Cum se face educație sexuală pe segmente diferite de vârstă. Interviu cu un psihoterapeut


    Am stat de vorbă cu Miruna Stănculescu, psihoterapeut, despre rolul educației sexuale, stereotipurile pe care societatea le asociază acesteia și despre ce înseamnă, de fapt, un model eficient și armonios de educație sexuală pentru copii și adolescenți.

    Care este rolul educației sexuale?

Educatie-sexuala_cover.jpg

Miruna Stănculescu: Ei bine, aș vrea să încep cu rolul pe care nu-l are și consecințele absenței acesteia. Nu de alta, dar citesc tot felul de comentarii și opinii. Educația sexuală nu are ca scop sau consecință incitarea la sex. Și nici pierderea aparent mult prețuitei inocențe. Nici cu păcatul originar (ori de altă natură) nu are vreo legătură.  Lipsa educației sexuale poate avea legătură cu abuzul.

Numai dacă sunt conștient la orice vârstă de limitele comportamentului firesc, pot înțelege unde se termină inocența și unde începe abuzul, și doar deschiderea către discuții pe teme sexuale adaptate vârstei poate determina copilul sau adolescentul să discute și, deci, să nu ascundă adevăruri inconfortabile. Lipsa educației sexuale ne face să avem un loc fruntaș în Europa la sarcini adolescentine.  Și sifilisul ne plasează pe locul  doi în Europa. Unul din patru tineri au o boală cu transmisie sexuală. Dintre tinerii activi sexuali (15-24 de ani), doar 46% folosesc prezervativul. Pe scurt, suntem un popor cu o educație sexuală deficitară, iar asta se vede.

La ce vârstă este indicat să abordăm tema sexualității în familie, cu copiii noştri?

Miruna Stănculescu: Mulți dintre părinți nu sunt pregătiți să afle că venim pe lume ființe echipate cu instinct sexual. Sugarii ajung relativ repede să își dea seama că își pot produce plăcere. Sugarii cresc, iar complexitatea atingerii crește și ea. Și, uite așa, prima noastră conexiune cu sexul se află undeva prin bezna minții noastre, derivată din reacția parentală. Dacă mâna plasată în „locul rușinos” se lasă cu o scatoalcă sau cu panică parentală însoțită de ceartă sau pedeapsă, uite și prima lecție de educație sexuală care face legătura dintre sex și rușine, frică și vinovăție. Carevasăzică educația sexuală începe din fașă și, dacă vrem să fie una sănătoasă, e nevoie de informare și de o reacție firească față de sexualitatea copilului.

f7ab7564cc5a561b2f-72990551.jpg

Care sunt mesajele diferenţiate pe grupe de vârstă în ceea ce priveşte sexualitatea? Ce ar fi bine să ştie un preşcolar, un şcolar, un adolescent?

Miruna Stănculescu: Primul lucru pe care are nevoie să îl învețe un copil este că manifestările sexuale (da, masturbarea intră în această categorie) sunt normale, dar au drept condiție intimitatea. Că nu mâna în pantalonași e o problemă, ci faptul că ești în văzul lumii. Adică un mesaj de genul „Nu e în regulă să faci asta în public”. Diferit de ce am suprins drept educație în Cișmigiu acum o vreme, unde o bunică amenința un copilaș de vreo trei ani cu mersul în iad pentru jucatul cu (citez) cocoșelul. Ceea ce mă duce la următoarul pas, adică denumirea corectă și anatomică a părților componente din care e format copilul, cu sexul lui cu tot. De altminteri, folosirea de eufemisme în desemnarea organelor sexuale nu are legătură cu inocența copilului, ci cu inconfortul părintelui. De asta o ureche o să fie întotdeauna desemnată ca atare, și un penis sau un vagin o să primească denumiri ornitologice de tipul cocoșel, cuc sau păsărică. Denumirea neutră și corectă a organelor sexuale face exact asta – normalizează discuțiile despre sex și neutralizează rușinea și vinovăția. Așa că, în momentul în care un copil e apt să afle că are nas, e la fel de apt să afle că are penis, scrot, vagin sau vulvă.

