Iubirea neconditionata de sine este cheia unei relatii sanatoase cu copilul tau


    Iubirea neconditionata de sine este unul dintre subiectele foarte importante care ar trebui abordate mai des, deoarece este cheia nu doar in relatia cu copilul, ci in relatiile tale cu oricine si impacteaza in mod semnificativ calitatea vietii pe care o duci.

prea-multa-iubire-sursa-foto-pixabay-864x400_c.jpg

Intuitiv, stim cu totii ca iubirea de sine este un lucru de dorit si care atrage dupa sine multe alte lucruri pozitive, insa, mai putini realizeaza concret care sunt beneficiile si cum, mai exact, iti creste calitatea vietii. Tocmai din acest motiv, acest articol vizeaza felul in care viata ta si relatia cu copilul se vor imbunatati in urma practicarii iubirii de sine in cel mai concret mod posibil.

Este necesar, totusi, sa distingem intre egoism si iubire neconditionata de sine, deoarece am observat ca exista o asemenea confuzie. Sa te iubesti pe tine neconditionat nu inseamna nicidecum sa te gandesti doar la tine, sa nu tii cont de nimeni din jurul tau si sa vizezi intotdeauna beneficiile si interesele tale indiferent de cei din jur. Acesta este egoismul si nu este de dorit, ba mai mult, iti va ruina relatiile si automat si calitatea vietii.

Iubirea de sine, in schimb, este cea care iti permite sa ai grija de tine in mod corespunzator si sanatos, te ajuta sa capeti un simt al observarii nevoilor celor din jur mult mai fin decat inainte, te ajuta sa pastrezi in viata ta doar relatiile sanatoase si te face sa vrei sa evoluezi si sa fii mai buna in toate aspectele vietii tale. Iar asta deoarece iubirea de sine merge mana in mana cu simtul valorii personale,care te ajuta sa constientizezi ca meriti tot ce este mai bun si ca si cei pe care ii iubesti merita si ei acelasi lucru.

Cand nu te iubesti pe tine sau o faci conditionat, vei fi tentata sa cauti iubirea in exterior pentru a umple golurile lasate de o iubire conditionata. Unde? Fix la cei din jur, mai concret, la persoanele pe care le iubesti. Vei incepe sa le plasezi lor responsabilitatea satisfacerii nevoilor tale emotionale, vei avea asteptari nerealiste si, brusc, ei vor deveni responsabili de fericirea ta. Acest lucru nu va face decat sa iti polueze relatiile cu cei din jur si sa nu ii vezi asa cum sunt, ci mai degraba ii vei vedea prin prisma a ceea ce vrei tu de la ei.

Iubirea de sine neconditionata inseamna sa le permiti oamenilor pe care ii iubesti sa fie iubiti de tine in cel mai non-egoist mod posibil si simplul fapt ca tu esti o persoana fericita si impacata cu tine le va oferi celor dragi o experienta minunata alaturi de tine.

Tinand cont de aceasta distinctie foarte importanta, iata 3 lucruri pe care iubirea de sine ti le va aduce si care iti vor imbunatati relatia cu copilul:

1. Acceptarea neconditionata a copilului

Pentru a putea accepta neconditionat o persoana este necesar sa poti sa te accepti in primul rand pe tine. Nu poti sa oferi cuiva ceva ce tu nu ai. In consecinta, atunci cand reusesti sa te accepti pe tine neconditionat, iti va veni natural si usor sa aplici acest lucru si cu cel mic. Cum te va ajuta asta? Ii vei putea accepta ideile, pasiunile, interesele, greselile, reactiile mai putin placute si te vei putea desprindede imaginea pe care o proiectezi asupra lui, avand capacitatea sa il vezi asa cum este si sa il accepti fara sa ai nicio asteptare nesanatoasa.

Asta NU inseamna ca, indiferent de ceea ce se intampla, tu trebuie sa accepti lucrurile asa cum sunt. Acceptarea neconditionata se refera la acele lucruri care nu pot fi schimbate si/sau care sunt definitorii pentru o persoana si asupra carora o modificare ar fi nociva, nu sanatoasa. Evolutia nu trebuie sa dispara si este posibila doar atunci cand apare acceptarea neconditionata, altfel va fi blocata.

Iar factorul cel mai important din aceasta ecuatie este ca, prin acest comportament al tau, si copilul va invata sa se accepte neconditionat si asa se va trata si el pe sine pe viitor.

timp-petrecut-copil.jpg.dc2360a7ae8c0a0eb3450a5ef75e021e.jpg

2. Ii vei putea oferi sustinerea de care are nevoie

Atunci cand esti eliberata de asteptari nerealiste si nesanatoase si ai capacitatea de a-l accepta pe copil neconditionat, vei reusi sa fii alaturi de el in mod autentic si complet. El va simti ca este ascultat, ca nu este judecat, ca este acceptat chiar daca greseste si ca are siguranta ca, alaturi de tine, va simti caldura si indrumare atunci care se afla in nevoie.

