Ce pot invata cei mici din rezolutiile parintilor


    Indiferent de noile intentii pe care ni le setam ca parinti, este important sa stim ca efortul pe care il depunem pentru a ne concretiza planurile poate influenta dezvoltarea celor mici.

header-articol-1175x600px(13).jpg

Daca in primele luni nu reusiti sa va tineti de rezolutii, atunci continuati sa incercati. Cercetatorii de la Massachusetts Institute of Technology (MIT) au demonstrat ca parintii pot influenta deprinderea perseverentei la bebelusi incepand din primele 15 luni ale celor mici. 


Cum poate invata bebe? 

poza 1

Oamenii de stiinta au realizat un studiu care a aratat ca cei mici invata sa depuna efort pentru a rezolva anumite lucruri urmarindu-i pe adulti. Practic, bebelusii au vazut ca atunci cand te straduiesti sa obtii ceva, munca iti este rasplatita si nu trebuie sa te dai batut daca nu-ti iese ceva din prima. 

Studiul a avut ca baza situatii in care anumiti bebelusi vedeau un adult care se straduia sa rezolve doua sarcini. In primul caz, adultul a rezolvat cele doua sarcini in 30 de secunde, foarte usor, in timp ce in al doilea caz, adultul a aratat ca depune mai mult efort. 

poza 2

Dupa aceea, bebelusilor li s-a dat o jucarie cu doua butoane. Cei care l-au urmarit pe adultul care a rezolvat totul foarte usor nu s-au preocupat sa porneasca jucaria muzicala si au cerut ajutor sau au aruncat jucaria. In schimb, bebelusii care au urmarit adultul care a aratat ca se straduieste au cautat butonul jucariei pana ce aceasta a inceput sa cante. 

Kiley Hamlin, profesor asociat de psihologie la Universitatea din British Columbia, a descris studiul ca "o minunata demonstratie ca ceva ce am considerat mult timp critic pentru probabilitatea copiilor mai mari si a adultilor de a obtine succese in scoala si in viata - perseverenta in sarcina - poate fi influentata la sugari in prima jumatate a celui de-al doilea an." 

Hamlin, care nu a fost implicat in studiu, a spus ca rezultatele arata un lucru important: “In primul rand, sugarii par sa invete ceva despre perseverenta in general, mai degraba decat despre cum sa rezolve mai bine sarcinile A sau B in mod specific.” 

poza 3

Astfel, studiul demonstreaza ca cei mici pot fi influentati de foarte devreme sa devina perseverenti, sa se straduiasca mai mult atunci cand vor sa obtina ceva, pentru ca munca le va fi rasplatita. In plus, oamenii de stiinta au descoperit ca micutii s-au straduit mai mult atunci cand adultii au facut contact vizual cu ei, au vorbit direct cu ei si le-au spus numele lor. 

Cercetatorii nu au aflat insa cat dureaza efectul exemplului dat de catre parinti, insa sunt convinsi ca vor amplifica rezultatele pozitive pe care le obtin. 



Ce ramane de facut 

Desi exista o presiune asupra parintilor sa para ca fac toate lucrurile usor, ca sa nu se arate afectati in fata copiilor, studiul arata ca, dimpotriva, sa le aratam copiilor ca lucram din greu pentru a ne atinge obiectivele nu este deloc un lucru rau. 

Asadar, pentru a influenta perseverenta si obiceiul de a depune efort din partea celor mici e nevoie si de putin efort si din partea noastra.

 




Recenzie utilizator

Comentarii Recomandate

Nu sunt comentarii de afișat



Vizitator
Adaugi comentarii ca vizitator. Dacă ai un cont, te rog autentifică-te.
Adaugă un comentariu...

×   Alipit ca text avansat.   Alipește ca text simplu

  Doar 75 de zâmbete maxim sunt permise.

×   Linkul tău a fost încorporat automat.   Afișează ca link în schimb

×   Conținutul tău precedent a fost resetat.   Curăță editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini din URL.