De pe la trei ani încolo, copiii încep să perceapă diferențele. Pot avea întrebări privind diferența dintre sexe sau diferențele în cadrul aceluiași sex. Tot în acest interval apare (sub o formă sau alta) și întrebarea „de unde vin copiii”. Și, vă rog din suflet, lăsați naibii povestea cu barza. Pentru majoritatea copiilor un răspuns de genul „o sămânță de la tata și un ou de la mama ajung în burta mamei și acolo se transformă într-un copil ” este suficient. Dacă mai are întrebări, e important să primească un răspuns adaptat vârstei lui, dar corect științific. Și dacă pe la vârsta asta prindeți odrasla jucându-se de-a doctorul, nu vă panicați. E doar curiozitate. E deci firesc să se lase fără panica (nu, cel mic nu o să devină obsedat sexual), ci doar cu explicarea limitelor care se aplică în atingerea celorlalte persoane. Adică momentul în care ajutați copilul să facă diferența între o atingere inocentă și una abuzivă.

Între 6 și 9 ani începe greul. Pentru că încep să apară întrebările cu conținut sexual. Întrebarea „de unde vin copiii” se transformă în „ce înseamnă să faci sex”. Am văzut adulți responsabili de bugete de milioane de euro, care făceau atacuri de panică în fața progeniturii cu atare curiozități. Ce e sexul oameni buni? O activitate pentru adulți, în primul rând.

Unii copiii se opresc aici, alții merg mai departe cu întrebările. Oricum ar fi, știți răspunsul. Copilul din fața voastră e dovada vie că știți mai mult decât el. Și da, cei mai deschiși o să vă întrebe și ce e sexul oral (cel mai probabil folosind apelativul mai de cartier). Nu leșinați. Nu urlați la el (sau ea) – „UNDE ai auzit asta?!”  sau „cum îndrăznești să mă întrebi așa ceva” Răspundeți-i. O formă de sex practicată de adulți. Cu accent pe adulți. Și pe denumirea „acceptată” a termenului, respectiv cea de sex oral.

FM_134-9-1.png

Tot acum e și momentul să povestiți despre pubertate și despre schimbările ei. Și, atenție, un copil care nu întreabă nu e unul care nu e curios, ci unul care simțit sau intuit că discuțiile despre sex sunt tabu. Apropo, între 7 și 9 ani, copiii sunt expuși primului conținut pornografic. Deci, oricât v-ați băga capul sub preș, inocența e deja doar o fata morgana, sacrificată pe altarul internetului. Și, încă ceva important. Acesta e intervalul de vârstă în care se conștientizează atracția sexuală. Și aceasta nu e doar heterosexuală. Nu am loc să să povestesc aici ce înseamnă ca un copil să deschidă discuția despre o altă orientare sexuală (gay ori trans) într-o familie care crede că homosexualitatea e o boală, și deci se vindecă, și că familia tradițională e singura variantă „normală”.

Între 9 și 12 ani au nevoie să înțeleagă prin ce schimbări trec, fizic și emoțional. E momentul la care pubertatea începe să se simtă ca o călătorie într-un roller-coaster. Tot aici e momentul să discutați despre pericolul începerii activității sexuale de timpuriu. Despre cum apare o sarcină. Despre contracepție. Și despre etica sexului în care nimic nu e obligatoriu și nici nu poate fi condiționat de acceptare sau de continuarea relației de prietenie. Și, înainte să vă uitați la cea mică și să spuneți că bat câmpii, cam pe la vârsta asta încep să răspundă prin sondaje la „cum știi că te iubește un băiat”, cu „îți cere să îi faci sex oral”. Nu faceți greșeala să credeți că principiile și valorile se transmit genetic pentru că (din păcate sau din fericire, cum doriți) se transmit doar prin conversație explicită.

