Povestiri din viaţa de părinte


    Când ai copii nu te plictiseşti niciodată! Aş vrea să afle acest lucru toţi cei care nu sunt părinţi, dar şi să reţină acest aspect.

povestiri-de-parinti.jpg

Tot timpul ai ceva de făcut şi de cele mai multe ori rămâi în urmă cu toate treburile casnice. Este, evident, şi cazul meu. Oricât încerc să le fac pe toate nu reuşesc aşa cum îmi doresc. E bine că am două „ajutoare” de nădejde.

Mersul la cumpărături. O plăcere dacă mergi singur! Atunci când cei mici trebuie să meargă cu tine… lucrurile devin ceva mai dificile. Până ne îmbrăcăm deja obosesc. La magazin cearta pe coşul de cumărături „eu vreau să stau sus!”. Nu ai cum acum că nu are unde să stea bebe! „Dar eu unde stau?”. Mergi în picioare că eşti mare, ai deja 5 ani! „Bine, dar îmi iei o jucărie mică sau măcar un ou de ciocolată!”.

Avem o listă de cumpărături pe care vreau să o respectăm! „Atunci mă laşi la locul de joacă, te roooog?!”.  Carina mă „ajută” la cumpărături şi strecoară în coş, când nu sunt atentă, tot felul de lucruri care ei îi convin şi pe care ştie că eu nu le-aş cumpăra, o cremă de ciocolată, câteva dulciuri mici şi alte obiecte care nici măcar nu ştie ce sunt dar sunt colorate sa îi atrag ei atenţia în vreun fel. Pe unele le observ la timp, pe altele, nu.

Partea cu dusul gunoiului este pentru mine cea mai neplacută dintre toate treburile casei! Îmi anunţ ieşirea de parcă ar interesa pe cineva. Fii-miu mă vede la uşă şi îmi face „pa-pa”! Fiică-mea absorbită de ceea ce face spune simplu „bine”. Dacă ieşeam să fac orice altceva îmi cerea să-i cumpăr bomboane sau o jucărie. Mă pregătesc să ies spre ghenă cu vreo trei sticle goale la subraţ, un ambalaj de la o jucărie sub celălalt subraţ, cu găleata plină cu moţ efectiv în mână şi încălţată cu doi papuci diferiţi, amândoi de stângul sau de dreptul, după caz, (perechile lor sunt sigur pe undeva!), în hainele de casă vomitate de cel mic şi nepieptanată anul ăsta. După ce deschid uşa aştept puţin să mă asigur că nu mă vede vreun vecin, sunt oameni bătrâni pe etaj, şi sigur stau prost cu inima!

Ajung la ghenă, îmi cad sticlele goale şi mă grabesc să le îndes repede pe tomberon. De ce repede? Imediat ce deschizi capacul tomperonului mă trezesc inevitabil cu foi de ceapă şi ustoroi direct în faţă şi în freza mea mult invidiată. Nu, nu sunt cojile mele, dacă erau ale mele mai ziceam! Nuuu, ale vecinilor, pe ale mele le-aş fi primit cu stoicism! Cu ochii întredeschişi, ca să-i protejez, arunc repede tot ce am şi, în încercarea de a pune cât mai repede capacul pe care îl ating foarte puţin spre deloc, cade şi se trânteşte greu. Răsună în toată scara. Atunci, pe pariu că deja sunt aţintiţi spre mine câţiva ochi pe vizor. Fii-mea nu ajunge la vizor, ea a ieşit din casă şi mă aşteaptă pe covorul de la intrare râzând. Are aceeaşi figură ca atunci când se uita la Mr. Bean. Mie imi lipseşte ursuleţul, dar am în schimb o găleată goală!

Spălatul hainelor. Spălam aproape zilnic. De fapt, cred că treaba cu rufele este pe primul loc dacă aş avea o fişă a postului! Balconul nostru e tot timpul plin de rufe întinse la uscat. Totul decurge conform rutinei. Partea cu rufele este o treabă de echipă: ne uităm toţi trei cum se învârt hainele în maşina de spălat şi cum se prind pe margine ciorăpeii micuţi ai lui Răducu, apoi, ne plimbăm cu coşul de rufe prin casă, facem poze, plimbăm jucăriile cu el, facem cuib în el sau orice altceva.

