Cum alegem cărucioarele pentru copii în anotimpul rece?


    Frigul, ploaia, vântul, zăpada, noroiul, gheața, ninsoarea, toate acestea par să fi fost concepute să le strice aventura acestei noi etape a vieții atât proaspetelor mămici, cât și nou născuților.
    În confortul casei, lucrurile par a fi sub control, dar afară situația este mai complicată, motiv pentru care una din cele mai bune investiții este un cărucior care să vă ajute să treceți peste anotimpul răcoros!

    Deci, care sunt criteriile după care alegem cărucioarele pentru copii in anotimpul rece?

autumn-autumn-colours-blur-1007773.jpg

Vrem să fie sigur!

Anotimpul răcoros vine cu ceva mai multe riscuri în timpul transportului, așa că un cărucior bun ar trebui să aibă și o centură de siguranță. Grija și emoțiile acestei noi etape în viața noastră ne obligă să luăm în considerare și scenariile mai puțin fericite în care alunecăm pe polei, de exemplu.

Vrem să fie ușor, astfel încât să nu ne incomodeze prea tare atunci când ieșim din casă și trebuie să ne descurcăm cu toate bagajele în timp ce suntem și înfofoliți! Un cadru de aluminiu este varianta cea mai bună, deoarece va diminua considerabil greutatea căruciorului.

Vrem să fie versatil, adică un cadru multifuncțional pe care se potrivesc mai multe elemente. Nu are sens să ne încurcăm cu un landou, un scaun de mașină și o unitate sport, toate odată! Deja avem pe noi mai multe rânduri de haine și fulare și căciuli, în timp ce jonglăm biberoane și termos, geantă cu scutece și poșetă cu portofel și chei.Un sistem modular care să includă toate aceste 3 opțiuni este varianta ideală! În cazul unității sport, ne-am dori să poată fi utilizată atât cu fața cât și cu spatele la sensul de mers. Această opțiune poate face din plimbarea copilașului atât o ocazie de a explora lumea, cât și prilej de odihnă afară, în aerul proaspăt.

Coșul auto trebuie să fie omologat și orice părinte care își transportă nou născutul cu mașina vrea să-l știe în siguranță, ocrotit. Nu plecăm niciodată la drum cu bebelușul în brațe, este periculos și oricât de siguri am fi pe șofer sau pe condițiile de drum, nu putem să știm ce ne așteaptă sau ce vor face ceilalți participanți la trafic. Trebuie să fim extraordinari de precauți!

adorable-asphalt-baby-365813.jpg

Vrem să fie comod și pentru mămici!

Un cărucior ajustabil pe înălțime poate fi de un real ajutor, deoarece părinților le va fi foarte ușor să așeze nou născutul atunci când căruciorul este reglat cu landoul mai sus. Vrem să fie rezistent!

Să nu treacă vântul prin material, să nu se ude și să țină căldurică. O copertină generoasă protejează de intemperii, ferind copilașul de capriciile vremii. Vrem să nu se blocheze în noroi sau în zăpadă!

Roțile mari permit mobilitate indiferent dacă pe jos este zăpadă sau noroi. Transportul bebelușului va fi mai comod pentru că, datorită suspensiilor de la roțile din față și din spate, nu se vor simți gropile sau denivelările asfaltului.

Bonus – accesorii!

Detaliile care fac diferența și care pot ușura întreg procesul de călătorii pe vreme răcoroasă pot fi: o geantă care să se prindă foarte ușor de cadrul căruciorului, o husă pentru piciorușele bebelușului și suport pentru biberon, termos sau sticla de apă.

Oferta de cărucioare este variată, tocmai pentru a veni în întâmpinarea tuturor cerințelor proaspeților părinți. Dar fix această abundență de modele face ca alegerea să fie dificilă.

mami.ro





Recenzie utilizator

Comentarii Recomandate

Nu sunt comentarii de afișat



Vizitator
Adaugi comentarii ca vizitator. Dacă ai un cont, te rog autentifică-te.
Adaugă un comentariu...

×   Alipit ca text avansat.   Alipește ca text simplu

  Doar 75 de zâmbete maxim sunt permise.

×   Linkul tău a fost încorporat automat.   Afișează ca link în schimb

×   Conținutul tău precedent a fost resetat.   Curăță editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini din URL.