Ultima fază, cea de la 13 la 18 ani are drept mesaj  că „mult mai puțini dintre colegii tăi fac sex, comparativ cu cei care se laudă că au făcut asta”. La pachet cu o discuție serioasă despre bolile cu transmitere sexuală și despre mitul conform căruia vreun anume fel de sex te ține la adăpost de toate relele. Și despre sarcină se discută tot aici – despre obligativitatea prezervativului și despre responsabilitățile care vin la pachet cu începerea vieții sexuale. Și, nu în ultimul rând, despre diferența dintre sex și dragoste.

Care sunt motivele pentru care părinţii evită, în anumite cazuri, să abordeze în mod direct acest subiect cu proprii lor copii?

Miruna Stănculescu: Păi, aș fi vrut să pot măsura inconfortul celor care au citit răspunsul de la întrebarea anterioară. Cei care „au dat să leșine” sunt și cei care or să evite discuțiile. Nu pot să discut confortabil și firesc despre sex dacă eu, ca adult, nu sunt confortabil cu subiectul. În plus, ca popor, suntem praf la educație sexuală.

Care sunt motivele pentru care copiii evită, la rândul lor, să vorbească cu părinţii despre viaţa sexuală?

Miruna Stănculescu: După cum spuneam mai sus, un copil o să „știe” din fragedă pruncie, dacă poate sau nu discuta acasă despre sex. O să testeze terenul și, dacă simte că provoacă inconfort, își va găsi răspunsul la întrebări pe internet sau printre colegi. Nici Google și nici colegul de bancă nu or să se scandalizeze dacă întreabă „ce e un blowjob”.

Care sunt riscurile la care se expun copiii şi părinţii în acest context al lipsei de comunicare?

Miruna Stănculescu: Părinții sunt aproape singura sursă de unde copilul (adolescentul etc) poate afla întreg contextul în care se desfășoară sexul. Internetul este doar furnizor de informații tehnice, fie ele pornografice sau științifice. Cât despre colegi… Cei mai mulți dintre ei au, la rândul lor, părinți care nu discută deschis de sex. Așa că versiunea care va ajunge la copilul tău e o îmbinare, de cele mai multe ori nefericită, dintre pornografie, pseudoștiință și laudele nefondate ale celorlalți copii de vârsta lor. Și, credeți-mă pe cuvânt, nu vreți să știți unde se ajunge cu combinația asta. Contextul emoțional al sexului, cel etic sau cel firesc nu prea ajung în conversațiile dintre ei. De asta e nevoie de un adult. Pentru a corecta toate preconcepțiile și teribilismele legate de sex.

School-education-teacher-students-learning-class-shutterstock_157595600.jpg

Există voci care spun că educația sexuală ar grăbi debutul vieții sexuale. Ce credeți despre aceste convingeri?

Miruna Stănculescu: Nu știu ce să spun despre voci. Nu orice posesor de voce știe și despre ce vorbește. De aceea, eu mă iau după studii. Și acestea se încăpățînează să susțină că adolescenții care au parte de discuții (parentale sau cu un alt adult) deschise despre sex își încep viața sexuală mai târziu și au un comportament sexual mult mai responsabil. Ceea ce, în lumina celor scrise mai sus, e o consecință logică.

Care sunt stereotipurile prezente în societatea în legătură cu educaţia sexuală?

Miruna Stănculescu: Unul dintre ele mai întâlnite e acela că a discuta despre sex înseamnă a acorda permisiunea pentru începerea vieții sexuale. Ce nu înțeleg părinții este că lipsa permisiunii parentale nu oprește adolescentul să facă sex, ci doar îl determină să ascundă că îl face. Informațiile corecte din punct de vedere emoțional, tehnic și medical au mai degrabă șanse să ajute la conștientizarea riscurilor și a responsabilității inerente unei vieți sexuale active.

