Frații și legătura dintre ei


    Cu toţii ştim că părinţii joacă un rol deosebit de important în formarea şi dezvoltare personalităţii noastre. Însă, adesea omitem impactul pe care îl au fraţii asupra identităţii fiecăruia dintre noi.

Frații-și-legătura-dintre-ei.jpg

Ataşamentul fraţilor

Frăţia, una dintre relaţiile semnificative și de cea mai lungă durată din viaţa cuiva, stă sub semnul ataşamentului. Acesta se definește ca o legătură de natură emoţională pe care o dezvoltăm faţă de persoanele cu care ne petrecem o mare parte din timp şi care, prin interacţiune, ne împlineşte anumite nevoi. În copilărie, mai ales în familiile în care există o diferenţă mai mare de vârstă între copii, fraţii mai mari pot juca rolul de figură de ataşament pentru cei mai mici, deoarece ei ajung să servească drept o bază de siguranţă de la care cei mai mici pornesc să exploreze, dar şi o sursă de sprijin la care se întorc pentru confort şi alinare. De cele mai multe ori, frații mai mari sunt cei care au comportamente de grijă, de protecție și de liniștire pentru cei mai mici, mai ales atunci când sunt în afara prezenței părinților. Adesea sunt și cei care reprezintă un model de a fi, de a intracționa, pe care cei mai mici îl asimilează propriei lor personalități. În relaţiile dintre fraţi în care diferenţa de vârstă este mai mică, aceştia ajung să se influenţeze reciproc și profund în etapele de dezvoltare ale personalităţii lor. Tocmai prin prezenţa lor constantă, în perioada copilăriei și adolescenței, ei ajung să se cunoască într-un mod unic şi special, ceea ce îi poate oferi fiecăruia un sistem de referinţă prin care se autoevaluează. Astfel, fraţii ajung să împărtăşească o istorie de viaţă şi o poveste comună a copilăriei lor ceea ce poate aduce mult sens şi înţelegere în viaţa lor adultă.

Rivalitatea dintre fraţi

Există un fel de consens, atât prinntre psihologi, cât şi printre părinţi, care oglindeşte convingerea că relaţia dintre fraţi este una complexă şi adesea complicată, în care rivalitatea manifestată este o caracteristică esenţială. Tematica rivalităţii dintre fraţi este una prevalentă în beletristică, în scrieri biblice, dar şi în cercetările făcute în domeniul psihologiei dezvoltării, din ultimii 30-40 de ani. Rivalitatea între fraţi apare sub forma unei competiţii, adesea inconştientă, pentru atenţia, validarea şi dragostea părintească. Pe măsură ce legătură dintre fraţi se dezvoltă, rivalitatea începe să devină și ea manifestă, iar felul în care părinţii gestionează acest proces, percepţiile pe care le au faţă de fiecare copil, rolul pe care i-l atribuie fiecăruia dintre ei, precum şi evenimentele care se petrec în familie au un rol deosebit de marcant asupra fraţilor și devin definitorii pentru relaţia lor.

copii-frati-e1453322366561.jpg

Cu toate că rivalitatea este considerată o caracteristică însemnată în majoritatea relaţiilor dintre fraţi, există multe alte atribute care definesc această relaţie. Aşadar, dincolo de impactul rivalităţii pentru atenţia părintelui în copilărie, fraternitatea reprezintă și acel tip de legătură numit „chemarea sângelui„. Această caracteristică se traduce în interacţiunile pe care frații le au, mai ales în afara casei, atunci când caută sprijin și protecție în situaţii de stres sau de adversitate.

Relaţia dintre fraţi, în special cea din anii copilăriei şi ai adolescenței, este dată de un cumul de interacţiuni pozitive şi negative. Desigur, că există variaţiuni pe această temă, în care unii dintre fraţi experimentează mai multe conflicte, certuri, agresiuni, pe când alţii au un grad mai mare de intimitate, de susţinere emoţională şi de sprijin; însă, media obişnuită o reprezintă o combinaţie ambivalentă între cele două extreme.

