Ce inseamna un copil fericit?


    Probabil ca fiecare parinte - din cei care chiar cauta informatii despre copii - isi doreste sa isi creasca copii fericiti. Dar, oare ce anume inseamna un copil fericit? 

adorable-happy-baby-3386242_960_720.jpg

Ce inseamna un copil fericit?

Probabil ca fiecare parinte - din cei care chiar cauta informatii despre copii - isi doreste sa isi creasca copii fericiti. Dar, oare ce anume inseamna un copil fericit? 

Pentru multi parinti, fericirea uni copil inseamna lucruri diferite.

- Unii parinti sunt de parere ca fericirea este o emotie si de aceea isi doresc ca al lor copil sa experimenteze cat mai des astfel de emotii.

- Alti parinti sunt de parere ca fericirea este o stare de echilibru si isi de aceea isi doresc pentru copilul lor o stare de echilibru si de multumire.

- Pentru alti parinti, fericirea inseamna siguranta sau chiar moralitate si isi doresc un copil care sa aiba perspective petru un lc de munca bine platit in viiror, o casnicie buna ...sau pozitie.

- Altii vad fericirea ca fiind direct legata de statutul social si nivelul de bani din cont.

Fericirea este subiectiva

Tocmai pentru ca fericirea este diferita pentru oameni, un cercetator de la Harvard si-a pus in gand sa gaseasca un raspuns stiintific la conceptul de copil fericit. Psihologul - Daniel Gilbert a incercat mai intai sa dea o definitie fericirii

Fericirea emotionala

Majoritatea parintilor leaga fericirea copilul de fericirea emotionala. Acest timp de fericire este un sentiment afectiv emotional, o experienta, o stare tranzitorie subiectiva.  Copilul este incantat de culoare albastra, de pilda - miscat de un film, incatant de o prajitura, de primirea unei jucarii...

copil fericit.jpg

Fericirea morala

Acest tip de satisfactie este impletita cu virtutea. Fericrea morala este mai apropiata de o gama de atitudini filozofice decat de un sentiment spontan. In cazul in care copilul duce o viata buna si corecta, plina de semnificatrie morala, s-ar putea simti cu adevarat multumit si satisfacut. Psihologul citat mai sus este de parere ca fericirea morala se poate descrie cu un indemn al uni folozif antic: Aristotel - care spunea : a face bine inseamna si a trai bine.

Fericirea care decurge dintr-o udecata

In acest caz, psihologul este de parere ca termenul de fericirea este urmat de cuvinte precum " despre'sau 'pentru' sau 'ca'. Copilul ar putea fi fericit pentru ca merge in parc. Ar putea fi fericit pentru ca a primit un caine...Aceste lucruri placute genereaza sentimente placute care ii pot afecta judecatile viitoae despre viata.

desprecopii.com





Recenzie utilizator

Comentarii Recomandate

Nu sunt comentarii de afișat



Vizitator
Adaugi comentarii ca vizitator. Dacă ai un cont, te rog autentifică-te.
Adaugă un comentariu...

×   Alipit ca text avansat.   Alipește ca text simplu

  Doar 75 de zâmbete maxim sunt permise.

×   Linkul tău a fost încorporat automat.   Afișează ca link în schimb

×   Conținutul tău precedent a fost resetat.   Curăță editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini din URL.