Mai apoi, religia face casă proastă cu sexul. Cel puțin declarativ. Așa că e mult mai simplu să explicăm un viol sau vreo boală venerică drept o pedeapsă pentru păcat (vezi sex), decât ca o consecință firească a lipsei de educație sau etică sexuală.

Ultimul pe care o să îl menționez este cel al inocenței, pentru acesta din urmă fiind foarte greu de tras o linie între inocență (aducătoare de puritate) și naivitate (facilitatoare de abuz).

Cine ar trebui să ofere educație sexuală adolescenților?

Miruna Stănculescu: Un adult echipat cu (măcar) un minim de cunoștințe corecte și fără preconcepții (religioase ori de altă natură) despre sex, orientări sau minorități sexuale.

În ce măsură consideri oportună includerea în programa şcolară a unui curs obligatoriu de educaţia sexuală?

Miruna Stănculescu: Spuneam mai sus că noi, adulții, suntem praf când vine vorba de educație sexuală. Și cum credeți că am ajuns aici? Pentru că societatea s-a bazat pe discuția de tip „cum se înmulțesc albinele” din familie. Și ai crede că, odată ajunși la vârsta la care ne alegem singuri bibliografia, facem progrese… Dar nu e așa. Un tabu (odată instalat) e un gardian extrem de eficient al subiectului. Datoria societății este să asigure o educație corectă, indiferent de educația părinților. Așa că mie mi se pare nu oportună, ci obligatorie. Și dacă încă mai aveți dubii, reluați răspunsul de la prima întrebare.

Ce înseamnă o viață sexuală sănătoasă?

Miruna Stănculescu: Rolul sexului nu este doar acela de a popula planeta. Dacă ar fi fost așa ne-ar fi pierit cheful de sex de ceva vreme (vezi suprapopularea). Este un factor esențial în definirea unei vieți armonioase – de fiecare zi, de cuplu, de familie. Iar pentru asta e necesar ca sexul să fie generator de plăcere, de intimitate, de apartenență. Însoțit de responsabilitate, de cunoaștere. Și de deschiderea derivată din toate acestea.

unica.ro





Recenzie utilizator

Comentarii Recomandate

Nu sunt comentarii de afișat



Vizitator
Adaugi comentarii ca vizitator. Dacă ai un cont, te rog autentifică-te.
Adaugă un comentariu...

×   Alipit ca text avansat.   Alipește ca text simplu

  Doar 75 de zâmbete maxim sunt permise.

×   Linkul tău a fost încorporat automat.   Afișează ca link în schimb

×   Conținutul tău precedent a fost resetat.   Curăță editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini din URL.