Privite pe un continuum al vieţii, relaţia fraţilor nu este una fixă, rigidă. Ea are această caracteristică a fluidităţii, în sensul în care gradul de pozitivitate, respectiv negativitate, sau cel de apropiere ori de sprijin se poate transforma de-a lungul anilor, câteodată radical, în funcţie de evenimentele semnificative pe care le parcurg fraţii împreună. De exemplu, un eveniment deosebit de traumatizant, precum boala sau moartea unui membru al familiei, poate activa în fraţi un imens resort de sprijin şi de susţinere reciprocă, iar relaţia poate fi un factor cu rol de protecţie în fața stresului. Pe de altă parte, câteodată, diferenţele de personalitate dintre fraţi pot fi atât de izbitoare, încât trăind zi de zi cu un frate care tachinează, provoacă şi irită neîncetat, chiar şi fără a fi nevoie de lupta pentru atenţia şi dragostea părinţilor, aceşti fraţi ajung să nu se înţeleagă, să nu-şi caute apropierea şi au o relaţie plină de negativitate.

Ce face o relaţie dintre fraţi mai bună?

Personalitatea fiecăruia dintre fraţi, modul de interacţiune al tuturor membrilor familiei, atenţia şi grija părintelui oferite în funcţie de nevoile fiecăruia dintre copiii, regulile şi rutinele casei, valorile şi credinţele exprimate în familie – suma tuturor acestor caracteristici au un rol esenţial în dezvoltarea relaţiei dintre fraţi.

Copiii nu sunt imuni față de interacţiunile tensionate manifestate între părinți, iar un mediu mai haotic, lipsit de reguli şi rutine în casă poate pune o presiune asupra tuturor membrilor familiei, facilitând probabil şi conflictul ce apare între fraţi. Așadar, o relație bună între membrii casei, şi mai ales între părinţi, are un impact puternic pozitiv în relațiile dintre copii. Acest lucru îi ajută pe copii să înveţe de la părinți abilități sănătoase de interacţiune, cum să îşi gestioneze adecvat emoţiile copleşitoare, cum să îşi poată negocia argumentele într-o situaţie. Pe de altă parte, este dovedit că părinții aflaţi într-o căsnicie fericită reușesc în mai mare măsură să structureze mediul copiilor lor și să fie mai sensibili la nevoile lor, iar acest lucru influenţează pozitiv şi relația dintre fraţi.

frati-iubire-relatie.jpg

Din punct de vedere al caracteristicilor temperamentale, copiii care au un grad de activare comportamentală mai mare, precum şi cei care au o intensitate emoţională mai ridicată prezintă un risc mai crescut faţă de situaţiile conflictuale. În acelaşi timp, calitatea pozitivă a relaţiei pe care fiecare dintre fraţi o are cu părinţii, în copilărie şi adolescenţă, are un impact pozitiv şi asupra relaţiei dintre ei. Acest ultim aspect vine şi întăreşte încă o dată importanța ataşamentului şi a învăţării sociale, care susţine că dezvoltarea emoţional-socială a copilului este puternic determinată de relaţia pe care acesta o are cu părinţii.

Dacă analizăm ce impact are asupra relaţiei diferenţa de vârstă dintre fraţi şi diferența de gen a acestora, sunt studii care spun că relaţiile dintre fraţi cu diferenţa de vârstă mai mică de 4 ani sunt mai apropiate, mai intime, dar au și mai multe elemente competitive. Fraţii de acelaşi sex, manifestă în copilărie mai multe interacţiuni agresive, cu rol de dominare, în comparaţie cu fraţii de sex diferit, deşi aceste aspecte nu exclud apropierea şi căldura pe care fraţii o manifestă. Pe de altă parte, dualitatea soră-soră, pare să fie mult mai apropiată decât cea frate-frate care este mult mai conflictuală.

Frăția este ca un dar al familiei. Nu ne alegem fraţii. Aşa cum nu ne alegem nici părinţii sau copiii. Dar putem alege felul în care ne cultivăm relaţia cu aceste persoane semnificative din viaţa noastră. Prietenii vin şi pleacă din viaţa unui om, vecinii se mută, colegii de muncă se schimbă, căsniciile se destramă, părinţii mor, dar fraţii şi surorile simbolizează acel fir roşu şi sunt o mărturie a vieţii noastre până aproape de final.

paginadepsihologie.ro





Recenzie utilizator

Comentarii Recomandate

Nu sunt comentarii de afișat



Vizitator
Adaugi comentarii ca vizitator. Dacă ai un cont, te rog autentifică-te.
Adaugă un comentariu...

