Cum ne pun bebelușii limite?


    Când noi, părinții, ignorăm indiciile prin care bebelușul ne spune „Nu! Nu vreau să fac asta!“, cel mic poate avea o manifestare la început mai subtilă, dar – dacă în continuare adultul nu descifrează corect mesajul – va mări volumul. Iar dacă „Nu!“ tot nu e luat în seamă, bebelușul pur și simplu se va închide în sine.

WEBOPTIMIZED+-+tim-bish-171738+copy.jpg

Această reacție poate avea efecte de durată atât asupra atașamentului, cât și a modului de dezvoltare a creierului; în plus, vor apărea și câteva consecințe negative de moment, deoarece conexiunea părinte-copil s-a pierdut.

Întrebarea care ne vine automat în minte este următoarea: „Ce poate face un părinte?“ Bebelușul nu vorbește încă și, prin urmare, nu putem afla direct când anume este obosit sau suprastimulat și când are nevoie de puțină liniște. Răspunsurile vin de la soții John și Julie Gottman, autorii bestsellerului Viața în doi, când suntem trei, care ne încurajează să ne dezvoltăm atât starea de prezență conștientă, cât și inteligența parentală. Mai exact, părintele are nevoie să știe și să decodifice corect semnalele prin care bebelușul stabilește o limită sau comunică un „Nu“ evident.

Aceste limite devin evidente atunci când bebelușul:

Se uită în altă parte. Acest semnal poate fi emis foarte clar (când micuțul își întoarce capul cu totul) sau mai discret (când își mută privirea de la fața noastră înspre orice alt obiect mai puțin stimulativ).

• Își acoperă fața cu mâinile. Bebelușii își vor aduce mâinile în dreptul feței, ca și cum ar încerca să limiteze foarte clar influențele care vin dinspre părinte.

Îndepărtează stimulii. Când bebelușul e ceva mai coordonat, el poate respinge o jucărie sau un alt obiect, pentru a ne indica faptul că nu vrea să se joace cu acel obiect.

Are fruntea vizibil încrețită. Când zona mediană a frunții bebelușului (în centru, deasupra nasului) e plină de numeroase riduri, înseamnă că a devenit deranjat (supărat, obosit, frustrat), adesea din cauză că e suprastimulat. Fruntea astfel ridată îl face să-și comunice emoțiile, din care adultul poate deduce că cel mic este trist ori mânios. În orice caz, când fruntea e doar ușor încrețită, ca și cum s-ar fi așezat un fluture acolo, acesta de obicei nu e un semnal negativ, ci indică doar concentrarea. Și noi, adulții, facem asta uneori.

Își arcuiește spatele. Un alt indiciu că bebelușul e supărat apare când își îndoaie spatele și își încordează trupul. Exact la fel cum putem observa uneori și la pisicuțe.

Protestează. Vocea bebelușului începe să sune ca un scâncet combinat cu o împotrivire, mesaj cunoscut tuturor părinților de copii mici. Acum știm și ce ne comunică în fapt bebelușul.

Arată un amestec de emoții. Pe fața bebelușului putem citit o serie de emoții extrem de schimbătoare – de la bucurie și teamă, până la uimire și dezgust.

Plânge. Există diferite niveluri de supărare în plânsul său, subliniază soții Gottman. Bebelușul poate sfârși într-un plâns în care să existe doar pauze de câte o secundă pentru a trage aer în piept. Apoi realmente expiră tot aerul odată, lăsând să se audă strigăte sonore, ascuțite și dureros de ascultat. Acesta e plânsul Valsalva. Într-un asemenea plânset, plămânii fac efort, ca și cum li s-ar opune rezistență, la fel ca atunci când umflăm un balon sau ridicăm o greutate mare. Este foarte stresant pentru bebeluș. În consecință, presiunea arterială va crește, iar numărul leucocitelor se va mări.

„Suprastimularea nu e mereu ceva rău sau negativ pentru bebeluș. De fapt, poate reprezenta o cale prin care el se «extinde» emoțional și cognitiv, diversificându-și nivelurile de confort și creându-și structuri psihice mai complexe“, spun cei doi cercetători ai relațiilor interpersonale. Dar, în general, este indicat să încercăm să fim atenți atunci când e suprastimulat cel mic și să răspundem cât mai prompt nevoilor sale exprimate nonverbal. Secretul pentru a reface interacțiunea cu el este acela de a rămâne calmi și a-i oferi spațiul personal de care are nevoie.