Acest lucru nu poate fi posibil daca tu il accepti conditionat si daca il judeci si il faci sa se simta neadecvat atunci cand nu se ridica la nivelul asteptarilor tale.

3. Elimini toxicitatea din jurul copilului tau

Iubirea neconditionata presupune grija fata de sine, respect, incredere ridicata in fortele proprii, asumarea responsabilitatii pentru propria viata si fericire, iar toate aceste lucruri sunt extrem de sanatoase si te vor proteja in fata toxicitatii. Fiind un astfel de model pentru copilul tau, acesta iti va prelua comportamentul si tiparul si se va iubi si el pe el neconditionat si nu va permite ca cineva sa ii faca rau.

Stim deja ca, acolo unde abuzul este o normalitate in familie, asa va fi si in familiile copiilor deveniti adulti. Copilul nu stie ce este bine si ce este rau decat prin prisma ta. Lui i se va parea normal ceea ce vede in familia voastra. Este datoria parintilor sa nu permita abuzului sa devina o normalitate.

centruldeparenting.ro





Recenzie utilizator

Comentarii Recomandate

Nu sunt comentarii de afișat



Vizitator
Adaugi comentarii ca vizitator. Dacă ai un cont, te rog autentifică-te.
Adaugă un comentariu...

×   Alipit ca text avansat.   Alipește ca text simplu

  Doar 75 de zâmbete maxim sunt permise.

×   Linkul tău a fost încorporat automat.   Afișează ca link în schimb

×   Conținutul tău precedent a fost resetat.   Curăță editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini din URL.