Dacă se îndeasă amândoi în coşul de rufe, Carina îl înghionteşte pe cel mic pentru că ea nu are loc suficient, el ripostează în felul lui, o trage de păr şi tot aşa până cedează unul dintre ei şi părăseşte coşul. Într-un final, scoatem şi rufele. Cu toţii! Ciorapii sunt în „fişa postului” Carinei. Răducu plimbă şi el ce prinde prin casă, pentru ca în final să ieşim cu toţii victorioşi.

Bebe Răducu merge! Crăcănat, cu zulufii în vânt şi rânjind cu gura până la urechi lăsând să i se vadă dintişorii. Îmi crapă inima de bucurie când îl văd. Sper să nu uit niciodată trăirile astea. Merge ce merge şi apoi se aruncă efectiv în braţele mele, ca un bolovan, şi-l strâng cu putere. Râde până la prima căzătura, plânge, se ridică şi o ia de la capăt.

Cred că primii paşi sunt cei mai emoţionanţi, mai asteptaţi şi mai frumoşi din viaţa unui părinte. Adoră să fie alergat şi fuge râzând în hohot poate-poate l-o fugări careva. Chiar dacă nu sunt doritori el tot fuge şi râde zgomotos.

Sunt ruptă de somn tot timpul. S-a culcat de prânz cel mic şi cu disperare mă trântesc în pat în speranţa că îmi voi recăpăta puţin forţele. Toată ziua am visat la momentul ăsta! Carina mă terorizează să ne jucăm „foc şi apă” şi deja a ascuns o jucărie! Se supără că nu sunt la fel de activă ca şi ea şi mă tot pune să caut şi să ascund apoi jucăria. Accept jocul şi deja am găsit jucăria de două ori.  Acum a ascuns iar jucaria şi trebuie să o găsesc … dar nu mă mai poate urni nimeni şi nimic! Ea nu e de aceaşi părere! Îmi zice încontinuu „cauţi, cauţi, haaai, cauţi?”. Îmi dă indicii ademenitoare şi ţopăie pe lângă mine ca să fie sigură că şederea mea este cât se poate de neplacută!

La fiecare câteva secunde se mai aude: „hai, cauţi???”. Mă gâdilă pentru că ştie că asta efectiv nu suport şi mi-a trecut, bineînţeles toată lenea. Ca să fie cât mai sigură că mă stârneşte, ţopăie pe lângă mine şi se proseşte pe diferite voci. Scoate jucăria ascunsă şi îi tot schimbă locul. Crede că găseşte ascunzători din ce în ce mai bune şi astfel eu o să mă perpelesc căutând jucăria şi râde zgomotos închipuindu-şi cât mă voi chinui să o găsesc. Mă trezesc cu o jucărie direct în ochi.

Na şi odihneşte-te dacă poţi. Ce atâta grabă? Poate peste câţiva ani!

 

smartandhappychild.ro





Recenzie utilizator

Comentarii Recomandate

Nu sunt comentarii de afișat



Vizitator
Adaugi comentarii ca vizitator. Dacă ai un cont, te rog autentifică-te.
Adaugă un comentariu...

×   Alipit ca text avansat.   Alipește ca text simplu

  Doar 75 de zâmbete maxim sunt permise.

×   Linkul tău a fost încorporat automat.   Afișează ca link în schimb

×   Conținutul tău precedent a fost resetat.   Curăță editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini din URL.


