Cat de important este sa oferi dragoste unui copil si sa nu il respingi


    Fiintele umane trebuie sa fie apropiate unele de altele. Nu este necesar sa ai un grup mare de oameni alaturi, trebuie doar sa fie de calitate. Care sa te accepte si sa te respecte asa cum esti, din dragoste si afectiune.

Empathy-.jpg

Cand acest lucru nu se intampla, se creeaza rani emotionale adanci in inima oricui. Daca aceste rani emotionale apar in copilarie, ele vor determina cum va fi o persoana in viata adulta. Cea mai dureroasa si mai profunda rana emotionala este respingerea, dupa cum spune psihologul Maria Jose Roldan.

Respingerea

Respingerea este o rana emotionala care ramane marcata in inima pentru totdeauna. Apare atunci cand o persoana se simte dispretuita sau refuzata de ceilalti. Poate fi vorba de respingerea parintilor fata de copilul lor sau de alti oameni. Uneori, persoanele care resping nu fac acest lucru in mod constient, dar sentimentul care apare la persoana care se simte respinsa este foarte profund si dureros.

Persoana care se simte respinsa se va proteja de acest sentiment dureros cu masti si nu va mai dori sa fie aproape de alte persoane pentru a evita din nou acea durere emotionala intensa. Un copil mic respins poate manifesta comportamente agresive, ca mod de a infrunta situatia, iar furia emotionala va fi extrem de severa. De asemenea, poate crea o lume imaginara pentru a "scapa" de realitate.

Dar pot aparea si comportamente, cum ar fi pasivitatea, apatia, retragerea sociala, depresia, comportamentele auto-vatamatoare sau boli, care se pot manifesta pe termen lung. Pe langa comportamentul agresiv poti intalni si copii cu comportament impulsiv.

Atunci cand un copil se simte respins, el nu percepe doar ca alti oameni il ignoră sau nu il iau in seama. In multe cazuri, o atentie excesiva, adica supraprotejarea, poate provoca aceleasi consecinte ale respingerii, deoarece copilul simte ca nu este acceptat asa cum este, simte ca nu este capabil sa faca lucrurile pentru sine si ca din acest motiv, parintii lui sunt mai presus tot timpul.

Copilul respins

Atunci cand cel mic se simte respins emotional, acest lucru ii poate influenta si personalitatea. Aceasta persoana va dori sa caute perfectiunea in orice figura prezenta in viata sa si nu se va simti suficient de apreciata de nimeni. Va avea o stima de sine scazuta si nu va sti sa isi recunoasca propriile succese.

Un copil respins emotional va prefera singuratatea, ca sa nu mai sufere si daca va trebui sa impartaseasca experientele sale cu alte persoane, o va face in asa fel incat sa nu permita altora sa cunoască minunile fiintei sale. El va deveni o persoana rautacioasa care ii respinge pe ceilalt si chiar va ajunge sa-i urasca din cauza respingeri traite si a durerii sale emotionale.

Te poti vindeca emotional?

Rana emotionala provocata de respingere este foarte intensa, dar poate fi vindecata cu multa apreciere si respect de sine. In acest caz copilul trebuie ajutat sa se accepte pe sine, asa cum este, fara a nega suferinta, dar sa accepte ca poate fi mai bun. Copiii inca nu inteleg iertarea, deoarece este ceva foarte abstract, dar trebuie sa inteleaga ca altii nu au putere asupra inimii lor.

Daruirea dragostei si prioritizarea legaturii cu copiii raniti emotional este esentiala pentru ca ei sa se simta acceptati si iubiti din nou. Nimeni nu merita sa se simta respins, iar copiii trebuie sa creasca inconjurati de iubire neconditionata.

copilul.ro





Recenzie utilizator

Comentarii Recomandate

Nu sunt comentarii de afișat



Vizitator
Adaugi comentarii ca vizitator. Dacă ai un cont, te rog autentifică-te.
Adaugă un comentariu...

×   Alipit ca text avansat.   Alipește ca text simplu

  Doar 75 de zâmbete maxim sunt permise.

×   Linkul tău a fost încorporat automat.   Afișează ca link în schimb

×   Conținutul tău precedent a fost resetat.   Curăță editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini din URL.