  • Conținut similar

    • LupuCristinna
      De LupuCristinna
      După o perioadă îndelungată petrecută în doi, ai senzația că vă cunoașteți bine unul pe celălalt. Poate chiar ai dreptate, dar studiile arată că probleme pot apărea chiar și în cuplurile care consideră că se sincronizează perfect.
      Foarte multe cupluri întrețin niște obiceiuri nesănătoase de comunicare, în mod inconștient. Aceste mici erori sunt atât de subtile, încât nu dau naștere conflictelor imediat, dar, când apar constant, pot duce la frustrări care afectează relația.
      Informația importantă rămâne pe dinafară
      Despre ce e vorba?
      Iată un exemplu: îi spui partenerului că ți-ar plăcea să planifici o masă cu gașca de prieteni săptămâna viitoare, dar nu intri în detalii cu privire la ora vizitei, unde, pe cine ai de gând să inviți etc. Tu ești convinsă că el a înțeles perfect, însă surpriza apare atunci când îți dai seama că nu are idee despre ce vorbești, așa că te enervezi.
      Ce e de făcut?
      Fii explicită și generoasă atunci când îi oferi informații iubitului tău; procedează ca și cum ai vorbi altcuiva, nu celui cu care împarți și patul, și masa, și baia. În plus, atunci când el îți spune ceva, clarifică-ți eventualele necunoscute punând întrebări, nu acceptând doar informații generale.
      Dacă ești mult prea preocupată și nu-ți vin în minte pe loc toate detaliile, scrie-i un e-mail, ca să te asiguri ca nu omiți nimic.
      Nu vă sincronizați
      Despre ce e vorba?
      Un lucru pe care ar trebui să-l știe toate femeile este acela că e aproape imposibil să ai o discuție cu partenerul când este implicat într-o activitate (se uită la un serial, joacă un videogame etc). Bărbații pur și simplu nu au fost „setați” să facă mai multe lucruri deodată.
      Pe de altă parte, poate ai remarcat că el aduce în discuție anumite lucruri serioase atunci când tu te pregătești să mergi la birou sau ești foarte concentrată la ceva. Te întrebi dacă nu cumva o face intenționat? Ei bine, e posibil: unora dintre bărbați nu le prea surâde ideea de a întreține conversații profunde, așa că profită de momentele în care ție îți stă mintea în alta parte pentru a ataca anumite subiecte.
      Ce e de făcut?
      Un plan inteligent de acțiune constă în a stabili de la bun inceput: „E momentul potrivit să avem o discuție despre…?”. E important să specifici despre ce vrei sa discuți, astfel încât partenerul să poata decide daăa e sau nu o chestiune ce nu suportă amânare.
      Conversația începe amenințător
      Despre ce e vorba?
      În încercarea de a preveni eventualele „bombe”, unele femei își încep deseori conversația cu „Să nu te sperie ce-am să-ți zic acum…” sau „N-o să-ți placă asta, dar n-am ce face, trebuie să-ți spun…”. Pe cine n-ar înspăimânta o astfel de introducere?
      Ce e de făcut?
      În loc să-i provoci un semiatac de cord, încearcă o abordare prietenoasă. De exemplu, nu-i începe cu „Pregătește-te să-ți dau o veste… nu prea fericită”, ci spune „Nu e mare lucru, dar ar trebui să participăm și noi la aniversarea de 80 de ani a bunicii mele”. Nefiind ambalat de prima parte a replicii, sunt șanse mai mari să priveasca totul pozitiv.
      Discuția este, de fapt, un monolog
      Despre ce e vorba?
      Îi spui niște lucruri și, la mijlocul poveștii, remarci că el deja bate din picior nervos și se uită pe pereți sau dă ochii peste cap fără să scoată o vorbuliță. Clar, e o chestie frustrantă, dar poate e și vina ta.
      Ce e de făcut?
      Ia în calcul faptul că el te poate asculta fără întrerupere vreme îndelungată… cu condiția să-l stimulezi. Încearcă să-l faci atent de la bun început, iar pe parcurs, când vezi că îți pierzi umila audiență, pune-i întrebări și împlică-l în discurs.
      Nu există limite
      Despre ce e vorba?
      Onestitatea e un lucru frumos, dar excesul poate fi nociv uneori. Cuplurile fac uneori marea greșeală de a crede că trebuie să știe absolut totul unul despre celalalt, să-și împărtășească toate gândurile și să nu aibă niciun secret unul față de altul. Psihologii, însă, spun că nu e indicat.
      Ce e de făcut?
      Pune-te în locul lui: ție ți-ar pica bine să auzi chestia asta din gura lui? Anumite lucruri care nu au un scop constructiv nu trebuie dezvăluite, pentru că vor face mai mult rău decât bine.
      cosmopolitan.ro
    • julia122997
      De julia122997
      Anii adolescentei sunt o adevarata provocare atat pentru parinti, cat si pentru copii. In timp ce ei se descopera, incep sa-si exerseze independenta, parintii se simt coplesiti de impingerea limitelor.
      Copiii incep sa ia propriile decizii care nu sunt intotdeauna pe placul parintilor. Mai ales ca ei nu stiu inca sa isi controleze emotiile, iar cele mai multe dintre aceste decizii sunt pe baza de impuls.
      De aceea este foarte important ca un parinte sa-i castige increderea adolescentului sau, astfel incat sa fie cat mai aproape de el. Nu este cea mai simpla misiune, insa, cu putin efort, poti ajunge acolo.
      Iata cum sa comunici cu adolescentul. Gasesti mai jos 14 sfaturi utile pentru parinti.
      1.   Asculta
      Chiar daca esti curios sa afli ce se intampla in viata copilului tau, intrebarile directe nu reprezinta cea mai buna solutie. Pur si simplu, fa un pas in spate si asculta. Copiii sunt foarte deschisi cu parintii cand acestia nu pun presiune pe ei pentru a le impartasi anumite lucruri din viata lor. Chiar si un comentariu despre ce s-a intamplat ieri iti poate oferi informatii excelente despre ce se petrece cu el.
      2.   Valideaza-i sentimentele
      Tendinta parintilor este sa-i rezolve copilului problemele. Fraze precum “Oricum nu era potrivit(a) pentru tine” atunci cand adolescentul are o dezamagire in dragoste nu sunt deloc potrivite. In schimb, arata-i compasiunea fata de suferinta lui. “Inteleg, trebuie sa fie destul de dificil pentru tine sa accepti asta!” poate fi o varianta mult mai buna ca sa-i arati sustinerea.
      3.   Arata-i increderea
      Adolescentii vor sa fie luati in serios. Arata ca ai incredere in el. Cere-i favoruri, astfel incat sa vada ca te poti baza pe el. Arata-i copilului tau ca se poate bucura de increderea ta totala si ca aceasta creste din ce in ce mai mult.
      4.   Nu fi dictator
      Desi trebuie sa existe reguli, intelege si ca adolescentul simte nevoia sa le incalce. Pentru a-ti convinge copilul sa le respecte, explica-i foarte clar, fara sa fii dictator, insa, de ce trebuie sa le respecte. De asemenea, unele reguli pot fi negociate, astfel incat sa aveti amandoi de castigat.