  • Conținut similar

    • maria981s
      De maria981s
      Încerci să adormi dar te gândești constant la problemele apărute sau la greșelile pe care este posibil să le fi făcut? Cu cât îți este mai greu să adormi, cu atât vei merge la culcare mai tensionat și anticipând deja o noapte agitată. Cum ai putea să fii relaxat și să te refaci după o zi dificilă când ești deja stresat la gândul că vei sta treaz până aproape de orele dimineții?
      „De fiecare dată când o persoană suferă de anxietate, sistemul nervos va fi activat și este foarte greu să poți dormi în această stare. Acesta este și motivul pentru care multe persoane stau în pat și se uită cum trece timpul noaptea fără să reușească să adoarmă. Vor cu disperare să se odihnească și simt o oboseală intensă, dar nu pot adormi”, explică dr. Amy Serin, neuropsiholog. 
      Somnul profund necesită o stare de calm, iar încercarea de a elimina anxietatea folosind uleiuri esențiale, tehnici pentru gândirea pozitivă sau simplul numărat nu au mereu rezultatul dorit. Problema este că pe măsură ce te îngrijorezi mai tare vei dormi mai greu și cu cât dormi un interval mai scurt, cu atât se accentuează emoțiile negative. 
      „Insomnia este una dintre cele mai problematice consecințe ale anxietății având în vedere faptul că lipsa somnului contribuie direct la agravarea acestei afecțiuni. Modificarea stilului de viață, schimbarea alimentației, sprijinul psihologic și, în unele cazuri, medicamentația adecvată, vor favoriza revenirea la un echilibru necesar pentru a crea din nou starea de odihnă”, explică dr. Marissa Long, psiholog din California.
      Iată cum poți îndepărta îngrijorarea care te ține treaz:

      1. Scrie toate gândurile negative
      Este o modalitate utilă de a te elibera de griji înainte să mergi la culcare. „Rezervă-ți 5-10 minute și notează toate gândurile negative care îți trec prin minte.Încercuiește sau subliniază lucrurile asupra cărora trebuie să te concentrezi a doua zi astfel încât să nu simți o nevoie constantă să-ți reamintești ceva ce nu trebuie să uiți”, spune dr. Long.
      2. Nu te uita mereu la ceas
      Dacă te îngrijorează chiar faptul că nu dormi destul în niciun caz nu este util să verifici mereu cât este ceasul. „Nu lăsa niciun ceas la vedere și nici nu te concentra asupra ideii că vei fi obosit când te scoli a doua zi. Pune și telefonul mobil cu fața în jos pentru a nu vedea ora și nici lumina produsă de notificări”, recomandă dr. Helen Odessky, psiholog din Chicago.
      3. Părăsește camera dacă nu poți dormi
      Poate pare ilogic, dar există un punct de la care încercarea prea intensă de a adormi te va ține treaz. „Cu cât stai mai mult în pat fără să reușești să adormi, cu atât va crește anxietatea. În plus, data viitoare când mergi la culcare îți vei reaminti cât de greu a fost și va fi și mai complicat să te odihnești”, explică dr. Kimberly Fenn, profesor de psihologie de la Universitatea din Michigan. Astfel, dacă stai prea mult vei crea o conexiune negativă între pat și anxietate. Dacă au trecut 20 de minute și nu ai reușit să adormi este recomandat să părăsești camera și să faci altceva până simți că ți se face somn.