×   Alipit ca text avansat.   Alipește ca text simplu

  Doar 75 de zâmbete maxim sunt permise.

×   Linkul tău a fost încorporat automat.   Afișează ca link în schimb

×   Conținutul tău precedent a fost resetat.   Curăță editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini din URL.


  • Conținut similar

    • De Calandrella

      Hraniti cu alimente cu multe calorii si facand prea putina activitate fizica, copiii se pot ingrasa sau pot avea probleme de sanatate cum ar fi: tensiunea ridicata, diabet sau obezitate.
      Alegerile sanatoase incep cu dumneavoastra – parintii, de aceea va prezentam cateva sfaturi in aceasta privinta:
      - ajutati-i pe copii sa dezvolte obiceiuri sanatoase de a se hrani corect incepand de la varste mici. 
      - dati un exemplu de viata activa prin a face miscare impreuna cu copiii 
      - invatati-i ca o sanatate buna depinde de echilibrul intre ceea ce mananca si cata miscare fac.
      Secretele pentru o dieta sanatoasa sunt: varietatea, echilibrul si moderatia. 
      Asigurati-va ca intreaga familie consuma o mare diversitate de alimente, incluzand multe legume, fructe si cereale integrale. Includeti, de asemenea, carnea slaba si pestele.
      Beti apa, nu sucuri cand va este sete si reduceti cantitatile de sare, zahar si grasimi saturate. Un mod ideal de a petrece timpul cu familia este sa luati masa impreuna.
      Iata cateva reguli de urmat: 
      1. Verificati ce mananca cei mici. Atunci cand sunt la masa, copiii pot alege sa manance sau nu ce se afla pe masa. Oferiti-le alternative sanatoase atunci cand refuza sa manance ce este deja pregatit. 
      2. De cate ori faceti cumparaturi sau gatiti, invatati copiii despre grupele de alimente si importanta unei diete echilibrate.
      3. Invatati copiii sa citeasca etichetele produselor si sa diferentieze produsele sanatoase de cele nesanatoase. 
      4. Limitati accesul la produse care contin grasimi saturate (ex. margarina), sare, indulcitori si asigurati-va ca ceea ce mananca copilul contine suficiente fibre si calciu.

      Nu uitati ca activitatea fizica este necesara atat pentru copii, cat si pentru adulti. Ea intareste muschii, oasele si articulatiile si ofera copiilor oportunitatea de a avea incredere in ei distrandu-se in acelasi timp.
      Un copil are nevoie de cel putin 60 minute pe zi de activitate fizica, iar un adult de minum 30 de minute.
      Idei de luat in seama: 
      1. Jucati un rol activ fizic in viata copiilor dvs. Plimbati-va cu cel mic dupa cina in loc sa-l lasati la televizor sau pe computer. 
      2. Planificati activitati pentru sfarsitul de saptamana: mersul cu bicicleta, jocul cu mingea, inotul, drumetii etc. 
      3. Includeti in sarcinile zilnice ale copilului activitati ca plimbarea cainelui, curatenia in casa, spalarea masinii sau lucrul in gradina.
      educapriniubire.ro
    • De Calandrella