      5.   Lauda-l
      Lauda-ti copilul adolescent. Are nevoie de incurajare pentru dezvoltarea increderii de sine. Arata-i copilului tau sustinerea, mai ales atunci cand se simte doborat. Va intari foarte mult relatia dintre voi.
      6.   Controleaza-ti emotiile
      Este foarte simplu sa-ti iesi din pepeni, mai ales atunci cand adolescentul nu se comporta politicos. Dar nu-i raspunde la fel. Adu-ti aminte ca tu esti adultul si trebuie sa-i arati cum se gestioneaza emotiile. Numara pana la 10 sau respira adanc de cateva ori, inainte de a-i raspunde.
      7.   Fa lucruri impreuna cu el
      Comunicarea nu se face numai prin vorbe. Petrece mai mult timp cu copilul tau si fa lucruri impreuna cu el. Fie ca este vorba de catarat pe munte, fie ca este vorba de gatit, de mers la film sau orice altceva ii place lui, este foarte important sa fii in preajma lui si sa  aveti experiente pozitive impreuna.
      8.   Mancati impreuna
      Mesele in familie sunt foarte importante. Ele ajuta ca familia sa ramana unita. Copiii se simt foarte confortabil sa vorbeasca cu parintii despre ce s-a intamplat peste zi daca toata lumea face acest lucru. O singura regula trebuie respectata: fara telefoane la masa.
      9.   Observa
      Este normal ca adolescentul tau sa treaca prin niste transformari. Dar fii atent la schimbarile de stare, de comportament, de energie sau pofta de mancare. Fii atent daca isi pierde interesul sa faca lucruri care ii placeau alta data sau observa daca se izoleaza de ceilalti. Daca vezi o modificare intreaba-l si arata-ti sustinerea (fara sa-l judeci). Poate ca are nevoie de ajutor si chiar de un psiholog.
      10. Deschide-ti urechile!
      Indiferent cat de greu ti-ar fi, incepe prin a-ti intelege copilul. Sa zicem ca nu vrea sa-si faca temele pentru ca trebuie sa vorbeasca cu prietenul cu care tocmai s-a certat. Prin “fereastra” ta se vad temele nefacute, notele mici si examenele picate. Prin ochii copilului tau se vede ca exista posibilitatea sa-si fi pierdut un prieten, un sprijin, o persoana cu care poate sta de vorba la scoala.
      Iata, din nou, doua perspective diferite ale aceleiasi situatii. Ce poti face? Incepe prin a-i spune: “Inteleg cat iti este de greu dupa ce te-ai certat cu unul din prietenii tai. Si stiu ca ai maine test si ar trebui sa inveti. Scoala este responsabilitatea ta. Hai sa gandim ce am putea face”. Evita formularea “Inteleg…, dar…”. Pune-te in pielea copilului tau si deschide-ti urechile. Lasa-l sa-ti spuna ce are pe suflet, astfel incat sa nu intre in defensiva si sa ajungeti din nou la un conflict.

      11. Nu te lasa purtat de emotii
      Emotiile pot fi cel mai mare dusman in relatia cu un adolescent. Aminteste-ti ca ceea ce spune sau face nu este o reflectie a ta. Se poate sa nu-ti placa modul in care se comporta sau gandeste, insa nu lasa emotiile sa te influenteze. Nu e deloc usor, dar incearca sa privesti fiecare situatie degajat si sa-ti spui: “Este ca o tranzactie in afaceri. Nu e nimic personal!”. Nu trebuie sa te superi pe copilul tau ca este el insusi. S-ar putea sa nu ia cele mai bune decizii, insa cu siguranta va invata din ele si va face mai bine data viitoare.
      12. Pune intrebari
      Intreaba-ti copilul despre ideile sale, despre idealuri, lasa-l sa vada ca ai incredere in el, in abilitatile lui. Nu pune intrebari care sa-l faca sa intre in defensiva, ca de exemplu: “De ce nu te poti trezi si tu la timp?”. Fa-ti copilul sa inteleaga care sunt responsabilitatile lui si lasa-l sa-si rezolve singur problemele. Iar daca nu o face, lasa-l sa suporte consecintele. Copilul trebuie sa invete sa gandeasca pentru el insusi, sa simta ca are controlul si responsabilitatea asupra deciziilor pe care le ia.
