Lapte matern contaminat cu substanțe ignifuge, în Marea Britanie și Irlanda


    Laptele matern al femeilor din Marea Britanie și Iralnda conține cea mai mare concentrație de substanțe chimice ignifuge. Un raport întocmit de Parlamentul de la Londra avertizează că oamenii sunt expuși zilnic unui cocktail de substanțe toxice. Pompierii, de exemplu, folosesc în timpul intervențiilor o spumă care conține substanțe chimice extrem de toxice. Și asta pentru că legea privind incendiile nu a mai fost adusă la zi de ani de zile.

1787-voz-zashchishchaet-grudnoe-vskarmlivanie.jpg

Să fii părinte în ziua de azi nu e ușor deloc. Copiii sunt expuși atâtor riscuri încât este aproape imposibil să-i poți feri pe deplin.

Rportul elaborat de o comisie de experți din Parlamentul de la Londra susține că părinții nu sunt conștienți de poluarea chimică din propriile locuințe.

Un pachet de legi stricte, care să fie aplicat pe tot teritoriul Marii Britanii penru ca aceste substanțe sunt absorbite de corpul uman.

Nu se știe încă ce efecte produc asupra micuților  hrăniți cu laptele matern contaminat, dar s-a demosntrat că există o legatură între cancer și expunerea la aceste substanțe.

stiri.tvr.ro





Recenzie utilizator

Comentarii Recomandate

Nu sunt comentarii de afișat



Vizitator
Adaugi comentarii ca vizitator. Dacă ai un cont, te rog autentifică-te.
Adaugă un comentariu...

×   Alipit ca text avansat.   Alipește ca text simplu

  Doar 75 de zâmbete maxim sunt permise.

×   Linkul tău a fost încorporat automat.   Afișează ca link în schimb

×   Conținutul tău precedent a fost resetat.   Curăță editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini din URL.


  • Conținut similar

    • julia122997
      De julia122997
      Prevederea se va aplica până la finele anului în curs, cu referire la o decizie aprobată de Guvern.
      Totodată, se intenționează să fie efectuat un studiu cu participarea familiilor, pentru a decide dacă pe viitor se vor elibera bunuri pentru nou-născuți sau contravaloarea acestora în formă monetară.
      ipn.md
    • julia122997
      De julia122997
      Nu vreau copii. Nu pot să-mi imaginez că mă trezesc la trei dimineaţa din cauza unui urlet şi să schimb un scutec. Nu mă pot imagina într-un magazin cu un copil care aleargă în jurul meu încercând să îi găsesc îmbrăcămintea pentru prima lui zi de şcoală. Nu pot să îmi imaginez că vorbesc cu un copil de 13 ani despre pubertate şi despre efectul pe care l-ar putea avea asupra viitorului său. 
      Îmi verific geanta de şapte ori să văd dacă nu mi-am uitat cheile acasă, cum aş putea să mă descurc cu un copil?
      Nu am fost dintotdeauna de părerea asta, obişnuiam să mă văd cu trei copii sau, eventual, să am cei mai mulţi decât oricine altcineva din clasă. O parte din asta se datorează faptului că sunt super competitivă şi am vrut să îi întrec pe toţi. Pe de altă parte, crescând înconjurată de mai mulţi oameni, m-am temut întotdeauna de singurătate. M-am gândit că un copil, sau doi, sau trei mă vor ajuta să am companie tot timpul. 
      Când eşti o fetiţă, crezi că vei deveni o mamă când vei creşte. Asta am crezut şi eu, am presupus că voi fi mama cuiva. Dar lucrurile se schimbă. Am devenit un adult perfect funcţional care nu îşi doreşte copii. De multe ori le spun asta oamenilor, iar ei sunt foarte surprinşi. Îi aud cum îmi răspund: "Am crezut că vrei să devii mamă, eşti o persoană foarte grijulie!" sau "O, fata mea, nu ştii ce spui!". Dar, răspunsul meu favorit este: "Eşti încă tânără.Te vei răzgândi când vei fi mai creşte!"
      Să spui toate aceste lucruri este pur şi simplu un gest nepoliticos. Spunându-mi că mă voi răzgândi este ca şi cum mi-ai spune că habar nu am ce înseamnă să fii femeie. Îmi spui că îmi place cum sunt acum, dar că într-o zi o să îmi dai seama că nu eram destul de bună şi o să renunţ la acest egoism. 
      Ştiu cine sunt. Sunt o femeie care se bucură de un pahar de vin seara. Care îşi găseşte liniştea interioară atunci când citeşte singură. Sunt o femeie căreia nu îi place când alţi oameni se bazează pe ea pentru sprijin emoţional. Sunt o femeie căreia îi place să aibă control absolut asupra vieţii ei şi care se bazează pe independenţa ei. Nimic din ce spun nu te duce cu gândul la spirit matern. 
      Dar DA, pot recunoaşte că lucrurile se pot schimba!
      Ar putea ca mâine să îmi treacă moartea prin faţa ochilor şi să văd o lumină care îmi arată că am trăit toată viaţa greşit. Mă pot trezi mâine dimineaţă spunând că vreau copii. Aş putea să mă răzgândesc, dar dacă s-ar întâmpla acest lucru e pentru că vreau eu să se întâmple, nu pentru că îmi spune cineva să o fac!