  • Conținut similar

    • julia122997
      De julia122997
      Nu pe toți copiii îi încovoaie critica, însă mulți cred, cu sinceritate, în imperfecțiunile lor, se confruntă cu ele și continuă să joace rolul de „rățușcă cea urâtă” chiar și la vârsta adultă.
      Una din principalele motive care provoacă apariția complexului dat este comparația cu alți copii. Învățați-l pe copil nu să se compare cu alți semeni, ci cu sine însuși – să observe progresul de azi comparativ cu el, cel de ieri.
      De cele mai multe ori copiilor le este rușine de aspectul exterior, de aceea astăzi ne vom referi, în special, la teoria imaginii corporale. Această teorie explică cum exteriorul influențează apariția complexului de „rățușca cea urâtă”.
      Vă amintiți povestea? Rățușca suferea tocmai din cauza că era considerată urâtă.
      Imaginea corporală
      Imaginea corporală este mai mult decât o imagine mentală a felului în care arătăm, ea reprezintă relația personală cu propriul corp cuprinzând percepții, convingeri, gânduri, sentimente și acțiuni aferente imaginii noastre fizice. Imaginea corporală se construiește în interior, dar pe baza informaţiilor primite din mediul social. De aceea, se consideră că mediul socio-cultural – rețelele de socializare, reclamele, filmele, normele culturale și diverse modele de comportament – toate influenţează percepţia de sine. Dar nu trebuie să învinuim pentru toate mediul socio-cultural. Societatea în toate timpurile a dictat normele frumuseții.
      Imaginea corporală cuprinde mai multe elemente:
      percepţia vizuală a propriului corp; evaluarea propriului aspect fizic; ce credem despre felul în care ceilalţi ne percep; percepţia kinestezică (cum ne simţim corpul în spaţiul înconjurător); nivelul de conexiune cu propriul corp. Adolescenții își formează percepțiile despre sine, atractivitatea și acceptarea propriului corp încă din copilărie. Rolul părinților este fundamental în protejarea și profilaxia unei imagini corporale pozitive.
      Trebuie să subliniați atractivitatea și frumusețea copilului dvs., ajutându-l să se îngrijească de înfățișare, garderobă, ținută. În niciun caz să nu-i spuneți copilului că are dinți urâți, ochi mici, urechi mari, unghii deformate, statură nepotrivită sau nas lung etc.

      Psihologii disting 2 tipuri de imagine corporală: pozitivă și negativă.
      Imaginea corporală pozitivă – înseamnă că omul se acceptă cu adevărat și îi place modul în care arată, chiar în acest moment. Își cunoaște punctele forte și nu încercă să-și schimbe corpul pentru a se încadra în modul în care cred alții că ar trebui să arate.
      Imaginea corporală negativă (distorsionată) – se referă la percepția nerealistă a modului în care un om își vede propriul corp. O astfel de imagine corporală aduce cu sine probleme precum: stimă de sine scăzută, sentimente de inadecvare, devalorizare personală, sentiment de lipsa de feminitate/ masculinitate, depresie, anxietate interpersonală, tulburări de comportament alimentar ș.a.
      O imagine corporală negativă este periculoasă și îl poate face nefericit pe copil, afectându-i calitatea întregii vieți.
      Ce e de făcut dacă la copil s-a format deja complexul „rățușca cea urâtă”?