Ce să evităm în astfel de situații: nu-l forțăm pe bebeluș să ne privească, dacă acesta își întoarce capul; nu devenim invazivi, apropiindu-ne și mai mult de fața celui mic (să nu uităm că și bebelușii ne pot pune limite); nu este indicat să creștem și mai mult ritmul jocului sau numărul stimulilor; nu ajută nici dacă îi distragem atenția cu alte activități sau dacă întoarcem cu forța capul bebelușului către noi. 

Cum refacem conexiunea dintre noi și bebeluș?

1. Rămânem calmi (exercițiile de mindfulness sunt sănătate curată, pentru minte, corp și relații). Când noi înșine suntem, vorbim și acționăm cu calm și blândețe, bebelușul se poate calma și el. Starea de bine a părintelui se poate transfera foarte ușor către bebeluș.

2. Lăsăm bebelușul să sugă ceva (o jucărie familiară și nepericuloasă).

3. Îl ținem aproape și îl mângâiem ușor.

4. Ne domolim tonul vocii, pentru a liniști sistemul nervos al celui mic.

5. Când ne privește din nou, continuăm cu jocul sau cântecul, dar într-o manieră mai discretă, mai puțin stimulativă, care să-i permită să-și mute privirea și să-și revină.

6. Încercăm să-l imităm. Făcând exact ce face și el, îl vom fascina. Oglindirea este esențială încă de la naștere, nu doar în dialogurile dificile.

7. Ne armonizăm cu el. Aceasta este o altă variațiune a imitării. Bebelușilor le place să imităm într-un fel diferit ceea ce fac ei. De exemplu, dacă ei lovesc cu lingura într-un anumit ritm, noi putem reda același ritm cu glasul. Asta va trezi cu adevărat interesul lor. Îmi amintesc de una dintre școlile de vară ale AMPP, când erau de față și câțiva bebeluși (ai adulților participanți la cursuri), iar cu unul dintre ei dezvoltasem un adevărat ritual de conectare. La micul dejun, când acesta era cu părinții și protesta într-un anumit mod, pentru a-l oglindi și a-l ajuta să-și elibereze emoțiile, eu băteam în masă, respectând oarecum ritmicitatea bebelușului. A fost una dintre cele mai autentice conectări cu un bebeluș din toată experiența mea profesională – având în vedere că niște copii atât de mici nu prea au ce căuta la psihoterapie.

Bebelușul poate semnaliza că e pregătit să interacționeze din nou, într-o varietate de moduri:

• Privește din nou înspre noi sau înspre obiectul cu care s-a jucat, ceea ce e un semnal clar din partea lui că și-a revenit.

• Are fața calmă și respiră regulat. După ce bebelușul a fost capabil să se liniștească și pare să respire destul de normal, poate fi gata să primească din nou invitația la joacă. Uneori, acesta are nevoie doar de câteva secunde sau minute de liniște.

• Se mișcă relaxat. Trupul său nu mai este încordat.

 

paginadepsihologie.ro





Recenzie utilizator

Comentarii Recomandate

Nu sunt comentarii de afișat



Vizitator
Adaugi comentarii ca vizitator. Dacă ai un cont, te rog autentifică-te.
Adaugă un comentariu...

×   Alipit ca text avansat.   Alipește ca text simplu

  Doar 75 de zâmbete maxim sunt permise.

×   Linkul tău a fost încorporat automat.   Afișează ca link în schimb

×   Conținutul tău precedent a fost resetat.   Curăță editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini din URL.


  • Conținut similar

    • LupuCristinna
      De LupuCristinna
      Pentru a evita riscul infecţiei cu noul coronavirus, aceştia au folosit o remorca de sticlă decorată precum un mic living, în timp ce rudele se aflau în exterior.
      Ideea camionului de sticlă aparţine unei firme specializate în organizarea de evenimente. Întrucât toate spectacolele şi evenimentele publice au fost suspendate pe timp de pandemie, administratorii micii afaceri s-au gândit la soluţii pentru a câştiga bani.
      În remorcă au fost montate un aparat de aer condiţionat şi filtre HEPA, iar spaţiul este dezinfectat periodic.
      Mexic este pe locul şase în lume după numărul cazurilor de coronavirus, cu peste 434 de mii de îmbolnăviri şi pe locul trei după numărul de decese, aproape 48 de mii.
      publika.md
    • LupuCristinna
      De LupuCristinna
      Devenit din nou tată, la aproape 90 de ani, alături de mai tânăra sa parteneră, Fabiana Flosi (44 de ani), Berni îşi vede cu ochii visul de a avea un băiat, transmite Știri.md cu referire la b1.ro.
      Din precedentele relaţii miliardarul are trei fete. Acum însă are cine să îi ducă numele mai departe, cum se spune… Cum averea tatălui său este estimată la aproximativ 2,5 miliarde de lire sterline pe micuţul Ace Ecclestone îl aşteaptă o viaţă de lux. 
      Printre proprietăţile fabuloase ale lui Bernie Ecclestone se regăsesc: un avion privat Dassault Falcon 7x (evaluat la 40 de milioane de lire), o cabană în Alpii Elveţieni (23 de milioane de lire) sau un yacht opulent, evaluat la 30 de milioane de lire.
      Bernie Ecclestone mai deţine Hotel Olden, în Gstaad, dar şi muntele! Glacier 3000, o destinaţie superbă în Alpii Elveţieni. Soţia sa, Fabiana, este şi ea proprietara unei plantaţii de cafea în Brazilia.
      Magnatul are de gând, potrivit propriilor declarații, să o ajute pe soția sa la creșterea copilului. Inclusiv să schimbe scutece. ”Vreau să fiu prin zonă cât mai mult posibil.

