraft
      Cât timp: După ce aţi stabilit ce trebuie să facă online, oferiți-i posibilitatea să estimeze timpul de care are nevoie. De ex. – 1 oră pentru a căuta informații pentru temele pentru acasă. În acest timp el va folosi internetul doar pentru a-și face temele. După ce termină temele pentru acasă, are o oră pentru jocuri online.
      Stabiliți ,,sancțiuni” pentru încălcarea regulilor
      Stabiliți împreună cu copilul aceste sancțiuni într-un mod pozitiv. Spre exemplu, acasă - dacă depășește durata prezenței online, a doua zi, îi reduceţi limita de la 1 ora la - 30 min. Important: copilul trebuie implicat în procesul de negociere, pentru că asta îl va responsabiliza. Consecinţele nerespectării acestor reguli trebuie să fie neapărat aplicate. Dacă părintele „nu se ţine de cuvânt”... regulile nu vor fi respectate niciodată.
      Copiii, în special până la vârsta adolescenţei, pot folosi tehnologia digitală sub supravegherea părinților și a cadrelor didactice ca un supliment al educației tradiționale, nu ca o alternativă a acesteia. Studiile arată că toți copiii învață la viteze uluitoare atunci când folosesc și tehnologia în cadrul unor limite bine stabilite.
      În aceste condiţii, încurajăm cu încredere participarea activă a părinților în programul digital pe care îl au copiii.
      siguronline.md
    • julia122997
      De julia122997
      Lista cu cadouri pe care fetița de zece ani le dorește de Crăciun cuprinde 26 de articole. 
      Printre obiectele cerute de fetiță se numără un iPhone 11, un iepure, o pereche de sandale Gucci, o poșetă marca Chanel, o cameră GoPro, diverse obiecte vestimentare, păpuși și altele. 
      În plus, micuța a specificat pe lista pentru Crăciun că vrea și 4.000 de dolari.
      Lista a fost făcută publică pe Twitter de tatăl fetiței. „Fetița mea de 10 ani trebuie să fi înnebunit cu această listă de Crăciun”, a scris bărbatul în drepturl postării pe care a făcut-o pe Twitter. 

      Postarea a stârnit o mulțime de comentarii în mediul online.
      libertatea.ro
    • julia122997
      De julia122997
      Într-un video pentru „Vlogul unei mame feministe”, Andronache a discutat cu părinții despre educație sexuală. În timp ce unii părinți au spus că le-ar explica științific copiilor săi modul prin care aceștia au apărut pe lume, alții au optat pentru evitarea subiectului sau explicații „magice”.
      „E o relație frumoasă, normală, care trebuie să existe la o anumită perioadă a vieții”, a explicat sexul unul dintre respondenți.
      Alții însă ar amâna răspunsul sau l-ar evita complet.
      Întrebați cum ar prezenta diferențele dintre băieți și fete, mai mulți moldoveni au spus că fetițele „sunt gingașe, blânde, preferă să poarte rochițe și să se joace cu păpuși”, iar băieții „poartă pantaloni, sunt mai bărbați”. Unul dintre cei chestionați a comparat fetița cu o floare, iar băiatul cu o albină.
      „Majoritatea celor intervievați se sfiesc să discute cu copiii sexul și sexualitatea, ar evita la maxim astfel de discuții sau ar schimba subiectul”, spune Alina Andronache. Potrivit ei, mulți părinți încă optează pentru povești, atunci când explică apariția copiilor pe lume.
      „Trebuie să înțelegem că este o miciună, iar copiii vor afla adevărul și nu vor mai avea încredere în părinți, evitând chiar ei subiectul”, consideră activista.
      Vedeți toate răspunsurile în video de mai jos:
      ea.md
    • julia122997
      De julia122997
      Probabil, când aveai cinci ani, nu existau autorități mai incontestabile pentru tine decât mama și tata, dar acum, devenind un om adult și independent, nu ai nevoie de „sfaturile cuiva”. Să știi că nu este adevărat, ai nevoie, căci unele pot fi pline de înțelepciune și experiență.
      Percepe greșelile ca pe niște oportunități
      „Nu ți-a ieșit? Nu-i nimic, data viitoare vei reuși.” Amintește-ți cum îți spuneau părinții în copilărie și, până la urmă, aveau dreptate. Greșelile sunt de cele mai multe ori percepute de noi ca înfrângeri. Sunt neplăcute și adesea descurajatoare. Cu toate acestea, oricine are experiență în spate îți va spune că depășirea dificultăților este cel mai eficient mod de a realiza ceva. Uită de dezamăgire, ridică-te, șterge-ți lacrimile și mergi înainte pentru a asalta din nou Muntele Olimp.
      Fii sincer
      Directitatea este apreciată nu numai în relațiile interpersonale, ci și la locul de muncă, în special la interviuri. Nu e cazul să minți despre cunoașterea a 10 limbi sau alte lucruri care nu au nimic în comun cu realitatea. Mai devreme sau mai târziu, minciuna ta va fi descoperită și atunci va veni momentul rușinii. Ține minte: nu îți minți angajatorul, nici persoana iubită.
      Curățenia este cheia sănătății (și a succesului)
      Crede-mă, nu degeaba ai fost învățat să îți faci patul dimineața și să speli vasele după tine. Acest obicei nu numai că menține curățenia în casă, ci și te disciplinează. Învățând să cureți după tine, nu vei avea probleme cu menținerea ordinii la locul de muncă, în documente și mape. Să știi, disciplina este un lucru foarte bun.
      Muncește pentru a trăi, nu trăi pentru a munci
      Vei spune că este o regulă foarte învechită. În societatea modernă, omul nu are timp de odihnă. Alergăm mereu, muncim zi și noapte, iar weekend-ul, după părerea noastră, a fost creat doar pentru a lucra de acasă și nu la birou. Din păcate sau din fericire, excesul de muncă este ineficient. Nu uita: cu cât mai mult vei lucra, cu atât îți va ieși mai prost. Omul nu este robot, el are nevoie de odihnă, iar câteva ore pe săptămână nu sunt suficiente.
      Perseverență, perseverență și din nou perseverență 
      Nu renunța niciodată – este un slogan bun pentru viață. Când părinții ți-au spus pentru prima dată că nu ar trebui să cedezi și că trebuie să continui să mergi înainte, ei ți-au dezvăluit cel mai mare secret al succesului. Nimic bun nu ți se dă pur și simplu, pentru toate trebuie să lupți. Amintește-ți de acest lucru data viitoare când proiectul tău va fi din nou refuzat. Un șef va refuza, altul va accepta și visul tău se va realiza.
      eushtiu.com
  •