  • Conținut similar

    • Calandrella
      De Calandrella

      Comportamentele dificile pot sa apara de la nasterea celui de-al doilea copil, de la inceperea gradinitei sau scolii sau din diverse alte motive. Multe dintre aceste motive tin si de temperamentul copilului: poate fi vorba de un nivel mai ridicat de sensibilitate emotionala (si, implicit, de reactii mai puternice in situatii dificile), de un nivel mai ridicat de energie, de anxietate, incapatanare sau de alte tipuri de dificultati de adaptare la mediul in care creste.
      In timp, pe masura ce comportamentele dificile devin mai frecvente, parintii tind sa il eticheteze ca fiind neascultator, obraznic sau „rebelul familiei”. O data ce aceasta eticheta este asociata copilului, parintii vor avea destul de multe dificultati in a schimba comportamentul acestuia.
      Iata cum poti sa actionezi daca unul dintre copiii tai tinde sa isi asume rolul de copil neascultator al familiei.
      Evita sa il compari cu alti copii fiindca nu va functiona. Comparatiile trezesc durere copilului si il vor face sa aiba resentimente fata de cel cu care e comparat. In plus, va fi si mai hotarat sa semene cat mai putin cu cel cu care e pus in comparatie.
      Cauta sa intelegi nevoile care dicteaza comportamentul copilului tau. Uneori copiii actioneaza asa cum o fac fiindca e singura metoda pe care stiu sa o foloseasca pentru a se face auziti. Incearca sa ajuti inainte de a aparea frustrarea si comportamentul gresit.
      Pune accentul pe emotie si arata-i ca reusesti sa intelegi ceea ce simte. In acest mod ii va fi mai usor copilului sa caute solutii si sa ceara ajutor.
      Inconjoara copilul cu bunatate. Manifestari de bunatate si compasiune sunt necesare pentru a schimba tiparul de comportamente distructive.
      Cauta sa discuti separat cu ceilalti membri din familie si sa cautati impreuna modalitati prin care sa-l ajutati pe copilul care si-a asumat rolul de “neascultator”.
      Atinge mai mult, imbratiseaza si fa-ti simtita prezenta. Imbratisarile sunt foarte importante si ajuta la o mai buna conexiune intre parinte-copil, iar nivelul de agresivitate tinde sa scada.
      suntparinte.ro
    • Calandrella
      De Calandrella