      Fiicele mele îmi spun că voi trăi 120 de ani. Dar nu e genul de lucru pentru care să-ți faci planuri. Sunt încă activ.
      Secretul? Nu-l știu. Nu fac lucruri speciale ca să rămân sănătos. Însă îmi păstrez mintea tânără”, a explicat Ecclestone.
      Din căsniciile anterioare, cu Ivy Bamford, respectiv Slavica Radic, Ecclestone mai are trei fete: Deborah (65 de ani) Tamara (36) şi Petra (31).
      b1.ro
    • LupuCristinna
      De LupuCristinna
      O mamă şi-a dus bebeluşul la terenul de golf, transmite Știri.md cu referire la Mediafax.
      Din păcate pentru ea, nu a reuşit să-l impresioneze cu talentul ei.
      Femeia a dat pe lângă minge iar bebeluşul a început să râdă. La fel ca milioanele de oameni care s-au uitat la imagini.
      mediafax.ro
    • julia122997
      De julia122997
      Câteva secunde pot face diferența între viață și moarte, iar păstrarea calmului, pentru oferirea celor mai pertinente informații operatorilor de la instituțiile abilitate să ofere ajutorul este esențială. 
      O dovedește și un caz făcut public de reprezentanții Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Dobrogea”.
      Operatorii ISU-SAJ au reușit să-i ghideze pe părinții unui bebeluș de numai o lună în efectuarea manevrelor de prim ajutor pruncului care nu mai respira, după ce s-a înecat cu lapte.
      Părinții alertați au sunat la numărul unic de urgență pentru a cere ajutor, după ce copilul nu mai respira și avea deja buzele învinețite. 
      „Un sentiment aiurea te cuprinde, «piele de găină», starea în care ai vrea să te ridici de pe scaun să te duci să ajuți. 
      Într-o fracțiune de secundă realizezi ce se întâmplă și începi să îi explici, pe înțelesul apelantului, ce are de făcut”, a relatat operatorul ISU Dobrogea sentimentele trăite în momentul apelului.
      „- 112, ce urgență aveți?
      – Veniți repede, nu mai respiră, are buzele vinete!!
      Din detaliile din foaia de caz, văd: «copil 1 lună».
      – Doamnă, ce s-a întâmplat?! Cu ce s-a înecat copilul? Ce face acum?
      – Veniți, veniți, nu mai respiră!!! Veniți, cu lapte s-a înecat!
      – Doamnă, puneți mâna sub copil, îl țineți întins pe mâna, pe antebraț, cu fața în jos, paralel cu solul.
      – Vă rooog, veniți repede!!!
      – Doamnă, un echipaj SMURD a plecat deja spre dumneavoastră, vă rog mult să vă liniștiți să îl putem ajuta pe micuț, dacă eu vă țin la telefon nu înseamnă că ambulanța nu a plecat. Faceți ce v-am spus!”, au relatat reprezentanții ISU Dobrogea dialogul dintre mama panicată și dispecer.
      În câteva secunde, la capătul celălalt al apelului răspunde un bărbat, mult mai calm:
      „- L-am pus!
      – Perfect, bateți copilul pe spate, între omoplați, cu mișcare de-a lungul corpului, până spre ceafă. Nu foarte tare!
      În fundal, (îți dai seama că telefonul a fost pus pe funcția „difuzor” deoarece îi auzi pe amândoi), se aude cum bărbatul face ce i-am spus. După aproximativ 5-10 secunde aud un plânset de copil.
      Vă amintiți de sentimentul descris mai devreme?
      Eh, acum este opusul, te încearcă un nod în gât, evident, de fericire, dar te aduni și continui să îi întrebi cum se simte micuțul.
      Panică pe mamă, continuă să apese, deși micuțul plângea cât îl țineau plămâni (lucru foarte bun!)
      – Veniți, vă rog, veniți, plânge foarte tare!!
      – Doamnă, este un lucru foarte bun că plânge, pentru a putea plânge îi trebuie mult aer, lucru care ne dă de înțeles că el este ok la momentul actual. Repet: un echipaj este deja în drum spre dumneavoastră”, a continuat dialogul.
      Cât a durat apelul, echipajul a reușit să ajungă la adresa indicată. „Tot acest dialog a durat undeva la 2-3 minute, timp care pentru familie au însemnat ore, iar pentru operator, secunde! 