      13. Nu cere!
      Nu ai “nevoie” de cooperarea copilului tau adolescent. Nu ai “nevoie” sa se comporte civilizat. Daca ai “nevoie” de copilul tau ca sa te simti fericit, atunci esti vulnerabil in fata comportamentului lui si te poate manipula. Nu ai nevoie de nimeni ca sa te faca fericit. Tu insuti te poti valida si tu insuti in rezolvi problemele. Cum se comporta copilul tau este fix problema lui. Iar acest lucru trebuie sa i-l transmiti si lui. Nu ar trebui sa isi caute validarea si fericirea in altii, ci in el insusi.
      14. Nu faceti nimic daca nu sunteti calmi
      O alta regula este sa nu luati nicio hotarare importanta daca nu sunteti si tu, si copilul tau calmi. La nervi se pot spune foarte multe lucruri rele, pe care sa le regreti mai tarziu. Daca copilul este nervos si intrece masura, pastreaza-ti calmul si spune-i ca astepti sa fie mai linisit pentru a discuta civilizat.
      sfatulparintilor.ro
    • Calandrella
      De Calandrella
      Conecteaza-ta cu copilul tau petrecand timp de calitate si poarta o discutie de 10 minute pe zi care trebuie sa devina o rutina.
      Comunicarea inseamna insa nu numai sa ii vorbesti copilului, ci mai ales sa intelegi cum sa il asculti, cum sa reactionezi cand nu esti de acord cu ce spune el si calmul de a sti cum sa intervii in situatii dificile.
      Comunicare este cheia parentingului eficient
      Comunicarea este cheia unui parenting eficient. Fiecare copil are nevoie de ocazii pentru a discuta cu parintii lui. Iar cele mai bune momente sunt cand va aflati impreuna in afara casei - la o plimbare, la un restaurant, sunteti in masina sau in casa - participand la activitati de joaca, gatiti impreuna sau faceti diverse lucruri impreuna.
      Cu totii stim ca este important sa 'ne coboram la nivelul copilului ' si de a asculta fara a judeca un copil artagos de sase ani, si de a-i oferi unui adolescent obosit intelegere si calm pentru a gandi si o ceasca de ceai dupa un examen greu, insa este dificil sa mentii constanta accesibilitatea la nivelul copilului.
      Trebuie sa va ascultati reciproc
      Exista, de asemenea, si tentatia de a crede ca parentingul este despre facerea copiilor sa te asculte, cand, in realitate, este la fel de important ca si tu sa ii asculti pe ei.
      Fiecare familie are propriul program si dinamica  - copiii din familiile mici se simt prea mult centrul atentiei parintilor lor, iar cei din familiile mari se plang ca rareori au toata atentia parintilor.
      Daca ai mai mult de 21 copil - de pilda, va trebui sa cauti o balanta si sa cauti oportunitati pentru a petrece timp de calitate cu fiecare dintre copii;
      Transformarea conectarii in obicei
      Transformarea conectarii cu copilul  - in rutina, le ofera copiilor de toate varstele certitudinea ca vor avea intotdeauna o sansa de a vorbi fara a fi nevoie sa inginereze situatia. Exista unele situatii ce fac increderea sa para mult mai usoara, precum ’ascultatul unul alaturi de celalalt’. Acest lucru s-a dovedit un succes deosebit in tot felul de situatii profesionale, cat si personale.
      Acest lucru exista in contextul terapeutic al psihologilor de multi ani. In sesiunile de terapie este vorba despre pozitionarea scaunelor usor in unghi pentru ca oamenii sa se simta mai relaxati, si este o metoda de mare ajutor in convingerea pacientilor de a vorbi mai liber. Poti aplica aceasta metoda la copii mai mici, jucandu-te cu ei si lasand conversatia sa curga natural, nu doar despre ceea cu ce va jucati, ci incluzand si alte domenii ale vietii.

