Ce pot invata cei mici din rezolutiile parintilor


    Indiferent de noile intentii pe care ni le setam ca parinti, este important sa stim ca efortul pe care il depunem pentru a ne concretiza planurile poate influenta dezvoltarea celor mici.

header-articol-1175x600px(13).jpg

Daca in primele luni nu reusiti sa va tineti de rezolutii, atunci continuati sa incercati. Cercetatorii de la Massachusetts Institute of Technology (MIT) au demonstrat ca parintii pot influenta deprinderea perseverentei la bebelusi incepand din primele 15 luni ale celor mici. 


Cum poate invata bebe? 

poza 1

Oamenii de stiinta au realizat un studiu care a aratat ca cei mici invata sa depuna efort pentru a rezolva anumite lucruri urmarindu-i pe adulti. Practic, bebelusii au vazut ca atunci cand te straduiesti sa obtii ceva, munca iti este rasplatita si nu trebuie sa te dai batut daca nu-ti iese ceva din prima. 

Studiul a avut ca baza situatii in care anumiti bebelusi vedeau un adult care se straduia sa rezolve doua sarcini. In primul caz, adultul a rezolvat cele doua sarcini in 30 de secunde, foarte usor, in timp ce in al doilea caz, adultul a aratat ca depune mai mult efort. 

poza 2

Dupa aceea, bebelusilor li s-a dat o jucarie cu doua butoane. Cei care l-au urmarit pe adultul care a rezolvat totul foarte usor nu s-au preocupat sa porneasca jucaria muzicala si au cerut ajutor sau au aruncat jucaria. In schimb, bebelusii care au urmarit adultul care a aratat ca se straduieste au cautat butonul jucariei pana ce aceasta a inceput sa cante. 

Kiley Hamlin, profesor asociat de psihologie la Universitatea din British Columbia, a descris studiul ca "o minunata demonstratie ca ceva ce am considerat mult timp critic pentru probabilitatea copiilor mai mari si a adultilor de a obtine succese in scoala si in viata - perseverenta in sarcina - poate fi influentata la sugari in prima jumatate a celui de-al doilea an." 

Hamlin, care nu a fost implicat in studiu, a spus ca rezultatele arata un lucru important: “In primul rand, sugarii par sa invete ceva despre perseverenta in general, mai degraba decat despre cum sa rezolve mai bine sarcinile A sau B in mod specific.” 

poza 3

Astfel, studiul demonstreaza ca cei mici pot fi influentati de foarte devreme sa devina perseverenti, sa se straduiasca mai mult atunci cand vor sa obtina ceva, pentru ca munca le va fi rasplatita. In plus, oamenii de stiinta au descoperit ca micutii s-au straduit mai mult atunci cand adultii au facut contact vizual cu ei, au vorbit direct cu ei si le-au spus numele lor. 

Cercetatorii nu au aflat insa cat dureaza efectul exemplului dat de catre parinti, insa sunt convinsi ca vor amplifica rezultatele pozitive pe care le obtin. 



Ce ramane de facut 

Desi exista o presiune asupra parintilor sa para ca fac toate lucrurile usor, ca sa nu se arate afectati in fata copiilor, studiul arata ca, dimpotriva, sa le aratam copiilor ca lucram din greu pentru a ne atinge obiectivele nu este deloc un lucru rau. 

Asadar, pentru a influenta perseverenta si obiceiul de a depune efort din partea celor mici e nevoie si de putin efort si din partea noastra.

 




Recenzie utilizator

Comentarii Recomandate

Nu sunt comentarii de afișat



Vizitator
Adaugi comentarii ca vizitator. Dacă ai un cont, te rog autentifică-te.
Adaugă un comentariu...

×   Alipit ca text avansat.   Alipește ca text simplu

  Doar 75 de zâmbete maxim sunt permise.

×   Linkul tău a fost încorporat automat.   Afișează ca link în schimb

×   Conținutul tău precedent a fost resetat.   Curăță editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini din URL.


