Nu mai încerc să fiu mama perfectă din cărți și mi-e bine!


    Nu-i deloc simplu să fii părinte astăzi. Pe deoparte, mult din ce am văzut și învățat prin exemplu de la părinții noștri este desființat de tendințele actuale în educația copiilor.

idealnaya-mama-plani-i-realnost-1036-58256.jpg

Termeni precum ”modest”, ”cuminte”, ”la locul lui”, ”în banca lui”, cu care ne lăudau părinții în fața colegilor de serviciu și a vecinilor, sau ne descriau profesorii la școală, de veneau părinții fericiți acasă după ședințe și ne pupau pe frunte, acum au devenit de nedorit. Acum e bine să ai un copil care să: ”conteste autoritatea”, ”să fie lider”, ”să preia inițiativa”, ”să nu accepte un refuz” (cunoscută și sub englezasca expresie ”not to take NO for an answer”). Și pe toate acestea copiii trebuie să le învețe de la părinții cândva descriși drept ”cuminți”, sau, cel puțin, li s-a cerut să fie cuminți, mai presus de orice.

Pe de altă parte, pentru că exemplul personal, iată, nu ne este de mare folos, ne vedem în situația de a schimba înțelepciunea strămoșilor pe cea din cărți bazate pe studii recente, pe cea de la cursuri, ateliere, workshop-uri, webinarii. Ciulim urechea oriunde se vorbește despre parenting, căscăm bine ochii la interviuri cu ”înțelepți” în domeniu și descoperim că și pentru a fi un părinte bun trebuie să înveți. Mult.

72049656.jpgTrăim în epoca abundenței. Aceasta se vede nu doar pe rafturile magazinelor, ci și în feed-urile noastre de Facebook. Așa cum există un exces de ofertă la haine și alimente, care doar aparent ne simplifică alegerile, la fel este o supraofertă de informatii despre orice. Dați o căutare pe google pentru banala rețetă de… sfeclă cu hrean, de exemplu. Să vedeți câte variante aveți. Iar dacă faci parte din tagma mea: conștiincioasă și anxioasă, ei bine, ai încurcat-o. Pentru că despre parenting oferta de informații e la puterea N, doar capacitate și energie de a aplica să ai!

Așa se face că, pe când avea copilul meu un an, am urcat ca șoricelul pe roată și am început să cumpăr frenetic cărți, să ascult conferințe care transimteau live, să citesc articole, totul cu scopul de a deveni cel mai bun părinte. Și am citit, și am ascultat, și de fiecare dată am pornit hotărâtă să aplic după litera cărții, după sfatul specialistului. Am zis că-s conștiincioasă? Da, am zis. Când a fost să aplic, a lovit anxietatea. ”Dacă nu fac bine? Fac asa cum am citit, dar rezultatul este diferit. Clar, ceva nu fac bine. E problema la mine sau copilul are o problema? Uite cum reacționează, clar are o suferință. Nu-i satisfac una dintre nevoile de bază. Care dintre ele să fie?”. Și așa am ținut-o câțiva ani.

M-am încâlcit atât de tare în ițele devenirii mele ca mamă pe care o merită copilul meu (vedeți cât de mult m-am încâlcit? Până și propoziția despre asta e ca un nod alambicat), încât am ajuns să nu mai am curaj pentru al doilea copil. Frica de a nu-i face rău prin deciziile pe care le iau, atititudine, cuvintele pe care i le spun și, cum am aflat, gândurile pe care le am, dar nu i le spun, anxietatea mea, despre care am citit că se transmite si copilului, toate m-au încremenit. Toate m-au făcut și mai anxioasă.

images.jpgM-am concentrat atâta timp și atât de mult pe a aplica tehnici, pe a folosi cuvintele potrivite, reacția potrivită, pe a spune sau a nu spune într-un anume fel anume lucruri, încât am uitat că în fața mea nu e un boț de plastilină, ci e chiar copilul meu. Iar el nu își dorește mama perfectă din cărți. El mă are pe mine ca mamă. Așa cum sunt, ”cuminte”, ”anxioasă”, imperfectă, dar care îl iubește infinit. Atunci am adăugat celor trei nevoi de de bază (conectare, competență, control) învățate la cursuri pentru părinți un ”N” (naturalețe). Și atunci am renunțat la încordarea de a face totul corect, ca la carte, și mi-am propus să fac totul natural, cald și autentic. În mod surprinzător, cunoștințele acumulate din lecturi au început să dea și rezultate.

