Мotive hazlii pentru care copiii refuză să mănânce


    Cu toții știm cât este de greu, uneori, să faci un copil să mănânce, dar, câteodată, motivul pentru care acesta refuză să mănânce chiar și felul preferat de mâncare, este atât de hazliu sau de ciudat încât nu mai ai ce spune.

kids_54175000.jpg

Părinți optimiști au împărtășit câteva exemple uimitoare din experiențele lor cu cei mici.

1. „Fiica mea refuză să mănânce mere, pentru că îi aduc aminte de Albă ca zăpada.”

2. „Copilul meu nu poate mânca această brioșă, deoarece este strâmbă și pare să aibă nevoie de un medic.”

3. „Nu poate mânca chipsul, fiindcă este rupt, iar eu nu-l pot mânca, pentru că este al lui, ne aflăm într-un cerc vicios.”

4. „Copilul meu nu poate mânca cireșe, deoarece prin îndepărtarea sâmburilor le transformi în măsline.”

5. „Băiatul meu nu poate termina de mâcat fursecul, pentru că la jumătatea procesului a descoperit că nu este un Oreo. Deși nicioadată nu i-am zis că ar fi un biscuite cu cremă, acum plânge într-una.”

6. „Fetița mea nu poate mânca struguri sparți, tăiați sau orice altceva este rupt, pentru că ar putea-o strica.”

7. „Fata mea nu poate mânca iaurt înghețat cu jeleuri, pentru că înghețata se topește și ursuleții se îneacă.”

8. „Băiețelul meu nu poate mânca tocană de legume Ratatoille, pentru că nu este făcută de un șoarece.”

9. „Copilul meu nu poate mânca paste scoici cu lapte, deoarece scoicile se duc în ocean și nimeni n-ar trebui să le mănânce.”

10. „Copilul nu mănâncă nimic, deoarece: cineva i-a lins pâinea (pe care era întinsă cremă de ciocolată), cerealele sunt prea strălucitoare (frootty-loops), iaurtul are gust de acadele (era cu fructe), afinele sunt prea mici sau prea mari (afine la caserolă).”

11. „Copilul meu nu poate mânca pizza la tavă dreptunghiulară, pentru că feliile sunt tăiate în pătrate, nu triunghiuri și pizza pătrată este prea fandosită.”

12. „Fata mea nu poate mânca rondele de cârnați, fiindcă este vegetariană, vrea nuggets de pui în locul lor.”

13. „Fata mea a refuzat să mănânce waffles și a trebuit să le mănânc eu pe toate. După o oră, când mi-a cerut să le aduc înapoi și i-am zis că nu mai sunt, a plâns în hohote.”

14. „Fata mea de 4 ani nu poate mânca flori de cozonac, pentru că sunt prea frumoase.”

15. „Băiatul meu nu-și poate termina biscuiții în formă de ursuleț, pentru că nu au capete, pe care tot el le-a rupt mai înainte.”

feminis.ro





Recenzie utilizator

Comentarii Recomandate

Nu sunt comentarii de afișat



Vizitator
Adaugi comentarii ca vizitator. Dacă ai un cont, te rog autentifică-te.
Adaugă un comentariu...

×   Alipit ca text avansat.   Alipește ca text simplu

  Doar 75 de zâmbete maxim sunt permise.

×   Linkul tău a fost încorporat automat.   Afișează ca link în schimb

×   Conținutul tău precedent a fost resetat.   Curăță editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini din URL.