  • Conținut similar

    • De Calandrella

      Cum ii putem deosebi pe acesti copii de ceilalti:
      - se plictisesc adesea la ore
      - au probleme de comportament la scoala 
      - au note proaste, desi sunt foarte inteligenti 
      - sunt frustrati de ritmul prea lent de predare sau invatare al colegilor 
      - sunt perceputi ca fiind aroganti 
      - sunt avansati pentru varsta lor, in special la citit si ca vocabular 
      - lucreaza independent 
      - sunt buni lideri/conducatori 
      - sunt persoane care isi asuma raspunderea 
      - au o imaginatie bogata, viseaza cu ochii deschisi 
      - au o mare creativitate.
      In alte state ale lumii, unii copii sunt nominalizati de catre profesori pentru a fi admisi la scoli speciale. Acesti copii sunt apoi fie monitorizati, fie supusi mai multor teste care, odata trecute, permit inscrierea lor in aceste scoli.
      Multe persoane cu putere decizionala, dascali si parinti considera in mod eronat ca daca acesti copii studiaza in clase obisnuite, ei vor ridica nivelul intregii clase, dar lucrurile nu stau asa.
      De ce acesti copii talentati nu reusesc sa ridice nivelul colegilor sai? 
      S-ar putea presupune ca un copil care intelege foarte usor si foarte repede materia, ar avea timp suficient sa-i ajute pe colegii care au dificultati. Din pacate, acest lucru nu este adevarat. In medie, un copil are nevoie sa-i fie prezentat un concept de 32 de ori pentru a-l intelege. Un copil talentat are nevoie de o repetare de 2-3 ori , iar uneori intelege de prima data. In momentul imediat urmator, acesti copii speciali sunt pregatiti sa asimileze mai mult. Dar profesorul va continua sa repete acel lucru pe care ei deja si l-au insusit. 
      In consecinta, copiii talentati care invata in clase obisnuite, tind sa devina visatori, sa-i ignore pe profesori si/sau – mai ales la varste fragede - sa se comporte obraznic. Aceasta duce, bineinteles, la obtinerea unor note mici, iar copilul va fi perceput ca arogant de catre colegi, mai ales ca el isi exprima de obicei frustrarea in mod fatis: “Da-ti seama singur!”, “Doamne, ce prost!”). 
      Lasand acesti copii in scolile obisnuite, ei nu-si vor putea atinge potentialul mental, vor deveni frustrati si-si vor pierde dorinta si interesul de a invata. Iar acest lucru este o pierdere atat pentru ei, cat si pentru societate.
      Cea mai buna solutie ar fi ca acesti copii sa fie inclusi in clase de cate 8-15 elevi, cu un sistem de predare rapida, la care ei se pot adapta usor. Aceste clase cu un numar redus de elevi le pot permite sa se cunoasca unii pe altii mai bine si sa faca mai usor schimb de idei.
      In final, trebuie sa intelegem ca acesti copii nu sunt aroganti si nu au probleme de comportament sau dizabilitati de invatare, ci pur si simplu au un alt mod de a acumula cunostintele si de a face conexiuni intre date, evenimente etc. 
      Din experienta noastra de parinti si din discutiile cu alti parinti, bunici si dascali: 
      In Romania auzim deseori de clase “de nivel inalt” cu copii “deosebiti” in special la clasele I-IV. De regula, aceste aprecieri sunt ca un balon de sapun care se sparge in primele saptamani din clasa a V-a.
      O initiativa interesanta o reprezinta liceele care formeaza o clasa a V-a preluand cei mai inteligenti elevi din toate scolile din oras sau de la o singura scoala. Dar si aici, din pacate, uneori criteriile de selectie sunt arbitrare si nejustificate, iar potentialul copiilor este ultimul pe lista. 
      educapriniubire.ro
    • De Calandrella