      Chiar daca ridicarea in fundulet a bebelusului depinde, in cea mai mare masura, de dezvoltarea lui fizica sau motorie, si tu, ca parinte, ai un rol esential in a-l incuraja pe copil sa treaca mai repede si mai usor intr-o alta etapa de dezvoltare.
      Nu doar dezvoltarea musculaturii gatului, trunchiului si picioarelor sunt importante in invatarea copilului, ci si capacitatea de a-si controla capul si de a se concentra asupra miscarilor. Pastrarea echilibrului si flexibilitatea membrelor si trunchiului sunt la fel de importante pentru ca micutul tau sa invete sa se ridice in fundulet si sa ramana in aceasta pozitie, fara a avea nevoie de sprijin sau ajutor.
      Pentru ca bebelusul sa fie apt din toate punctele de vedere pentru acest pas important din dezvoltarea lui, este important sa il stimulezi constant sa se ridice in fundulet. Poti face acest lucru prin cateva exercitii, pe care este indicat sa le introduci in rutina lui zilnica si sa ai grija sa le repeti constant si cu multa rabdare.
      Exercitiul 1 - statul pe burtica
      Inainte ca bebe sa fie in capabil sa ramana in echilibru in pozitia de sezut, este important sa isi dezvolte foarte bine musculatura gatului si trunchiului. Doar in momentul in care reuseste sa le controleze corespunzator, va putea sa ramana in fundulet mai mult timp, fara ajutor.
      Pentru dezvoltarea acestor muschi, este nevoie de repetarea unui exercitiu simplu si de incurajarea copilului pentru a-si ridica singur capul si umerii de la sol. Pune-l sa stea intins pe burta, pe pat sau pe saltea. Apoi stai deasupra lui si vorbeste cu el pentru a-l stimula sa isi ridice capul si sa se uite la tine. Cu timpul, copilul va reusi sa isi ridice din ce in ce mai mult capul, intarindu-si musculatura gatului, care il va ajuta foarte mult si atunci cand va incerca sa stea in fundulet.
      Exercitiul 2 - taratul
      Tot un exercitiu util in dezvoltarea musculaturii corpului bebelusului este cel in care sta intins pe burtica si este atras cu tot felul de jucarii.
      Asaza-l pe pat, pe burtica, si pune-te in fata lui, la o oarecare distanta de el. Bebe va incerca continuu sa te localizeze cu privirea, ridicand capul. In acele momente, arata-i jucaria lui preferata, pentru a-l incuraja sa se deplaseze un pic spre ea si sa o prinda. Va depune eforturi si se va impinge in manute si in picioruse in incercarea de a ajunge la jucarie, miscari esentiale in dezvoltarea musculaturii corpului.
      In plus, va capata mai multe putere si mobilitate, care in timp il vor ajuta sa se ridice in fundulet. La aceasta varsta, bebe nu se va ridica niciodata singur in sezut din pozitia intins pe spate. Ii este mai usor sa invete sa se aseze in aceasta pozitie de pe burta, initial in patru labe si in ultima instanta in fundulet.
      Lucrarea musculaturii mainilor si picioarelor, dar si a trunchiului, si incurajarea copilului sa se deplaseze de-a busilea sunt parti esentiale din procesul de invatare si stimulare a bebelusului sa se ridice in fundulet.
      Exercitiul 3 - ridicarea umerilor
      Aseaza bebelusul pe spate, pe o saltea sau pe pat, cu capul spre tine. Pune-ti mainile sub bratele lui. Incepe sa ii ridici usor umerii si bratele, lasandu-l si pe el sa se straduiasca un picut. In timp ce il ridici, vorbeste-i si incurajeaza-l cu expresii motivante "hai, sus", "hai, ca poti" etc. Chiar daca ai impresia ca nu intelege, aceste incurajari sunt stimulante pentru el.
      La inceput, s-ar putea sa faci tu toata munca si sa il ridici in fundulet cu ajutorul mainilor. Pe masura ce exersati de mai multe ori, copilul va incepe sa isi dea singur silinta si sa reuseasca sa se ridice fara efort, de indata ce pui mainile pe el. Pozitionarea mainilor sub brate va fi semnalul care ii transmite ca trebuie sa se ridice si sa se straduiasca singurel sa o faca.
      Exercitiul 4 - asezatul in fundulet
      Si pozitionarea lui direct in fundulet poate fi de ajutor in dobandirea controlului asupra trunchiului si a echilibrului in aceasta pozitie.
      Asadar, pune-l pe pat sau saltea in fundulet si da-i usor drumul, tinand mainile la cativa centimetri distanta de el. Cel mai probabil ca in primele zile se va prabusi cand intr-o parte, cand intr-alta. Ai grija sa atenuezi caderile cu ajutorul mainilor.
      Nu renunta! Ridica-l usor de manute sau umeri si incurajeaza-l sa revina la pozitia de stat in sezut, apoi da-i iarasi drumul. Mai incearca o data si apoi renunta! Ii ajunge pentru un singur exercitiu. Insa ai grija sa nu treaca zi fara sa faceti aceste exercitii. Numai in acest fel, copilul tau va invata ca trebuie sa isi mentina singur echilibrul si sa isi antreneze muschii pentru a putea sta singur in fundulet.
      Exercitiul 5 - in fundulet, cu picioarele atarnate
      Un alt exercitiu util dezvoltarea musculaturii bebelusului si in dobandirea puterii necesare pentru a se ridica in fund este cel in care il asezi pe spate pe o masa. Ai grija sa il pozitionezi pe marginea mesei, astfel incat piciorusele lui sa atarne pe langa masa. Apoi, prinde-l de manute si trage-l usurel in sus, pana cand ia pozitia de sezut.
      Daca este prea mic, are sub 5-6 luni, asigura-i cu o palma coloana vertebrala, pentru a evita accidentele neplacute.
      Repeta exercitiul de mai multe ori, lasandu-l usor pe spate si ridicandu-l iar pana cand se obisnuieste si depune singur eforturi pentru a se ridica.
      Este foarte important sa analizezi cu atentie dezvoltarea motorie a bebelusului tau. In cazul in care pana pe la 5-6 luni nu da semne sa isi ridice capul, sa se tarasca sau sa se rostogoleasca, mergi cu el la medic. Este recomandat sa faci investigatiile de rigoare si sa te aisguri ca nicio problema medicala nu sta la baza intarzierii dezvoltarii copilului. In plus, poti afla de la medic si care sunt cele mai bune solutii pentru a-l incuraja sa se dezvolte mai usor si mai repede.
      copilul.ro
    • De Calandrella