  • Conținut similar

    • Calandrella
      De Calandrella
      Acestea pot fi soluții pe termen scurt , însă există riscul să-i afecteze pe copii în zona de alimentație și nutriție pe termen lung. Nu sunteți un părinte rău dacă ați ajuns la capătul puterilor și ati ales o soluție pe termen scurt  – sunteți, de fapt, un părinte bun. Unul care își dorește ca micuții să profite de beneficiile unei bune nutriții cât mai devreme. Dar e bine de știut că ceea ce faceți acum, totuși, ar putea duce la un eșec mai târziu. Practic, încercați să controlați ceva ce nu poate fi și nu ar trebui controlat.
      Copilul nu mănâncă? Fă-ți treaba și lasă-ți copilul să o facă pe a lui
      Experta în alimentația copilului, Ellyn Satter, a creat „Împărțirea responsabilității de a mânca”, program care prezintă atât responsabilitățile părinților cât și ale copiilor, atunci când vine vorba de mâncare. Părinții sunt în cele din urmă responsabili pentru ceea ce mănâncă micuții, momentul și locul mesei. Cu alte cuvinte, este de datoria ta să le oferi mese echilibrate și nutritive și gustări la intervale regulate și adecvate, într-un loc corespunzător și fără a fi distrași, cum ar fi de exemplu o masă la care vă așezați în familie. Copiii, pe de altă parte , sunt responsabili de cât de mult mănâncă și dacă mănâncă sau nu. Astfel că, una dintre cele mai mari dificultăți este să îți lași copilul să își facă treaba. Însă, odată ce reușiți să faceți asta , viața va deveni mult mai ușoară! Masa nu va mai fi un câmp de luptă, iar presiunea va fi în cele din urmă redusă pentru toată lumea.
      Masa POATE fi și plăcută!
      De cele mai multe ori a fi pretențios la mancare este normal
      Una dintre modalitățile cele mai întâlnite, prin care copiii mici si preșcolarii își afirmă independența este prin alegerea produselor alimentare si voința sau refuzul de a mânca. Copiii de această vârstă tânjesc după un fel de control asupra vieții lor și mâncarea este un mod prin care fac acest lucru. După vârsta de 2 ani, creșterea începe să se stabilizeze și copiii ies din „perioada de nutriție critică”, ceea ce înseamnă că aportul alimentar (împreună cu apetitul lor), încetinește un pic.
      Putem fi liniștiți în calitate de părinți, deoarece copiii nostri vor acumula probabil suficienți nutrienți într-o săptămână, chiar dacă se pare că aceștia nu mănâncă suficient de-a lungul unei zile. Pe măsură ce copiii se apropie de vârsta de 2 ani, ei devin mai selectivi în alimentație (afirmarea independenței), iar părinții de multe ori sunt descurajați de faptul că „termitele” lor de până acum au început să respingă multe alimente. Acest lucru este perfect normal  – copilul dumneavoastră nu este pretențios. De fapt, după cum se explică în cartea lui Maryann Jacobsen, RD și Jill Castle, RD  – „Feeding Fearless „, copiii au mai multe papilele gustative decât adulții , ceea ce îi face mult mai sensibili la compuși amari găsiți în alimente cum ar fi legumele (acesta este unul dintre motivele pentru care copilul dumneavoastră poate respinge brusc legumele).
      Compușii amari, în vremuri istorice, erau interpretați ca „toxici” sau „nesiguri”, astfel încât așa s-ar putea explica de ce copiii le resping de multe ori. Copiii au, de asemenea, o afinitate biologică pentru alimente dulci, care poate fi și o funcție de protecție (dulcele poate însemna „bogat în energie”). Deși această preferință pentru alimentele dulci și tendința de a respinge alimente amare, cum ar fi legumele, este comună în rândul celor mici, cei mai mulți copii ajung să iubească o varietate de alimente, în ritmul lor, atâta timp cât noi, ca părinți, le vom introduce într-un mod non-agresiv.
      „Nu-mi place asta, e scârbos !”
      Este posibil să observați cum copilul dumneavoastră refuză să încerce un aliment nou sau necunoscut spunând „Nu-mi place asta!” înainte să-l guste.
      Un răspuns obișnuit este: „Da, dar nici nu ai încercat, cum știi că nu-ți place? Gustă!”