      4. Nu te sui în pat dacă nu vrei să dormi
      Nu este indicat nici să stai în pat înainte de ora de culcare dacă vrei să ai o șansă mai bună de a adormi rapid. Dacă te culci foarte devreme probabil vei avea parte de mai multe ore de agitație, așa că nu te te băga în pat decât cu cel mult 30 de minute mai devreme în fiecare zi. Cu cât ești mai obosit, cu atât este mai sigur că vei adormi ușor și vei asocia patul cu ideea de relaxare și odihnă, în loc să te îngrijorezi de îndată ce pui capul pe pernă. 
      eva.ro
    • maria981s
      De maria981s
      Multe dintre alimentele pe care le preferă copiii au multe calorii, dar prea puține vitamine și minerale. Variantele procesate sau cele de la fast food nu pot pune bazele unei dezvoltări armonioase și predispun copilul la probleme de sănătate pe termen lung. Potrivit studiilor realizate, peste 50% dintre copii nu obțin o cantitate suficientă de nutrienți din meniul zilnic, așa că este cazul să te gândești ce consumă copilul. Un meniu constituit inteligent nu-l va priva pe cel mic de gustul bun, dar îi va fortifica organismul, prevenind carențele care se pot agrava într-o perioadă mai îndelungată. 
      Iată de ce nutrienți are nevoie copilul și cum să-i strecori în dieta lui: 
      1. Calciu
      Aproximativ 30% dintre copiii cu vârste cuprinse între 4 și 8 ani nu consumă calciu suficient. Prea multe sucuri și prea puțin lapte ar putea fi cauzele. Calciul este un mineral foarte important pentru dezvoltarea sistemului osos, care se constituie în principal în timpul copilăriei și adolescenței. Deficiențele apărute în copilărie vor crește riscul de osteoporoză la vârste înaintate, mai ales pentru fete. Din acest motiv contează foarte mult să-ți obișnuiești copilul să consume alimente bogate în calciu pentru că atracția spre aceste opțiuni scade și mai mult după vârsta de 10 ani, potrivit statisticilor. Multe dintre alimentele bogate în calciu conțin și vitamina D, care fortifică oasele și previn diabetul de tip 1.

      Dacă bebelușul tău are probleme când trebuie să treacă la laptele de vacă, încearcă după ce împlinește vârsta de 1 an. Poți experimenta și cu iaurt, care este respins mult mai rar. De asemenea, poți încerca și tofu fortificat, care are o savoare neutră și poate fi integrat într-o varietate de preparate cum ar fi lasagna, quiche, smoothie-uri sau supe.
      Cele mai bune surse de calciu sunt:
      - brânza;
      - iaurtul;
      - laptele;
      - alimentele fortificate (tofu, cereale, suc);
      - laptele de soia.
      2. Vitamina E
      80% dintre copiii sub vârsta de 8 ani nu obțin necesarul zilnic de vitamina E, potrivit unui studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Nebraska-Lincoln.Cauza principală este favorizarea alimentelor cu puține grăsimi, care au un nivel foarte redus de vitamina E. Este bine să alegi laptele și iaurtul semidegresate, dar când vine vorba despre dressing varianta fără grăsimi va elimina vitamina E din uleiurile vegetale.
      Multe cereale sunt fortificate cu vitamina E, dar verifică pentru a fi sigur. Și untul de arahide și cel de semințe de floarea soarelui sunt opțiuni utile pentru a obține până la 50% din necesarul zilnic. Prepară chiar tu dressingul pentru salate din ulei de măsline și suc de lămâie și adaugă fulgi de migdale sau semințe de in și floarea soarelui.

      Cele mai bune surse de vitamina E sunt: 
      - avocado;
      - nucile;
      - untul de arahide sau migdale;
      - semințele de floarea soarelui;
      - uleiurile vegetale;
      - sosul de roșii;
      - germenii de grâu;
      - spanacul.
      3. Fibre
      Previn constipația și reduc pofta de mâncare excesivă la copii. De asemenea, un consum adecvat de fibre va proteja copiii de afecțiuni cronice care pot apărea mai târziu. Au nevoie între 19 și 25g de fibre în fiecare zi. Folosește cerealele integrale, fructele proaspete și legumele pentru a întruni acest total.

      Cele mai bune surse de fibre sunt:
      - fructele: zmeura, murele, perele, portocalele și merele;
      - cerealele integrale;
      - fasolea;
      - lintea;
      - năutul;
      - pâinea și pastele din făină integrală;
      - terciul de ovăz;
      - popcornul;
      - nucile;
      - semințele de in râșnite;
      - cartofii dulci;
      - mazărea.
      4. Potasiu
      Copiii consumă în general sub 60% din doza necesară de potasiu, în principal din cauză că nu mănâncă destule legume și fructe. Potasiul este un mineral esențial pentru menținerea echilibrului de fluide în organism și reglarea tensiunii arteriale. Poți prepara cartofi prăjiți folosind cartofi dulci pentru a atrage copiii sau poți alege fisticul la gustări.

