În general, copiii sunt creativi prin însăşi structura lor. Uneori însă creativitatea lor poate fi inhibată printr-un comportament prea autoritar sau din contra, hiper-protectiv al adulţilor cu care ei intră în contact.

Creativitatea este o coordonată esenţială a personalităţii. Inteligenţa, diverse aptitudini speciale, unele trăsături motivaţionale şi de caracter constituie principalii factori ai creativităţii şi se pot vedea în special, prin modul în care copilul face faţă unor situaţii noi.

Orientarea spre demersul personal, independent, spre experienţa proprie, reprezintă primul pas spre o conduită creatoare deoarece în acest mod copilul este obligat să observe, să sesizeze problema, să facă ipoteze, să compare, să adopte decizii, să comunice etc.

copii-creativ-noriel-promenada-e1464620166756-640x286.jpg

Un alt factor important în dezvoltarea creativităţii este jocul. Prin joc, copiii îşi dezvoltă foarte mult gândirea şi limbajul, creând totodată diferite situaţii (reale sau imaginare), scenarii de viaţă, împrumutând şi jucând diferite roluri în funcţie de contextul nou creat, în funcţie de starea sufletească în care se află.

Dezvoltarea creativităţii copiilor şi mai ales manifestarea acestei creativităţi, este corelată cu dezvoltarea altor procese cognitive, în special gândirea şi atenţia.
Vor exista deci,anumite particulatităţi ale dezvoltării creativităţiii în funcţie de vârsta copilului sau adolescentului.

Copii între 3 - 6 ani

large_jocuri-joaca-importanta-jocului-pentru-dezvoltarea-creativitatii-copilului-100.jpg

Între 3-6 ani, auzul este cel mai bine dezvoltat, copilul identificând uşor orice sunet sau zgomot şi raportându-le corect la sursă. Preşcolarul învaţă să cânte şi poate reproduce linii melodice simple. În general, îi place mult să cânte şi stadiul acesta este favorabil dezvoltării auzului muzical. Cuvântul poate acţiona şi asupra restructurării reprezentărilor.

Dacă de exemplu, li s-a propus copiilor să deseneze un animal, şi în acelaşi timp li s-a povestit ceva din viaţa acelui animal, imaginea rezultată a fost mult îmbunătăţită, iar dacă în descrierea animalului s-au folosit epitete, acesta a fost redat mai expresiv.

Această particularitate, alături de altele, se exprimă şi în desenele libere ale preşcolarilor caracterizate prin următoarele:

  • nu organizează elementele desenului pe o temă dată, putând apare şi altele care nu au nici o legătură cu ce şi-a propus să facă,
  • ceea ce desenează este dispus unul lângă altul pe o linie orizontală, existând şi situaţii în care copilul desenează separat elementele unei structuri (pălăria plasată mult deasupra capului),
  • nu respectă proporţiile astfel încât oamenii pot fi la fel de mari sau mai mari decât casele,
  • nu respectă perspectiva, toate sunt puse pe acelaşi plan.

Copii între 7 - 9 ani

clubul-copiilor-creativi-i128395.jpg

În perioada 7-9 ani, au loc anumite transformării la nivelul percepţiei şi gândirii, ce se vor vedea şi în plan creativ. Astfel, dacă un copil de vârstă preşcolară este încă întru totul deschis faţă de tot ceea ce se petrece în jurul lui şi care se impregnează prin imitaţie, expresia unui copil de 7 ani este sensibil diferită.

Gura este închisă, între lumea interioara şi cea exterioară există acum un perete, un prag între spaţiul interior al copilului şi lumea care îl înconjoară. Lumea lui personală este o zona închisă, înconjurată de ziduri, unde se simte la el acasă, un fel de “bază de operaţii” de unde pleacă in recunoaştere în lume şi unde rezolvă zguduirile pe care i le produce aceasta.

În primii ani ai celei de a doua perioade de şapte ani, viaţa în “gânduri-imagini” este foarte intensă; imaginile se asambleaza pentru a forma o lume închisă care nu va fi pusă in discuţie, exprimată decât la pubertate.