      Sistemul imunitar al bebelusilor nu este la fel de puternic precum cel al copiilor mai mari sau al adultilor, avand nevoie de cateva luni pentru a se stabiliza si a deveni matur - sa nu uitam ca sistemul imunitar al copilului nu este pe deplin dezvoltat pana la varsta de 6 luni.
      De aceea, in primii 3 ani de viata ai copilului, o nutritie adecvata asigura si un mediu intestinal sanatos, ceea ce creeaza un context favorabil dezvoltarii unui sistem imunitar puternic pentru cei mici.
      De ce este sistemul imunitar mai fragil in primii ani de viata, ne spune domnul doctor Bogdan Stana, medic specialist pediatrie:
      Imunitatea în primii 3 ani de viață este scăzută prin însuși modul de reacție al sistemului imun împotriva agenților care provoacă boli. Răspunsul imun în prima perioadă a copilăriei încă nu este adaptat la tipul de infecție cu care copiii pot intra în contact și, astfel, nu are nici eficiența maximă. De aceea, intervențiile părinților sunt cu adevărat eficiente în perioada 1-3 ani, când sistemul imun are capacitatea maximă de ”învățare” și dezvoltare.
      Cum putem construi imunitatea in primii 3 ani de viata?
      Chiar daca sistemul imunitar se dezvolta de la sine si isi adapteaza functiile nevoilor organismului, exista o serie de factori externi care il pot influenta si care, daca sunt corect gestionati, pot conduce la asigurarea unei eficiente sporite a functionarii sistemului imunitar. De exemplu:
      ► alaptarea: laptele matern este cea mai buna hrana pentru bebelusi in primul an de viata
      ► evitarea zaharului: zaharul slabeste sistemul imunitar, asemenea preparatelor fast-food care contin numeroase substante chimice ce scad eficienta sistemului imunitar
      ► reguli uzuale de igiena: spalarea mainilor inainte si dupa mese
      ► o nutritie eficienta, bogata in legume si fructe de sezon
      ► un program de somn specific varstei: prin somn copiii isi conserva energia si isi refac tesuturile afectate de microbi si infectii.
      De asemenea, este important sa ne invatam copilul urmatoarele:
      ► sa isi acopere gura si nasul cu o batista cand tuseste sau stranuta
      ► sa arunce servetelul folosit in gunoi imediat
      ► sa isi spele mainile inainte si dupa masa
      ► sa evite sa isi atinga cu mainile - ochii, nasul sau gura
      ► sa evite sa isi pupe colegii la gradinita
      Domnul doctor Bogdan Stana, ne spune si care sunt alimentele esentiale pentru un mediu intestinal adecvat care sa asigure o buna imnitate copiilor in primii ani de viata:
      Alimentația în primii 3 ani de viață de viață este definitorie pentru statusul nutrițional și imunitar ulterior al copilului, astfel că părinților le este recomandat să urmeaze calendarul diversificării, cât și recomandările privind alimentele benefice pentru primii 3 ani de viață ai copilului. Ideal, în primele șase luni copilul ar trebui să primească doar lapte matern, iar ulterior alimentația complementară să cuprindă alimente ce respectă raporturile și calitatea principiilor alimentare și a vitaminelor.
      Ce rol joaca nutritia in imunitatea din primii 3 ani de viata?
      Putem sa stimulam imunitatea prin nutritie? Bineinteles, insa relatia dintre nutritie si imunitate este bidirectionala, cele doua elemente fiind in stransa legatura.
      Sistemul imunitar al unui copil poate suferi mult in urma unei alimentatii bogate in aditivi, conservanti si zahar.Toate aceste lucruri pot afecta digestia si creste inflamatia, ceea ce face mai dificila lupta impotriva virusurilor sau a bacteriilor.
      In loc de alimente foarte procesate si/sau fast-food, semi-preparate, asigurati-va ca oferiti copilul alimente proaspete, nuci, proteine slabe si cereale integrale neprelucrate. Furnizarea unei varietati de legume asigura doza necesara de fitonutrienti pentru a-i mentine sanatosi pe cei mici - urmati cu sfintetie regula celor 5 legume si 5 fructe zilnice.
      O alimentatie sanatoasa si echilibrata, corect adaptata varstei copilului, poate ajuta sistemului imunitar. Dar cum ar trebui sa arate planul de nutritie al copiilor in primii ani de viata ca sa aiba un sistem imunitar cat mai puternic, ne relateaza domnul doctor Bogdan Stana:
      Înțelegerea funcționării sistemului imun a dus la surprinderea unor necesități nutriționale concretizate ulterior în recomandări specifice (rolul vitaminei D, al zincului, manganului etc.). Totodată, prebioticele și probioticele, ca și alimentație funcțională, au un rol bine definit în întărirea sistemului imunitar. Prin urmare, alimentația echilibrată din punct de vedere al principiilor alimentare, la care se adaugă vitamine, suplimente de prebiotice și probiotice, dar și suplimente de acizi grași cu rol în dezvoltarea sistemului nervos – toate acestea trebuie să facă parte integrantă în planul de nutriție al copilului sănătos în primii 3 ani de viață.
      Laptele de vacă introdus precoce nu corespunde acestor cerințe, fiind greu de metabolizat la nivel renal, având un conținut crescut de fosfor și scăzut de calciu și fier, și poate cauza uneori alergii digestive care au ca rezultat un sindrom de malabsorbție.
      Nutrienti importanti pentru sistemul imunitar
      Deci, daca laptele de vaca introdus prea devreme nu este recomandat bebelusilor, iar mamica nu poate continua alaptarea, cum este corect sa procedam, de unde procuram acei nutrienti esentiali dezvoltarii sistemului imunitar? Cand laptele matern nu mai poate fi disponibil, formulele de lapte constituie varianta ideala de alimentatie. Asta deoarece sunt special concepute necesarului nutritional al copiilor de 1-3 ani. In plus, formulele care contin vitaminele A, C si D, vitamine cu rol pro-imunitar (ce joaca un rol de bariera pentru bacterii, in reglarea metabolismului si la stimularea de anticorpi) minerale si prebiotice, sunt alegerea cea mai buna pentru parintii care vor sa opteze pentru o alimentatie cu lapte de crestere.
      Despre acest lanț în care sistemul imunitar al copiilor are ca bază solidă nutriția corespunzătoare, cititi in interviul complet cu domnul doctor Bogdan Stana. Cu ajutorul medicului specialist prezentăm părinților cele mai importante măsuri de alimentație corectă pentru copii, dar împărtășim cu ei și care sunt cele mai bune vitamine și alimente pe care să le integreze în nutriția copiilor în primii trei ani de viață.
      desprecopii.com
    • Calandrella
      De Calandrella