      Datoria mea de femeie nu este să am copii. Şi, dacă nu îmi doresc să devin mamă, asta nu mă face mai puţin femeie. Am multe alte lucruri importante de oferit acestei lumi!
      eva.ro
    • julia122997
      De julia122997
      Iuna, căci acesta este numele fetiței,  a venit pe lume cu o săptămână mai târziu de termenul anunțat de medici.Oxana, mama fetiței, mai are acasă 10 copii – 3 fete și 7 băieți, toți născuți pe cale naturală.
      Chiar și așa, femeia de 40 de ani spune că nu se va opri aici, iar dacă le va fi dat să mai aibă copii, îi vor iubi pe toți. În familie, responsabilitățile casei sunt împărțite între toți membrii. De aceea, spune Oxana, este destul de ușor cu treburile prin gospodărie.

      „Fetița de 4 ani mă ajută foarte bine și la curățenie”, spune mama copilei. Soțul Oxanei, de asemenea, se implică pentru ca familia să nu ducă lipsă de nimic.

      „Soțul în construcție lucrează, are o afacere și, slavă Domnului, nu ducem lipsuri. Dacă mai apare un copil se va găsi și hrană pentru el”, a mai adăugat proaspătă mămică.
      unica.md
    • julia122997
      De julia122997
      Studiul arată că femeile căsătorite fac mai multe treburi casnice decât cele singure și muncesc mai mult, deși, teoretic, au un ajutor.
      Expresia "unde-s doi puterea crește" nu este valabilă în familie. Nici măcar în familiile din America, o societate aparent deschisă, în care egalitatea de gen este pusă la loc de cinste. Sau cel puțin așa se dorește. În familia "tradițională" din Moldova îmi imaginez că lucrurile stau și mai prost.
      Mi se pare că feminismul a căpătat o conotație negativă din cauza atitudinilor duse la extrem de unele feministe cu exces de zel. Când aud cuvântul feministă, unii oameni își imaginează probabil o femeie care crede că bărbații sunt toți niște porci care ar trebui să crape. 
      Dar să lăsăm la o parte acești termeni pe care oamenii îi interpretează după bunul lor plac. Să revenim la mama și tata. Nu bărbat și femeie, ci mama și tata. Acei doi oameni care trebuie să-și crească împreună copiii. Iar pentru asta ar trebui să ne imaginăm că nu au niciun sex. Sunt doar doi oameni, cu drepturi și responsabilități egale. Sau așa îmi imaginez eu că ar trebui să fie.
      Am crescut într-o familie tradițională. Atât de tradițională încât și acum îmi crește tensiunea când îmi amintesc că mama venea frântă de la muncă și trebuia să-i încălzească mâncarea tatălui meu care stătuse acasă toată ziua. Da, atât de grav. Dar dacă părinții mei sunt în vârstă și respectă regulile care le-au fost impuse încă din copilărie, ce scuză au părinții tineri din prezent? De ce mamele tinere de astăzi muncesc cât pentru doi?
      Pe vremea bunicilor noștri, rolul femeii era acela de a sta acasă și de a avea grijă de familie. Iar asta implica absolut tot, de la curățenie, mâncare și îngrijit copiii. O activitate fără pauze și timp de relaxare, pe care oricum nu o aprecia nimeni. Situația a început să se schimbe după Al Doilea Război Mondial și odată cu industrializarea. Femeile lucrau cot la cot cu bărbații. Dar când veneau acasă, o luau de la capăt, cu un alt job destinat lor - gătit, curățenie, spălat, călcat etc. Situația s-a mai schimbat de-a lungul timpului, iar treburile casnice sunt împărțite mai bine. Dar se pare că nu suficient de bine.