      Este din nou tarziu si ajung grabita la mama de unde trebuie sa o iau pe Maria mea de 5 ani si sa traversez Bucurestiul pana acasa, sa ne incadram intr-un timp de bun simt ca sa ii fac baita, sa citimpovesti (nelipsite zilnic inca de cand avea 3 luni), apoi sa o culcam.
      Nu reusim niciodata ca acest program de seara sa se incheie mai devreme de ora 23.30, chiar 00:00, oricat ma straduiesc, ma agit, ma necajesc, ma blamez ca nici azi nu am avut cum sa plec ceva mai devreme, oricat as fi vrut.
      In graba, in mare graba, abia reusesc sa imi salut parintii, sa verific ca totul e ok cu ei: tata te mai doare piciorul?, mama ai fost la dentist azi? dar cu radiografia aceea cum este?. Si tot asa.
      Ma simt vinovata – si astazi – ca nu am timp nici sa iau loc un pic, este deja prea tarziu si avem de ajuns aproape in cealalta parte a orasului. Stiti si voi la fel de bine ca si mine aceste trairi… Stiu ca vinovatia sau rusinea nu ajuta pe nimeni cu nimic, dar ce sa fac… asta simt in toata fiinta mea. Tare as vrea sa stea altfel lucrurile, insa acesta e un vis prea indepartat…
      In drum spre casa, in timp ce gandesc toate acestea cu ochii in lacrimi la volan, copila ma intreaba: “Mami, pe mine de ce nu ma duce transportulgradinitei direct acasa, ca pe alti copii, si eu sunt singura care mai sta catevaore la bunici pana vii tu sa ma iei?”. Nu apuc sa raspund. In acest timp sunatelefonul…de ce nu ma mir. Tot o problema de serviciu.
      Responsabilitatileard, lucrurile chiar trebuie rezolvate si eu duc in spate o parte dintre ele, pur si simplu sunt anumite locuri de munca unde nu ai cum inchide telefonul pana a doua zi, lucrurile sunt la foc continuu. Ii soptesc fetitei care tot incearca sa imi atraga atentia … “Maria, mai incet, vorbesc la telefon, stii ca nu e politicos sa vorbesti tare”.
      Ajungem acasa, reusesc sa schitez o conversatie cu sotul meu; subiectele pe care vrem sa le atingem sunt asa de multe si desigur ca nu e timp pentruele. Trebuie pregatita o cina in graba ca sa ma incadrez in timp, doar doar reusesc sa culc copilul macar azi la o ora mai decenta, ca sa fie odihnita a doua zi, ca asa am citit un articol intr-o revista buna de crestere copii, ca cei mici au nevoie de minim noua ore de somn pe noapte.
      In acest timp, Maria ma striga. “Mai incolo, Maria, te rog, incerc sa vorbesc cu tati.” Dupa trei incercari esuate, copilul de cinci ani vine la mine la bucatarie, imi ia mainile in mainile ei, isi pune manutele pe obrajii mei si ma priveste fix in ochi. Si imi spune : “Mami, ai ochi asa de frumosi. Hai sa teinvat sa asculti cu ei. Eu si asa te ascult pe tine, mami, cand imi vorbesti, cu ochii. Asa ajung mai repede la inima vorbele. Fa-ti timp, mami, sa ma asculti macar cu ochii”. Apoi a plecat, tarandu-si soricelul de plus dupa ea.
      Ochii mi s-au umplut de lacrimi. Din nou. A cata oara. Lacrimi de vinovatie, de durere, de neputinta. Nu asta este ceea ce am visat pentru relatia dintre mine si copilul meu, desi tot ce fac acum ca munca si realizari gandesc ca tot pentru ea fac… sa aiba o copilarie plina cu de toate, un viitor oarecum asigurat… cred eu.
      Insa intr-o clipa am inteles ca oricate fapte facem pentru cei mici, oricate cadouri le oferim, ei simt ca sunt importanti pentru noi daca reusim saintram in lumea lor cu adevarat si sa le acordam acel strop de timp de calitate dupa care jinduiesc toata ziua, cu alte cuvinte iubire.
      De multe ori este imposibil sa iti schimbi intregul destin profesional ca sa aimai mult timp de petrecut cu copilul.
      Dar ceva putem sa facem cu siguranta pentru ei: cand suntem cu ei, sa fim acolo cu adevarat, cu toata fiinta noastra si sa ii ascultam cu ochii si cu inima. Si astfel sa le mangaiem si hranim sufletele.
      sfatulparintilor.ro
    • De Calandrella