      Reticența de a încerca un produs alimentar nou sau nefamiliar se numește neofobie alimentară și, deși s-a dovedit a fi extrem de frustrant pentru majoritatea părinților, aceasta este o situație destul de normală în alimentația pentru copii (neophobia alimentară apare în jurul vârselor de 2 și 6 ani). Unele cercetări arată că neofobiile alimentare sunt genetice. Un studiu a analizat 66 de perechi de gemeni cu vârste între 4 și 7 ani și a constatat că genele explică peste 70 % din variația în tendința de a evita alimente noi. Așadar, în cazul în care copilul dumneavoastră se ferește mereu de alimente noi, în timp ce alți copii par a fi mai aventuroși, ar putea fi foarte bine o trăsătură ereditară. Unii cercetători cred că neofobiile alimentare (mai ales atunci când vine vorba de legume) provin din vremurile de vânători-culegători, pentru a proteja oamenii de substanțe otrăvitoare sau toxice (care, de asemenea, tind să fie cu gust amar). Copiii sortează alimentele după aspectul lor, așa că, dacă ei știu că o legumă verde a avut un gust amar, pot refuza și alte legume verzi .
      O tendință, destul de des întâlnită în ultima vreme este că părinții „ascund” legumele în alte alimente. Acest truc poate funcționa pe termen scurt, însă, în cazul în care se face în mod regulat , trimite un mesaj greșit pentru copii, care se vor prinde în cele din urmă și vor interpreta că „e așa de rău că trebuie să-l ascundă!”. Când vine vorba de neofobii alimentare, treaba dvs. ca părinte este de a continua reintroducerea alimentelor sănătoase, noi sau respinse anterior (până la 15-20 ori), non-agresiv, deoarece copilul dumneavoastră va învăța în cele din urmă să le accepte.
      O tehnica des folosită este „experimentul alimentar”: „De ce nu încerci o bucată mică și, dacă îți place, înghiți; dacă nu-ți place, poți să scuipi politicos în servețel”. Oricum ar proceda, copilul trebuie susținut. Sunteți astfel cu un pas mai aproape de a-l face să accepte anumite alimente!
      Sfaturi pentru părinții copiilor care refuză alimente:
      Lăsați copilul să aleagă singur mâncarea uneori. Lăsați-l să decidă ce alimente dorește să aibă în farfurie și ce nu. Scopul este de a-i permite să se simtă ca și cum el deține un pic de control; Serviți întotdeauna cel puțin un aliment care știți că-i place. Acest lucru va face ca alimentele necunoscute sau neacceptate să pară mai puțin „bleah” sau înfricoșătoare. Continuați reintroducerea alimentelor neacceptate în diferite forme. De exemplu, în loc de a prepara mâncarea ca de obicei, încercați o abordare diferită, adaugați ce îi place – gătiți mai distractiv! Modelul de alimentație sănătoasă. Copiii presupun că tot ceea ce mama și tata fac (și mănâncă) este normal și sănătos – ei sunt cu ochii pe voi și vă vor imita acțiunile, cum ar fi consumul de alimente sănătoase. „Pot mânca iaurt și o banană … din nou?”
      O altă problemă comună de alimentație este cercul alimentar, prin care un copil solicită aceeași mâncare (sau două alimente) și refuză să mănânce orice altceva. Este bine de știut că această etapă este foarte normală și se poate întâmpla de câteva ori în perioada copilăriei. Și, din păcate, cea mai ușoară soluție (de a ceda dorinței copilului dumneavoastră pentru aceleași produse alimentare, zi de zi) va crește nu numai severitatea, ci și durata acestei afecțiuni.
      Prin urmare, este important să rezistați tentatiei de a prepara doar mâncăruri „limitate și în schimb, să continuați să oferiți o varietate de alimente la mese și gustări (din când în când, inclusiv alimentele preferate), lăsându-l pe el să decidă dacă mănâncă și cât de mult mănâncă. Procesul de acceptare a unui produs alimentar poate fi plictisitor și obositor, dar veți vedea că merită pe termen lung!
      A mânca intuitiv, mai degrabă decât bazându-se pe indicii de alimentare externe
      În jurul vârstei de trei ani, copiii devin mai vulnerabili la indicațiile alimentare externe, cum ar fi mama sau tata spunându-le că trebuie să ia „încă trei mușcături” sau că „ar trebui să se oprească din mâncat acum” sau să nu se mai uite la reclamele televizate cu hamburgeri McDonalds. Până la trei ani, copiii se bazează pur și simplu pe intuiția lor, atunci când vine vorba de a mânca – aceștia mănâncă atunci când le este foame și se opresc atunci când s-au săturat.
      Ca părinți, ne dorim să cultive mâncatul intuitiv, permițându-le să aleagă dacă și cât de mult mănâncă la o masă sau o gustare, astfel încât copiii să continue să aibă încredere în corpul lor mai degrabă decât bazându-se pe indicii externi și de mediu. Astfel, copilul dumneavoastră va dezvolta o relație sănătoasă cu alimentele, pe termen lung.
      smartandhappychild.ro
  •