  • Conținut similar

    • Calandrella
      De Calandrella
      Iata cateva din cele mai mari si mai frecvente dificultati din viata de parinte: 
      Agresivitatea copilului. Prescolarii in special nu stiu cum sa reactioneze atunci cand simt un disconfort, decat prin comportamente agresive. Deseori, cand isi doresc o jucarie, o vor lua de la un alt copil, impingandu-l daca acesta protesteaza sau va arunca cu tot ce prinde in mana, daca nu ii convine o situatie anume.
      Recomandare: Invata sa raspunzi, nu sa reactionezi la agresivitatea copilului. Pastreaza-ti calmul, nu reactiona violent tu insuti, scoate-l pe copil din situatia in care s-a purtat agresiv si explica-i ferm si calm ca violenta fizica nu este acceptabila.
      Crizele de furie. Acestea trebuie intelese ca un strigat de ajutor  din partea copilului. Crizele de furie tind sa copleseasca copilul mai ales pentru ca acesta nu isi intelege emotiile si nu stie cum sa reactioneze la ele. Acest lucru se datoreaza dezvoltarii insuficiente la nivel cerebral a zonelor responsabile cu reglarea emotionala si comportamentul social.
      Recomandare: Poti reactiona cu empatie, identificand emotiile copilului tau, fara a ceda insistentelor acestuia. Incearca sa nu reactionezi in aceasta situatie in functie de cum iti dicteaza furia, rusinea sau confuzia pe care ti le poate trezi o criza de furie a copilului tau. Primul pas in aceasta situatie este sa te calmezi tu insuti.
      Vaicarelile sau lamentarile frecvente. Acestea sunt deseori enervante, mai ales cand copilul este destul de mare pentru a se descurca singur in diferite situatii. La fel ca plansetele copilului, vaicarelile transmit un mesaj. La varste mici, poate fi vorba de o nevoie emotionala a copilului (de a primi afectiunea din partea parintilor sub forma ajutorului pe care acestia il ofera copilului), in timp ce la varste mai mari, poate fi vorba de imaturitate, nesiguranta in propriile forte sau de neajutorare invatata.
      Recomandare: Evita sa faci in locul copilului tau lucrurile despre care acesta se plange ca sunt prea dificile. Invata-l in schimb sa gaseasca solutii potrivite si sa isi identifice emotiile: in spatele lamentarilor se poate ascunde descurajarea, frustrarea sau tristetea.
      Refuzul de a asculta este o problema frecvent intalnita pentru simplul motiv ca este aproape imposibil (si in unele privinte, deloc benefic pentru copil) ca un copil sa isi asculte tot  timpul parintii. In plus, dezvoltarea copilului necesita ca regulile impuse de parinti sa fie modificate o data cu evolutia copilului, incurajandu-i autonomia si independenta.
      Recomandare: Vei coopera cel mai usor cu copilul tau daca ai o relatie emotionala apropiata cu el si daca poti stabili limite ferme. Comunicarea este la fel de importanta, asa ca asigura-te ca cel mic a inteles ce ii ceri sa faca.
      Raspunsurile obraznice  pot sa reflecte o lipsa de respect sau pot fi doar o modalitate de a testa autoritatea parintelui.
      Recomandare: Explica-i copilului tau ca nu accepti violenta verbala, dar asigura-te ca il tratezi la randul tau cu respect.Daca va propuneti ca in familia voastra sa va exprimati dorintele, preocuparile sau obiectiile in modcivilizat, este foarte probabil ca raspunsurile agresive ale copilului tau sa se rareasca.
      Rivalitatea dintre frati inseamna lupte constante pentru atentie, impotriviri si neintelegeri.
      Recomandare: Este una dintre problemele pentru care rabdarea si calmul sunt cele mai eficiente solutii, desi nu si cele mai usoare. Evita comparatiile intre frati, etichetarile si nu justifica nsituatii nedrepte pentru fratii mai mari invocand varsta mai mica a mezinului.
      Minciunile copiilor pot sa apara din diferite motive, insa in loc sa iti pedepsesti copilul pentru ca a mintit, cauta sa ii explici de ce minciunile nu reprezinta o solutie, in nicio situatie.
      Obiceiuri alimentare proaste. In loc sa interzici anumite mancaruri, e mai bine sa explici copilului de ce anumite alimente ar trebui mancate mai rar, si ce consecinte pot aparea daca sunt consumate in cantitati mai mari si mai des.
      Dependenta de tehnologie este o problema pentru parintii de astazi, mai ales fiindca utilizarea lor in exces aduce cu sine si probleme de sanatate, copiilor.
      Recomandare: Nu vei putea elimina tehnologia din viata copilului tau, insa il poti ajuta sa aiba o viata echilibrata, incurajandu-i interesele si din alte domenii decat cele care presupun mediul online.
      Rusinea si lipsa increderii in propria persoana il fac pe copil sa fie singur si izolat de restul copiilor.
      Recomandare:  Afla mai multe despre felul in care actiunile parintilor influenteazastima de sine a copiilor si despre cum poti incuraja copilul sa devina mai increzator in propriile forte.
      suntparinte.ro
    • Calandrella
      De Calandrella
      Se intoarce de mana cu tatal ei de la gradinita. De cum ma zareste, pasul ei devine mai vioi. Nu mai conteaza ca aleea lunga dintre noi e acoperita de soarele dupa-amiezii. Isi leagana manuta libera pe langa volanele rochitei, trage elegant de ele ca si cum ar face exercitii de bune maniere, apoi imi face copilareste cu mana ca sa fie sigura ca am zarit-o. Totusi nu-i da drumul tatalui ei, se indreapta amandoi catre mine cu cate un zambet cald de care nu as putea sa ma lipsesc in nici o zi a vietii mele.
       