      Când ar trebui să-i spui copilului tău că ești însărcinată
      În general, specialiștii recomandă să îi spui primului copil că va avea un frate sau o soră după primul trimestru, când riscurile pierderii sarcinii se reduc semnificativ. De asemenea, poți să aștepți până când vei avea rezultate ale unor ecografii mai relevante.
      O bună idee să îi spui că ești însărcinată este când abdomenul tău începe să se modifice mai vizibil. În acest context, copilul va înțelege mai ușor că burtica mamei crește pentru că în interiorul ei crește un bebeluș.
      În același timp, psihologii sunt de părere că este ideal ca al tău copil să afle chiar de la tine că ești însărcinată. Mai ales odată ce vei începe să fii felicitată, iar copilul este mai măricel (de la 4 ani în sus), nu este recomandabil să afle vestea de la rude sau de la prieteni. Când ești în situația de a nu te simți bine, în sensul în care simptomele sarcinii sunt tot mai persistente, nu este bine să-i spui copilului că ți se întâmplă asta pentru că în burtica ta este un bebeluș. Dacă vei proceda așa, copilul va asocia starea ta de rău cu bebelușul și va avea sentimente negative față de acesta din start.
      Nu în ultimul rând, străduiește-te, în momentul în care decizi să-i dai copilului vestea că aștepți un al doilea bebeluș, să fii cât mai calmă, să nu existe în jurul vostru persoane sau situații care să genereze stres. Este ideal ca această noutate să-i fie transmisă într-un mediu calm, care să nu pună presiune pe niciunul dintre voi.
      Trucuri menite să te ajute să-i spui copilului că în familia voastră va exista  și un al doilea bebeluș
      Creează un joc de rol
      Psihologii consideră că, mai ales pentru copiii mai mici, de 3-4 ani, va fi ideal să li se spună că în familie va apărea un nou bebeluș prin intermediul unui joc de rol. Cel mai bine este să iei o păpușă sau diverse animăluțe de pluș și să-i explici faptul că în burtica acestora va crește un bebeluș, la fel cum va crește și la tine. 
      Pe măsură ce îi dai explicații micuțului, încearcă să-l antrenezi și pe el într-o conversație, astfel încât să nu resimtă vestea ca pe ceva șocant, ci să fie un motiv de bucurie.
      Citiți o poveste
      Un alt truc util pentru a-ți anunța copilul că vei avea un bebeluș va fi să faci rost de o poveste legată de venirea pe lume a acestuia.
      Modul în care îi citești copilului, imaginile pe care le va avea în față, dar și explicațiile pe care i le vei oferi pe măsură ce citiți, toate acestea îl pot face să-și facă o idee despre ceea ce presupune apariția unui nou bebeluș în familie. Vei vedea că astfel copilul poate asimila mai ușor ideea că nu va mai fi singur și va fi mai dornic să-și cunoască surioara/frățiorul.

      Organizează o petrecere prin care să dai vestea cea mare
      Nu va fi nevoie să organizezi o petrecere mare, ci va fi suficient să inviți, de pildă, câțiva prieteni sau rudele mai apropiate.
      Va fi ideal să decorezi casa ca pentru o petrecere și să aveți și un meniu festiv, cu tort. În acest mod, copilul va deveni mai entuziasmat, va înțelege faptul că apariția unui nou membru al familiei este ceva special și va accepta mai ușor ideea unei schimbări.
      O asemenea petrecere va fi cu atât mai nimerită cu cât al tău copil are în jur de 4-5 ani și înțelege mai bine ideea de a sărbători un eveniment important.
      Apelează la o rudă sau la un prieten de familie cu care copilul tău are o relație specială
      Specialiștii sunt de părere că un copil va primi mai bine vestea că în familie va apărea un bebeluș dacă aceasta îi va fi dată în prezența unei rude/a unui prieten de care acesta se simte mai atașat. Explicația este următoarea: copilul va asocia ideea venirii pe lume a bebelușului cu sentimentele pe care le are față de persoana respectivă. Dacă ai deja doi sau mai mulți copii, poți să apelezi inclusiv la aceștia, când vei da vestea copilului mai mic.
      Dacă vei alege această soluție, poți să-i dai copilului „misiunea" ca și el, la rândul său, să transmită vestea cea bună mai departe, alături de membrul din familie îndrăgit sau de prietenul de familie. Cu siguranță că micuțul tău se va simți important și va deveni mai repede entuziasmat la ideea apariției unui nou bebeluș.
      Arată-i copilului albumul cu poze de când era bebeluș
      Psihologii ne îndeamnă să ne folosim cu încredere de acest „truc" pentru a-i spune copilului că va avea un frățior/o surioară.
      Ia-ți răgazul necesar pentru a răsfoi împreună albumul, vorbește-i copilului tău despre cât de mult îți plăcea să vă jucați și când era bebeluș, despre cât de mult vă distrați. Dacă ai la dispoziție poze care să arate etapele de creștere, de la mersul de-a bușilea până la mersul în picoare, ar fi ideal, întrucât așa copilul va înțelege mai ușor cum este să fii martor la dezvoltarea unui bebeluș.
      Nu ezita să-i explici micuțului că, pe măsură ce bebelușul va crește, îl veți implica și pe el în tot felul de activități și că veți ajunge să vă distrați de minune.
      Alegând o asemenea metodă de a-i da copilului vestea că un bebeluș va apărea în casă, nu numai că acesta va accepta ideea mai ușor, dar deja vei pregăti cumva „terenul" pentru a a fi cât mai puțin gelos pe acesta.