      Cele mai bune surse de potasiu sunt:
      - bananele;
      - portocalele și sucul de portocale;
      - cartofii dulci;
      - iaurtul;
      - laptele;
      - pepenele galben;
      - caisele confiate;
      - sosul de tomate și roșiile proaspete;
      - codul.
      eva.ro
    • maria981s
      De maria981s
      Un studiul recent arată că timpul pe care copiii îl petrec în familie, angajați în diverse activități, a rămas neschimbat în aproape două decenii. Dar cele 30 de minute suplimentare pe care copiii le petrec cu părinții lor nu sunt „irosite” pe activități comune precum luatul mesei, un joc de cărți sau vizionarea unui film animat, spre exemplu. Cei mici preferă să stea pe dispozitivele mobile și să se cufunde într-o lume virtuală, care cu timpul va slăbi legăturile familiale.
      Ceea ce este îngrijorător este faptul că dispozitivele mobile fac acum parte din viața de familie, spun cercetătorii. Copiii care stau acasă cu părinții spun că sunt „singuri”, iar oamenii au numit această jumătate de oră suplimentară timp „singur-împreună” („alone-together time”). Suntem împreună acasă, dar nu vorbim, fiecare stă pe smartphone-ul lui, cam asta vrea să spună termenul experților britanici.
      Dispozitivele mobile au înlocuit ușor-ușor activitățile tradiționale. Ce rost are să pierdem vremea aranjând piesele de remi pe masă când cu un singur click putem s-o facem de pe telefon? De ce să jucăm rațele și vânătorii în parc când putem să împușcăm „angry birds” pe tabletă? Iar lista continuă. Dar putem arunca vina pe părinți, care, ca să le distragă atenția celor mici, le aruncă telefonul mobil în față și-i uită, cu orele uneori, pe YouTube sau pe jocuri.
      Pare mai comod, însă pe termen lung medicii atrag atenţia că va avea efecte negative la nivel fizic, dar şi emoţional. Folosirea în exces a tehnologiilor de la o vârstă foarte mică poate duce la apariția unor tulburări din spectrul autist. Specialiștii în psihiatrie vorbesc despre o afecțiune tot mai întâlnită în rândul copiilor – autismul virtual, care presupune dezvoltarea necorespunzătoare a sistemului neurologic, din cauza lipsei de stimulare psiho-motrică.
      Părinții ar trebui de fapt să-i atragă pe copii în activități comune care să-i distreze și să îi țină ocupați mai mult timp. Adulții încă prețuiesc aspectele esențiale ale vieții familiale tradiționale, cum ar fi mesele în familie sau hobby-uri comune, și caută să le prioritizeze în fața presiunii provocate de schimbările tehnologice.
      Copiii, principalele victime are cyberbullyingului

      Cinci din zece copii au experimentat o situaţie de tip cyberbullying în mediul online, un fenomen tot mai frecvent, cu repercusiuni complexe asupra tuturor actorilor implicaţi: victimă, agresor şi martor, susțin reprezentanții Asociației Salvații Copiii.
      Cyberbullying-ul sau agresiunea pe Internet, numită și agresiune online, este hărțuirea cu ajutorul calculatorului sau a telefonului mobil. Hărțuirea are loc pe bloguri, pagini personale, forumuri, e-mail, SMS, MMS, agresiunea având uneori loc prin încărcarea unor poze sau imagini video pe Internet fără a ține cont de dreptul la viața privată a victimei.
      Cele mai recente studii realizate de către Organizaţia Salvaţi Copiii arată că 54% dintre copii au fost victime ale unor comportamente de tip cyberbullying în mediul online, procentul fiind semnificativ mai ridicat în rândul fetelor şi elevilor de liceu. 69% dintre aceştia au primit mesaje jignitoare sau supărătoare, iar 30% au fost excluşi dintr-un grup sau dintr-o activitate pe Internet.
    • maria981s
      De maria981s
      Renat Mocanu, un adolescent de 16 ani din Drochia, este un luptător cu multe victorii la activ. Mersul zilnic la liceu, o rutină pentru majoritatea copiilor, este o adevărată performanţă pentru el. Diagnosticat cu o dizabilitate de auz, tânărul învaţă a vorbi, iar în paralel studiază cu pasiune matematica, română şi alte discipline şcolare. 