      O mamă căsătorită din prezent respectă același ritual ca și bunicile noastre - vine acasă de la serviciu și are obligația și responsabilitatea de a începe cel de-al doilea serviciu: trebuie să gătească, să strângă după copil (uneori și după soț...), să-l hrănească, să-i facă baie, să spele și să calce hainele, să pregătească pachețele și să facă liste de cumpărături. De multe ori, tatăl face aceste lucruri pentru că e el băiat bun, nu pentru că ar simți că este și responsabilitatea lui. 
      Mă amuză și în același timp mă scot din sărite remarcile de tipul "Am dat cu aspiratorul. Să nu zică nevastă-mea că nu o ajut eu la treabă". Sunt atât de multe chestii greșite în această afirmație că nici nu știu cu ce să încep. În primul rând, se presupune că datul cu aspiratorul este ceva ce ea trebuie să facă și este exclusiv datoria ei. Ajutorul vine din mărinimia lui. În al doilea rând, lasă impresia că a făcut ceva pentru ea. Prietenul meu, nu ai dat cu aspiratorul pentru ea. Poate pentru voi. Iar în al treilea rând, pare să sune a un eveniment deosebit. Ceva pentru care merită cel puțin o medalie, dacă nu chiar o statuie.
      Mi se pare extrem de trist că o mamă care trăiește alături de tatăl copilului ei este ca și singură. De fapt, mai grav, este mai îngropată în treburi casnice decât o mamă singură. Sociologii care au realizat studiul consideră că mamele căsătorite se simt obligate să facă mai multe treburi casnice pentru că altfel societatea consideră că nu sunt mame sau soții bune. 
      Dar să fii o mamă bună înseamnă să "sclavagești" întreaga zi, să ai haine perfect călcate, curățenie impecabilă și mâncare gătită în frigider, dar să nu mai ai timp și energie pentru copilul tău? 
      Există bărbați care își cresc singuri copiii și se descurcă excelent. Există tați și soți pentru care spălatul vaselor, aspiratul sau strânsul rufelor sunt doar niște activități banale de zi cu zi, pe care le împart în mod egal cu femeia pe care o iubesc. 
      Pentru ei nu reprezintă în niciun caz ceva ce îi face mai puțin bărbați. Treburile casnice sunt, așa cum ar trebui să fie, niște banalități care trebuie rezolvate împreună, cât mai repede, pentru ca mami și tati să aibă mai mult timp pentru ei și copiii lor.
      Din păcate, așa cum arată studiile dar și realitatea pe care o trăim, acești bărbați sunt încă puțini, iar mamele sunt nevoite să care întreaga familie pe umeri.
      eva.ro
    • julia122997
      De julia122997
      Margareta Durbala l-a adus pe lume pe feciorul sau, Vlad, acum un an si trei luni. De la nastere si pana in prezent baiatul este alaptat la san. 
      Margareta Durbala, mama: „El e foarte atasat, dar cand mergem in oras nu trebuie sa depozitam hrana."
      Iar Olga a nascut-o pe Rebeca acum patru zile, la maternitatea spitalului numarul 1. Din start a decis ca isi va alapta copilul la san.
      Cele care in curand vor deveni mame pentru prima sau chiar a doua oara spun ca la evenimentul de astazi le-au fost combatute mai multe mituri despre alaptare.
      Organizatoarea campaniei „Mami, alapteaza-ma”, medicul obstetrician-ginecolog, Cristina Ipati a avut grija sa convinga femeile ca alaptarea aduce doar beneficii pentru bebelusi.
      Asa ca, la cateva minute de la nastere, femeia este pregatita sa alapteze nou-nascutul, iar pruncul are deja acest instinct.
      Medicii de la Spitalul Nr 1 spun ca aproape 98 la suta dintre femeile care nasc acolo isi alapteaza pruncii, cel putin la inceput. Potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii, copii trebuie alaptati cel putin 6 luni, insa acest proces poate fi prelungit pana la 2 ani.
      protv.md
  •