      Dăruiește-i copilului un tricou inedit
      Pentru ca al tău copil să primească mai bine vestea că în familie va apărea un nou bebelușpoți să-i faci această surpriză: vei căuta un tricou, pe care vei imprima unul dintre următoarele mesaje: „Voi fi fratele mai mare", „Sunt numărul 1! Se pregătește să vină și numărul 2!"
      Astfel, al tău copil se va simți important și va fi mai încântat că va avea un frățior/o surioară.
      Pregătește o cutie-surpriză, cu baloane
      O altă modalitate distractivă și eficientă totodată pentru a-i spune copilului (de 3-5 ani) că familia voastră se va lărgi cu un nou membru va fi să-l faci să asiste la următoarea surprinză. 
      Tot ce vei avea de făcut va fi să faci rost de o cutie foarte mare sau de o ladă, în care să pui baloane albastre sau roz. Roagă-l apoi pe copil să o desfacă și să-și aleagă un balon, spunându-i că acestea sunt pentru un frățior sau pentru o surioară. După aceea dă-i vestea propriu-zisă. 
      Specialiștii spun că al tău copil va primi mai bine această veste, asociind-o cu momentul în care în cutie a găsit baloane.
      qbebe.ro
    • De Calandrella

      De aceea, îți propunem câteva jocuri distractive pentru drumuri cu mașina care îl vor ține ocupat (mãcar un timp). 

      10, în douã

      Pe rând, fiecare îi provoacã pe ceilalți sã numeascã 10 lucruri dintr-o anumitã categorie – personaje din desene animate, rase de câini, animale din pãdure. Jucãtorii au la dispoziție douã minute pentru a completa lista de 10.
      O alternativã pentru ca jocul sã fie mai complicat este ca cele 10 lucruri sã fie numite în ordine alfabeticã.

      Cântã și tu
       
      Primul jucãtor le cântã celorlalți refrenul unui cântecel – unul simplu, ca de exemplu Vulpe, tu mi-ai furat gâsca sau Rãțuștele mele. Urmãtorul jucãtor trebuie sã repete refrenul, mai puțin ultimul cuvânt.
      Cel care urmeazã, la fel – repetã refrenul, dar de data aceasta mai puțin ultimele douã cuvinte. Și tot așa. O sã vezi, e destul de dificil!
      Fiecare trebuie sã reușeascã din prima, altfel iese din joc. Jocul continuã pânã când, rând pe rând, se eliminã toate cuvintele din refren.

      Eu vãd…
       
      Fiecare jucãtor își alege o culoare din cele pe care le au mașinile care trec pe lângã voi în decurs de un minut. Apoi încearcã sã zãreascã pe drum 25 de obiecte care sã aibã culoarea respectivã.
      În momentul în care jucãtorul observã un lucru în culoarea aleasã, el trebuie sã anunțe cu voce tare, așa încât ceilalți jucãtori sã aibã timp sã verifice. Câștigã cel care reușește sã gãseascã cele mai multe obiecte în timp de cinci minute.
       
      parinti.com
  •