      Până nu demult, Renat era într-o instituţie de învățământ special, cu componentă rezidenţială, iar mimica şi gesturile erau singurele forme de comunicare pe care le cunoştea. A ajuns acolo la vârsta de 9 ani, după ce părinţii lui au tot căutat, zadarnic, soluţii ca să îl integreze într-o şcoală din comunitate. 
       „Am acceptat cu mare greu să plece de acasă, dar ne gândeam că acolo va învăţa să vorbească şi vom putea comunica mai uşor cu el”, spune Lilia Mocanu, mama lui Renat. Aşteptările părinţilor au fost însă, înşelate. 
      În instituţia în care a ajuns băiatul, comunicarea verbală era înlocuită în totalitate de gesturi şi mimică. Mama lui afirmă că aparatele auditive, care ar fi trebuit să îi ajute pe copii să înveţe să vorbească, nu erau folosite niciodată. Astfel, Renat nu doar că nu şi-a dezvoltat vorbirea, ci a adoptat un stil de mimică şi gesturi care nu este conform cu limbajul internaţional. În consecinţă, acum el nu poate comunica nici măcar cu alte persoane cu probleme de auz. 
      Cât a stat în instituţie, mama îl vizita foarte des, iar la fiecare sfârşit de săptămână îl lua acasă. După şase ani de despărţiri continue, Renat a refuzat să se întoarcă la internat. Astfel că, în următoarele câteva luni a fost înscris în şcoala din satul Mândâc, raionul Drochia. Totodată, tânărul a început a frecventa de 2-3 ori pe săptămână Serviciul raional de asistenţă psihopedagogică Drochia, unde beneficia de asistenţa unui logoped. Mama spune că zilele în care venea la centru erau o sărbătoare pentru el, iar în scurt timp a început deja a articula primele cuvinte şi chiar propoziţii. 


      Încurajaţi de succesele pe care le înregistra copilul, părinţii lui Renat au decis să se mute cu traiul în centrul raional, pentru a fi mai aproape de serviciile de reintegrare de care are nevoie copilul lor. Astfel, de la 1 septembrie curent, adolescentul a ajuns elev în clasa a VIII-a la una din cele mai mari instituţii de învăţământ din raion, Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”, iar în paralel continuă activităţile cu logopedulul Serviciului raional de asistență psihopedagogică.
      Programul şcolar a fost adaptat la necesităţile copilului 
      La şcoală, Renat învaţă după un program educaţional individualizat, adaptat la necesităţile lui. De exemplu, la lecţia de Limba și literatura română, în timp ce colegii săi de clasă fac analiza complexă a unei opere literare, adolescentul rezolvă propria sarcină, care derivă din tema lecției, dar este simplificată.
      Cadrul didactic de sprijin, Lilia Istrati, îi este alături la disciplina Matematică şi Limba și literatura română română, dar și în afara lor, îl încurajează şi îl ajută la teme. Despre succesele lui Renat vorbeşte şi Diana Doschinescu, logoped, Serviciul raional de asistență psihopedagogică Drochia. 
      „S-a produs o schimbare radicală. Când a venit la noi, el nu putea articula practic niciun cuvânt. Acum încearcă să vorbească şi îi reuşeşte destul de bine. Din jocurile de pe calculator a învăţat limba engleză, iar matematică e disciplina şcolară care îi place cel mai mult”, spune specialista. 
      Cadrele didactice au fost instruite pentru a asigura o integrare cu succes
      Înainte de venirea lui Renat în liceu toate cadrele didactice au fost instruite de specialiştii de la Serviciul de asistență psihopedagogică, astfel ca fiecare profesor să poată contribui eficient la incluziunea lui şcolară, ne spune directorul instituţiei, Sergiu Vrabie. Fiecare profesor cunoaşte gesturile elementare prin care poate comunica cu adolescentul, iar atunci când acestea nu sunt suficiente scriu sarcinile sau întrebările pe foaie, iar Renat le citeşte şi îndeplineşte. 

      „Copii şi profesorii l-au primit foarte bine. Nu am avut probleme sau rezistenţă din partea altor părinţi care au copii în clasa în care învaţă Renat. El s-a integrat rapid, are mulţi prieteni, îi place fotbalul”, spune managerul şcolar. 
      De curând, Renat a obţinut prin donaţie un amplificator de sunete cu ajutorul căruia va comunica mult mai eficient cu colegii şi profesorii. Aparatul care îl va ajuta să înceapă a vorbi mult mai explicit, constă dintr-un microfon, pe care îl ţine în mână profesorul şi un amplificator care se află la Renat. Spre deosebire de aparatele auditive care dublează toate sunetele şi celui care îl poartă îi vine greu greu să le diferenţieze, sistemul diminuează celelalte sunete şi copilul aude mai mult vocea profesorului. 
      Prima probă a echipamentului s-a produs la lecţia de Limbă și literatură română. Tamara Sajin, profesoară, şi-a exprimat încrederea că de acum înainte lecţiile vor fi mult mai interesante pentru Renat: „Va avea posibilitatea să înveţe limba română pe viu, va auzi cuvintele, o să-mi poată răspunde, va fi mult mai uşor”. 
      Ceilalți profesori din Drochia spun că venirea lui Renat în liceu este benefică nu doar pentru el, ci şi pentru restul elevilor din clasă. Datorită lui, aceştia invață zilnic lecția prieteniei și toleranței. 