      În ultimii ani s-au promovat atât de mult storcătoarele de fructe și aparatele care fac smoothie, încât ravagiile făcute de acestea au devenit uriașe. Cum s-a întipărit ideea că sucurile sunt sănătoase, adulții s-au gândit să le ofere și micuților aceleași sucuri, să le întărească imunitatea și să-i umple de energie. Coroborând alte obiceiuri nesănătoase impuse de părinți, obezitatea la copii a ajuns la cote alarmante.
      În realitate, aceste sucuri de fructe au efecte nocive asupra organismului, mai ales că sunt gustoase și se beau repede, ignorându-se faptul că acolo s-au folosit multe sute de grame de fruct. Fructele ar trebui consumate ca atare, pentru a stimula masticația și cascada digestivă, pentru a primi fibre, a ține stomacul mai mult timp plin.
      Zaharurile pe care le conțin sucurile atacă smalțul dentar și produc carii. Deoarece se evacuează rapid din stomac, nu generează sațietate. Cantitatea mare de zaharuri absorbite rapid dă explozie insulinică în pancreas, iar nivelurile disproporționate ale glicemiei și acțiunea promptă a insulinei cresc riscul de diabet. Fructoza din aceste sucuri determină ficatul gras (steatoză hepatică nonalcoolică). Lista poate continua.
      “În sfârșit, Asociația Americană de Pediatrie recomandă să nu se dea copiilor sucuri, nici măcar atunci când sunt sugari. Pireuri de fructe la 5-6 luni cu lingurița, nu în biberon, iar suc din fructe proaspăt stoarse doar în completarea unei mese până la 1 an. Eu, una, nu aș recomanda nici o picătură de suc decât atunci când copiii au febră sau nu pot mânca mâncare din cauza unei afecțiuni intercurente (ca sursă de glucoză/fructoză și pentru hidratare).
      Sucurile nu dau sațietate fiindcă creierul nu le înregistrează ca mâncare (din cauză că nu mestecăm), alternându-se mecanismul foame-sațietate cu care ființa umană se naște. Urmează tulburările inerente de comportament alimentar la adolescență.” ne spune dr. Simona Tivadar, medic primar diabet și boli de nutriție.
      Părinții ar trebui să limiteze aceste sucuri pentru ei și mai ales pentru copii. 1 din 3 copii în România este supraponderal. Unde ar trebui să ajungem ca să considerăm obezitatea la copii o tragedie? Este deja o tragedie, dar din păcate mulți nu o conștientizează. Copiii nu cresc singuri, nu pot avea alegeri în primii ani de viață.
      Felul în care sunt ei crescuți de către părinți va dicta felul în care vor trăi. Vor avea un anumit comportament alimentar, vor suferi sau nu de boli grele, se vor lupta cu multe kilograme în plus sau vor sta în limitele vârstei. De părinți depinde.
      Limitarea carbohidraților (sucuri, dulciuri, prăjituri, pâine) și a grăsimilor, impunerea unei alimentații echilibrate și moderate, promovarea mișcării pe cât posibil în aer liber sunt măsuri pe care ar trebuie să le îmbrățișeze orice părinte și care vor avea efecte benefice pe termen lung asupra micuților.
       
      leapsadesanatate.ro
    • Calandrella
      De Calandrella

      De cate ori aud piesa celor de la Vama Veche, imi dau seama ca fix asa s-a intamplat. Intr-o zi de vara am aflat ca dragostea poate sa fie si neconditionata. Si-ai sa te uiti cu ochi de mama la puiul tau, asa, pe nesaturate. Ai sa vrei, ai sa crezi, ai sa faci tot ce poti, ai sa gresesti, ai sa razi si-ai sa incerci din nou. 

      Nicio carte despre parenting nu iti va raspunde la toate intrebarile pe care le ai si le vei avea. "Cum e mai bine sa-l cresc?" e doar o intrebare care o sa te bantuie din prima secunda cand i-ai vazut ochisorii... si pana la final. Nu incerca solutii extraordinare, nu inventa roata, lasa-ti instinctul sa fie principalul motor cu ajutorul caruia sa faci pasi inainte, mana in mana. 
      Daca cineva o sa iti spuna ca stie exact ce trebuie sa faca atunci cand vine vorba despre copil, poate e bine sa te intrebi daca e chiar asa. Nu exista retete perfecte, asa cum nu exista parinti perfecti si nici copii perfecti. E doar o chestiune de timp si de adaptare. Am stat si m-am gandit putin - care sunt strategiile de parenting care chiar au dat roade? 