      Posibilele beneficii ale acestei abordari par sa depaseasca cu mult perioada de timp pe care ea o recomanda.
      Pentru a incepe apropierea si discutiile - putem incepe cu 10 minute pe zi de activitati conduse de copil. Exista tot felul de activitati placute care apeleaza la ascultarea unul langa celalalt, precum tot felul de activitati ca Lego, modelarea de platilina - dari si activitati sportive pe care le puteti face impreuna. Scopul este sa transformam aceste momente de conectare si dialog intr-un obicei, caci copiii vor sti ca se pot baza pe acest timp petrecut impreuna cu mami sau tati si ca totul este despre ei si despre cat de importanti sunt ei pentru ei.
      Scopul principal este al conectarii si al increderii
      Iata ce spune o mamica:
      Cum eu lucrez de acasa, sotul meu a simtit ca nu are aceleasi ocazii de a se conecta cu copiii, asa ca ani de zile si-a facut obiceiul ca, o data pe luna, sa iasa cu fiecare copil in parte. Acestea nu au fost niciodata cu adevarat mari evenimente, desi aveau tendinta de a include tratamentul ocazional: sunt mai mult despre luxul de a petrece timp unu-la-unu. Acum, desi copiii sunt tehnic adulti, aceste iesiri continua – adeseori initiate de copii si uneori chiar platite de ei. Este dificil sa decizi cine se bucura mai mult de aceste intalniri, desi nu este niciun dubiu ca scopul principal este al conectarii si al increderii, de ambele parti.
      Parintii trebuie sa isi asculte copiii
      Aceasta rutina linistita se preteaza bine sugestiei ca parintii ar trebui sa isi asculte copiii, mai ales ca modelele psihologice de parenting recomanda lasarea copiilor sa conduca conversatia, iar parintii sa comenteze mai degraba decat sa interogheze.  Psihologii sunt de parere ca prin intermediul acestei abordari, configurezi un fundal pe termen lung. Aceasta abordare hraneste activ relatia parinte-copil, oferind copilului tau increderea de a veni la parinti si a vorbi despre orice, de la toate lucrurile mici ce ii compun ziua, la posibilitatea situatiilor mai ingrijoratoare.
      Nu te grabi sa preiei controlul unei converatii, mai ales daca un copil prezinta dificultati sau ingrijorari. In orice situatie, fii calm si nu trebuie sa pari niciodata socat de ceeea ce iti spune copilul.
      Acesta nu este momentul in care sa fii socat sau ingrozit, chiar si in favoarea lor, in special daca ei se tem deja de ceea ce ai putea face cu informatiile pe care ei ti le impartasesc. Un exemplu obisnuit pentru aceasta este hartuirea, unde parintii vor sa actioneze imediat, mai degraba decat sa asculte ceea ce cred copiii lor ca ar putea fi intr-adevar de ajutor. Validati-le sentimentele cu comentarii precum: “inteleg ce spui in legatura cu mersul la scoala” sau “Nu e de mirare ca te simti anxios,” dar lasa-i pe ei sa-si pastreze dreptul de proprietate asupra acelor informatii si asupra a ceea ce vor sa faca cu ele.
      Nu trada increderea copiilor
      Puteti discuta optiuni - “Poate am putea merge la scoala impreuna” sau “Ai putea sa imi scrii detaliile a ceea ce doresti sa ii spun dirigintelui” – insa nu lua decizii pentru ei. Iti doresti ca ei sa aiba incredere in tine si sa discute cu tine, iar daca tradezi acea incredere poate fi foarte dificil sa ii faci sa iti vorbeasca din nou din moment ce e clar ca nu sunt ascultati. Acest lucru poate deveni chiar mai dificil cu adolescentii, in special daca nu aveti asemenea obiceiuri de a va asculta copiii, sau daca ai tai copii trec prin retragerea standard a adolescentilor.
      Dr. Arthur Cassidy, un psiholog social media, sugereaza reasigurarea adolescentilor tai ca ii iubesti si ca esti interesat de ei, insa ca nu doresti sa le invadezi intimitatea. Acesta abordare contine in sine un mesaj putin amestecat, in care parintii pot incerca cu disperare sa le ofere spatiu adolescentilor lor, in timp ce, cu incapatanarea acestei grupe de varsta, adolescentii pot simti ca parintii lor pur si simplu nu sunt interesati.
      Arata-le dragoste, empatie si acceptare neconditionate
      Cassidy spune ca “acesta este avantajul ascultarii unul langa celalalt. Acest act este discret si ofera copiilor asigurarea ca parintii inca le asculta in mod activ bucuriile, dar si durerile lor. Cand adolescentii sau copiii incearca sa isi socheze parintii, reactionati calm si fiti in condordanta. Regula de aur este sa ii asiguri ca ai inteles pe deplin problema lor indiferent de natura ei si ca ii vei ajuta sa o rezolve. Arata-le dragoste, empatie si acceptare neconditionate, si functioneaza.” El subliniaza si ca unii copii au fost crescuti cu asteptarile dialogului fata-in-fata pentru a recompensa comportamentele pozitive si pentru a evidentia sau pedepsi faradelegile. “Daca un adolescent crescut in acest fel trebuie sa prezinte o infractiune, ar putea prefera contactul fata-in-fata,” spune el. “Aceasta pentru ca ei sunt obisnuiti cu acea abordare si o vad ca ilustrand empatia si intelegerea parintilor, pe langa increderea lor.”