      În afară de Renat în liceu mai învaţă alţi 12 copii cu dizabilităţi, dintre care cinci au dizabilităşi de auz. Și ceilalţi copii cu deficiențe de auz sunt pe deplin integraţi în colectivitate şi comunică liber cu profesorii şi elevii deoarece au fost obişnuiţi de mici să poarte aparatul auditiv şi au învăţat să vorbească.
      Moldova a realizat progrese majore în domeniul educației inclusive în ultimii ani. În prezent, în instituțiile de învățământ general, există 971 centre de resurse pentru educația incluzivă și peste 989 cadre didactice de sprijin care asistă copiii și elevii cu cerințe educaționale speciale în procesul de incluziune. Ca rezultat al acestor eforturi, circa 10 mii de copii cu cerințe educaționale speciale învață în prezent în școlile generale, în timp ce numărul de copii cu dizabilități în școli auxiliare și speciale a scăzut considerabil. 
      Eforturile tuturor celor implicați în munca de incluziune a copiilor cu cerințe educaționale speciale în instituțiile de învățământ general din Republica Moldova au fost discutate miercuri, 5 decembrie 2018, în cadrul Conferinței Naționale „Asigurarea dreptului la educație a copiilor cu dizabilități”. 
    • maria981s
      De maria981s
      Iata niste sfaturi de parenting pentru comportamentul nazdravanilor in varsta de doi ani atunci cand "nu" devine cuvantul lor preferat.
      Când copilul incepe sa spună NU la orice, ne gândim cu nostalgie la perioada lui de bebelușie ...
      Parintii bebelusilor abia asteapta perioada in care copiii incep sa vorbeasca si pot articula ceea ce au nevoie sau doresc. Cu toate acestea, odata ce copilul nostru dragut si agreabil devine un copil verbal al carui cuvant favorit este "nu", ne putem uita inapoi cu sentimentalism la faza non-verbala.
      Desi stadiul "nu" al dezvoltarii vorbirii copilului tau este adesea frustrant, este, de asemenea, o piatra de hotar importanta pentru copii si adesea o modalitate pentru ei de a sarbatori noua lor independenta. Spunand "nu" reprezinta o parte sanatoasa, normala si importanta a autonomiei copilului. Asadar, sa vedem cum intampinam aceasta etapa cu calm si umor. Sunteti pregatiti?
      Perioada de dezvoltare a copilului intre 18 si 36 de luni poate fi o perioadă a extremelor

      Cum a devenit asa de imprevizibil copilul nostru? Pentru ca un minut copilul poate fi dragut si cooperativ iar peste alt minut devine plangacios, nervos si un gica-contra. In aceasta etapa, copiii incep de obicei sa-si simta puterea lor. "Nu" este un cuvant foarte puternic care atrage atentia adultilor.
      Copiii se bucura de folosirea cuvantului NU, doar pentru a reveni la siguranta si confortul oferit de un parinte sau profesor. Uneori "nu" este folosit pur si simplu pentru a vedea ca vocabulele obtin reactii, iar uneori "nu" este intr-adevar "nu".
      Incepand de la 17-18 luni, copiii incep sa se simta mari si independenti si invata cat de departe ii va purta aceasta independenta, dorind sa fie la conducere.
      Sfaturi pentru educarea copiilor mici in timpul etapei “NU”
      Mai jos sunt sfaturi care te pot ajuta sa iti sprijini copilul in timpul comportamentului obisnuit al acestei faze si in aceasta etapa critica a dezvoltarii sale:

      • Stabileste rutine previzibile, care sunt consistente si usor de inteles pentru copilul tau.Rutinele previzibile si asteptarile clare imputernicesc un copil sa faca ceea ce se asteapta si reduc la minimum posibilitatile de a spune nu.
      • Gandeste-te cat de des spui NU copiilor tai si incearca sa minimizezi acest obicei. Modelarea este un mod primar pe care copiii il invata. in loc sa spui: "Nu, nu putem citi povesti pentru ca nu te-ai spalat pe dinti", spune, "Dupa ce te speli pe dinti,vom citi povesti, poti alege doua."
      • Explica ce comportament iti doresti de la copilul tau in crestere. Transforma o declaratie negativa intr-una pozitiva. in loc sa spui: "Fara sarituri pe canapea", explica: "Stam pe canapea pentru a ne imbratisa si a citi. Podeaua este locul unde sar oamenii. Deci, citim pe canapea sau sarim pe podea?"
      • Evita luptele pentru putere si practica spunerea lui DA, cu exceptia cazului in care este vorba de probleme de sanatate si siguranta. Alege-ti bataliile. De exemplu, lupta cu copiii pentru haine nu este o lupta care sa merite. inainte de a spune nu, intreaba-te: "De ce nu? Este chiar important daca copilul meu poarta dungi si buline la scoala sau cizme de ploaie intr-o zi insorita?"
      • Pentru a evita auzirea lui "nu", faceti impreuna activitati distractive atunci cand puteti. Mai degraba decat sa-i spui copilului: "Este timpul sa lasi jucariile", incearca "Sa vedem cat de repede poti pune piesele de construit la loc. imi inchid ochii si numar." Poti, de asemenea, sa setezi un cronometru: "Permite terminarea asezarii jucariilor inaintea incetarii temporizarii".
      • Valideaza ceea ce vrea sa faca un copil si spune-i in cuvinte simple ca intelegi de ce este furios sau suparat. Apoi, reitereaza ce trebuie sa faca si, daca este posibil, implica-l intr-o activitate distractiva. "stiu ca vrei sa stai in parc si sa te joci si as vrea sa putem face asta, dar trebuie sa mergem la supermarket. As vrea sa ma ajuti sa imping carutul de cumparaturi". 
      • Foloseste umorul. "Sa vedem de cate ori putem spune nu impreuna si apoi sa spunem da impreuna." Fa-ti un cantec, "Nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, da ... da, da, da, da, da, da, da, da". 
      • Observa atunci cand copilul tau face lucrurile cum trebuie. "Multumesc ca ai strans blocurile! Ai fost atat de rapid! Acum avem mai mult timp sa citim povesti," incurajarea pozitiva si parentingul pozitiv creeaza valoare de sine si, de asemenea, ajuta copilul sa inteleaga - si sa repete - comportamentele dorite. 
      • Ofera alegeri ori de cate ori este posibil. Alegerile pot fi atat de mici ca: "Ce melodie cantam astazi pe drumul nostru acasa?" Permiterea alegerilor reduce frustrarea atunci cand trebuie sa spui nu.
      Si aminteste-ti, chiar daca ai minimizat folosirea cuvantului "nu" si ai oferit copilului tau o multime de alegeri, vor exista vremuri cand va calca totul in picioare si va refuza. Daca sunteti acasa, explica-i cu rabdare ce are de facut si de ce. Daca survine un tantrum, asteapta calm pana cand acesta dispare si fii persoana care sa ii asculte ofurile. Daca va aflati intr-un loc public, ai putea sa iei copilul si sa ii asculti problemele in masina.
      In calatoria catre maturitate, un copil trebuie sa invete sa spuna "nu"
      Este un aspect al unei etape importante de dezvoltare. Asadar, in vreme ce te straduiesti sa respiri adanc si sa ramai calm, aminteste-ti ca desi aceasta etapa "nu" va trece - ea poate aparea din nou cand copilul tau devine adolescent!
      Etapa NU a copilului: sau un fel de adolescenta ultra precoce
      In jurul varstei de 2 ani ... incepe ETAPA NU. Sau - asa cum spunea o mamica de pe forumul Desprecopii - aceasta este etapa cand trebuie sa ne facem antrenamentul pentru adolescenta de mai tarziu a copilului. Copilul descopera puterea magica a cuvantului NU iar parintii ajung in punctul in care simt ca nu mai au lucrurile sub control...asadar intram intr-o etapa cu crize de isterie, tantrum-uri, urlete in public si lacrimi de crocodil. Copilul ne arata brusc tot felul de emotii noi, si raspunde ferm la tot: "Nu!" Pastrati-va calmul, pentru ca aceasta faza a copilariei este normala si utila... desprecopii.com
  •