  • Conținut similar

    • Calandrella
      De Calandrella
      Ei bine, studiile din psihologie ne arată că nu este chiar așa și că părinții sunt, parțial, responsabili de fericirea pe care copiii lor o simt la vârsta adultă. Ce bucurie! Încă ceva care li se impută părinților – ca și cum nu ar avea ei, deja, destule pe cap. Haideți, însă, să vedem ce ne spun studiile. Se pare că există câteva elemente-cheie pe care le putem pune în practică, atunci când vine vorba de copiii noștri, și care ne sporesc șansele să creștem adulți fericiți, capabili să aibă în viitor relații care să îi împlinească.
      Bineînțeles, nu există o rețetă clară pe care s-o putem aplica și care să ne garanteze succesul. Dar cunoaștem câteva ingrediente care ne pot ajuta să construim un mix foarte apropiat de rezultatul final numit „fericirea“ copilului ajuns adult:
      1. Primul element relevant enumerat de oamenii de știință este optimismul. Desigur, acesta se pare că este, în bună măsură, moștenit. Însă există studii serioase care arată că optimismul poate fi și învățat.
      2. Starea de “flux”, pe care Mihaly Csikszentmihalyi o descrie după mulți ani de studiu ca fiind o stare mentală de absorbție totală, de pierdere totală în activitatea pe care o desfășurăm, un moment în care dorința de a realiza ceva se contopește perfect cu abilitățile pe care le avem pentru a realiza acel ceva.
      3. Gestionarea cu succes a situațiilor stresante. Practic, e vorba despre cât de bine reușim să facem față unei situații pe care o evaluăm ca fiind dificilă.
      4. Extroversia, adică dorința de a fi, mai degrabă, înconjurat de oameni, decât singur.
      5. Sentimentul de control asupra propriei vieți.
      6. Auto-eficacitatea sau cât de bine cred eu că pot realiza o anumită activitate (o denumire anterioară a acesteia ar fi „stima de sine“).
      În concluzie, știm că oamenii care se declară fericiți îndeplinesc o bună parte din cele șase criterii de mai sus. 
      Luând în calcul aceste elemente, psihiatrul american Edward M. Hallowell ne propune (într-o lucrare din 2002) 5 pași, prin care-i putem ajuta pe copiii noștri să asimileze cele 6 criterii:
      CONECTAREA pare a fi cea mai importantă rădăcină a fericirii la vârsta adultă, plantată în copilărie prin iubirea necondiționată pe care părinții le-o pot oferi copiilor. Ce obține un copil prin intermediul conectării? Sentimentul de siguranță, sentimentul de „cuib“, de apartenență, sentimentul că „vreau și pot să fac față oricăror circumstanțe“. (Acest ultim element ajută mai ales la dezvoltarea optimismului pe termen lung, despre care ne amintim că este un atu esențial când vine vorba de caracteristicile ce definesc „un om fericit“.)
      JOCUL este munca adultului în lumea copiilor. Jocul generează bucurie și devine, astfel, o recompensă în sine. Jocul consolidează visurile și credințele, fiindcă prin joc copiii intră natural în starea de flux despre care povesteam mai devreme.
      EXERCIȚIUL sau practica prin „încercare și eroare“, acest lucru însemnând că nu e recomandat să rezolvăm noi, adulții, sarcini în locul copiilor. Prin intermediul exercițiului se dezvoltă disciplina, atât timp cât jocul nu este asociat cu frica și pedeapsa, ci cu conectarea și validarea. Mai mult decât atât, prin exercițiu, copilul poate învăța să ceară ajutor, iar adultul să vină cu componenta de ghidare în procesul de învățare al propriului copil. A cere ajutor este una dintre marile noastre probleme în procesul de comunicare la vârstă adultă. Cred că acest subiect merită un articol separat. 
      MĂIESTRIA asumată prin exprimări de genul „Pot să fac asta!“, „Wow!“, „Mamaaaaa, am reușiiiiiit!“, „Daaaaaa! Acum am înțeles…“ Toate acestea sunt expresii ale măiestriei. Studiile ne arată foarte clar că auto-eficacitatea  (stima de sine) nu e ceva care se construiește prin laude, ci prin măiestrie. Prin faptul că cel mic învață procesul de rezolvare, găsește răspunsul singur și aplică o strategie pe care el o consideră corectă și pe care o testează și re-testează până când este mulțumit – fără ca acest lucru să însemne cumva că nu este ghidat de un adult.
      VALIDAREA înseamnă „Te văd și ești important pentru mine, așa cum ești tu!“ sau „Înțeleg, atunci când nu poți ori nu mai ai chef sau răbdare!“, „Te iubesc, indiferent de comportamentele pe care le manifești!“ Copiii învață foarte repede cum să obțină ceea ce își doresc și învață foarte ușor ce trebuie să facă pentru a obține ceea ce își doresc. Dar prin asta nu fac decât să-și suprime felul de a fi și riscă să ajungă adulți care se întreabă „Cine sunt eu, de fapt?“ și „Care este sensul meu în viață?” Atunci când ne simțim acceptați și suntem văzuți drept ceea ce suntem în realitate ne este mai ușor să avem încredere că putem face orice și ne este mai ușor să aplicăm jocul, exercițiul și măiestria – cu folos. 
      E posibil ca acum, după ce ați citit aceste rânduri, să vi se pară destul de simplu. Ei bine, nu este! Suntem și noi doar niște adulți tineri, care au copii în proces de învățare, inclus în propriul nostru proces de învățare.
      Așadar, pentru a putea aplica cu succes pașii de mai sus, ar fi tare util să simțim și noi, la rândul nostru, conectare și validare, să ne permitem să greșim în timp ce exersăm pentru a atinge măiestria și să nu uităm că jocul este un element esențial pentru fericire, indiferent de vârsta pe care o avem.
      paginadepsihologie.ro
    • Calandrella
      De Calandrella
      Totusi, cand te gandesti la ce vrei sa fie copilul tau cand o sa fie mare ia in calcul daca si el vrea acelasi lucru!
      Majoritatea parintilor asteapta de la copiii lor sa le calce pe urme sau ii orienteaza spre o meserie bine platita, e de inteles, sa le asigure succesul social.
      Exista dinastii de medici, avocati, artisti, chiar politicieni. Odata drumul deschis de unul dintre parinti, copilului ii va fi mai usor, dar in egala masura si mai greu sa ii calce pe urme. Mai usor, pentru ca paseste pe un drum cu care este familiarizat, si mai greu pentru ca va trebui, tot timpul, sa faca fata comparatiei cu predecesorul sau. Si nu este usor nici pentru parinte sa isi vada copilui urmandu-l in cariera, mai ales cand aceasta este asociata cu celebritatea!
      Insa acolo unde talentul se mosteneste, lucrurile par sa vina de la sine!