      Probabil ca in noile vremuri pe care le traim ar fi de preferat sa incercam sa mai umblam putin la mentalitate. Dar cum faci asta fara sa iti fie frica si fara sa dai inapoi la primul esec? 

      • Stabiliti care este obiectivul - am observat de mai multe ori ca Idris, baietelul meu, reactioneaza mai bine si devine perseverent daca negociem cu un sens si un scop. Atunci cand jucariile trebuie stranse, e chinul de pe lume, va dati seama. Daca stabilim insa ca dupa acest "chin" mergem impreuna in parc, perspectiva lui se schimba. Asa ca nu cred ca trebuie sa te feresti in a schita un obiectiv mai dificil de atins, asta il va face mai determinat si mai organizat. 

      • Managementul emotiilor - daca stai sa te gandesti, mai ales in prima parte a copilariei, copiii isi comunica emotiile prin plans. Ajungem la un moment dat sa recunoastem tipurile de plans si sa stim cu exactitate ce anume vrea. Ulterior apare limbajul si, desi lucrurile ar trebui sa fie mai simple, parca ele se complica. Copilul invata sa-ti spuna "NU vreau", se tavaleste in magazin pentru ca tu NU i-ai cumparat jucaria aia noua sau, pur si simplu, are crize de personalitate. 

      Cel mai adesea adultii vad asta ca o forma de rasfat. Poate ca si este uneori, dar managementul emotiilor cred ca ar trebui sa presupuna sa il faci sa comunice ce simte. Misiune dificila atunci cand esti sub presiune, e drept! De multe ori, cele mai autentice discutii pe care le-am avut cu Idris au fost inainte de culcare cand nervii se potolesc, orgoliile se dilueaza si somnul il imbie sa fie mai calm. Atunci incerc sa aflu, prin intrebari deschise, ce simte, ce l-a bucurat, ce a invatat sau ce l-a suparat in ziua respectiva. Nimeni nu judeca, toata lumea comunica! 

      • Regula lui "NU ai voie" - de cate ori ii spui copilului tau intr-o zi "NU ai voie"? In fata acestei intrebari cred ca noi toti parintii am avea tendinta sa lasam privirea in jos. Nu de rusine, ci doar ca uneori e mai simplu asa. Tu esti adultul, deci tu ai dreptul sa-i spui celui mic ce are si ce nu are voie sa faca. Nu sunt adepta unui stil de parenting fara reguli, dar pana unde trebuie intins acest "Nu ai voie"? Asa ca m-am gandit sa abordez aceasta problema matematic. Mintea mea incearca sa gaseasca solutii sa il feresc de probleme fara sa spun intr-una "Nu ai voie"! 

      De curand am ales sa fac un exercitiu, puteti sa il incercati daca simtiti ca va este de ajutor. Eu mi-am impus mie ca intr-o zi sa spun "Nu ai voie" de maxim cinci ori. 

      Asta ma poate face sa fiu mai atenta atunci cand sunt tentata sa repet cuvintele astea... ca o moara stricata. Fac asta si pentru ca am nevoie sa detin controlul si mi se pare ca alearga prea tare, ca e prea grabit sau ca nu lasa pisicile in pace. Frica mea nu trebuie sa il faca pe el prizonier, asta e o tendinta pacatoasa in ale parentingului. Odata stabilita regula lui " Nu ai voie", parca iti vine sa il lasi mai liber, sa refuzi mental ideea ca i s-ar putea intampla ceva si, brusc, deveniti amandoi mai relaxati. 

      Acestea pot sa fie trei noi strategii de parenting, dar lectia suprema e insa foarte veche. Nu, nu ma refer la iubire. Plec din start de la ideea ca nu exista legatura mai profunda decat iubirea fata de pui. E parfumul acela pe care nu il uiti vreodata, parfum de copil, al tau!
      Lectia suprema este sa iti inveti copilul sa fie adaptabil. Asta inseamna sa ii fie mai putin frica, sa incerce lucruri noi, sa nu ramana incremenit in propriile pareri si sa inteleaga ca exista si alte perspective. Uneori e complicat, mai ales cand ai un copil usor fixist, ca al meu. Dar rabdarea este o virtute si ea trebuie folosita in avantajul tau. 