      Un lucru este sigur: prietenia poate fi o sursa uriasa de bucurie, multumire si implinire in viata copilului nostru.
      In functie de stadiul dezvoltarii lor, copiii pot forma prietenii de diferite durate si intensitati. La varste foarte mici, de pana la patru ani, ei sunt interesati doar de activitatea in sine pe care o desfasoara. Abia dupa aceasta varsta pun accent pe persoana cu care participa la diferite activitati, ajungand chiar sa fie ingrijorati daca, de exemplu, prietenul nu vine la gradinita sau la scoala intr-o anume zi. Intre 8 si 11 ani, prieteniile se formeaza pe baza unor interese comune intre copiii de acelasi sex, baietii preferand grupurile mai numeroase, iar fetele grupandu-se doua cate doua. Odata cu inceperea scolii, influxul de copii din jur ii acapareaza prin nenumarate posibilitati de asociere cu potentiali prieteni (care le pot oferi altceva sau ceva nou) si sa renunte la vechile prietenii.
      Acest din urma lucru poate avea efecte negative asupra copilului “parasit” in favoarea altuia. Daca e vorba de indepartarea copilului tau este bine sa-l asiguri ca acest lucru nu inseamna ca e ceva in neregula cu el sau ca nu este apreciat. Este important sa-i explici ca, desi par foarte solide, prieteniile intre copii sunt fragile si de cele mai multe ori dispar. Totodata, este bine sa-i fii aproape si sa-i intelegi sentimentele in aceasta perioada de tranzitie.
      Unii copii sunt mai populari decat altii. Oricat ar incerca si ar dori, ceilalti copii nu vor reusi sa fie la fel de populari. Nu se stie cu exactitate de ce unii sunt mai populari decat altii, dar se crede ca acei copii cu abilitati de socializare mai bune au mai multe sanse sa devina centrul atentiei celorlalti. Copiii populari inteleg importanta participarii egale la joc, a oferirii si a schimbarii locurilor/rolurilor. Ii accepta pe ceilalti asa cum sunt, nu sunt suparaciosi sau suspiciosi. In anumite cazuri, ei pot doar sa fie din punct de vedere fizic mai atractivi sau pot fi copiii unor parinti instariti, lucru care-i pune in pozitia de a fi atractivi prin ceea ce le pot oferi potentialilor prieteni.
      Copiii nepopulari sunt mai brutali si solicitanti, preiau conducerea in loc sa ia parte la joc. Sunt mai gresivi si mai suspeceptibili in a judeca oamenii si situatiile (de cele mai multe ori gresit) avand convingerea ca ceilalti le sunt ostili.
      Pentru ca un copil sa isi dezvolte abilitatile de socializare si pentru a lega prietenii durabile si adevarate, ei trebuie sa stie sa lucreze in parteneriat cu ceilalti copii. Cauzele pentru care copiii nu-si fac prieteni sunt: - nu au frati, veri sau vecini si nu au experienta de a se “amesteca” cu ceilalti - nu au sansa de a intra in contact cu alti copii in afara casei - pot fi timizi - pot fi agresati - pot fi lipsiti de incredere.