  • Conținut similar

    • LupuCristinna
      De LupuCristinna
      Este vorba de tabere cu activități organizate la distanță pentru luna iunie.
      Copiii vor participa la ateliere virtuale din cadrul a 11 instituții de învățământ extrașcolar.
      Părinții și copii din municipiu vor putea selecta o serie de activități propusă pentru valorificarea talentului, creativității, îndemânării și măiestriei.
      Oferta este valabilă pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 5 și 16 ani.
      diez.md
    • LupuCristinna
      De LupuCristinna
      Aceste ghicitori pentru copii nu sunt doar distractive, ci ajută și la îmbunătățirea fluenței verbale și a gândirii creative a copiilor tăi. Ghicitorile se bazează de obicei pe unghiuri noi și inteligente pentru ceva comun sau pe cuvinte cu semnificații multiple.
      Pentru a răspunde la o ghicitoare, copilul tău trebuie să știe ce înseamnă cuvintele din ghicitoare și diferitele lor sensuri.
      Spre exemplu, dacă îl întrebi: Ce are un cap și patru picioare?, copilul tău trebuie să știe că „picioare” se aplică nu numai animalelor și omului, ci și paturilor. Și, chiar dacă nu știe acest lucru, ghicitorile sunt o modalitate de a învăța și de a-și extinde perspectiva și vocabularul.
      Ghicitori pentru copii:
      Ghicitoare: Sunt înalt când sunt tânăr și sunt scund când sunt bătrân. Ce sunt eu?
      Răspuns: O lumânare.
      Ghicitoare: Unde poți găsi orașe, străzi, magazine, dar niciun om?
      Răspuns: Pe o hartă.
      Ghicitoare: Există un cocoș așezat pe un hambar. Dacă ar depune un ou, în ce fel s-ar rostologi?
      Răspuns: Cosoșii nu fac ouă.
      Ghicitoare: Ce dispare atunci când îi pronunți numele?
      Răspuns: Tăcerea.
      Ghicitoare: Ce are un fund în partea de sus?
      Răspuns: Picioarele tale.
      Ghicitoare: Ce este alb-negru și citit peste tot?
      Răspuns: Un ziar.
      Ghicitoare: Ce cuvânt este scris greșit în dicționar?
      Răspuns: Greșit.
      Ghicitoare: Nu am viață, dar pot muri. Ce sunt eu?
      Răspuns: O baterie.
      Ghicitoare: Intri într-o cameră care conține un chibrit, o lampă cu gaz, o lumânare și un șemineu. Ce aprinzi mai întâi?
      Răspuns: Chibritul.
      Ghicitoare: Cu cât faci mai mulți, cu atât lasă mai multe urme. Ce sunt ei?
      Răspuns: Pașii.
      Ghicitoare: Ce este plin de găuri, dar încă mai ține apa?
      Răspuns: Un burete.
      Ghicitoare: Ce cântărește mai mult? Un kilogram de pene sau un kilogram de cărămizi?
      Răspuns: Au aceeași greutate.
      Ghicitoare: Toată lumea o are și nimeni nu o poate pierde. Ce este?
      Răspuns: Umbra.
      Ghicitoare: Ce merge înainte, dar nu se întoarce niciodată?
      Răspuns: Vârsta ta.
      Ghicitoare: Sunt o ciftă. Scoată o linie și devin semnul egal. Ce cifră sunt?
      Răspuns: Șapte.
      Ghicitoare: Trei bărbați erau într-o barcă. Barca s-a răsturnat, dar doar doi dintre ei și-au udat părul. De ce?
      Răspuns: Unul era chel.
      eva.ro
    • LupuCristinna
      De LupuCristinna
      Anunţul a fost făcut de viceprimarul capitalei Angela Cutasevici. Între timp, platforma „Educaţie Online” continuă să fie suplinită cu lecţii şi cărţi digitale, transmite Știri.md cu referire la trm.md.
      „Noi am solicitat avizul ANSP şi al OMS cu referire la condiţiile de redeschidere a grădiniţelor, ştim că există o solicitare foarte mare, dar trebuie, totuşi, să luăm în calcul toate riscurile care pot apărea în anumite situaţii”, a menţionat Angela Cutasevici.
      În acelaşi timp, elevii continuă să studieze de la distanţă. Potrivit municipalităţii, pe platforma „Educaţie Online” au fost încărcate 1.200 de lecţii şi 260 de cărţi digitale.
      „Pe lângă lecţiile vizionate, copiii vor avea posibilitate să exerseze şi să-şi consolideze cunoştinţele dobândite pe parcursul lecţiei”, a spus Angela Cutasevici.
      Platforma „Educaţie Online” este destinată pentru 331.000 de elevi din învăţământul general, dar şi pentru 10.000 de copii cu dificultăţi de învăţare şi deficienţe care nu frecventează şcoala. Lecţiile video sunt transmise prin intermediul mai multor televiziuni şi portaluri online de ştiri.