      Atunci când apelați 112, trebuie să înțelegeți că îi puteți ajuta foarte mult pe cei pentru care cereți ajutor, atâta timp cât sunteți calmi și răspundeți la întrebări, întrebări care poate vă supără, poate vi se par absurde, dar pe cei din dispecerat îi ajută!”, au subliniat reprezentanții ISU Dobrogea.
      Primul ajutor în cazul unui copil care se îneacă sau se sufocă
      Această manevră Heimlich se aplică la sugari sub vârsta de 1 an.
      Sufocarea cu mâncare, lapte sau un corp străin este o problemă ce apare frecvent în cazul copiilor, indiferent de vârstă. Ba mai mult, este una dintre principalele cauze de deces accidental în rândul copiilor. 
      De aceea, este important ca părinții sau apropiații să știe cum să intervină, în primele secunde. În primul rând, nu intrați în panică. 
      Apoi, dacă cel mic s-a înecat cu ceva, nu încercați să îi scoateți obiectul sau bucata de mâncare cu degetele, căci s-ar putea să le împingeți mai adânc, pe gât.
      În cazul copiilor sub un an, manevra Heimlich se realizează astfel: bebelușul se pune cu fața în jos, sprijinit pe antebraț sau pe picior. 
      Capul trebuie să fie mai jos decât pieptul, cu bărbia sprijinită în palmă. Specialiștii atrag atenția că gura nu trebuie să fie acoperită, iar gâtul să nu fie răsucit! Cu mâna liberă se aplică celui mic, cu podul palmei, cinci lovituri ferme pe spate, între omoplați. 
      Loviturile trebuie să fie puternice: dacă se lovește prea „blând”, manevra este ineficientă. 
      Dacă manevra nu dă rezultate, se întoarce copilul cu fața în sus, cu capul în continuare mai jos de nivelul pieptului și, cu două degete (arătătorul și mijlociul) se aplică cinci apăsări în zona cutiei toracice, la distanță de aproximativ un centimetru sub linia imaginară care unește areolele mamare ale copilului. 
      Mișcarea de apăsare trebuie să fie în jos și înainte, înspre cap, ca și cum s-ar împinge obiectul care blochează calea respiratorie înspre exterior. 
      Ambele proceduri se repetă până când obiectul care obstrucționează traheea iese, fiind scos încet, cu degetul mic, din gurița bebelușului.
      cugetliber.ro
    • julia122997
      De julia122997
      În context, medicul a menționat că fiecare boală are un comportament diferit. De exemplu, fetița de doar 2 luni nu se va îmbolnăvi de rujeolă și difterie deoarece în cazul rujeolei are imunitate de la mamă, iar difteria încă nu se poate dezvolta la un copil atât de mic.
      Însă riscul acela mai mare nu-l poartă aceste 2 boli, ci tusea convulsivă, cu care este mult prea ușor să te contaminezi. Și cel mai grav e că copiii mici nu au imunitate la această boală – concentrația de anticorpi transmiși de la mamă este foarte mică și nu-l protejează. Anume din această cauză în toată lumea se practică metoda coconului. Bebelușul trebuie să interacționeze doar cu persoane care sunt vaccinate contra tusei convulsive – mama, tata, frații mai mari, bunicii, eventual dădaca la fel trebuie să aibă toate vaccinele la zi. „Adică atunci când pe lume vine un copil, el trebuie să aibă în jurul său doar oameni vaccinați contra acestei boli grave”, a subliniat medicul.
      „Dar să vii în casa în care este un bebeluș de 2 luni cu copiii tăi nevaccinați este imoral. Repet – absolut imoral. Dacă prietenii voștri au copii nevaccinați nu „prieteniți” cu ei în casa în care crește un bebeluș de doar câteva luni. Jucați-vă la nisipieră, mergeți la distracții, dar în preajma copilului de 2 luni nu le permiteți să se afle. Dacă cineva nu vrea să-și vaccineze copiii, atunci nici să nu vină în casa voastră cu toată familia. Și aici nu se discută căci e prea periculos pentru bebeluș!”, a mai spus medicul.
      odoras.md
  •