      Cum ii putem ajuta? Iata cateva idei:
      - incurajeaza-i sa intre in diferite cluburi care le-ar placea si care le-ar permite sa cunoasca copii cu aceleasi pasiuni si interese.
      - incurajeaza-i sa invite colegi de clasa acasa pentru joaca (si prajituri!). Acest lucru poate duce la invitatii din partea celorlalti. 
      - afla daca au fost agresati la scoala sau la joaca 
      - ajuta-i sa-si imbunatateasca increderea in sine cu laude si incurajari.
      Acceptarea, intelegerea si formarea de prietenii cu cei de aceeasi varsta este un proces complex. Pregatirea copilului pentru a face fata relatiilor sociale nu trebuie sa fie doar teoretica, ci si practica, aratandu-i ca practic comportamentul lui e cel care afecteaza modul in care e vazut de ceilalti. 
      educapriniubire.ro
    • De Calandrella

      Am aflat recent ca o cunostinta mai veche a devenit mamica. Vestea m-a mirat, din multe motive, însa am încercat sa nu judec gresit pe nimeni. Si am facut bine, pentru ca ulterior am aflat ca nasterea acelui copil facea parte dintr-o poveste complicata, desprinsa parca din vremuri îndepartate, în care oamenii îsi lasau destinul în mâinile celor “batrâni” si “întelepti”, supunându-se unor legi nescrise care erau mai presus de orice, chiar si de iubire. Altfel spus, vechea mea amica traieste o poveste de iubire obisnuita (din punctul ei de vedere), inacceptabila însa pentru parintii ei.
      La început am crezut ca e vorba despre prejudecati ce vin din diferente de vârsta sau din cine stie ce aspecte ce tin de personalitatea celui în cauza. Am ramas însa stupefiata când am aflat ca refuzul acestor parinti în fata unei povesti de iubire normale a fiicei lor se datoreaza… conditiei sociale a iubitului ei. Fara sa vreau, am simtit o furie oarba fata de niste oameni pe care abia daca îi cunosc, dar care se pare ca traiesc într-o epoca mult prea îndeapartata pentru a înetelege ca iubirea nu cunoaste bariere de felul acesta. Sau nu ar trebui sa cunoasca.
      Lucrurile s-au înrautatit din clipa în care fiica lor le-a marturisit ca va aduce pe lume un copil – rod al dragostei neconditionate. Au primit vestea cu nervi, au avut tot felul de reactii ciudate, de parca venirea pe lume a unui suflet nevinovat ar fi fost cine stie ce cataclism natural. I-au interzis sa îl mai vada pe iubitul ei, iar dupa ce copilul s-a nascut, i-au interzis baiatului sa îsi vada propriul copil.
      De ce fac toate astea ? Probabil în speranta ca vor reusi sa puna capat unei iubiri care nu se încadreaza în tiparele lor de normalitate, tipare inventate de o scoietate primitiva si adoptate neconditionat de niste parinti pentru care „gura lumii” este mai importanta decât fericirea propriului copil. Ce rezolva? Nimic. Poate doar faptul ca îsi vor îndeparta fiica de ei si mai mult decât au facut-o pâna acum si vor avea pe constiinta faptul ca i-au interzis unui copil sa se bucure de existenta propriului tata în preajma lui. Fiecare întrebare are un raspuns.
      Se pare însa ca ei sunt singurii care nu stiu sau nu vor sa stie aceste raspunsuri. Si atunci, dincolo de toate celelalte, îti vine sa te întrebi daca este de ajuns sa iubesti, într-o lume în care falsa morala, prejudecatile stupide si încapatânarea de a ne supune unor reguli inventate guverneaza destinele multora dintre noi? Raspunsul este complicat, însa cei care au puterea sa fie sinceri cu ei însisi si sa lupte pentru ceea ce sunt stiu ca uneori iubirea misca din loc universul, chiar daca el e tinut în loc de milioane de minti încorsetate în gânduri potrivnice.
      egirl.ro
       