      Doar tu esti cel care ii poate explica cel mai bine ca viata e un carusel impresionant de culori si arome, cu bune si cu rele. Asa ca nu ii tineti lipiti de voi, din prea multa frica. Lasa-le spatiu si mangaierea ca orice s-ar intampla... vei fi acolo pentru ei! 

      Si nu uita, esti cel mai bun parinte pentru copilul tau!
      mamicileiubesc.ro
    • Calandrella
      De Calandrella

      1.Părinții nu le permit copiilor să-și asume riscuri
      În lumea de astăzi, pericolul ne așteaptă la ecare pas. Preocupându-se de bunăstarea copiilor, părinții fac totul pentru a-i proteja. La urma urmei aceasta e sarcina lor. Însă protecția excesivă poate  în defavoarea copilului. Psihologii europeni au ajuns la concluzia că copiilor care li s-a interzis să alerge în stradă, să-şi lovească genunchii sau care au fost protejați de pericole, pe măsură ce cresc – dezvoltă fobii. Copiii trebuie să cadă, să înțeleagă că eşecul – este ceva normal. 
      Adolescenții trebuie să cunoască prima dragoste și amărăciunea despărțirii, pentru a atinge maturitatea emoțională necesară pentru o relație serioasă. Atunci când părinții îşi protejează copiii excesiv de eșecuri, asta duce la dezvoltarea aroganței şi respectului de sine scăzut.
      2.Părinții vin prea repede în ajutor.
      Actuala generație de tineri, nu au atât de multe abilități pe care le aveau copiii cu 30 de ani în urmă. Totul e din cauza că părinții le vin repede în ajutor şi soluționează problemele în locul lor. Astfel copilul nu învaţă să ia decizii singur, să caute căi de ieșire din situațiile dicile. Se obișnuiește că părinții îi vin întotdeauna în ajutor. În lumea reală acest sistem nu funcționează, de aceea acești copii cresc absolut incompetenți.
      3. Părintii îşi admiră exagerat copi
      Mulți părinți îşi laudă mereu copiii, le spun că sunt cei mai frumoși, cei mai inteligenți. Ei consideră că aceasta îi va ajuta să se simtă speciali şi să-şi dezvolte respectul de sine. Însă acest comportament are de multe ori partea sa negativă. Atunci când părinţii îşi laudă exagerat copiii şi închid ochii la comportamentul rău, ei învață să înșele, să exagereze, să evite realitatea dură. Acești copii pur şi simplu nu au fost învățați să depășească dicultățile.
      4. Sentimentul de vinovăție împiedică părinții să-şi educe corect copiii.
      Copiii uită repede supărările, însă vor face faţă mai greu consecinţelor răsfățului. Nu-ţi e teamă să-i spui “nu”, doar aşa va învăța să aprecieze şi să lupte pentru ceea ce este cu adevărat important pentru el. Nu trebuie să înveți copilul să aștepte cadouri după ecare notă bună. Astfel nu-i va apărea nici iubirea necondiționată, nici motivația interioară.
      5. Părinții nu-şi împărtășesc greșelile cu copiii lor.
      Spune-i copilului tău ce greșeli ai comis la vârsta lui. În același timp, încearcă să eviţi lecțiile interminabile despre pericolul fumatului și alcoolului. Copiii trebuie să e pregătiți mental pentru eșecuri şi consecințele deciziilor sau acțiunilor greșite. Spune-i ce simțeai tu, atunci când ajungeai într-o situație dicilă și ce lecții ai învățat din această experiență.
      6. Părinții confundă inteligența și talentul cu maturitatea
      Părinții deseori confundă inteligența copilului cu maturitatea. Ei consideră că un copil inteligent este pregătit pentru viaţa reală. Însă nu întotdeauna este aşa. Dacă copilul Dvs. manifestă unele capacitați, asta nu înseamnă neapărat că este talentat în toate și e pregătit pentru o viață independentă.
      7. Părinții nu le oferă copiilor exemple.
      Părinții ar trebui să modeleze acea viaţă, pe care o doresc pentru copilul lor. Învață-l să e responsabil pentru cuvintele sale, prin propriul exemplu. Urmărește-ţi faptele, chiar şi cele neînsemnate, pentru că eşti urmărit de copilul tău. Nu minți – ei observă chiar şi o minciună nevinovată. Dacă nu te vei comporta necinstit și pentru copil asta va inacceptabil. Fii receptiv, ajută-i pe alții, iar copilul va memora asta și va face același
      relatii.net
  •  
     
  • sova-spring-240x300.png