      Dacă copilul sau chiar dumneavoastră vă îngrijorați de aspectul exterior, atunci încercați să răspundeți la următoarele întrebări:
      Percepția mea despre mine este distorsionată de expunerea „perfecţiunii” din mass-media? Mă surprind deseori criticându-mă de felul cum arăt? Ce mă oprește să îmi iubesc corpul așa cum este? Dacă aș schimba ceva la mine, oare aș fi fericit(-ă)? Dar dacă nu va fi așa? Cum ar fi viața mea, dacă m-aș accepta așa cum sunt?
      Analizați cauzele percepției negative legate de imaginea corporală. Amintiți-vă când a apărut o asemenea percepție despre sine. Descoperiți punctele forte și punctele slabe ale propriei imagini corporale și gândiți-vă cum să transformați relația cu propriul corp ajungând la o stare de acceptare și mulțumire.
      3 sfaturi care vă vor ajuta să rezistați influenței negative din exterior și să găsiți armonia cu sine
      1. Fiți mai conștienți.
      Comparația cu alții este automată. Dar dacă vă învățați să vă controlați gândurile, atunci presiunea externă asupra imaginii corpului dvs. se va diminua.
      2. Nu uitați că modelele de frumusețe sunt de scurtă durată.
      Imaginea noastră de sine depinde, în mare parte, de standardele impuse de societate. Totuși, recunoașteți că ele se schimbă des, iar Dumneavoastră rămâneți unicat.
      3. Tratați-vă corpul cu dragoste și respect.
      Dezvoltarea iubirii și respectului de sine este un proces lung, căruia trebuie dedicat multă răbdare și energie. Lăudați-vă des și răsplătiți-vă cu ceva plăcut.
      Dacă toate celelalte nu reușesc, contactați un psihoterapeut care vă va ajuta să creșteți stima de sine, pentru a-l învăța pe copil să se bucure de viață. Cu cât mai curând veți ajuta copilul să scape de acest complex, cu atât mai devreme va deveni fericit.
      omactiv.md
    • julia122997
      De julia122997
      Consilierii singuronline.md și Echipa de Asistență a Copilului (EAC) s-a confruntat în 2019 cu o sumedenie de cazuri de abuz sexual online între adolescenți. Numărul acestor solicitări crește treptat, dar răspunsul specialiștilor este în detrimentul copiilor.
      Profesorii nu știu cum să gestioneze cazurile de abuz
      Fiecare al cincilea pedagog din comunitatea Intersecție, creată în cadrul Programului Copii, a recunoscut că s-a confruntat în activitatea sa cu situații de șantaj sexual online cu implicarea mai multor adolescenți. În majoritatea cazurilor, fotografiile în care copiii apar în ipostaze intime, în lenjerie sau costum de baie, au devenit instrument de umilire și hărțuire a colegilor. Iar colegii de clasă, adesea, sunt martori activi ai abuzurilor.
      Elena Botezatu, Directoare Program Copii, La Strada Moldova a declarat: „Profesorii recunosc că, adesea, nu știu cum să gestioneze aceste abuzuri. Motivele sunt foarte diverse: nu știu cum să recunoască un caz de abuz sexual online, nu dispun de pregătirea cuvenită sau, și mai grav, unii colegi de-ai lor nu percep aceste situații ca pe un abuz. La rândul lor, psihologii școlari pasează adesea responsabilitatea pe reprezentanții poliției invitându-i să facă „acțiuni de profilaxie” în clasa vizată. Iar impactul acestor acțiuni este de prea multe ori mai dureros decât însuși abuzul”.
      Ușa de încredere
      În timp, platforma siguronline.md a devenit o ușă de încredere, la care copiii aleg să bată atunci când sunt șantajați sau abuzați în mediul virtual. Aproape jumătate dintre cazurile de abuz săvârșite pe Internet, preluate de EAC în 2019, au fost sesizate prin intermediul acestei platforme. Din păcate, copiii ezită să vorbească cu părinții sau adulții responsabili de educația lor din cauza relației tensionate pe care o au cu acești adulți.