      Cu toate acestea, Cassidy crede si ca ascultarea unul langa celalalt poate fi folosita oricand in familie, mai ales ca ea poate fi perceputa de adolescenti ca fiind mai putin amenintatoare, si ar putea incuraja o mai mare deschidere in comunicare atunci cand acestia nu sunt foarte deschisi cu parintii lor.
      “Atunci cand apar probleme serioase ca hartuirea in mediul virtual, parintii trebuie sa evalueze seriozitatea problemei si sa preia controlul situatiei impreuna cu adolescentul pentru a-i oferi increderea de a vorbi despre aceasta si a-i face fata,” spune el.
      “In mod normal, adolescentii nu au competenta sau abilitatile de a manui acest tip de amenintare sau de comportament criminal, iar parintii ii pot invata prin pastrarea calmului si aratandu-le cum sa se descurce cu asemenea scenarii, oferindu-le astfel increderea si cunostintele practice pe care le pot folosi ca adulti. Este vorba despre echilibrul intre mentinerea increderii si a confidentialitatii intre adolescenti si parinti pentru a sustine stabilitatea si coeziunea familiei.”
      Ascultarea unul langa celalalt ca strategie de comunicare produce rezultate minunate, si pentru a incepe nu are nevoie decat de o mica planificare si de 10 minute pe zi. Odata ce devine obicei, pare a se extinde in mod natural astfel incat sa se potriveasca nevoilor individuale, iar impactul sau consta in ascultarea copilului sau a adolescentului, mai degraba decat clasica abordare parentala de bazare pe cunostinte si expertiza. La un moment dat in conversatie, acea experienta ar putea fi folositoare, insa intotdeauna pornirea de la premisa lasarii vocii mici sa fie auzite este ceea ce face ascultarea unul langa celalalt un succes.
      Comunicarea cu un copil adolescent - poate cea mai mare provocare
      In orice moment liber, copilul meu adolescent sta cu ochii tinta in telefon. E tot mai taciturn - detaliile lipsesc, emotiile par a fi ecranate. Cum s-a schimbat asa de mult copilul meu - care pana acum cateva luni imi spunea si cate pisici trec prin curtea scolii si ce cravata avea profesorul de istorie? Ce se intampla cu un adolescent si cum putem sti mai multe despre emotiile sale? Este comunicarea cu un copil adolescent o provocare? 
      desprecopii.com
    • Calandrella
      De Calandrella
      La grădiniță nu pot sta pe scaun mai mult de 5 minute fără să se ridice. La școală vor lua creionul altui copil și îl vor arunca în sus. Copiii activi și zvăpăiați sunt mereu în mișcare, mereu în căutare de lucruri noi de făcut și de explorat. Am observat că dacă îi tratăm pe copiii activi uniform, așa cum i-am trata pe cei cu temperament flexibil sau timid, ei nu se vor simți acceptați, iar noi vom avea senzația că eforturile noastre de conectare sunt în zadar.
      Băiatul meu Yuri, de 9 ani are un temperament activ, este extrem de zburdalnic și nu stă o clipă locului. Când era mic eram adeseori frustrată că nu stătea locului cu mine să ne drăgălășim, părea că nu are timp de asta. Încetul cu încetul, observându-l și citind despre copiii activi, am început să îl înțeleg.
      Am văzut că, pentru a mă apropia de el, primul pas pe care a trebuit să îl fac a fost să îl accept așa cum este el, adică zăpăcit și să nu îmi doresc să fie altcumva. Apoi am văzut cât de bine ne face amândurora să îi învăț ritmul și să îmi adaptez pașii la ai lui. Am învățat că această recalibrare a mea în relația cu el a însemnat pentru el cea mai faină formă de empatie pe care o putea primi de la mine.
      Astfel, atunci când vreau să stau de vorbă cu el, el se cațără pe o liana pe care o avem atârnată în casă, se leagănă pe ea și îmi povestește de la școală. Sau sare din pat pe parchet. Sau se pune cu capul în jos și cu picioarele pe perete. Toate astea în timp ce îmi povestește viața lui frumoasă și pasionată. Pe stradă, uneori mă ia de brat și o luăm la fugă. Pur și simplu, fără un anunț prealabil. Corpul lui plin de enrgie o cere. L-am învățat pe băiatul ăsta și îi cunosc gesturile fizice și privirea când știu că nu poate sta locului.
      Și furia îi e extrem de viscerală! Încă tresar când o aud și o ascult. Căci, de multe ori, încerc să o ascult. Și în acele momente apelez la mângâiere, voce joasă și contact vizual. Ca să mă simtă. Dacă are momente în care se teme și vrea să o ia la fugă, fug cu el. Dacă e la o petrecere și nu se simte confortabil, îl mângâi. La copiii activi, mângâierea e cea mai buna formă de comunicare. Fiindcă acești copii sunt mai senzoriali decât am putea crede.
      Când vine de la școală sau de la grădiniță, copilul zvăpăiat are nevoie de o formă de joc fizic prin care să își elibereze energia, dar și tensiunile pe care corpul lui le-a acumulat. Ideal e să se joace cu părintele de-a v-ați ascunselea. Sau de-a prinselea. Sau să se cațere în copaci și pe garduri, cu atenția părintelui pe el. Sau să meargă pe bicicletă sau cu rolele. Deunăzi, când l-am luat de șa școală pe băiețelul meu, am venit cu bicicleta după mine. S-a înfuriat cumplit, fiindcă voia doar să ajungă mai repede acasă și să se joace pe X-Box.