    • De Calandrella

      Cum ii putem deosebi pe acesti copii de ceilalti:
      - se plictisesc adesea la ore
      - au probleme de comportament la scoala 
      - au note proaste, desi sunt foarte inteligenti 
      - sunt frustrati de ritmul prea lent de predare sau invatare al colegilor 
      - sunt perceputi ca fiind aroganti 
      - sunt avansati pentru varsta lor, in special la citit si ca vocabular 
      - lucreaza independent 
      - sunt buni lideri/conducatori 
      - sunt persoane care isi asuma raspunderea 
      - au o imaginatie bogata, viseaza cu ochii deschisi 
      - au o mare creativitate.
      In alte state ale lumii, unii copii sunt nominalizati de catre profesori pentru a fi admisi la scoli speciale. Acesti copii sunt apoi fie monitorizati, fie supusi mai multor teste care, odata trecute, permit inscrierea lor in aceste scoli.
      Multe persoane cu putere decizionala, dascali si parinti considera in mod eronat ca daca acesti copii studiaza in clase obisnuite, ei vor ridica nivelul intregii clase, dar lucrurile nu stau asa.
      De ce acesti copii talentati nu reusesc sa ridice nivelul colegilor sai? 
      S-ar putea presupune ca un copil care intelege foarte usor si foarte repede materia, ar avea timp suficient sa-i ajute pe colegii care au dificultati. Din pacate, acest lucru nu este adevarat. In medie, un copil are nevoie sa-i fie prezentat un concept de 32 de ori pentru a-l intelege. Un copil talentat are nevoie de o repetare de 2-3 ori , iar uneori intelege de prima data. In momentul imediat urmator, acesti copii speciali sunt pregatiti sa asimileze mai mult. Dar profesorul va continua sa repete acel lucru pe care ei deja si l-au insusit. 
      In consecinta, copiii talentati care invata in clase obisnuite, tind sa devina visatori, sa-i ignore pe profesori si/sau – mai ales la varste fragede - sa se comporte obraznic. Aceasta duce, bineinteles, la obtinerea unor note mici, iar copilul va fi perceput ca arogant de catre colegi, mai ales ca el isi exprima de obicei frustrarea in mod fatis: “Da-ti seama singur!”, “Doamne, ce prost!”). 
      Lasand acesti copii in scolile obisnuite, ei nu-si vor putea atinge potentialul mental, vor deveni frustrati si-si vor pierde dorinta si interesul de a invata. Iar acest lucru este o pierdere atat pentru ei, cat si pentru societate.
      Cea mai buna solutie ar fi ca acesti copii sa fie inclusi in clase de cate 8-15 elevi, cu un sistem de predare rapida, la care ei se pot adapta usor. Aceste clase cu un numar redus de elevi le pot permite sa se cunoasca unii pe altii mai bine si sa faca mai usor schimb de idei.
      In final, trebuie sa intelegem ca acesti copii nu sunt aroganti si nu au probleme de comportament sau dizabilitati de invatare, ci pur si simplu au un alt mod de a acumula cunostintele si de a face conexiuni intre date, evenimente etc. 
      Din experienta noastra de parinti si din discutiile cu alti parinti, bunici si dascali: 
      In Romania auzim deseori de clase “de nivel inalt” cu copii “deosebiti” in special la clasele I-IV. De regula, aceste aprecieri sunt ca un balon de sapun care se sparge in primele saptamani din clasa a V-a.
      O initiativa interesanta o reprezinta liceele care formeaza o clasa a V-a preluand cei mai inteligenti elevi din toate scolile din oras sau de la o singura scoala. Dar si aici, din pacate, uneori criteriile de selectie sunt arbitrare si nejustificate, iar potentialul copiilor este ultimul pe lista. 
      educapriniubire.ro
  •