      „Fiecare caz de abuz sexual online între semeni necesită o abordare complexă și foarte precaută. Strategiile de intervenție presupun nu doar interacțiunea directă cu copilul care a suferit un abuz, dar și lucrul cu copilul care a abuzat, cu grupul de elevi care blamează victima. Este domeniul de competență al Programului Copii al La Strada Moldova. Imediat cum este înregistrată sesizarea pe siguronline.md, se implică psihologii din Echipa de Asistență a Copilului” a menționat Directoarea Program Copii, La Strada Moldova.
      Pentru fiecare beneficiar minor, se dezvoltă o strategie de diminuare a riscurilor. Copilul este consiliat în permanență, pot fi recomandate și măsuri de ordin tehnic pentru a bloca sau șterge conținuturile dăunătoare din mediul online. Avocatul identifică posibilele elemente ale unor infracțiuni, care ar servi drept temei pentru implicarea organelor de poliție. În paralel, specialiștii siguronline.md organizează acțiuni de sensibilizare în instituția de învățământ în care învață copilul, pentru cadrele didactice, părinți și elevi.
      ea.md
    • julia122997
      De julia122997
      Există multe studii ştiinţifice care arată că părinţii trebuie să evite să înveţe copilul să doarmă în patul matrimonial, recomandând un pătuţ separat pentru cel mic.
      În acelaşi timp, multe cupluri aleg să nu respecte această recomandare, simţind că în acest fel copilul este mai protejat. Ideile sunt contradictorii, iar pentru ca părinţii să ia cea mai bună decizie pentru copilul lor, specialiştii aduc argument pro şi contra:
      Poate fi periculos pentru copil 
      Dormitul în patul părinţilor poate creşte riscul apariţiei sindromului de moarte subită la sugari (SIDS). 
      Achiziţionaţi un pătuţ care să ofere copilului siguranţă în timpul somnului şi verificaţi periodic dacă totul este în regulă.
      Grijă în plus pentru părinte 
      S-ar putea să vă treziţi de mai multe ori în timpul nopţii dacă aveţi copilul lângă voi în pat, pentru a vă asigura că poziţia dumneavoastră de somn nu-l pune în pericol. 
      Având în vedere deja numeroasele griji ale unei mame şi faptul că deseori se confruntă cu epuizare fizică, este recomandat să lăsaţi copilul în pătuţul lui şi să vă odihniţi. 
      Este nevoie doar de o secundă pentru ca o tragedie să se întâmple 
      Accidente se întâmplă des, deşi s-ar putea să credeţi că nu are cum să vi se întâmple chiar vouă. 
      Evitaţi o tragedie, cum ar fi sufocarea copilului, nepermiţând dormitul în patul părinţilor. 
      Poate stimula simţurile copilului  
      Dormitul cu bebeluşul tău poate spori dezvoltarea senzorială. El va fi mult mai capabil să identifice mirosurile, mişcările, sunetele, atingerile şi căldura. 
      Creează o legătură mai strânsă între părinte şi copil 
      Dormitul în acelaşi pat te poate apropia de copilul tău. Bebeluşul va învăţa mai repede să recunoască vocea, atingerea şi căldura părintelui. 
      Acest lucru va oferi un sentiment de securitate copilului.
      adevarul.ro
    • julia122997
      De julia122997
      Oare merită să menții familia pe care ai construit-o alături de partenerul de viață pentru a le oferi copiilor tăi un mediu stabil reprezentat de familia în varianta clasică? Dar dacă le vei face mai mult rău decât bine prin acest sacrificiu care vizează mulți părinți care nu se despart de dragul copiilor?
      „Cuplurile care au copii depun adesea mai mult efort pentru a-și salva relația. Simt în mod intuitiv că este nevoie de securitate, stabilitate și petrecerea timpului cu ambii părinți și nu vor să-și priveze copiii de aceste beneficii semnificative”, spune dr. Fiona Bennett, psihoterapeut din Australia.
      Un număr ridicat de părinți consideră că dacă reușesc să găsească soluția potrivită pentru problemele care i-au făcut să se distanțeze sau să intre în conflict efectele benefice ale unei relații pozitive dintre ei se vor reflecta și asupra copiilor. Cu toate acestea, opiniile specialiștilor legate de această problemă sunt variate.
      „Nu este o dinamică familială onestă” (psiholog)
      „Părinții care se prefac că nu au probleme în cadrul relației nu vor obține un efect util real. Copiii simt toate schimbările din cadrul mediului familial și remarcă nivelul de stres al părinților, mimica, gesturile minore sau modificarea tonului vocii”, spune dr.Kimberley O'Brien, psiholog. „În momentele în care cuplurile de părinți nu se despart de dragul copiilor și pretind că totul este în regulă este ca și cum ar ascunde ceva esențial. Nu este o dinamică familială onestă și poate cauza nesiguranța copiilor în cadrul relațiilor de la vârsta adultă”, continuă aceasta.
      Ce e de făcut? 
      Dr. O'Brien le recomandă părinților să fie cât mai sinceri față de copii, dar să ceară sfatul unui specialist pentru a înțelege cât de mult îi pot spune copilului în funcție de vârstă și echilibrul emoțional. „Majoritatea copiilor ai căror părinți s-au despărțit recent și-ar dori ca aceștia să se împace. Chiar și în cazul în care cei doi au o despărțire amiabilă și rămân prieteni copiii ar vrea foarte mult ca mama și tatăl lor să fie din nou împreună. Este un proces dificil pe care copiii îl depășesc în cele din urmă, dar părinții trebuie să se gândească serios și la costul renunțării la propria fericire. Cei mici vor vedea că sunt abătuți sau triști chiar dacă rămân în acea relație.Dacă amâni 10 ani de fericire din viață trebuie să realizezi că nu vei primi neapărat recunoștința copilului, ci îți poate reproșa că a fost tot timpul stresat și într-o stare de tensiune”, adaugă dr. O'Brien. 
      „Încercau să mă protejeze” (copilul despre divorț) 
      În calitate de avocată, Kasey Fox nu recomandă părinților să rămână împreună numai pentru copii, dar se bucură că părinții ei au luat această decizie. „Părinții mei au așteptat să termin liceul înainte de a se despărți. Sora mea mai mare plecase deja de acasă, iar fratele meu avea 15 ani. Era clar pentru noi că nu erau fericiți împreună. Nu existau certuri, dar simțeam lipsa afecțiunii dintre ei. La momentul respectiv nu au spus că au rămas căsătoriți 25 de ani pentru noi, dar au recunoscut mai târziu. Deși când am aflat vestea le-am spus că este bine să se despartă și să fie fiecare fericit a fost oricum un moment dificil, stresant. Dacă s-ar fi întâmplat când eram mai mică ar fi fost mult mai greu. Sunt recunoscătoare, deși nu recomand această variantă pentru orice cuplu. Pot înțelege de ce unele familii consideră că trebuie să mai reziste câțiva ani pentru a-și proteja copiii de consecințele unui divorț”, spune aceasta.