Mai ascult conferințe, mai citesc cărți și articole? Da, cu siguranță, nu am cum să renunț la a învăța, însă nu mai țin cu dinții să aplic fiecare tehnică precum litera legii. Improvizez, mă las dusă de valul distracției cu copilul meu, las haina rigidității să prindă praf în cui și pur și simplu mă bucur de copilul meu așa cum e și de mine așa cum sunt. Bine ai venit, dragă ”N”, în relația noastră!

smartwoman.hotnews.ro





Recenzie utilizator

Comentarii Recomandate

Nu sunt comentarii de afișat



Vizitator
Adaugi comentarii ca vizitator. Dacă ai un cont, te rog autentifică-te.
Adaugă un comentariu...

×   Alipit ca text avansat.   Alipește ca text simplu

  Doar 75 de zâmbete maxim sunt permise.

×   Linkul tău a fost încorporat automat.   Afișează ca link în schimb

×   Conținutul tău precedent a fost resetat.   Curăță editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini din URL.


  • Conținut similar

    • Calandrella
      De Calandrella
      Unele mame cred despre perfectionism ca este o tinta nobila si, deseori, este dificil pentru acestea sa faca diferenta intre constiinciozitate rezonabila si precautie irationala. Totusi, daca se lovesc constant de tendintele perfectioniste, care nu sunt intotdeauna usor de distins, exista riscul de a-si traumatiza copiii.

      Perfectionismul joaca un rol in comportamentul si sentimentele parentale inainte chiar de conceperea copilului, in perioada de sarcina si in cea imediata nasterii. Aceste femei vor sa faca totul “corect” pentru a avea o sarcina si o nastere perfecte si un copil perfect sanatos.

      Nevoia de control poate continua sa se manifeste dupa nasterea copilului, atat in primii ani de viata ai acestuia, cat si in timpul copilariei. Daca sunt mame care si lucreaza, s-ar putea sa concedieze bona dupa bona, pentru ca niciuna nu se ridica la asteptarile lor.
      Insa, ar putea sa creada ca sunt cele mai bune mame daca renunta la serviciu ca sa aiba grija de copii. Sacrificand viata lor copiilor, nu fac altceva decat sa le transmita un mod gresit de a fi mama. 

      Parintii perfectionisti asteapta si de la copiii lor rezultate scolare de top. Latura negativa a acestor asteptari este dezamagirea, atunci cand copiii nu sunt destul de dragalasi, de populari, de destepti. Iar anii de adolescenta, cu iesirile emotionale si comportamentele imprevizibile, pun la incercare si mai mult rabdarea acestor mame.

      Cresterea copiilor in mod perfectionist le afecteaza mai ales pe fete, fiindca acestea tind sa-si modeleze comportamentul dupa cel al mamei. Sunt influentate in imaginea pe care o au despre propriul corp, despre obiceiurile alimentare, dieta, activitatea fizica si respectul de sine. Mamele perfectioniste ofera fiicelor un model greu de urmat si dificil de intruchipat ca viitoare sotii.

      O mama nemultumita de infatisarea sa sau de performantele sale face adesea remarci critice la adresa ei sau a altora. Daca ii este teama de esec sau este preocupata de curele de slabire, o invata pe fiica ei aceste ganduri si comportamente, expunand-o riscului de a dezvolta tulburari de alimentatie. 
      Este foarte important ca un parinte sa fie un model de acceptare a defectelor fizice si a formei corpului, mai degraba decat sa se planga de kilogramele in plus in prezenta copiilor.

      In anii ’60 - ’70, asteptarile in cazul mamelor erau sa aiba grija de copii, sa fie sanatosi si sa nu ajunga pe strazi. Astazi, asteptarile au crescut foarte mult ca urmare a mesajelor care ne bombardeaza existenta.
      Femeile in rolul lor de mame au acum foarte multe atributii si sunt considerate neglijente daca nu-si inscriu copiii la ore de sport, lectii de balet, pian, karate, inot, la cursuri de limbi straine sau meditatii de aprofundare a matematicii. Si nu tine nimeni cont daca lucreaza cu norma intreaga, daca au timp, daca sunt sanatoase, daca sunt bine platite. 