      stiri.md
    • LupuCristinna
      De LupuCristinna
      Avizul urmează să fie aprobat în ședința Executivului din 13 mai, transmite Știri.md cu referire la bizlaw.md.
      În aviz se menționează că potrivit normelor legale în vigoare, dacă serviciul de sănătate publică, în scopul prevenirii îmbolnăvirilor, propune suspendarea temporară din funcţie a salariaţilor care au fost în contact cu persoane cu boli contagioase, certificatul medical se eliberează, în modul stabilit, de către medicul de familie conform indicaţiilor medicale şi epidemiologice.
      În acest caz, asiguratul are dreptul la indemnizaţie pentru carantină. Aceasta se acordă persoanei căreia i se interzice să îşi continue activitatea din cauza carantinei pe o durată stabilită în certificatul de concediu medical, întocmit conform legislaţiei.
      Totuși, Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei menționează că îngrijirea și supravegherea copiilor de până la 10 ani, în perioada de pandemie, nu reprezintă situația de carantină prevăzută de lege. Carantina presupune izolarea preventivă a unei persoane sau a unei colectivități care a fost în contact cu persoane cu boli contagioase, instituită de serviciul de sănătate public
      Totodată, autoritățile menționează că în sistemul public de asigurări sociale, prestaţiile de asigurări sociale reprezintă drepturile în bani sau în natură ce se cuvin persoanelor asigurate, corelative contribuţiilor de asigurări sociale achitate și se acordă sub formă de pensii, indemnizaţii, ajutoare şi sub alte forme prevăzute de lege. Acestea au scopul de înlocuire pentru pierderea totală sau parţială a veniturilor ca urmare a survenirii riscurilor asigurate ca vârsta, dizabilitatea, accidentele de muncă, bolile, maternitatea, pierderea locului de muncă sau decesul or, situația propusă spre reglementare nu reprezintă risc asigurat.
      Un alt motiv invocat de Guvern pentru respingerea propunerii este faptul că inițiativa are impact asupra bugetului asigurărilor sociale de stat și necesită identificarea mijloacelor financiare suplimentare din bugetul de stat pentru acoperirea deficitului bugetului asigurărilor sociale de stat, al căror cost pe termen mediu și lung nu este estimat. Conform prevederilor articolului 131 alineatul (6) din Constituția Republicii Moldova, nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanțare.
      Avizul complet poate fi consultat aici.
      bizlaw.md
    • LupuCristinna
      De LupuCristinna
      Un ordin în acest sens a fost aprobat de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării, transmite Știri.md cu referire la IPN.
      În prima etapă va avea loc depunerea, completarea și validarea cererilor și actelor de înscriere a copiilor în  clasa întâi în instituţia de învăţământ din districtul şcolar. 
      Documentele în copie – cererea de înscriere a copilului, conform modelului din Anexa 2 a ordinului; buletinul de identitate al părintelui/ reprezentantului legal; certificatul de naștere al copilului – urmează să fie expediate în format electronic la adresa de e-mail a instituției de învățământ. De asemenea, actele pot fi prezentate pe suport hârtie.
      Pe data de 19 iunie, instituțiile de învățământ și organele locale de specialitate în domeniul învățământului vor afișa numărul locurilor rămase libere după depunerea actelor în instituțiile de învățământ în prima etapă de înscriere a copiilor în clasa întâi.
      În cea de-a doua etapă, va avea loc depunerea, completarea și validarea actelor de înscriere a copiilor din districtul şcolar, care vor împlini vârsta de 7 ani până la începutul anului şcolar şi n-au reuşit să fie înscriși în prima etapă și a copiilor din alte districte şcolare pe locurile disponibile.
      Totodată, instituţiile cu clase cu profil vor organiza probele de aptitudini, prin coordonare cu organele locale de specialitate în domeniul învățământului.
      Lista finală a copiilor înscriși în clasa întâi validată prin ordinul directorului instituției va fi afișată pe 28 august.
      ipn.md
  •