      „Nu ai decât o viață. De ce să o petreci supărată și bolnavă?” (mamă divorțată)
      Dr.Bennett recomandă tuturor părinților să solicite consiliere de specialitate înainte de a încheia o relație pentru că ar putea reuși să se împace. „Ședințele de consiliere îi vor face să se focalizeze pe ceea ce lipsește din relație și pe măsurile pe care le pot lua pentru a reface echilibrul”, spune aceasta. 
      Pentru Karen, însă, consilierea nu a funcționat pentru a-ți salva căsnicia. Avea un copil cu partenerul de viață, dar la scurt timp după ce a rămas însărcinată a doua oară relația lor a început să se deterioreze. „Am observat că soțul meu s-a schimbat. Nu ne mai privea pe mine și pe fiica noastră ca pe o familie, ci se purta ca și cum nu existam. Lucrurile s-au înrăutățit după ce s-a născut a doua fetiță, dar mi-era teamă să plec pentru că nu vroiam să distrug familia noastră. Am mai rămas încă doi ani numai de dragul fetelor”, povestește aceasta.
      După ce a constatat că situația îi afecta sănătatea din cauza stresului crescut Karen a realizat că terminarea relației era singura soluție pentru a-și reveni.„Nu am avut un plan clar. Pur și simplu m-am trezit într-o dimineață și am discutat cu el. Amândoi am realizat că era cel mai bine să ne despărțim. A fost greu și încă mai avem destule lucruri de rezolvat, dar a fost decizia potrivită pentru toată familia. Am mai multă încredere în mine, sunt liniștită, fericită și nu mai am probleme de sănătate. Copiii s-au adaptat în mod remarcabil. Nu ai decât o viață. De ce să o petreci supărată și bolnavă?”, concluzionează Karen.
      „Dacă relația nu se îmbunătățește după ședințele de terapie de cuplu nu este sănătos să se mențină în continuare unitatea familială. Dacă singurul motiv pentru care vă mai aflați în același spațiu sunt copiii, nu ar trebui să fie factorul decisiv pentru a rămâne într-o relație lipsită de afecțiune și stimuli pozitivi”, recomandă dr. Bennett.
      Tu ce părere ai? Crezi că trebuie să rămâi într-o relație nefericită doar de dragul copiilor?
      eva.ro
  •