      Recunoasterea faptului ca au si ele nevoi, ca uneori acestea merita sa fie puse in fata celor ale familiei, ale sefului si ale gospodariei, este contrara atator mesaje pe care le-au auzit si asimilat timp de mai multe decenii. 

      Totusi, mama normala, functionala ca rol si naturala ca functie, este mai degraba mama care corespunde nevoilor copiilor. Aceasta “imperfectiune” nu este atat de periculoasa, nu este o dependenta de un ideal si nu este sacrificiul suprem.
      despresuflet.ro
    • Astra57
      De Astra57
      Poate pentru că lauda nu vinde? Poate pentru că nu pare atât de interesant? Poate. Știi când ești o mamă perfectă?

      1. Când îți porți vergeturile cu mândrie. 
      Du-te pe Google și scrie “vergeturi”. Vei găsi numai articole în care ești învățată cum să scapi de ele sau cum să le previi, dar nimeni nu spune că vergeturile vin, de multe ori, la pachet cu sarcina. Nimeni nu-ți spune să le porți cu mândrie! Poate că abdomenul ți-e brăzdat, poate că nu mai ai coapsele perfecte, dar știi ce? Nu le ascunde și să nu-ți pară rău de ele. Sunt dovada clară a iubirii necondiționate pe care o simți pentru copilul tău.  Sunt femei care nu se mai simt confortabil să stea dezbrăcate în fața bărbatului lor, tu să nu faci așa. Pe bărbatul care te-a ales pe tine să devii mama copiilor lui, n-ar trebui să-l sperie niște vergeturi. În schimb, îl poate speria lipsa de încredere pe care o poți avea tu. Poate că nu va ști cum să reacționeze, poate că în subconștient se va simți vinovat sau poate că nici nu le-ar observa dacă n-ai face atâta caz. Așa că, draga mea, poartă-ți vergeturile cu mândrie. Nu e nimic anormal în asta! Lasă-ți bărbatul să te vadă așa cum ești și nu schimba nimic în viața voastră intimă. 2. Când n-ai timp să-ți speli părul.
      Știi ce? Pentru femeile ca mine, cele care n-au devenit încă mame, ești o eroină. Mi-am văzut prietenele în primele luni cu bebelușul acasă. Am văzut ce înseamnă sacrificiu și dorința de a nu da greș față de ființa aceea care are atâta nevoie de tine și pentru asta, dă-mi voie să-ți spun că ești o mamă perfectă! 3. Când îți faci timp să citești cuvintele astea:
      Așa-i că ai vrut să afli ce am de spus? Așa-i că ai simțit nevoia să verifici dacă ești o mamă perfectă? Simplul fapt că ai avut intenția asta, te face să fii cea mai bună mamă! Vezi tu, judecători mai aspri decât noi înșine nu există.   O mamă perfectă nu este cea care știe toate regulile de parenting, ci aceea care își dorește să-și crească copilul fericit, iar tu dacă ai ajuns să citești vorbele astea, ești cea mai bună mamă din lume! Pentru simplul fapt că ai deschiderea și intenția de a fi mai bună. Indiferent câte cărți vei citi, n-ai certitudinea că vei face totul perfect, ori nici nu e cazul să faci asta. Tu doar fii deschisă și din când în când, mai lasă-te și iubită. Și tu ai nevoie de asta! Și tu ai dreptul să fii răsfățată. 4. Când te pui în pat și lași vasele nespălate și podeaua lipicioasă.
      Asta nu te face niciodată o mamă sau o soție mai puțin bună. De multe ori, sentimentul de vinovăție pe care îl poți simți este doar în capul tău. Când simți nevoia să lași vasele nespălate, lasă-le acolo și dormi. Sau pur și simplu, du-te lângă bărbatul tău și spune-i “Omule, eu n-am chef să spăl vasele acum, dar aș vrea să stau aici, lângă tine”. Ți-am mai spus, ai dreptul să te lași iubită și răsfățată. În plus, dacă faci asta, e posibil ca a doua zi, dimineața, să găsești vasele spălate și podeaua curățată.   Draga mea, ești perfectă! Să nu uiți asta! Să nu uiți că piticul tău are nevoie să te vadă și fericită, așa că oferă-ți dreptul ăsta. Îl meriți!   Cu drag, Cosmina    http://eva.ro
  •