      Tu ce vrei sa te faci cand o sa fii mare? Dar parintii tai stiu?!
      De cand se naste si pana isi ia doctoratul, copilul are tot viitorul bine stabilit de parinti: cea mai buna gradinita, cea mai buna scoala, liceul cu cea mai buna promovabilitate, cea mai prestigioasa facultate. Incepand de la vreo cinci ani, copilul face si cursuri de limbi straine, invata sa lucreze pe calculator, e inscris la cel putin un sport, de ce nu si la  vreun instrument muzical, unii merg si la dansuri populare sau fac balet sau picteaza. Ai obosit doar cat am facut aceasta enumerare, cu tot cu “cel mai bun, cea mai buna”? Dar copiii care sunt in aceasta situatie? Ne implicam, cum altfel, in trasarea viitorului lor, alegem pentru ei ce meserie consideram noi ca este de perspectiva, in asa fel incat copiii nostri sa devina niste adulti de succes.
      Nu cumva, cand ne uitam la copii, ne vedem pe noi insine? Si, nu cumva, ceea ce ne dorim pentru ei e ceea ce ne-am dorit pentru noi, dar parintii nostri au avut alte planuri?
      Asa ca e logica intrebarea: vrei un copil care sa fie fericit sau un copil care sa te faca fericit pe tine? 
      Cred ca e bine ca un copil sa afle cat mai devreme daca are vreo inclinatie spre arta sau spre un sport anume. Aceasta pasiune poate ramane un hobby sau poate deveni o cariera, dar nu subestimati capacitatea copiilor vostri de a decide pentru ei si pentru viitorul lor.

      Un studiu foarte recent realizat de D&D Research, eJobs si Samsung in randul a 8.000 de tineri cu varste intre 16 si 18 ani arata ca adolescentii au pareri ferme in privinta viitorului lor. Majoritatea isi doresc sa lucreze in IT, sa devina avocati, manageri, actori, dar si cardiologi, contabili sau arhitecti. 
      Asadar, dati-le copiilor vostri posibilitatea sa afle ce le place si incurajati-i, sprijiniti-i sa isi atinga visele!
      Copii celebri ai parintilor la fel de celebri
      Stefan Banica si Stefan Banica jr.
      Stefan Banica jr. este actor si cantaret la fel ca tatal sau al carui nume il si poarta. “Mi-ar fi făcut mare plăcere să putem juca împreună, mai ales că acum am atins şi eu o anumită maturitate”, marturisea Stefan Banica jr. Acest lucru nu a fost posibil, dar el se gandeste deja la fiul sau ca la un viitor partener de scena. “Asta e, poate, cine stie, o sa am ocazia sa joc cu fi-miu, daca Stefan va dori sa faca aceeasi meserie ca si mine”, a spus Stefan Banica jr. la Antena Stars.
      Florin Piersic si Florin Piersic jr.
      In copilarie, Florin Piersic jr. semana ca doua picaturi de apa cu tatal sau, Florin Piersic. Nu i-a mostenit doar trasaturile, ci si talentul dramatic, dublat de “contributia” mamei sale, actrita Tatiana Iekel. 
      Desi familiarizat cu teatrul si oarecum predestinat sa urce pe scena, Florin Piersic jr. recunoaste ca a avut un moment de ezitare in alegerea meseriei. “Da, contează foarte mult şi mentorul. În a IX-a am vrut să fac fizică pentru că îmi plăcea profesorul, explica foarte bine. La sfarsitul clasei a X-a eram convins ca o sa fac fizica doar pentru ca il iubeam foarte tare pe profesorul meu de fizica. Apoi a venit influenţa puternică din familie şi am luat-o pe drumul greşit”, povestea, intr-un interviu, Florin Piersic jr.
      Florin Zamfirescu, Vlad Zamfirescu si Stefana Samfira
      “Tin minte ca l-am intrebat la un moment dat „Ce-o sa faci, ma, in viata? Care-i rostul tau pe pamant?“, povesteste actorul Florin Zamfirescu o discutie pe care a purtat-o cu fiul sau Vlad Zamfirescu, devenit actor si el. Uneori, presiunea celebritatii ii indeparteaza pe parinti de copii. Tot Florin zamfirescu recunostea ca “Eu nici de copiii mei nu m-am ocupat asa cum isi creste un parinte copiii clipa de clipa. Nu am putut. Adica, i-am facut si acum, uite-i. Tin minte ca odata, am imbracat-o pe Stefana in costum de soim si am dus-o la gradinita sa-i faca poza. Ei bine, dintre toti copiii, ea era singura care avea costumul pus pe dos. Dar imi iubesc familia, desigur”. 
      Tudor Chirila si Ioan Chirila
      Tudor Chirila este actor, compozitor, muzician, producator si este fiul gazetarului sportiv Ioan Chirila si al actritei Iarina Demian. O data in plus, talentul s-a mostenit din familie! Probabil, nici el nu a avut indoieli majore cu privire la ce va fi cand va fi mare, dar acum cativa ani, Tudor Chirila a initiat un proiect de mentorship in 20 de licee din Bucuresti sub sloganul “Descopera ce-ti place!”.
      babymall.ro
  •