      Imi sta pe buze numai uimire: cat de frumoasa e, ce mult a crescut printre noi! Si sunt tentata sa ii daruiesc laudele astea in fiecare clipa. Ce mama n-ar face la fel?
      Cei mai multi parinti cunosc sindromul "copilul meu e cel mai frumos". Si e ok atata timp cat mesajul transmis celor mici este unul echilibrat.
      Sunt mama de fata si m-am obisnuit sa aud ca am o fetita frumoasa. Si ea primeste direct astfel de comentarii admirative. Doar ca imi e din ce in ce mai teama ca acestea ii vor influenta deciziile si criteriile dupa care va cataloga universul in care traieste.
      E specific firii noastre umane sa apreciem simetria, armonia, liniaritatea sau culoarea. Dar toate aceste standarde de frumusete trebuie intoarse si pe fata si pe dos.
      Ne place sa privim un chip luminos, fara defecte si ne simtim atrasi de oamenii frumosi. Insa niste urechi mult prea mari, un nas cocosat sau o buza de iepure ne impiedica sa relationam cu "posesorii" acestor defecte?
      Incerc mult sa-mi feresc propriul copil de aceste stereotipuri. Sunt convinsa ca frumusetea unei om este data de armonia dintre exteriorul care se vede si interiorul care se dezvaluie.
      Cum abordam frumusetea in discutiile cu cei mici?
      Maria a ajuns deja la varsta cocheta a deciziilor vestimentare. Poarta rochite aproape in fiecare zi, are o colectie de gentute ce depaseste ca numar exemplarele mele, isi prinde panglici colorate in par si, de foarte multe ori, vine la noi si ne intreaba: "Sunt frumoasa?".
      Aproape firesc ne iese pe gura un nevinovat "da". Aparent nevinovat. Pentru ca acest "da" consolideaza, zi de zi, doua concepte gresite in mintea copilului:
      • doar exteriorul inseamna frumusete;
      • parerea celorlalti este foarte importanta.
      Cum am ales sa procedam noi?
      Atunci cand ne intreaba daca e frumoasa sau daca ii vin bine rochitele fie ii raspundem printr-o intrebare ("Dar tu ce parere ai? Tie iti place?"), fie ii repetam un raspuns in mai multe nuante ( "Esti frumoasa pentru ca esti fericita!", "Daca zambesti, atunci esti frumoasa!", "Daca tie iti place rochia, nu e important sa imi placa si mie.").
      Daca in varianta a doua incercam sa o obisnuim cu ideea ca frumusetea unui om vine din sentimente si trairi, in prima varianta ne dorim sa o indepartam de nevoia de validare a celor din jur.
      Ce sanse de reusita avem?
      Mai ales ca notiunea de frumusete este atat de gresit vanduta in jurul nostru? Papusi, manechine, bannere, petreceri tematice, haine, torturi - toate trebuie sa fie perfecte; firescul sau defectul nu sunt acceptate in consumerism.
      Perseveram. Desi am ales sa ne crestem copilul in mijlocul acestui vartej urban, nu obosim sa ii repetam, zi de zi, ca frumusetea nu se cumpara de pe rafturile cu haine colorate si nici nu se construieste pe laudele celor din jur.
      copilul.ro
  •