      I-am pus o limita blândă și i-am zis că mergem în parc cu bicicletele. S-a opus, a plans, s-a descărcat astfel de haina tensiunilor accumulate de câteva zile, după care am mers în parc și s-a urcat cu bicicleta și pe rampe! Iar acasă a ajutat la curățenie. După asta ne-am băgat unul în celălalt și am citit o carte. În seara trecută, am făcut wrestling cu el timp de 10 minute. Din ăla adevărat, cu submission și pin-uri complicate. Fără menajamente. Am mai învățat că, cu cât el crește și eu înaintez în vârstă, va trebui să îmi cresc și condiția fizică! Fiindcă vreau să fiu în contact cu băiatul ăsta plin de viață!
      Vedeți? După luptă cu pernele, wrestling, alergat sau joc fizic, copilul activ se relaxează și poate citi o carte împreună.
      Ce mai putem face cu copiii zvăpăiați pentru a-și focusa atenția? Putem petrece împreună clipe de prezență conștientă jucându-ne fie de-a pozițiile yoga și dându-le nume simpatice, cum ar fi poziția fluturelui, a pisicii, a leului (pe care le găsim în cărticele de mindfulness pentru copii), fie culegând frunze și grupându-le după culoare, după forme sau după zimți. Sau numărând toate lucrurile de culoare mov din jurul său. Plimbările cu animăluțul de companie sunt minunate pentru concentrarea atenției.
      Daaaar… toate aceste jocuri le putem face DOAR după ce s-au jucat și au alergat așa cum o făceam noi pe vremuri, în curtea bunicilor sau în spatele blocului.
      Așadar, ca o concluzie, copilul zvăpăiat are nevoie de un părinte care să își adapteze ritmul propriu la al lui. 
      cariereonline.ro
    • Calandrella
      De Calandrella
      Un lucru este sigur: prietenia poate fi o sursa uriasa de bucurie, multumire si implinire in viata copilului nostru.
      In functie de stadiul dezvoltarii lor, copiii pot forma prietenii de diferite durate si intensitati. La varste foarte mici, de pana la patru ani, ei sunt interesati doar de activitatea in sine pe care o desfasoara. Abia dupa aceasta varsta pun accent pe persoana cu care participa la diferite activitati, ajungand chiar sa fie ingrijorati daca, de exemplu, prietenul nu vine la gradinita sau la scoala intr-o anume zi. Intre 8 si 11 ani, prieteniile se formeaza pe baza unor interese comune intre copiii de acelasi sex, baietii preferand grupurile mai numeroase, iar fetele grupandu-se doua cate doua. Odata cu inceperea scolii, influxul de copii din jur ii acapareaza prin nenumarate posibilitati de asociere cu potentiali prieteni (care le pot oferi altceva sau ceva nou) si sa renunte la vechile prietenii.
      Acest din urma lucru poate avea efecte negative asupra copilului “parasit” in favoarea altuia. Daca e vorba de indepartarea copilului tau este bine sa-l asiguri ca acest lucru nu inseamna ca e ceva in neregula cu el sau ca nu este apreciat. Este important sa-i explici ca, desi par foarte solide, prieteniile intre copii sunt fragile si de cele mai multe ori dispar. Totodata, este bine sa-i fii aproape si sa-i intelegi sentimentele in aceasta perioada de tranzitie.
      Unii copii sunt mai populari decat altii. Oricat ar incerca si ar dori, ceilalti copii nu vor reusi sa fie la fel de populari. Nu se stie cu exactitate de ce unii sunt mai populari decat altii, dar se crede ca acei copii cu abilitati de socializare mai bune au mai multe sanse sa devina centrul atentiei celorlalti. Copiii populari inteleg importanta participarii egale la joc, a oferirii si a schimbarii locurilor/rolurilor. Ii accepta pe ceilalti asa cum sunt, nu sunt suparaciosi sau suspiciosi. In anumite cazuri, ei pot doar sa fie din punct de vedere fizic mai atractivi sau pot fi copiii unor parinti instariti, lucru care-i pune in pozitia de a fi atractivi prin ceea ce le pot oferi potentialilor prieteni.
      Copiii nepopulari sunt mai brutali si solicitanti, preiau conducerea in loc sa ia parte la joc. Sunt mai gresivi si mai suspeceptibili in a judeca oamenii si situatiile (de cele mai multe ori gresit) avand convingerea ca ceilalti le sunt ostili.
      Pentru ca un copil sa isi dezvolte abilitatile de socializare si pentru a lega prietenii durabile si adevarate, ei trebuie sa stie sa lucreze in parteneriat cu ceilalti copii. Cauzele pentru care copiii nu-si fac prieteni sunt: - nu au frati, veri sau vecini si nu au experienta de a se “amesteca” cu ceilalti - nu au sansa de a intra in contact cu alti copii in afara casei - pot fi timizi - pot fi agresati - pot fi lipsiti de incredere.

      Cum ii putem ajuta? Iata cateva idei:
      - incurajeaza-i sa intre in diferite cluburi care le-ar placea si care le-ar permite sa cunoasca copii cu aceleasi pasiuni si interese.
      - incurajeaza-i sa invite colegi de clasa acasa pentru joaca (si prajituri!). Acest lucru poate duce la invitatii din partea celorlalti. 
      - afla daca au fost agresati la scoala sau la joaca 
      - ajuta-i sa-si imbunatateasca increderea in sine cu laude si incurajari.
      Acceptarea, intelegerea si formarea de prietenii cu cei de aceeasi varsta este un proces complex. Pregatirea copilului pentru a face fata relatiilor sociale nu trebuie sa fie doar teoretica, ci si practica, aratandu-i ca practic comportamentul lui e cel care afecteaza modul in care e vazut de ceilalti. 
      educapriniubire.ro
  •