Lumea copilăriei este o stranie “irealitate foarte reală”.Toate elementele care au venit din exterior, încorporate în etapa anterioară, găsesc aici un loc, dar ele sunt clasate, combinate şi mai ales evaluate într-un mod nou, specific vârstei.
Activitatea lăuntrică se desfăşoară prin formarea imaginilor, a reprezentărilor. Aceste imagini nu sunt încă precise; sunt schimbătoare, mobile şi active precum actorii dintr-o piesă de teatru.
Totul ar putea da naştere unei sensibilităţi poetice, care să permită o vieţuire mai profundă decât aceea la care se poate ajunge prin raţiunea obişnuită. Copilul poate fi încurajat să scrie, să compună poezii, cântece, sau scurte povestiri.
Sau, de exemplu, i se mai poate spune ca, după ce a învăţat la istorie/ geografie să deseneze evenimentele sau peisajele ce l-au impresionat mai mult.

Se va evita astfel reproducerea pe de rost a celor văzute şi auzite şi se realizează o legătură intre materia respectivă de învăţământ şi suflet.
Sunt împletite astfel forţele creatoare ale sentimentului, gândirii şi voinţei. Ca adult, va fi în stare de mai mult decât să îndeplinească punctele de vedere ce i se propun.

Copii între 9 - 12 ani

De la 9 la 12 ani, are loc o importantă transformare afectivă. Pare că s-a produs o transformare totală a vieţii sale afective, ca şi cum s-ar fi pierdut ocrotirea lumii de imagini proiectată în afara copilului, ca şi când, vazând dintr-odată latura cea mai rea şi întunecată a acesteia, ar resimţi lumea exterioară ca un mediu ostil.

Lunga perioadă a imaginaţiei libere, care îl învăluise cu atâta căldură, este într-adevăr pe cale să se sfârşească. Sentimentul devine mai obiectiv; la început mai în treacăt, apoi din ce in ce mai des, copilul face experienţa însingurării sale.

Contrastul dintre Eu şi lume, între interior şi exterior, devine o realitate a vieţii, de aceea şi creaţiile copilului pot purta o anumită amprentă uşor depresivă.

Este bine să fie încurajat să ţină un jurnal, să amenajeze o mică grădină, sa creeze diferite modele pe carton, pânză sau sticlă, colorânt sau folosind frunze, pietre, stickere...etc. În acest fel, nota de tristeţe va fi înlocuită cu expunerea la frumos, la culoare, va fi atenuată de bucuria creaţiei. Este necesar să facă acum ceva şi "cu mâinile", în plan fizic, să nu se rămână numai în planul imaginaţiei sau sentimentelor.

Copii de peste 13 ani

copil_desen_1.jpg

După vârsta de 13 ani, elementul artistic devine mai important decât relatarea evenimentelor şi efuziunea sentimentelor. Se pot concepe, poeme scurte, o proză ritmică şi eseuri care descriu natura, vagi sentimente religioase şi iubita/iubitul din depărtare.

Dezvoltarea creativitătii îmbracă acum multe aspecte, în multe direcţii, inclusiv în cele ce respectă dorinţa de carieră, de dezvoltare personală.

Indiferent de varsta, lăsaţi-i libertate, implicaţi-l în rezolvarea unor probleme, dar şi jucaţi-vă cu el, încurajaţi-l să deseneze, să cânte, să scrie poezii sau... romane. Copiii au aceste impulsuri nativ, dar uneori nu au cu cine să le manifeste, pentru că noi adulţii, am devenit... foarte ocupaţi.

de Anca Kosina, Psihoterapeut şi Psiholog clinician în cadrul Centrului Medical Provita

csid.ro





Комментарии


Комментариев для отображения не найдено.



Гость
Вы пишете от имени гостя. Если у вас уже есть аккаунт, пожалуйста, войдите.
Добавить комментарий...

×   Вы вставили отформатированный текст.   Удалить форматирование

  Допустимо не более 75 смайлов.

×   Ваша ссылка была автоматически заменена на медиа-контент.   Отображать как ссылку

×   Ваши публикации восстановлены.   Очистить редактор